Scînteia, iulie 1972 (Anul 41, nr. 9195-9225)

1972-07-04 / nr. 9198

In cinstea Conferinţei Nationale a P.C.R. si a celei de-a XXII-a aniversări a republicii GINCINAI­NI IN PATRU ANI $I JUMĂTATE! „A­tit la producţia curenta cit şi la investiţii, industria chimica se va prezenta cu realizări de prestigiu" ne-a declarat tovarăşul ministru MIHAIL FLORESCU Cu trei zile înainte de termen, Ministerul Industriei Chi­mice şi-a îndeplinit planul semestrial la producţia globală şi marfă. FATA de aceeaşi perioada a anului trecut, chimiştii ŞI PETROCHIMIŞTII AU REALIZAT O PRODUCŢIE MAI MARE CU 1,1 MILIARDE LEI. POTRIVIT CALCULELOR, IN AVANSUL DE TIMP CÎŞTIGAT, UZINELE, COMBINATELE ŞI GRUPURILE CHI­MICE ŞI PETROCHIMICE AU DAT PRODUSE IN VALOARE DE PESTE 350 MILIOANE LEI. Totuşi, rezervele de care dispune indus­tria noastră chimică nu au fost nici pe departe epuizate. La îngră­şăminte şi acid sulfuric, de pildă, planul nu s-a realizat integral. — Cit .de mari sunt aceste re­surse, tovarăşe ministru, si ce trebuie întreprins pentru valori­ficarea lor neintirziată in prac­tică ? — In primul rlnd este vorba de scurtarea duratei de atingere a pa­rametrilor proiectat! Ia instalaţiile noi puse In funcţiune. Pe această cale, instalaţia de polietilenă de la Piteşti a atins capacitatea prevăzută In proiect cu un trimestru înainte de termen, instalaţia de fibre pol­ies­­terice de la Uzina de fibre şi fire sintetice Iaşi cu două luni mai de­vreme s­a. Apoi, o altă rezervă impor­tantă de obţinere a unei producţii su­pimentare constă In punerea în func­­iune in avans a noilor capacităţi şi obiective productive. Dar pentru va­lorificarea acestei rezerve este ne­cesară conlucrarea strînsă cu con­structorii şi, mai ales, cu furnizorii de utilaje tehnologice. — Conlucrarea strînsă, dar in acelaşi timp fructuoasă, cu finalitate practică... — Uneori, este si fructuoasă. S-au pus in funcţiune înainte de terme­nul stabilit : o capacitate de peste 1 000 tone de articole tehnice din cauciuc la Combinatul de articole tehnice din cauciuc din Piteşti (cu 6 luni), importante capacităţi de pre­lucrare a maselor plastice la Uzina de prelucrare a maselor plastice din Iaşi şi la Fabrica chimică Orăştie (cu 6 şi, respectiv, 8 luni). De ase­,­menea, trebuie menţionată şi intra­rea în funcţiune cu 9 luni mai de­vreme a instalaţiei continue de rec­tificat a acetatului de butil la Com­binatul chimic din Craiova, precum şi instalaţia de hipoclorit de sodiu la Grupul industrial de petrochimie Borzeşti, cu peste 3 luni înainte de termen. Totodată, sunt întrunite con­diţiile pentru punerea în funcţiune mai repede decit s-a prevăzut a in­stalaţiilor de răşini fenol formalde­­hidice şi pentru producerea cleiului ureoformaldehidic la Combinatul chimic din Victoria, a altor capaci­tăţi la Combinatul de articole tehni­ce din cauciuc Piteşti ş.a. — O instalaţie chimică are o capacitate proiectată dată. Dar, nu de puţine ori, se depăşeşte acest maxim. Care este secre­tul unor asemenea rezultate ? — Secretul 7 Activitate* susţinută, atit * proiectantului şi cercetătoru­lui, cit şi * celor care exploatează Instalaţiile chimice, pentru îmbună­tăţirea tehnologiilor, pentru a obţine din ele producţii in continuă creş­tere. Prin adaptarea la fabricile de acid fosforic a unor sisteme de a­­mestecare a materiilor prime — care asigură o mai bună fetrabilitata produsului — se măreşte capacitatea de producţie , prin montarea la două uzine de îngrăşăminte cu fos­for a unor noi reactoare pentru pro­ducerea superfosfatului triplu se creează capacităţi suplimentare de circa 260 tone/zi superfosfat. Şi la alte instalaţii s-au stabilit şi se a­­plica măsuri privind perfecţionarea tehnologiilor, care au ca efect creş­terea producţiei. — In unităţile industriei chi­mice există rezerve nefructi­ficate in direcţia folosirii raţio­nale a spaţiilor productive con­struite ! — Categoric, da. Căci şi în indus­tria chimică s-a făcut risipă de spa­ţiu construit. Pentru amplificarea producţiei pe metru de suprafaţă construită s-au montat o serie de u­­tilaje suplimentare, neprevăzute in proiectele initiale, care vor duce la obţinerea unor sporuri de producţie la anvelope, articole tehnice din cau­ciuc, prelucrate din mase plastice, medicamente, cosmetice, lacuri si vopsele.­­ Care sint cauzele rnmine­­rilor in urmi. in îndeplinirea planului pe primul semestru la unele sortimente — între care îngrășămintele chimice — si cînd vor fi ele recuperate 7 Convorbire realizată de Ing. Dan CONSTANTIN (Continuare In pag. a III-a) Aşa cum prinde viaţă desenul de pe cale... I. F.M.U.A.-Bucu­­reşti, intr-un singur an, peste 250 de mun­citori, ingineri şi teh­nicieni au fost dis­tinşi cu titlul de fruntaş în muncă. De nenumărate ori, vizi­­tîndu-i acasă pe cei cărora voiam să le iau un interviu, am văzut expuse — la loc de cinste , alături de fotografia clasică, de nuntă sau de po­zele copiilor, atit de dragi fiecăruia, insig­nele şi diplomele de fruntaş in muncă. „Biografia“ omului, lapidar expusă pe pro­priii săi pereţi, de fa­milie, găseşte un bi­nemeritat corespon­dent in uzină, la pa­noul fruntaşilor în pro­ducţie. Portretele ex­puse aici, la F.M.U.A.­­Bucureşti, pe aleile principale ale halelor, sunt în acelaşi timp răsplata meritelor, dar şi grija de a pu­ne la îndemîna celor­lalţi, mai cu seamă a tineretului, exemple demne de a fi urma­te. MODELE cu a­­devărat capabile să trezească interesul ce­lorlalţi, stimulîndu-i In muncă. — Fiindcă pornim de la ideea că nu-i suficient să avem fruntaşii noştri, aceş­tia trebuie permanent popularizaţi, astfel in­cit — aşa cum se ară­ta recent si intr-un reportaj din ziarul „Scînteia" — între mi­tul fotbalistului, să zi­cem Dobrin sau Ră­­ducanu, și realitatea eroului autentic să nu existe nici un decalaj Opinia secretarului co­mitetului sindicatului, Cristea Dioianu, ex­primă un punct de ve­dere general acceptat aici, la F.M.U.A.B., și pus în practică in mod corespunzător, cu reale succese. In­­trebîndu-i pe tinerii cu care am stat de vorbă dacă imi pot cita citeva nume de muncitori fruntaşi din uzină, am însem­nat, în bloc-notes, o mulţime de nume, dintre care, ca în­­tr-un „clasament“ improvizat, dar strict întemeiat pe adevăr apăreau Gheorghe Bul­gărea si Ion Armancu. — Am avut, amin­­doi, şi nu numai noi, întîlniri, chiar în ca­drul uzinei, cu tinerii, am discutat deschis despre viaţă, despre experienţa noastră de muncă, de familie — încearcă să-şi justifice „faima“, cu obişnuita-i modestie, lăcătuşul Gheorghe Bulgărea. Le-am povestit, lăsin­­du-mă şi întrerupt de Întrebări din sală, pe lingă felul in care m-am acomodat cu munca intr-un loc nou, căci eu vin de la Bra­şov, acum opt ani am venit, zic, le-am ex­plicat şi asta, şi cum am început cu uceni­cia, la 14 ani, la pa­tron, la fabrica de şu­ruburi „Voinea“, cum se zbăteau părinţii să-mi facă rost de haine, de cărţi, de toa­te : acum cărţile sunt gratuite, maistrul nu mai seamănă cu „mais­trul“ de odinioară. Le-am vorbit şi des­pre ce-am reuşit în viaţă şi despre ce n-am reuşit, fiecare are un „of“ la inimă, o dorinţă ratată ; eu, de pildă, am dat exa­men, in ’45, la o şcoală tehnică, am reuşit al 8-lea din peste 100 de candidaţi, însă n-am putut continua, deoa­rece erau şi alţii mai mici acasă, in urma mea, şi trebuia să cîş­­tig numaidecît. De alt­fel, ştiţi, lor, tinerilor din sală, le-a plăcut că noi, deşi ne tragem dintr-o familie de plu­gari, de oameni care au muncit pămîntul, toţi, cîţi suntem­, cinci fraţi, muncim metalul, încă unul e lăcătuş ca mine, altul reglor, altul strungar, altul e şofer, dar face mecani­că şi pînă şi sora noastră s-a căsătorit cu un strungar. Fami­lie de metalurgişti ! Bineînţeles că accen­tul, în discuţie, l-am pus pe ceea ce mă pa­sionează pe mine la meseria asta. Te în­treabă careva ce eşti, răspunzi „sunt lăcătuş“ şi celălalt cine ştie dacă înţelege mare lu­cru. Adevărul e că avem o meserie minu­nată : să transformi ceva inert, absolut ne­mişcat, în ceva care mişcă şi produce — iată, am arătat,­in ce constă satisfacţia lăcă­tuşului. Orice meserie işi are satisfacţia spe­cifică, iar datoria celor care o practică mai de mult şi mai bine este să explice, aş zice chiar să transmită, ti­nerilor, ori de cite ori se iveşte prilejul, se­cretul satisfacţiei aces­teia. Mihai STOIAN (Continuare in pag. a II-a) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XLI Nr. 9198 Mărfi 4 iulie 1972 6 PAGINI 30 BANI Braşovul văzut de pe Tîmpa Foto : S. Cristian La ora cinci apar aceste rânduri, in arestul circum­scripţiei nr. 7 de miliţie (sectorul 4 din Capitală) se află un tinăr înalt, bine legat, cu o înfăţişare plăcu­tă. Tunsoarea scurtă, severă, ii dă un aer de elev din ultimele clase de liceu, pe­depsit in cine ştie ce îm­prejurare La răstimpuri e chemat pentru interogato­rii. Vine supus şi In ochii săi nu se citesc nici păre­re de rău, nici uimire că se află aici ; mai degrabă o resemnare adîncă răscoli­toare. Cine este băiatul cu pri­cina 7 Pentru ce a ajuns el aici 7 Ce anume i-a schimbat existenţa fireas­că 7 Tînărul Înalt, care răspun­de supus la interogatorii, se numeşte Gheorghe Miu. Do­miciliul înscris pe actul de identitate : strada Poteraşi nr. 3 A, sectorul 5. Are părinţi — tatăl e de meserie timplar, iar mama a ocupat şi ea serviciu de citeva zile. Are două surori mai mici. Are prieteni. Unii muncesc in fabrică sau în­vaţă acum o meserie. Alţii suit în vacanţă, se odihnesc după examenele susţinute Viaţa acestora se desfăşoară normal , sunt tineri ce se pregătesc cu responsabili­tate pentru a deveni oa­meni, pentru a merita stima­ţi respectul datorat omului. Gheorghe Miu a terminat 8 clase. A încercat în citeva rînduri să înveţe o meserie, dar s-a lăsat păgubaş. De ce ? Vom reveni asupra acestor lucruri. Unde l-a adus această existenţă fără capătîi ? Ne vom opri deo­camdată numai asupra ulti­mului episod din viaţa lui Gheorghe Miu. Mai m­ult insă, o frintură dintr-o de­claraţie încopciată in dosa­rul cauzei : „Intrucît r.u aveam ocupaţie, imi petre­ceam timpul liber pe stră­zile Bărăţiei şi Covaci, unde se vind­ diferite obiecte de îmbrăcăminte si încălţămin­te de către persoane care nu au autorizaţie in acest scop. Am luat hotărîrea ca, îm­preună cu Constantin lup­­ceanu (18 ani, domiciliul , strada Sabinelor nr. 18, n.n.) să obţinem bani prin amăgirea unor persoane“. Aşadar, o dată luată ho­­tărîrea de a obţine „bani prin amăgirea unor persoa­ne“ — cum de nu s-a frînt tocul la această frază ? — Gheorghe Miu, zis şi „Gigi“, o pune in practică. Intr-una din zile merge — se înţe­lege, cu prietenul său de hălăduit pe străzi — la unul din magazinele Consignaţiei, îl aşteaptă aici pe Nicolae Roman, care avea un mag­netofon de vinzare. Omul, credul acceptă serviciile binevoitoare. Cum-necum — nu ne oprim la toate amă­nuntele — Gheorghe Miu pune mina pe magnetofon şi dispare. Inocentul păgu­baş reclamă, iţele incîlcite ale înşelăciunii sunt deşirate şi Gheorghe Miu îşi încheie cariera fără onoare, de biş­niţar şi escroc. Gheorghe Miu e un caz particular. Sunt însă şi alţii care, chiar dacă n-au ajuns pînă aici, la eşecul grav, pot înţelege mai limpede cit de nefaste sânt existenţele in afara muncii cinstite, responsabile, la periferia vastului cîmp de creaţie şi afirmare a personalităţii din orinduirea noastră. Ni se pare nefiresc acest des­tin, în contradicţie funda­mentală cu evoluţia normală a destinelor generaţiei lui Miu, tineri cu idealurile for­jate la înalta tensiune mo­rală a anilor noştri. E du­reros că pentru Gheorghe Miu vîrsta majoratului co­incide ilogic cu închisoarea. ■ D ■ B B Cum de s-a ajuns aici ? Exclusiv pentru faptul că n-a muncit ? Pentru că a avut, cumva, un anturaj ca­re l-a împins pe un astfel de drum, al necinstei . Din pricina familiei ? Ce ele­mente din biografia cel­or 18 ani îndreptăţesc o afir­maţie sau alta ? Ne este greu să ne pronunţăm. Acest caz nu ne poate lăsa indiferenţi, nu putem trece pe lingă el ridicînd din umeri. Ne interesează in egală măsură, fie că sintem­ muncitori sau profesori, ţărani sau savanţi. Cu toţii avem responsabilitatea faţă de tînăra generaţie, sintem­ datori să-i descifrăm marile probleme, să le elucidăm, să o ajutăm să-şi găsească drumul adevărat, de viaţă demnă. Iată de ce cazul Gheorghe Miu ii supunem judecăţii o­­piniei publice, pe care o invităm să se pronunţe In coloanele ziarului. Noi vom continua să investigăm şi să aducem la lumina adevăru­lui probe cit mai conclu­dente la dosarul amintit, pentru ca opţiunea opiniei publice să se facă intr-o cit mai deplină cunoştinţă de cauză. Pentru numărul viitor al ziarului, discuţia cu Gheor­ghe Miu, consemnată In arestul miliţiei. Ilie TANASACHE Supunem judecăţii opiniei publice: un DESTIN ÎN DERIVĂ • Secvanțd de muncă la una din som­nele schelei de extracţie Ţicleni ÎN PAGINA A III-A in Întrecerea cu timpul, AVANSUL CONSTRUCTORILOR SPOREŞTE EFICIENTA INVESTIŢIILOR • Punctualitatea livrării utilajelor o problemă în plină actualitate • Scrisoare deschisă furnizorilor Trustului de construcţii Argeş • Ştiri de pe şantiere ÎN PAGINA A ll-A Oameni de seamă ai societăţii noastre DELEGAŢI LA CONFERINŢA NAŢIONALĂ A De pe acelaşi teren M­AI MULTE RECOLTE Insămintările pentru a doua recoltă. In cel mult trei zile de la eliberarea terenurilor de 1100 000 de hectare care au fost eliberate de cereale păioase, ma­zăre şi alte plante, urmează să se însămînteze, in această perioadă, a doua cultură. Din această suprafaţă. 150 000 hectare se vor cultiva cu porumb pentru boabe, iar aproape 13 000 hectare cu legume. In acest fel va creşte simţitor baza furajeră necesară sectorului zootehnic în con­tinuă dezvoltare, vor fi obţinute cantităţi suplimentare de produse le­gumicole necesare aprovizionării populaţiei. Pe baza experienţei şi a rezulta­telor bune obţinute în ceilalţi ani, în numeroase întreprinderi agricole de stat şi cooperative agricole, în­dată după recoltarea culturilor tim­purii, s-a trecut la pregătirea tere­nului şi semănatul plantelor fura­jere şi legumicole. Iată ce ne spu­nea referitor la această lucrare tov. Traian Andea, preşedintele coopera­tivei agricole din Macea, judeţul Arad : „Am cultivat 100 hectare cu cartofi timpurii, iar producţia a fost foarte bună, ajungînd la aproape 10 000 kg la hectar. Pămîntul îl în­­sămînţăm din nou : 40 hectare cu castraveţi, 10 hectare cu conopidă, iar pe celelalte 50 hectare — porumb din hibrizii timpurii care, pînă la toamnă, vor asigura o producţie de boabe“. Este cu adevărat un model de folosire raţională a pămîntului. In acest fel se asigură creşterea efi­cienţei economice, sporesc simţitor veniturile cooperativei şi ale mem­brilor ei. Cooperatorii din Tomna­tic, judeţul Timiş, au găsit alte căi de folosire intensivă a fiecărui pe­tic de pămînt. In plantaţia tînără de piersic pe 113 ha se cultivă in­tercalat. Pe rîndurile de pomi, do­­vleci, iar între rînduri — morcovi furajeri, dughie, căpşuni si ardei. In livada de 72 ha cu piersici pe rod, unde coroana nu este prea mare, s-au semănat dovleci. In cîmp, după recoltarea cerealelor pă­­ioase se însămîntează porumb pen­tru boabe şi masă verde. în fiecare judeţ există numeroase unităţi agricole care, pe baza expe­rienţei din ceilalţi ani, au extins culturile duble. In cooperativele a­­gricole din judeţul Olt, de exemplu, au fost însăminţate 25 400 hectare din cele 53 300 hectare prevăzute a se cultiva cu porumb pentru boabe şi masă verde. Şi în judeţele Dolj, Brăila şi Timiş s-a însămîntat circa un sfert din suprafaţa destinată cul­turilor duble. In alte judeţe aceas­tă lucrare, care se cere executată imediat după recoltarea plantei pre­mergătoare, a întîrziat mult. Există un decalaj mare între suprafeţele de pe care s-a strîns recolta si cele, însăminţate. Aceasta se datoreşte, atît, unor defecţiuni in organizarea muncii — se intîrzie eliberarea te­­renului de paie ar­­cit şi retineţit, unor specialişti din agricultură şi conducători de unităţi agricole in ce priveşte însămînţarea culturilor duble, in loc să analizeze critic tehnologiile aplicate, unii specialişti se resemnează spunînd că tot nu o să iasă nimic. In felul aces­ta procedează cei delăsători, cei de la care nu te poţi aştepta nici­odată la mare lucru. Lumea nu te ju­decă după intenţii, ci după rezultatul acţiunilor. Iată de ce trebuie anali­zat dacă factorii meteorologici deter­minanţi — apa şi temperatura — au fost valorificaţi cum trebuie. La culturile furajere — porumb pentru boabe, masă verde sau pen­tru siloz, la mazăre sau rapiţă — umiditatea solului în epoca insămîn­­ţării este hotărîtoare pentru obţinerea unei producţii mulţumitoare. Or, ploile din a doua jumătate a lunii iunie, din care au rezultat cantităţi mari de apă, au refăcut umiditatea solului pe cea mai mare parte din suprafaţa ţării. Din acest punct de vedere, lucrurile sînt clare : păm­in­­tul are suficientă apă. Cei neîncreză­tori vin şi spun : ce se va întâmpla peste vară ? Este adevărat că, pe lingă umiditatea existentă in sol în momentul semănatului, în perioada ele vegetaţie, culturile succesive mai trebuie să primească 100—150 litri de apă pe metrul pătrat, pentru a se obţine o recoltă mulţumitoare. Me­teorologii, analizind precipitaţiile pe o perioadă de 70 de ani, au ajuns la concluzia că, in majoritatea zonelor ţării, în lunile iulie-octombrie se realizează această cantitate de apă. Trebuie avut in vedere că dispunem şi de circa un milion de hectare a­­menajate pentru irigat, din care cel puţin un sfert se poate însăminţa cu a doua cultură, iar aci producţia este sigură sută la sută. Obţinerea unor producţii mari de la culturile succesive este hotărîtă în cea mai mare măsură de aplica­rea corectă a tehnologiilor stabilite, în mod deosebit se cere ca semăna­tul să se facă în cel mai scurt timp după recoltarea plantei premergă­toare, iar la pregătirea terenului să se asigure un bun pat germinativ. In unele locuri aceste cerinţe nu au fost respectate, neajunsuri care se repetă şi acum. Deşi în planurile de măsuri privind desfăşurarea lucrărilor agri­cole de vară s-a prevăzut ca a doua zi după recoltat să se strîngă paiele, să se pregătească terenul şi cel mult ia a treia zi să se insăminţeze, exis­tă un mare decalaj între suprafeţele de pe care s-a strîns recolta şi cele însăminţate. In multe locuri, după recoltare, baloţii de paie stau zile în­tregi pe cîmp, timp în care umidita­tea solului se pierde. Iată de ce este necesar ca forţele mecanice şi ma­nuale să fie în aşa fel organizate in­cit să se poată executa concomitent toate lucrările, tnsămînțare* «uluirilor succesiva s e integrează in ansamblul lucrărilor agricole din această perioadă : re­coltarea, transportul și depozitare* produselor. Executarea lor ia. timp, fără să se stînjenească una pe alta, cere o temeinică organizare a mun­cii, rezolvarea operativă a probleme­lor care se ivesc pe parcurs. De aceea, întreaga campanie agricolă de vară trebuie să se desfăşoare sub îndru­marea directă a comitetelor judeţene şi comunale de partid, a organizaţii­lor de partid din unităţile agricole. Ion HERŢEG viaţa internaţională • Simla­­ Acord indo­­pakistanez asupra promovării unor re­laţii reciproce ami­cale şi stabilirii u­­nei păci durabile în zonă. • Evenimente de actua­litate pe scena poli­tică japoneză. Succe­sul forţelor de stînga în alegerile din pre­fectura Saitama. • Pierderi grele prici­nuite de forțele pa­triotice trupelor ina­mice pe fronturile de luptă din Indochina. • La Bonn au început convorbirile oficiale franco-vest-germane la nivel înalt.

Next