Scînteia, mai 1971 (Anul 40, nr. 8773-8802)

1971-05-08 / nr. 8779

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8779 Simbătă 8 mai 1971 8 PAGINI — 40 BANI SEMICENTENARUL GLORIOS A­L PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Adunarea solemnă din Capitală EXPUNEREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Stimaţi tovarăşi şi prieteni, Sărbătorim astăzi împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Ro­mân, eveniment de însemnătate istorică epocală în viaţa poporului nostru. Cu acest prilej festiv permiteţi-mi să vă adresez dumneavoastră, tuturor comuniştilor, între­gului nostru popor, cele mai calde felicitări şi un cordial salut din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a Consiliului de Stat şi a guvernului Repu­blicii Socialiste România. (Aplauze puter­nice, prelungite). Această aniversare prilejuieşte o retro­spectivă a drumului parcurs de partid, a luptelor duse de clasa muncitoare, de toţi oamenii muncii din patria noastră pentru dreptate şi libertate socială şi naţională, pentru răsturnarea regimului burghezo-mo­­şieresc, pentru cucerirea puterii politice şi făurirea cu succes a socialismului în Româ­nia. Drumul străbătut nu a fost neted ; au trebuit învinse multe greutăţi, trecute mari obstacole , dar nici teroarea sălbatică, nici închisorile şi nici chiar moartea nu i-au putut abate pe comunişti din calea lor. Co­muniştii ■ au ţinut­ întotdeauna aiui steagul«­­ luptei sociale şi naţionale, acţionând ca or­ganizatori şi conducători încercaţi ai clasei muncitoare, ai întregului nostru popor muncitor. (Aplauze puternice, prelungite). Ceea ce i-a însufleţit permanent pe comu­nişti în lupta lor a fost încrederea nestră­mutată în învăţătura atotbiruitoare mar­­xist-leninistă, devotamentul nemărginit faţă de năzuinţele de libertate naţională şi dreptate socială ale poporului. (Vii aplauze). La această adunare participă veterani care au luat parte la formarea partidului, mulţi activişti din anii ilegalităţii care şi-au îndeplinit cu devotament neţărmurit sarcinile încredinţate de partid, aducîn­­du-şi contribuţia la toate marile succese obţinute de partidul şi poporul nostru. Partidul îi preţuieşte în cel mai înalt grad pe activiştii din anii ilegalităţii. In numele Comitetului Central le adresez tuturor cal­de felicitări şi mulţumiri comuniste ! (Aplauze îndelungate). Mulţi din cei care au luat parte la înfiin­ţarea partidului în 1921 şi care au activat în rîndurile sale nu mai sunt printre noi. In semn de adine omagiu, propun să păstrăm un moment de reculegere. (Asistenţa se ri­dică pentru citeva clipe în picioare cinstind memoria celor dispăruţi). Stimaţi tovarăşi, Istoria partidului nostru este istoria luptelor sociale şi naţionale ale clasei mun­citoare, ţărănimii, intelectualităţii, ale tutu­ror oamenilor muncii fără deosebire de na­ţionalitate, este istoria naşterii şi dezvoltării mişcării muncitoreşti şi revoluţionare din România. Noi, comuniştii, sîntem continua­­torii tradiţiilor progresiste ale întregului popor. Cinstim pe toţi acei care au stat în fruntea luptei împotriva asupririi străine, pentru neatîrnarea poporului, pentru for­marea statului naţional român. (Aplauze puternice). Greul luptelor l-au dus întotdea­una masele largi populare ; lor le adresăm cea mai fierbinte recunoştinţă şi ne ple­căm cu smerenie în faţa jertfelor grele pe care le-au­ dat în aceste lupte. (Vii a­­plauze). Secolul al XIX-lea s-a caracterizat prin mari mişcări pentru eliberarea naţională şi socială. Răscoala din 1821, revoluţia din 1848, Unirea Principatelor în 1859, războiul pentru independenţă din 1877 sunt momente cruciale în istoria ţării noastre. Aceste eve­nimente au marcat totodată intrarea ţării pe calea dezvoltării capitaliste, precum şi apariţia pe scena istoriei, o dată cu burghe­zia, a clasei muncitoare, în a doua jumă­tate a secolului trecut, îndeosebi după for­marea statului naţional român în 1859, România a cunoscut o puternică dezvoltare capitalistă. Situaţia specifică determinată de dependenţa faţă de imperiul otoman şi de pătrunderea în economia ţării încă din acea perioadă a capitalului străin a creat oamenilor muncii condiţii deosebit de grele. In acest cadru, încă în perioada 1860—1870 începe crearea organizaţiilor muncitoreşti ; nu mă mai refer la acele începuturi ale so­cialismului utopic apărute cu mult înainte pe teritoriul României. , Trebuie să menţionez că formarea prime­lor cercuri muncitoreşti, începutul răspîn­­dirii ideilor socialiste în România au fost stimulate de legăturile militanţilor români cu făuritorii socialismului ştiinţific — Marx şi Engels. Intr-o scrisoare trimisă militan­tului socialist Ion Nădejde în 1888, Engels arăta că încearcă o mare satisfacţie văzînd că socialiştii din România au adoptat în programul lor principiile fundamentale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mişcării muncitoreşti şi răs­­pîndirea ideilor socialismului ştiinţific au dus la formarea în 1893 a Partidului Social- Democrat al Muncitorilor din România. Deși a activat numai 6 ani, datorită trecerii unor fruntași de partea burgheziei, Partidul So­cial-Democrat al Muncitorilor din România a marcat un moment deosebit în lupta poli­tică a clasei muncitoare. Organizarea pe plan naţional a mişcării sindicale în 1906 şi refacerea partidului socialist In 1910 reflectau maturizarea politică a proletaria­tului din România, rolul tot mai important pe care îl dobîndea în viaţa ţării. Conti­­nuînd să întreţină legături cu mişcarea re­voluţionară din alte ţări, mişcarea muncito­rească din România a ajutat la transportul în Rusia a literaturii tipărite de emigraţia rusă din Apus — inclusiv a „Iskrei“ leniniste — a manifestat o activă solidaritate cu lupta proletariatului rus împotrivă ţaris­mului în 1905, printre altele acordînd aju­tor echipajului revoluţionar de pe crucişă­torul Potemkin care, după cum să ştie, a primit azil politic în România. Militanţii socialişti români au avut legături nemijlo­cite cu V. I. Lenin. In anii premergători, precum şi în timpul primului război mon­dial imperialist, mişcarea muncitorească şi socialistă a acţionat cu hotărîre împotriva războiului, participînd la conferinţele inter­naţionale antirăzboinice şi organizînd mari manifestaţii de masă în ţară. După terminarea războiului şi realizarea statului naţional unitar, România a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare ; totodată, mişcarea muncitorească şi socialistă a că­pătat dimensiuni noi. La sfîrşitul deceniului al doilea al secolului nostru, în ţară se acu­mulaseră multe contradicţii sociale şi naţio­nale care creau cu acuitate necesitatea unor profunde transformări în viaţa societăţii. Se impuneau, în special, înfăptuirea reformei agrare, crearea unei industrii naţionale avansate, lichidarea dependenţei faţă de ca­pitalul străin, democratizarea vieţii politice şi de stat. De realizarea acestor transformări depindea progresul rapid al ţării din punct de vedere economic şi social. In viaţa internaţională se adînceau, de asemenea, continuu contradicţiile ; avea loc un puternic avînt revoluţionar al clasei muncitoare, se prăbuşeau imperii, creştea lupta de eliberare naţională şi socială. Vic­toria Marii Revoluţii Socialiste din Octom­brie vestea începutul unei noi ere în istoria omenirii — era trecerii la făurirea socialis­mului şi comunismului. (Vii aplauze). In aceste împrejurări interne şi interna­ţionale, clasa muncitoare şi alte forţe sociale din România s-au ridicat cu hotărîre la luptă împotriva asupririi sociale şi naţio­nale. Grevele din 1918—1919, greva generală din 1920 adeveresc creşterea avîntului revo­luţionar, afirmarea tot mai puternică a cla­sei muncitoare ca cea mai avansată forţă socială a societăţii româneşti. Situaţia internă şi internaţională, luptele de clasă din acei ani au grăbit cristalizarea necesităţii creării unui partid revoluţionar de tip nou, în stare să conducă clasa mun­citoare şi celelalte forţe progresiste în lupta pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor lor democratice, pentru înfăptuirea unor adînci transformări sociale. In rîndurile partidului socialist se manifestau tot mai puternic forţele care se pronunţau pentru un partid revoluţionar, bazat pe ideologia marxist-leninistă. La 8 mai 1921 Congresul partidului socialist a hotărît, cu o mare ma­joritate de voturi, transformarea sa în Parti­dul Comunist din România. (Aplauze puter­nice, îndelung repetate). Cred că sînteți de acord să salutăm pre­zența la adunarea noastră solemnă a celui care­ a fost primul secretar general al Parti­dului Comunist din­d România, tovarăşul­ Gheorghe Cristescu. (Aplauze puternice). Crearea partidului comunist a marcat trium­ful forţelor revoluţionare şi al marxism-leni­­nismului în mişcarea muncitorească din ţara noastră ; din acest moment mişcarea revolu­ţionară din România a intrat într-o etapă nouă, superioară a dezvoltării sale. încă din timpul primului congres al parti­dului, cercurile reacţionare au dezlănţuit o prigoană sălbatică împotriva comuniştilor. După trei ani de activitate legală, guvernul burghezo-moşieres­c a scos partidul în afara legii. Timp de două decenii comuniştii au­ fost obligaţi să activeze în condiţiile grele ale ilegalităţii, înfruntînd represiunile re­gimului burghezo-moşieresc. In toată această perioadă partidul a fost organizatorul şi conducătorul tuturor luptelor revoluţionare ale oamenilor muncii. Dintre numeroasele bătălii de clasă din acea vreme, voi men­ţiona greva minerilor de la Lupeni din 1929, grevele petroliştilor şi ceferiştilor din 1933 — care au exprimat în modul­­cel mai grăi­tor spiritul combativ al clasei noastre mun­citoare, afirmarea rolului partidului comu­nist, a capacităţii sale de a organiza şi conduce lupta oamenilor muncii. (Aplauze puternice). O activitate multilaterală­­a desfăşurat partidul nostru pentru unitatea clasei mun­citoare, pentru unirea tuturor forţelor de­mocratice în lupta împotriva politicii de fascizare a ţării şi a pregătirii de război. Merită menţionate în acest sens acţiunile unite ale forţelor democratice soldate cu succes în alegerile parţiale din 1936, precum şi marea demonstraţie antifascistă şi anti­războinică de la 1 Mai 1939, în toată această perioadă partidul a militat neobosit pentru o politică de prietenie şi colaborare cu Uniunea Sovietică, pentru stabilirea de rela­ţii diplomatice între cele două ţări. (Vii aplauze). In faţa politicii antinaţionale a cercurilor reacţionare, partidul comunist a fost forţa cea mai consecventă a apărării intereselor naţionale ale ţării. Lipsa de unitate a forţe­lor democratice a permis însă reacţiunii să instaureze dictatura militaro-fascistă, să subordoneze ţara Germaniei hitleriste. După cum se ştie, în 1939—1940 situaţia interna­ţională s-a agravat. Germania nazistă a trecut la agresiune directă împotriva a nu­meroase state din Europa, dezlănţuind cel de-al doilea război mondial. România se gă­sea într-o situaţie de izolare internaţională care a uşurat lui Hitler impunerea Dictatu­lui de la Viena, dezmembrarea teritorială a ţării noastre. în aceste împrejurări Partidul Comunist din România împreună cu Fron­tul Plugarilor, MADOSZ-ul şi alte forţe po­litice au chemat poporul la luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale a patriei. (Aplauze puternice). Se crease o situaţie fa­vorabilă rezistenţei naţionale, dar trădarea cercurilor conducătoare guvernante şi a con­ducerii partidelor burgheze a împiedicat lupta maselor largi populare. La scurt timp, România a fost împinsă de dictatura mili­taro-fascistă, alături de Germania nazistă, în războiul antisovietic, împotriva voinţei poporului şi a intereselor sale naţionale. Intrarea trupelor hitleriste în ţară în 1940 a însemnat în fapt ocuparea României şi subordonarea ei maşinii de război na­ziste, a dus la jefuirea bogăţiilor ţării, pro­­vocînd grele suferinţe poporului român. Totodată, dictatura militaro-fascistă şi ocu­panţii hitlerişti au dezlănţuit o prigoană sălbatică împotriva comuniştilor şi a altor (Continuare în pag. a II-a) mArete tradiţii revoluţionare DE LUPTA PENTRU ELIBERAREA SOCIALA ŞI NAŢIONALA A POPORULUI, PENTRU SOCIALISM Cea de-a 50-a aniversare a înte­meierii Partidului Comunist Român, eveniment de importanţă epocală in istoria mişcării muncitoreşti din ţara noastră, in viaţa poporului ro­mân, a fost sărbătorită, vineri di­mineaţa, in Capitală, in cadrul unei adunări solemne organizate in sala Palatului Republicii Socialiste Ro­mânia. Marea sală are un aspect festiv. Pe fundalul scenei, dominat de fal­durile drapelelor partidului şi sta­tului, se văd stema Partidului Comunist Român, cifra jubiliară „50“ şi datele jubiliare : „1921— 1971“. La 10 dimineaţa, o furtună de a­­plauze şi urale salută sosirea in sală a conducătorilor partidului şi statului. In prezidiu iau loc tova­răşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraş, Manea Mănescu, Paul Niculescu- Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Ver­­deţ, Maxim Berghianu, Florian Dă­­nălache, Constantin Drăgan, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Po­­pescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău, Petre Blajovici, Miron Constanti­­nescu, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniţă, Carol Király, Vasile Patilineţ, Ion Stănescu, Mihai Te­­lescu, Iosif Uglar, Richard Winter, precum şi participanţi la crearea partidului şi alţi veterani ai mişcă­rii muncitoreşti din ţara noastră — Gheorghe Cristescu, primul secre­tar general al partidului. Constan­tin Pîrvulescu, Chivu Stoica, Mihai Cruceanu, Ion Niculi, A­­lexandru Sencovici, Gheorghe Va­­silichi, Petre Constantinescu-Iaşi, Wanda Nicolschi, Constantin Ţiu­­ţescu, Constanţa Crăciun, Va­­sile Bîgu, Victor Brătfăleanu, Ion Popescu-Puţuri, Sanda Ran­­gheţ, Anton Breitenhofer, Ladislau Banyai, Lajos Csögör, József Me- Iiusz, Gheorghe Petrescu, Gheorghe Rusu, Mihail Roşianu şi Vida Géza — fruntaşi in muncă din in­dustrie şi agricultură — eroi ai muncii socialiste — conducători ai organizaţiilor obşteşti, generali, oa­meni de ştiinţă, artă şi cultură. Se aflau în sală membrii C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, ai Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, ac­tivişti de partid şi de stat, nume­roşi membri de partid din ilegali­tate veniţi din toate judeţele ţării, primii secretari ai comitetelor jude­ţene ale P.C.R., conducători ai insti­tuţiilor centrale şi organizaţiilor obşteşti, muncitori şi ţărani frun­taşi in producţie, militari ai forţelor noastre armate, savanţi, creatori pe ţărimul artelor. Miile de oameni prezenţi la adu­narea solemnă ofereau imaginea simbolică a însăşi istoriei partidu­lui. Alături de participanţi la con­gresul de constituire a P.C.R., de vechi militanţi care in anii ilegali­tăţii au luptat in rîndurile parti­dului in marile bătălii de clasă, alături de militanţi care şi-au adus contribuţia la victoria insurecţiei de la 23 August, la instaurarea re­gimului democrat se aflau repre­zentanţii tuturor categoriilor de oa­meni ai muncii, români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, de toate virstele şi profesiile. Sunt cei care cu braţele şi cu mintea parti­cipi cu pasiune şi înaltă responsa­bilitate patriotică la elaborarea şi traducerea in viaţă a politicii Partidului Comunist Român, inăl­­ţind pe pămintul patriei noastre edificiul societăţii socialiste multi­­lateral dezvoltate. Erau de faţă şefi ai misiunilor diplomatice acreditaţi în Republica Socialistă România. Adunarea a fost deschisă de tova­răşul Ion Gheorghe Maurer, mem­bru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri. In­ovaţiile asistenţei, la adunarea solemnă a luat cuvintul tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul gene­ral al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Ampla expunere a secretarului general al partidului a fost ascul­tată cu profund interes de cei pre­­zenţi in sală, de milioane de cetă­ţeni din întreaga ţară, prin Inter­mediul stafiilor de radio şi televi­ziune. La sfirşitul expunerii tova­răşului Nicolae Ceauşescu, mi­nute in şir se inalţă sub cupola sălii urale şi ovaţii pentru Parti­dul Comunist Român, pentru Comi­tetul Central şi secretarul general al partidului, pentru eroicul popor român, constructor al socialismului, pentru patria noastră liberă şi min­­dră — Republica Socialistă România. Adunarea solemnă se încheie in acordurile înălţătoare ale imnului de luptă al clasei muncitoare din lumea întreagă — „Internaţionala“ — intonat de întreaga asistenţă. (Agerpres) Tovarăşul Nicolae Ceauşescu l - a primit pe directorul general al Editurii „II Calendario del Popolo“ Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Co­munist Român, preşedintele Con­siliului de Stat al Republicii So­cialiste România, împreună cu so­ţia, Elena Ceauşescu, au primit în după-amiaza zilei de 7 mai pe di­rectorul general al Editurii „II Calendario del Popolo“, din Mi­lano, Nicola Teti. Editura italiană a publicat re­cent volumul : „Nicolae Ceauşescu — România pe drumul socialismu­lui şi al luptei împotriva imperia­lismului“. La primire a fost de faţă tova­răşul Ion Popescu-Puţuri, direc­­torul Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lîngă C.C. al P.C.R. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi soţia s-au întreţinut cordial cu oaspetele italian. , SPECTACOL FESTIV In sala Palatului Republicii Socia­liste România a avut loc vineri seara spectacolul de gală organizat cu prilejul aniversării semicentenarului Partidului Comunist Român. La spectacol au asistat tovarăşii Nicolae Ceauşescu, cu soţia, Elena Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, cu soţia, Elena Maurer, Emil Bodnaraş, Manea Mănescu, Paul Niculescu- Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Ră­dulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănăla­­che, Constantin Drăgan, Emil Drăgă­nescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Va­sile Vîlcu, Ştefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Aurel Duca, Mihai Gerea, Ion Iliescu, Ion Ioniţă, Carol Király, Vasile Patilineţ, Ion Stănescu, Mihai Telescu, Iosif Uglar, Richard Winter, împreună cu soţiile, membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului. In sală se aflau, de asemenea, vechi militanţi ai mişcării muncito­reşti, activişti de partid şi de stat, conducători ai instituţiilor centrale şi organizaţiilor obşteşti, personali­tăţi ale vieţii ştiinţifice şi culturale, oameni ai muncii din întreprinderile şi instituţiile Capitalei. Au asistat la spectacol şefi ai mi­siunilor diplomatice acreditaţi la Bucureşti, ataşaţi culturali şi alţi membri ai corpului diplomatic. Apariţia în loja oficială a tovarăşi­lor Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, a celorlalţi conducători de partid şi de stat a fost întîmpinată , cu îndelungi aplauze de asistenţă. La spectacol şi-au dat concursul ansamblurile artistice „Doina" al ar­matei şi „Rapsodia Română“, corul Filarmonicii de Stat „George Enes­­cu“, corul „Madrigal" al Conservato­rului „Ciprian Porumbescu", baletul Operei Române, Studioul cinemato­grafic „Alexandru Sahia“, formaţii instrumentale şi de dansuri populare din judeţele Vîlcea, Caraş-Severin, Alba, Satu-Mare, Olt, Neamţ, Co­­vasna, Timiş, Constanţa, Braşov, Te­leorman, Dolj, laureate la cel de-al 10-lea Concurs al artiştilor amatori români, maghiari, germani, sârbi, precum şi interpreţi de seamă ai scenelor bucureştene. Spectacolul a constituit o impre­sionantă evocare a celor 50 de ani de activitate glorioasă a Partidului Co­munist Român. Toţi cei prezenţi în marea sală se ridică în picioare, aplaudă îndelung, cu entuziasm pentru Partidul Comu­nist Român, pentru secretarul gene­ral, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Artiştilor şi realizatorilor spectaco­lului le-au fost oferite flori din par­tea conducerii de partid și de stat.

Next