Scînteia, ianuarie 1972 (Anul 41, nr. 9016-9044)

1972-01-24 / nr. 9037

PAGINA 2 Actualitatea culturală PUTEREA DESTINULUI de VERDI IN STAGIUNEA LIRICĂ A ORCHESTREI DE STUDIO A RADIOTELEVIZIUNII Merită a lărgi publi­cului bucureştean po­sibilitatea cunoaşterii unui cit mai extins repertoriu al genului de operă, stagiunea li­rică susţinută de Or­chestra de studio a Radioteleviziunii pre­zintă în acest an cîte­­va din marile capodo­pere ale genului din perioada preclasicis­­mului şi a clasicismu­lui muzical : operele „încoronarea Popeei“ de Monteverdi şi, res­pectiv, „Flautul ferme­cat“ de Mozart. Ală­turi de aceste pagini de referinţă ale genu­lui, lucrări pe care le vom audia in lunile următoare, prezentarea — cu cîteva zile în urmă — a operei „Pu­terea destinului“ de Verdi părea să se în­temeieze cel puţin pe două considerente : in­tenţia — nu ştim în ce măsură justificată — de a prezenta exhaus­tiv, iar nu selectiv, la Bucureşti, întregul re­pertoriu verdian şi, pe de altă parte, existen­ţa în actualul moment a unui mănunchi de solişti de reală excep­ţie, cîntăreţi posedînd largi disponibilităţi pentru stilul romantic al belcanto-ului itali­an. Excepţional tim­brată, vocea baritonu­lui Nicolae Herlea re­ţine o prestanţă sculp­turală demnă de stră­lucirea sonoră, de pu­ritatea glasului şi plas­tica expresivă a cola­boratorului său, teno­rul Ludovic Spiess. In acest context, soprana Maria Slătinaru a avut rolul unui partener e­­gal, etalînd virtuţi vo­cale şi expresive capa- CARNET MUZICAL bile să susţină parti­turi de înaltă răspun­dere pe scena primu­lui teatru liric al ţă­rii. In roluri episodice, trebuie menţionate, ca deosebit de realiza­te — vocal şi actori­cesc — apariţiile soliş­tilor Zenaida Pally, Nicolae Florei şi Con­stantin Gabor, ale lui Dan Muşetescu, Ion Stoian, Mihai Panghe şi a Mihaelei Mărăci­­neanu. Trebuie, de a­­semenea, remarcată munca deosebit de a­­tentă a dirijorului Ca­rol Litvin, deşi atitu­dinea membrilor or­chestrei a fost în mai mică măsură angajată, iar unele solo-uri — cel de clarinet, de e­­xemplu — au fost chiar neglijent Inter­pretate. Cu totul discutabilă ne-a apărut însă am­biţia de a prezenta în concert versiunea inte­grală a acestei opere( una dintre cele mai inegale şi mai puţin realizate a maestrului italian ; o riguroasă selecţie a paginilor celor mai reprezenta­tive ar fi pus, desigur, în mai bună lumină marile momente ale partiturii şi, pe de altă parte, ar fi scutit pu­blicul — capabil să vibreze intens la crea­ţii verdiene de inte­grală valoare ca Tra­­viata, Othello sau Fal­staff — de o audiţie obositoare cuprinzînd aproape 4 ceasuri de muzică, din care doar o parte rămîn, în a­­devăr, de bună cali­tate. Şi nu trebuie totuşi uitat faptul că atîta vreme cît pagini emo­ţionante, de reală va­loare ale repertoriului romantic de operă — de la Weber la Wag­ner — rămîn încă puţin cunoscute publicului nostru, e păcat ca or­ganizatorii vieţii mu­zicale să risipească forţe interpretative de excepţională valoare. Dumitru AVAKIAN CARNET C Bogat program cultural­­educativ Timp de patru zile, Bucaiul, pi­torească localitate din Argeş, a găzduit un amplu program de ma­nifestări cultural-artistice. Ele au cuprins simpozioanele „Ion Barbu şi creaţia sa“ şi „Bucaiul — cen­tru de creaţie al artei populare muscelene“, cu participarea unor invitaţi de la Bucureşti şi Piteşti, a cadrelor didactice din comună, sărbătorirea a 75 de ani de la în­fiinţarea corului din localitate, un schimb de experienţă cu preşedinţii asociaţiilor culturale din judeţ şi cu directorii de cămine culturale, spectacole artistice ale artiştilor a­­matori argeşeni şi ale Teatrului „Al. Davila“ din Piteşti. Cercetare sociologică judeţeană PIATRA NEAMŢ (coresponden­tul „Scînteii“, Ion Manea).­­ Din iniţiativa biroului comitetului ju­deţean de partid, de curînd s-a des­făşurat în judeţul Neamţ un inte­resant studiu sociologic asupra ac­tivităţilor politice şi cultural-educa­tive de masă. Un larg activ din domeniul muncii ideologice, socio­logi, au poposit pe rînd în fiecare din cele 70 de comune ale jude­ţului şi, împreună cu organizaţiile de partid şi cu alţi factori de răs­pundere din mediul sătesc, au in­vestigat cele mai diverse laturi şi forme ale muncii politice de masă. Cu acest prilej s-au recoltat nu­meroase opinii, au fost investigate formele învăţămâ­ntului de partid în satele judeţului, s-au revăzut programele de activitate ale cămi­nelor culturale şi, în multe si­tuaţii, s-au luat pe loc măsuri care să determine înlăturarea neajunsu­rilor constatate. O bună parte din studiu a fost rezervată valorificării corespunzătoare a folclorului local şi organizării unor activităţi speci­fice în organizaţiile de partid, la căminele culturale, şcoli, cluburi, cinematografe etc. „Săptamîna culturii botoşănene" BOTOŞANI (corespondentul „Scîn­teii“, N. Zamfirescu).­­■ Pentru cu­noaşterea reciprocă a vieţii cultu­ral-artistice şi generalizarea expe­rienţei pozitive din acest domeniu, comitetele de cultură şi educaţie socialistă ale judeţelor Botoşani şi Vrancea şi-au propus să organizeze între 24 şi 30 ianuarie „Săptămîna culturii botoşanene“ în mai multe localităţi din Vrancea şi „Săptămî­­na culturii vrîncene“ in judeţul Botoşani. Azi, 24 ianuarie, la Focşani, vrîncenii primesc intr-un cadru festiv pe mesagerii culturii din ţi­nutul nordului Moldovei. Prima zi din „Săptămîna­­culturii botoşăne­­ne“ va debuta cu mai multe ex­puneri referitoare la viaţa cultural­­artistică a judeţului Botoşani, la realizările şi perspectivele econo­miei judeţului. Gazdele vor asista, apoi, la un spectacol folcloric sus­ţinut de ansamblul „Stejărelul“. în zilele următoare, în alte localităţi se va organiza si­mpozionul­­,,Jude­ţul Botoşani pe coordonatele socia­lismului“, cu care ocazie se va prezenta şi o gală de filme cuprin­zînd vizita conducerii superioare de partid şi de stat în judeţul Bo­toşani, imagini din viaţa şi opera lui Nicolae Iorga, originar din a­­ceste locuri, aspecte din satul Flă­­mînzi, locul de unde a pornit vă­paia răscoalei din 1907. Printre alte acţiuni pe care botoşănenii le vor organiza în judeţul Vrancea no­tăm : vernisajul expoziţiilor „Via­ţa şi opera lui George Enescu“, „Viaţa şi creaţia lui Mihai Emi­­nescu“, simpozionul „Mari persona­lităţi botoşânene“, un recital de poezie, spectacolul „Zorile teatru­lui românesc“, un concert simfonic extraordinar susținut de Filarmo­nica de stat din Botoșani. EVOCARII­NUM­EI ISTORIC Al Uiu­i PLOIEŞTI (corespondentul „Scîn­teii“, C. Căpraru).­­ La Palatul Cul­turii din Ploieşti a fost organizată, de către Biblioteca municipală „Nicolae Iorga“, o expoziţie dedicată Unirii. Ex­poziţia cuprinde un bogat material do­cumentar, istoric şi literar-artistic, fo­tografii, stampe care se referă la eve­nimentul de la 24 ianuarie 1859. Tot cu ocazia sărbătoririi Unirii, colec­tivul Teatrului de stat din Ploieşti a prezentat spectacole cu drama isto­rică a lui Mircea Ştefănescu „Cuza Vodă“, spectacole la care au partici­pat mii de elevi şi profesori. BOTOŞANI (corespondentul „Scîn­teii“, Nicolae Zamfirescu).­­ La Casa municipală de cultură din Bo­toşani a avut loc, în prezenţa unui nu­meros public, un simpozion cu tema : „Unirea Principatelor Române“. în cadrul acestuia s-a vorbit despre importanţa actului Unirii şi despre reflectarea acestui remarcabil eveni­ment in literatura vremii. FOCŞANI (corespondentul „Scîn­teii“, Ion Nistor).­­ In după-amiaza zilei de 22 ianuarie, la istorica bornă de hotar din Piaţa Unirii, numeroşi cetăţeni ai municipiului Focşani s-au întîlnit pentru a omagia aniversarea Unirii Principatelor Române. Seara, în sala teatrului a avut loc un spectacol literar-muzical. Manifestări cultural-artistice dedi­cate istoricului eveniment au fost organizate şi în alte oraşe şi comune din judeţul Vrancea. ORADEA (prin telefon de la Popa Iosif).­­ La Casa de cultură din Oradea a avut loc o manifestare su­gestiv intitulată : „Uniţi în cuget şi simţire“, în cadrul căreia a luat cu­­vîntul dr. Alexandru Porceanu, cer­cetător ştiinţific principal la Institu­tul de istorie „Nicolae Iorga“ al A­­cademiei de ştiinţe sociale şi politi­ce. Apoi, cele mai bune formaţii co­rale din localitate au susţinut un con­cert închinat evenimentului. Clubul „Constructorul“ din acelaşi oraş a găzduit un concurs de recitări intitu­lat „Patriei — inima şi versul“ — cu participarea a sute de elevi oră­­deni. tv I 16,00—17,00 Lecţii pentru lucrătorii­­ din agricultură * Întreţine­­­rea livezilor tinere. I 18,00 Scena — emisiune de infor­­­maţie şi critică teatrală. I 18,30 Refrene fără vîrstă. Pagini alese din muzica uşoară ro- r mânească. I 18,45 Stop-cadru. I 19,15 Publicitate. ^ 19,20 1001 de seri. Băieţelul de pe­­ afiş — „O călătorie neobiş-­­ nuitâ“. I 19.30 Telejurnalul de seară. i 20,00 Hai să dăm mină cu mînă.­­ Emisiune de versuri şi cin-­­ tece dedicate Unirii Princi-­­ patelor Române. 1 20,25 Roman foileton : David Co-­­ perfield (VI). I 21.15 Steaua fără nume. Floarea * din grădină. Emisiune-con-­­ curs pentru tineri interpreţi­­ de muzică populară. Prezin-­­­tă Dan Deşliu. Emisiune de­­ Simona Patraulea şi Sorin­­ Grigorescu. 22.15 Din ţările socialiste. R.P.D. ^ Coreeană — peisaj rural.­­ 22.30 Telejurnalul de noapte.­­ SCENA • TEATRUL DRAMATIC DIN BRAŞOV prezintă premiera pe ţară a comediei lui Dan Tărchilă, „Un­chiul nostru din Jamaica". Regia : Eugen Mercus. Scenografia : Cristina Udrea. In distribuţie : Paul La­vrie, Maya Indrieş, Ovidiu Moldovan, Mi­hai Balaş, George Gridănuşu, Savu Rahoveanu, Costache Babii, N. Al­­bani, Luminiţa Blănaru, Geta Grapă şi Dan Dobre. • TEATRUL MAGHIAR DIN CLUJ a prezentat recent premiera absolută a piesei „Din ce se naşte cărăbuşul“ de Méhes György. • TEATRUL MAGHIAR DE STAT DIN SF. GHEORGHE a prezentat in premieră pe ţară piesa de teatru „Scăpărătoarea“ de H. Cr. Andersen, în dramatizarea lui Kovács Dezső, cea de-a patra premieră a Teatrului maghiar de stat din Sf. Gheorghe, in această stagiune. Piesa regizată de László Károly are ca interpreţi prin­cipali pe : Király József, Bokor Ilona, Dobos Imre, Darvas László, Dengyel I. Andor, Benczédi Sándor, Molnár Gizella şi alţii. • TEATRUL „AL. DAVILA" DIN PITEŞTI va prezenta in curând pre­miera : Acul eumetrei Gurton“. Re­gia Radu Boroianu. Scenografia : Beatrice Perişanu. Tot teatrul piteştean a prezentat recent cel de-al II-lea spectacol­­recital, din ciclul „Teatrul universal de-a lungul veacurilor“, prefaţat de prof. dr. docent I. Zamfirescu. Avînd ca temă comedia antică, spec­tacolul a inclus momente din „Norii“ lui Aristofan şi „Gemenii“ lui Plaut, in resia lui N. Cosmescu. • TEATRUL DE STAT DIN SIBIU anunţă premiera spectacolului „Sici­liana" de Aurel Ba­ran­ga. Regia : Avram Besoiu. Scenografia : Adriana Leonescu, în distribuţie : Nicu Nicu­­lescu, Ligia Bossie, Dimitrie Bitang, Radu Basarab, Teodor Portărescu, Liliana Lupan, C. Stănescu, Geraldi­­na Basarab Steliana Stoicovici. • TEATRUL DE NORD DIN SATU MARE — secţia română a prezentat premiera pe ţară a spectacolului ..Roşii trandafiri numai pentru mine“ de Sean O’Casey, In regia lui Cris­tian Berger, absolvent de anul acesta al I.A.T.C. Scenografia este semnată tot de un tinăr absolvent : Nicolae Lică. • TEATRUL C. I. NOTTARA, prezintă un spectacol-recital de poe­zie română clasică „Dialog..." (Sce­nariul regizoral şi direcţia de scenă : Al. Ciprian). Spectacolul, care se adresează În­deosebi tineretului, este închinat ce­lei de-a cincizecea aniversări de la Înfiinţarea U.T.C.-ului. • TEATRUL MNIC anunţă premiera „Dragă-mi este dragostea“ — spec­tacol de poezie (Eminescu, Arghezi, Blaga, Labiş). Regia : Karin Rex. Interpreţi : Leopoldina Bălănuţă, Dan Nuţu, Vasile Niţulescu, Maria Potra, Monica Ghiuţă, Vasile Gheorghiu, Victoria Gheorghiu, Ileana Dunărea­­nu. N. Ifrim. • TEATRUL „LUCIA STURDZA­BULANDRA" : „Poezie şi muzică". Regia : Valeriu Moisescu. • TEATRUL CIULEŞTI : „De via­ţă, de dragoste..." La recital îşi dau contribuţia, alături de actori ai tea­trului, formaţiile „Sincron" şi „Ve­nus“. DIN ACTIVITATEA TEATRULUI NAŢIONAL • Cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la naşterea lui I. L. Caragiale, Teatrul Naţional va prezenta dumi­nică 30 ianuarie, ora 29, la sala Co­media, spectacolul cu piesa „O scri­soare pierdută“. In distribuţie : Cos­tache Antoniu, Radu Beligan, Al. Giugaru, Ion Finteşteanu, Marcel Anghelescu (artişti ai poporului), Carmen Stănescu, N. Brancomir (ar­tişti emeriţi), Constantin Bărbulescu, Dem. Rădulescu, Ton Henter, Emil Liptac, Mircea Cojan. Regia : Sică Alexandrescu, artist al poporului. Spectacolul va fi precedat de o ex­punere a acad. Şerban Cioculescu. • A apărut nr. 11 din Caietul­­program al Teatrului Naţional. Din sumar : Pagini inedite din Titu Ma- Lorescu despre Delavrancea, Premie­rele stagiunii. Un interviu în exclusi­vitate cu Arletty etc. • Un colectiv al Teatrului Naţio­nal, in frunte cu artistul poporului Radu Beligan, se va deplasa la Bra­şov, in zilele de 26 şi 27 ianuarie 1972, pentru a prezenta un ciclu de spectacole cu comedia „Jocul de-a vacanţa“ de Mihail Sebastian. CONCERTE • Astă-seară, ora 20, la Sala mică a Palatului va avea loc primul din cele șase concerte extraordinare, „Lu­crări camerale de Mozart“ Interpre­tează cvartetul „Philarmonia“. • Miercuri­­, ora 20, la Ateneul Român se poate asculta cel de-al IV-lea program din ciclul „Muzica de epocă“ (Renaștere-Baroc) — Școala engleză. • Dirijorul simfonicului Filarmoni­cii de vineri 28 și simbătă 29 va fi Emil Simon. Solist : Dan Grigore. EXPOZIŢII • Miercuri, 26 ianuarie, la Gale­riile de artă „Apollo" (Calea Victo­riei nr 57) va avea loc vernisajul unei noi expoziţii de grup. Expun, de data aceasta, artiştii : Vasile Do­­brian, Ion Jiga şi Alexandru Ţipoia — lucrări de pictură, sculptură şi grafică • Săptămîna aceasta pot fi vizi­tate : — Expoziţiile Tia Peltz şi Neculai Hilohi — la Galeriile de artă „Si­­meza" (Bd Magheru nr. 20). — Expoziţia de ceramică Gheorghe Alexandra la Galeriile de artă „Am­fora“ (str Mihai Vodă nr. 2). — Expoziţia de acuarele „Emines­ciana“, realizată de pictoriţa Maria D. Dima — în holul Universităţii populare (Sala Dalles — Bd. N. Băl­­cescu nr 18). — Expoziţia de pictură şi grafică a arhitectului I. Fistioc — la Casa arhitectului (str. Episcopiei nr. 9). (Urmare din pag. I) că realizarea unităţii statale intr-o primă etapă, prin unirea Moldovei şi Ţării Româneşti — unire mai lesni­cioasă întrucît ambele ţări se aflau sub aceeaşi dominaţie străină — avea să declanşeze intr-un mod ire­versibil procesul istoric al formării statului român modern. Făcindu-se ecoul acestui punct de vedere, Nicolae Bă­lce­scu scria in primăvara anului 1850 că „problema unităţii a făcut mari progrese şi s-a simplificat foarte mult“. „Unirea Valahiei şi a Moldo­vei — adăuga el — este un fapt îm­plinit pentru toată lumea...“ Vizionar, el mai arăta, subliniind prin aceasta faptul că Unirea Principatelor nu înseamnă decit prima etapă pe dru­mul unităţii statale, că românii su­­­puşi dominaţiei Austriei urmau să dobindească unificarea lor şi că o dată cu constituirea „alături“ a două mari grupe de români „cine le va mai putea împiedica să se unească ?“ „România noastră — conchidea el — va exista deci.“ Tot Bălcescu este cel care a cerut ca lozinca paşoptistă Dreptate ! Frăţie ! să fie întregită prin cuvîntul cu­adinei semnificaţii de Unitate ! In deceniul următor revoluţiei de la 1848, ideea Unirii Principatelor a cuprins toate păturile societăţii, de­venind o adevărată forţă materială, polarizatoare a energiilor naţionale şi împletindu-se pentru mase cu nă­zuinţa unor fundamentale înnoiri pe plan social. Mihail Kogălniceanu, unul din principalii ei purtători de cuvînt, în foaia „Steaua Dunării“ — pe care voise s-o întituleze „Jurnalul Unirii“ — a proclamat răspicat Uni­rea Principatelor ca „dorinţa vie şi logică a marii majorităţi a români­lor“, „singurul mod in stare de a consolida naţionalitatea românilor, de a le da demnitate, putere”. Unirea a devenit totodată şi o pro­blemă internaţională, fapt la care a contribuit şi propaganda patriotică întreprinsă de revoluţionarii români exilaţi peste hotare Problema Prin­cipatelor române şi a eventualei lor unificări a intrat în dezbaterea di­plomatică încă din timpul conferin­ţei de la Viena din 1855, cauza ro­mânească găsind sprijin in Franţa, Rusia, ca şi In Piemont şi în Prusia — care acţionau şi ele pentru reali­zarea unităţii italiene şi germane In primăvara anului 1856. Congresul de pace de la Paris, care a pus capăt războiului Crimeii, n-a dat o soluţio­nare problemei româneşti, dar, in schimb, a hotărît consultarea directă a voinţei locuitorilor Principatelor prin intermediul unor Adunări Ad-hoc, în care urmau să fie repre­zentate — într-o proporţie insă ne­dreaptă pentru majoritatea populaţiei — toate clasele şi păturile sociale. Dînd dovadă de fermitate, românii au impus constituirea unor adunări unioniste, care au exprimat in toamna anului 1857 în unanimitate în Ţara Românească şi cu o cvasi-una­­nimitate in Moldova — unde nu s-au înregistrat decit două voturi potriv­nice — dezideratul înfăptuirii statu­lui unitar. Adunarea Ad-hoc a Moldovei considera Unirea ca „dorinţa cea mai mare, cea mai generală, acea hrănită de toate generaţiile trecute, acea care este sufletul generaţiei ac­tuale, acea care împlinită va face fericirea generaţiilor viitoare". Dar divergenţele dintre puterile Europei — devenite puteri garante ale Principatelor o dată cu tratatul de la Paris din 1856— au făcut ca ele să nu rezolve problema în sensul năzuin­ţelor arzătoare ale naţiunii române. Convenţia de la Paris din august 1858 acorda titulatura comună de Princi­patele Unite, hotăra constituirea la Focşani, oraş de graniţă, a unei Co­misii Centrale legislative şi a unei Curţi de Casaţie, comune celor două ţări, dar, totodată, menţinea separa­ţia, fiecare principat urmînd să aibă domnul guvernul, administraţia şi adunarea sa proprie. In faţa situaţiei ce se crease, po­porul român a luat rezolvarea Pro­blemei Unirii in propriile sale uniini, dind dovadă de curaj, dar şi de multă înţelepciune şi tact politic. Nici caracterul limitativ al dispoziţi­ilor electorale anexate Convenţiei, care mărgineau la cîteva mii de oa­meni alegătorii din cele două ţări, nici uneltirile reacţionare şi presiu­nile puterilor ostile Unirii n-au im­piedicat împlinirea unei fierbinţi aspiraţii a naţiunii. Dobîndind, in Adunarea Electivă a Moldovei, majo­ritatea mandatelor, Partida Naţională a impus la 5 ianuarie alegerea ca domn a colonelului Alexandru Ioan Cuza, fruntaş paşoptist şi fervent luptător pentru Unire. O bucurie fără margini a cuprins întreaga Moldovă, ea propagindu-se şi in celelalte ţări româneşti, deoarece Cuza reprezenta, prin persoana sa, simbolul înnoirii şi al înfringerii reacţiunii. La Bucureşti, situaţia Partidei Na­ţionale era mai îngrijorătoare datorită faptului că o căimăcărie reacţionară interimară asigurase conservatorilor majoritatea în Adunarea electivă. Pentru a-i sprijini pe deputaţii unio­nişti, s-au adunat insă în jurul clă­dirii din Dealul Mitropoliei, unde era întrunită Adunarea, zeci de mii de oameni, orăşeni şi ţărani. Ca „o mare vie“, cum califica un martor ocular presiunea maselor, poporul a ţinut majoritatea reacţionară sub puterea sa şi a silit-o să cedeze, să dea curs împlinirii aspiraţiilor naţionale. La 24 ianuarie 1855, după trei zile de dezbateri furtunoase, in timpul că­rora deseori masele pătrunseseră în sala de şedinţe, arătînd deputaţilor forţa lor, a fost ales ca domn al Ţării Româneşti tot Alexandru Ioan Cuza. Prin această dublă alegere, Unirea Principatelor devenea un fapt impli­­­nit. La această veste, poporul a fost cuprins de un uriaş entuziasm. „Nu se mai auzeau, în toată capitala — coment, un ziarist al vremii — decit cele mai vii demostraţii de bucurie : Să trăiască Cuza ! Să trăiască viito­rul nostru stăpinitor ! zbur, din gură în gură, din inimă in inimă , îmbrăţi­şările cele mai cordiale, sărutările cele mai înfocate, expresia celei mai en­­tuziastice bucurii a ochilor, erau sin­gurul spectacol ce se vedea pe toate uliţele, pe toate răspîntiite, pe toate locurile publice ale Bucureştilor“. Comentind, peste cîţiva ani, eveni­mentele din 1859, unul dintre făuritorii lor spunea pe drept cuvînt că „Unirea — naţiunea a făcut-o !“. Uni­rea a apărut ca unul dintre marile „fapte împlinite“ ale istoriei univer­sale pe care dîrzenia unui popor, si­gur de justeţea cauzei sale, l-a im­pus în pofida oricăror oprelişti. Actul măreţ de la 24 ianuarie 1859 a constituit un moment hotărîtor în procesul evolutiv al formării şi con­solidării României moderne, a deschis o nouă etapă in această evoluţie, sti­­mulind progresul pe toate planurile. Reforme fundamentale — şi în pri­mul rînd reforma agrară din 1864 — au schimbat în profunzime structurile statului, au dat un puternic impuls dezvoltării forţelor de producţie şi a noilor relaţii capitaliste, au favori­zat dezvoltarea culturii, permiţînd afirmarea, într-o mai mare măsură, a energiei creatoare a poporului ro­mân. Consolidînd forţa economică şi militară a statului român, Unirea din 1859 a constituit o premisă esen­ţială pentru cucerirea independenţei naţionale în 1877. Ecoul Unirii s-a repercutat puternic dincolo de munţi, stimulînd lupta românilor transilvăneni pentru elibe­rarea naţională şi „Unirea cu ţara“. Idealul scump al făuririi statului na­ţional unitar român avea să-şi gă­sească împlinirea la 1 decembrie 1918, prin lupta neprecupeţită a celor mai înaintate forţe, a maselor celor mai largi de pe ambele versante ale Car­­paţilor. Unirea a deschis calea pen­tru ascensiunea a noi forţe social­­politice, pentru dezvoltarea mişcă­rii muncitoreşti şi transformarea ei în forţa cea mai avansată a societăţii româneşti, capabilă să-i călăuzească ascensiunea spre o orînduire nouă, superioară — socialismul La 113 ani de la Unirea Principate­lor, România se înfăţişează ca o ţară cu adevărat şi pe deplin liberă, suverană şi independentă, în care poporul muncitor, stăpîn unic al soartei sale, al întregii avuţii naţionale, işi concentrează forţele spre a da viaţă măreţului pro­gram elaborat de partidul comu­nist de făurire a societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate. A­­cea­st este expresia în noile con­diţii, a supremului ideal naţional de înălţare a României pe trepte su­perioare ale progresului şi civili­zaţiei şi, totodată, cea mai înaltă cinstire adusă înaintaşilor care, prin lupta lor neprecupeţită, au creat statul naţional unitar român. UNIREA—naţiunea a făcut-o ECRANUL „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" Un nou film românesc a cărui pre­mieră va avea loc astă-seară. Fil­mul, producţie a studioului „Bucu­reşti“, e realizat după nuvela „Moartea lui Iou“ de Titus Po­­povici (care semnează şi scena­riul), în regia lui Sergiu Nicolaescu. Imaginea — Alexandru David ; mu­zica — Tiberiu Olah ; decoruri arh. Marcel Bogos. In distribuţie : Amza Pellea, Cristian Sofron, Ion Besoiu, Gh. Dinică, Ioana Bulca, Oc­­tavian Cotescu, Iurie Darie, Maria- Clara Sebök, Eugenia Bosînceanu, St Mihăilescu Brăila, Lazăr Vrabie ş.a. Umanismul, climatul psihologic al apreciatei nuvele, virtuţile colec­tivului de realizatori şi interpreţi — toate acestea au dus la realizarea unui film de o remarcabilă ţinută profesională care inaugurează pro­miţător prezenţa cinematografiei naţionale în repertoriul anului 1972. Sunt anunţate, de asemenea, in premieră, filmele : • „Aventuri în Ontario“ — copro­ducţie Franco-London Film — O.R.T.FE DEROPA, cu participarea studioului cinematografic „Bucu­reşti“. Este o ecranizare după Feni­­more Cooper, in regia lui Sergiu Ni­colaescu şi Jean Dreville Cu­­ Hell­muth Lange Pierre Massimi, Juliet­te Villard, Christian Durac. • „Ultimul războinic" — produc­ție a studiourilor americane, în re­gia lui Carol Reed. Cu : Anthony Quinn in fruntea distribuției. SCINTEIA — luni 24 ianuarie 1972 Inventatori, ce faceţi? Somaţi? Băgaţi ! De ce să reluăm discuţia ? Nu vă con­trazice nimeni Este exact, dar absolut e­­xact cum susţineţi dumneavoastră­­ îm­potriva focului aţi in­ventat pompierii. Pom­pierii ţi, bineînţeles, furtunurile şi alte tu­lumbe şi ustensile. Fără a pune la soco­teală clopotele fi sire­nele. împotriva ape­lor aţi descoperit îno­tul fi alte accesorii care sint : slipul cu buzunar fi fără, labe­le de gîscă, căştile, papucii de plajă, ba chiar şi trambulinele. De ce să trecem aşa de uşor peste tram­buline ? împotriva frigului aţi născocit îmbrăcămintea groasă, ţuica fiartă cu piper şi alte mirodenii, tranşele­­, a ll-a şi a Il-a de lemne, ges­tionari ai depozitelor de lemne birocratizaţi şi unii chiar prea graşi , s-a făcut deci ceva împotriva frigu­lui. Sunt realizări şi d­in combaterea căldurii. Dacă amintesc doar centrele de răcoritoa­re şi este de ajuns ! Dragii mei, există totuşi o lacună ! Ce facem, iubiţii mei in­ventatori, c­u prostia, cu asta... cum ii zice... ignoranta ? Nu voi a­­duce in discuţie orice ignoranţă. Nu mă voi referi la ignoran­tul care dă în gropi cu felinarul aprins. Trea­ba lui. Felinarul lui, gropile edililor... Comuna Bucinişu a­­parţine de judeţul Olt şi, mulţumită spiritu­lui gospodăresc, este admirată de toţi cei care au ocazia s-o traverseze. Străzi largi şi drepte mărginite de trotuare, spaţii verzi, pomi fructiferi, două şcoli arătoase, cămin cultural, un parc in miniatură. Şi ca să întregesc imaginea a­­cestei aşezări voi cita dintr-o viitoare mono­grafie a comunei ...„da­torită hărniciei săteni­lor, spiritului gospodă­resc şi priceperii con­ducătorilor, pe toate casele durate din cără­midă, acoperite cu tablă ori ţiglă, in stil aproape uniform şi colorit policrom, in care sălăşluieşte bel­şugul — se profilează sute de antene de ra­dio şi televizoare, iar gardurile de piatră ce străjuiesc gospodăriile — cuprinse toate — a­­par sub aspect urba­nistic“. Dar... Dar tot in această comună există „o casă fără paratrăsnet“, dar cu miros de putregai. Aici, in această casă, se găsesc : un nepot care abia a sosit de la dezalcoolizare, un unchi care-i pe cale să meargă la dezalcooli­zare şi nu mai ştie de mult ce este munca, o mătuşă care-i finan­ţează pe cei doi alco­olici şi care este cu­noscută sub numele de „Ioana oarba“. „Oar­ba“ asta are un lanţ de briceag. La un ca­păt al lanţului un ac de siguranţă, iar la celălalt capăt, un ghioc. Şi aşa „oarbă" cum este. Ioana citeşti un ghioc. Că ci­teşte Ioana in ghioc, drept să vă spun: deşi locuiesc in apropiere de Piaţa Romană, mă doare-n cot. Poate să citească şi-n coşul de gunoi, şi-n sobe de te­racotă, şi in cozi da piane... Poate să ci­tească în ce vrea ea, chiar şi in cască de cosmonaut. Oful meu este altul. Cum dracu’ găseşte ea clienţi in­tr-o eră ca a noastră. D-aia vă întreb eu pe dumneavoastră, dragi inventatori, ce faceţi, d-aia vă atrag atenţia să nu somaţi. Aţi in­ventat „băşica“ aia care, dacă te-ai urcat cu alcool in tine la volan şi te pune să sufli in ea, te albăs­ foileton treşte. Cam aşa ceva mă gîndeam eu să in­ventaţi. Asta pentru a veni in ajutorul „oar­bei“ din Bucinişu. Să inventaţi, de pildă, un ghioc care dacă sufli in el (cei care se duc la ghicit sunt puşi să sufle in ghiocul actual), să se albă­­strească, să se înver­zească ori să se îngăl­benească in raport cu gradul de prostie... asta... de ignoranţă al clientului. Pentru că există, cum am mai spus, şi nu-mi pare rău că repet, ignoranţi şi ig­noranţi. . De pildă, la Ioana „oarba“ vine un delapidator care, după ce plăteşte taxa, aşteaptă cu gura căscată să-i spună „oarba“ dacă cei care au venit în con­trol pot fi mituiţi ori nu. Ioana citeşte un ghioc şi-i spune că o să aibă o supărare, dar o să treacă peste ea... După delapida­torul în cercetare su­flă un ghioc o studentă de la chimia industri­ală din Bucureşti, ve­nită in vacanţă. Ioana îi spune : — Eşti în „scrisoare“ cu un oacheş... Cum il cheamă ? — Nu e prea oacheş, dar are două nume. — Să ştii, el a mai fost in „scrisoare“ cu una care l-a „legat“ pe 7 ani. Să vii cu un chil de miere de al­bine, cu o găină mo­ţată, trei căţei de us­turoi şi 45 de lei. Dar vezi că pentru „dez­legat“ trebuie să vii la mine, să fii aici in faţa ghiocului, cină e miezul nopţii. Dezlegă­rile se fac numai in crucea nopţii. Da. Clientela „oar­bei“ este fi selectă : avocaţi, soţii de a­­vocaţi... Deşi imi este ruşine mie de ruşinea lor, am aflat că pe la­­ ghiocul „oarbei“ au­­ fost şi artişti. Ba chiar o fi o „prim-artistă“,­­ care era „in trecere“­­ pe acolo şi a vrut să­­ afle precis dacă va­­ primi rolul pe care-l­­ visează pentru stagi- \ unea in curs.­­ In autobuzul de Cra- 7­iova se tînguiau de y zor un cetăţean — cu­­ studii superioare, mi-e­­ fi ruşine să-i spun­­ profesia — din Arad­­ şi o învăţătoare din­­ judeţul Constanţa că i bătuseră drumul de I pomană pînă la Buci- \ nişu. Ioana „oarba“ » era plecată cu lanţul­­ de briceag, cu acul de­­ siguranţă şi cu ghio- • cui in „turneu“. Că y face fi d-astea. i Pe plan local ? Cum i se prezintă „piaţa“ pe­­ plan local ? Chiar da­ , că ifi va face Ioana i „oarba“ ghioc electro- * nie, ori cu tranzistori,­­ nu-i mai dă nimeni­­ vreo atenţie. Nimeni­­ din Bucinişu şi din­­ împrejurimi. O fată­­ din Bucinişu a fost „a- g sigurată“ acum vreo 7 ciţiva ani că se va­­ mărita cu unul Ghe-­­ orghe. S-a măritat cu­­ Marin. Şi, pe deasu-­­ pra, şi mai neoacheş­­ decit a fost prevăzut­­ cel din ghioc, loc cli- l­entelă pe plan local. „ Doamne cit de mih-­­ nit ar fi sufletul meu i dacă Ioana „oarba“ ar­­ fi răpită de rudele ei a fi mai apropiate din­­ comuna Obirşia (ace- l laşi judeţ), de unde i este de pămint. Ră- z pire care o dată a dat y greş. Rudele din O­­­­birşia au aranjat cu­­ un şofer de pe un au- y tobuz s-o răpească , pentru a-i finanţa şi­­ pe ei. Paraziţii din­­ Bucinişu care trăiesc­­ pe spinarea „oarbei“ o­­ păzesc insă cu străş- , nicie. De aceea, nici­­ nu se duc amindoi o­­ dată la dezalcoolizare. ’ Vai cît de mihnit ar­­ fi sufletul meu dacă­­ organele locale ori ju- J deţene ar trece la mă- z suri administrative im-­­ potriva Ioanei. Impo-­­ triva „oarbei“ pe care­­ eu o văd de-a dreptul I nevinovată. Singura 7 vină o are că-i finan- g­ţează pe acei paraziţi.­­ Dacă inventatorii noş-­­ tri s-ar grăbi şi ar in-­­ venta ghiocul ăla in 7 care dacă sufli să se­­ albăstrească ori să se­­ înverzească în raport I cu gradul de ignoran- \ ţă al clientului aş in- 7 sista pe lingă inspec- \ toratul judeţean Olt i să-i dea „oarbei“ chiar ’ şi o autorizaţie de­­ funcţionare a unui­­ „cabinet“ unde să ghi- 1 cească cum stau unii I cu circumvoluţiunile... 7 Ba' aş îndrăzni să in- y tervin şi pe lingă ser-­i viciul de circulaţie să­­ facă nişte semne care­­ să indice la intrarea 7 şi ieşirea din Bu­ci- J nişu : „Atenţie ! Aici­­ se ghiceşte ! Numă- ,­ raţi-vă circumvoluţi- l unite !“. | Nicuţă TANASE ^ ______________| CURIER JUDEŢEAN CORESPONDENŢII „SCÎNTEII" TRANSMIT« BOTOŞANI Milioane din... cupoane Pentru a-şi spori contribuţia la realizarea mai multor bunuri de consum destinate populaţiei, întreprinderea de industrie lo­cală din Dorohoi a înfiinţat o secţie de confecţii pentru copii menită să valorifice cupoanele de ţesături rezultate din pro­cesul tehnologic al uzinelor textile „Moldova" din Boto­şani. In noua secţie vor lucra, la domiciliu, pensionari şi gos­podine din oraşele Dorohoi şi Darabani Omagiu eroinei de la Jiu Intre multiplele acţiuni ini­ţiate de Comitetul judeţean Gorj al U.T.C. în cinstea săr­bătoririi semicentenarului orga­nizaţiei revoluţionare de tine­ret, de o popularitate deosebită se bucură ştafeta „Ecaterina Teodoroiu“, dedicată memoriei „Eroinei de la Jiu“. Ştafeta prilejuieşte organizarea unor evocări ale momentelor de luptă pentru independenţa şi liberta­tea patriei. Ea a pornit de la Vădeni , Tg. Jiu, locul de naştere a eroinei, şi va străba­te numeroase localităţi din ju­deţele Hunedoara, Dolj, Olt, municipiului Bucureşti, Iaşi, Vas­lui şi Vrancea, urmînd traseul pe care eroina Gorjului a în­scris memorabile fapte de eroism. In timpul ştafetei, un album special va reuni imagini reprezentative ale acţiunilor în­treprinse de toate organizaţiile de tineret din judeţele amin­tite, pentru ca apoi să fie de­pus la casa memorială „Ecate­rina Teodoroiu“. BIHOR 300 000 de garoafe La Oradea a fost construită prima seră încălzită cu ape ter­male şi a început „culesul“ pri­melor garoafe. Pentru actualul sezon­­ 300 000, în comparaţie cu serele în­călzite cu sisteme clasice, utili­zarea apei termale a făcut ca preţul de cost să fie cu 1 leu mai mic de fiecare garoafă, întrucît ape termale există aici din abundenţă, iar orădenii sînt mari „consumatori de flori“, s-a hotărît extinderea serei cu po­doaba ei de primăvară.­ ­­ASLUI Atenţie, se filmează î Această inscripţie a fost întîl­­nită tot mai des, în ultimul timp, în diferite puncte ale ora­şului Huşi. Cineamatorii casei de cultură din localitate au ob­ţinut, în 1969, la concursul re­publican, premiul special al ju­riului, apoi în 1971 premiul I pe ţară cu pelicula „Explozia“ şi un premiu la Praga, în con­cursul „Intercamera“. In pre­zent ei lucrează un film docu­mentar inspirat din viaţa coo­perativelor agricole Corni şi Huşi, fruntaşe pe judeţ, care au obţinut în 1971 cele mai mari producţii din istoria acestor locuri la struguri, porumb şi legume. Totodată, s-au realizat primele imagini la filmul ar­tistic „Fintîna“. TELEORMAN Povestea vorbii „Iarna — car şi vara — sa­nie“ — spune proverbul despre bunii gospodari. Nici teleormă­nenii nu fac excepţie. Au în­ceput de pe acum să-şi pregă­tească acţiunile de înfrumuse­ţare a comunelor şi satelor. Pe lingă măsurile luate de a pro­duce, pe plan local, răsaduri pentru milioane de flori, nu­meroşi gospodari, între care cei din Furculeşti, Crîngul, Nanov şi Smîrdioasa s-au aprovizionat din timp cu materialul horticol şi dendrologic necesar de la unele staţiuni specializate din ţară. _____CLU­ - I 40 de ani pentru Ovidiu Cu prilejul apariţiei în edi­tura „Dacia“ a monografiei „O­­vidiu — omul şi poetul“, de prof. univ. Nicolae Lascu, la librăria „George Coşbuc“ din Cluj a avut loc o întîlnire în­tre autor şi cititori In cuvîntul Său, academicianul Constantin Daicoviciu a arătat că lucrarea omului de ştiinţă clujean a fost elaborată în urma unor studii şi cercetări întreprinse timp de peste 40 de ani, perioadă în care autorul a publicat circa 20 de lucrări în limbile română şi italiană.

Next