Scînteia, septembrie 1976 (Anul 45, nr. 10585-10610)
1976-09-01 / nr. 10585
I I De la I etajul 10 I Novac Siegfried locuia în blo- | cul tineretului, etajul 9, din ora- | șul Moldova Nouă, judeţul Ca- I raş-Severin. Cum era căldură mare, lui N.S. i s-a făcut poftă de o bere. Dar nu s-a dus, ca [ omul, la o berărie, nici să plă-I tească nu-i venea la indemînă. I Mai ales că pe balconul vecini- | lor de la etajul 10 se aflau cite- • va sticle cu bere care-i făceau ■ cu ochiul. A luat un cablu, s-a cățărat pe acoperiș și a început să coboare. N-a mai ajuns pînă la balconul cu bere. S-a prăbuşit în gol. Avea 29 de ani. • I I I I I I I I I I I I I I Chilipir I I cauți... I O femeie a ieșit cătrănită foc , din sala Tribunalului din Cluj- Napoca, în care avusese loc un proces pe care-1 pierduse. — Dar nu mă las eu pînă n-o. I să evacuez chiriașii din casă. Am să merg pînă în pînzele albe... I — Nu e nevoie de nici o pin- ■ ză albă — a intervenit un bă- P trînel, compătimind-o. E nevoie I de 2 000 de lei şi cîştigi pro- . I cesul. Dumneata mi-i dai mie şi 1 j eu îi dau cui ştiu eu de la pri- S mărie. Şi dacă ai primăria de * I partea dumitale e ca şi cînd ai | avea pîinea într-o mînă şi cu- j titul in alta. I I Femeia s-a învoit şi i-a dat ■ bătrînelului cei 2 000 de lei. Dar şiretul bătrînel (citeşte escroc) | I i-a mai cerut apoi ba 400 de lei pentru un act, ba 500 pentru un 8 funcţionar, ba 600 pentru un a- I avocat... Şi tot aşa, pînă cînd ci- fra s-a „rotunjit“ la 6 000 de lei I şi pînă cînd, dîndu-şi seama că I a fost trasă pe sfoară, femeia a ajuns la același tribunal să se judece cu bătrînelul care o compătimise. Era un oarecare Miron Crişan din Cluj-Napoca. A fost condamnat la doi ani. I. Nimeni nu l-a „compătimit“. Rubrică redactată de ■ Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor * „Scînteii" I I I I I I următoare“. I Colecţia de diplome . I O vitrină, care ocupă un Întreg perete al sălii de şedinţe de la întreprinderea de morărit şi I panificaţie „Dobrogea“, reuneşte I * zeci şi zeci de diplome. Printre ele se află : trei diplome de ■ unitate fruntaşă pe ramură ob . I ţinute în cincinalul trecut ; di- li plome pentru noile produse prezentate la diferite tîrguri şi ex- poziţii naţionale ; diplome pen- I tru locuri fruntaşe pe judeţ şi pe ţară privind activitatea ar- | tistică de amatori, activitatea I sportivă, de Cruce Roşie şi fi- ‘latelie... î In primul an al noului cinci- trai, vitrina şi-a mărit colecţia I cu primele diplome datate 1976 : locul I pe judeţ şi locul II la concursul interjudeţean al bri- găzilor artistice de agitaţie, locul I pe judeţ ocupat de echipa I de popice şi... — Şi mai aşteptăm diplome de ■ la actualul tîrg de mostre de ■ bunuri de consum, unde am tri- I mis noi sortimente destinate co- | piilor — ne spune directoarea întreprinderii, inginera Olga I Borda — și tot ea adaugă : Dar adevărata „diplomă de onoare“ * ne-o dau aprecierile consuma- ■ torilor, care sunt pentru noi „capiunea caldă“. î I I II III [FAPTUL: IDIVERSI I Un gest I omenesc incă din fragedă tinereţe, Ho- • man Ştefan Constantin din Săvineşti (Neamţ) şi-a pierdut reş .. derea. Acum, la bătrineţe, a ră- ■ mas fără nici o rudă mai apropiată care să-i poată acorda j 1 vreun ajutor. Aflind de el, con- ' ducerea Combinatului de fire şi fibre sintetice Săvineşti a orga- n nizat o vizită la căsuţa şubredă a bătrînului, situată pe malul Bistriţei. A fost ales un loc fe- rit de viituri şi s-a hotărit să l se construiască o casă nouă, con-fortabilă. De realizarea ei se o- I cupă acum tinerii din combinat.ţ Tot ei au hotărit să-i acorde bă- I trinului tot ajutorul în aprovi- , zionarea cu alimente, apă şi alte f lucruri trebuitoare. Un gest al omeniei, de la tinereţe pentru bătrineţe. * I Sănătatea doctoriţei! | 31 august 1976. Ora 15,30. An- | gajaţii policlinicii de adulţi din Zalău sunt prezenţi în sala de I şedinţe. Directoarea policlinicii, doctoriţa Letiţia Petrescu, face ş i analiza muncii din ultima săp- I tămînă şi expune limpede, con- cis, principalele sarcini pentru I săptămîna care urmează. O şe- • dinţă obişnuită. Şi tot ca de obicei, angajaţii o ascultă nu nu- I mai ca pe un conducător de in- * stituţie, ci şi ca pe o colegă şi I prietenă apropiată, aşa cum o ştiu de ani şi ani de zile. De cîţi * ani ? Aici e aici ! La încheierea şedinţei, directoarea a rostit cîteva cuvinte simple, emoţio- nante : „Şi acum, vă rog să-mi permiteţi să vă mulţumesc pen- | tru ajutorul pe care mi l-aţi dat să-mi fac datoria. Incepind de astăzi, sint pensionară“. Un ro- ■ port de aplauze, urmate de o surpriză : în mina fiecărui an- I gajat a apărut cite un buchet de flori, oferindu-le, la fel de emo- I ţionaţi, celei care le-a dat ulti- [ mele „sarcini pentru săptămina * I I I I PAGINA 2 Comuniştii de la consiliul popular in fruntea gospodarilor oraşului — Care este specificul muncii de partid in cadrul organului local al administraţiei de stat în care lucraţi ? — am întrebat-o pe tovarăşa Corina Moldovan, secretara organizaţiei de bază P.C.R. de la Consiliul popular municipal Sibiu. După cum se cunoaşte, primul Congres al consiliilor populare, desfăşurat în luna februarie a anului curent, a subliniat din nou, cu deosebită claritate, că organele locale ale puterii şi administraţiei de stat trebuie să se ocupe atît de problemele economice fundamentale şi ale ridicării nivelului de trai, cit şi de multitudinea problemelor curente privind buna gospodărire a localităţii şi satisfacerea cerinţelor cotidiene ale cetăţenilor. Ca angajaţi ai consiliului popular, comuniştii din organizaţia noastră de bază — organizaţie ce nu cuprinde, deci, deputaţii, membrii organelor executive, încadraţi în alte locuri de muncă — au sarcina de partid de a face totul pentru satisfacerea acestui ansamblu unitar al cerinţelor localităţii şi cetăţenilor. — Practic, cum organizaţi viaţa de partid ? — In primul rînd, să vă spun că in fiecare dintre cele şapte sectoare în care lucrează angajaţii consiliului nostru popular avem nu numai un anumit număr de membri de partid, dar lucrează şi cite un membru al biroului organizaţiei de bază. Prin activitatea şi exemplul acestor tovarăşi urmărim ca spiritul comunist de muncă şi răspundere, grija pentru stricta aplicare a legalităţii socialiste, solicitudinea faţă de cetăţeni, combativitatea faţă de manifestările de rutină sau birocratism, înţelegerea aprofundată a caracterului politic al activităţii depuse să fie promovate în permanenţă în fiecare colectiv. In privinţa metodelor pe care le folosim în activitatea de partid, accentul îl punem pe munca de la om la om şi pe adunările generale. ...Intr-adevăr, în documentarea noastră la Consiliul popular municipal Sibiu am constatat că munca politică de la om la om reprezintă o preocupare cotidiană a organizaţiei de partid. După apariţia unei hotăriri de partid sau de stat care priveşte activitatea consiliilor populare, după analizele şi hotărîrile mai importante ale comitetului executiv al consiliului popular municipal sau judeţean, membrii de partid discută cu fiecare angajat sarcinile curente şi stringente, sprijinindu-i apoi in troducerea lor în practică. Iar cînd se constată vreo delăsare W K3SBBBS$^ LA SIBIU în muncă intr-un sector sau la un funcţionar, nu se aşteaptă adunarea generală sau alt cadru organizat pentru a se interveni , ci membrii biroului discută cazul respectiv, operativ, pe loc, ajutînd la îndreptarea sa. Aşa s-a procedat cînd inspectorul Mircea Roman, de la circumscripţia financiară, nu rezolvase in termen o serie de cereri ale cetăţenilor, aşa s-a procedat şi cînd in sectorul de gospodărie comunală apăruseră unele acte de indisciplină în muncă. Si treburile s-au desfăşurat, apoi, in condiţiile dorite. De altfel, tovarăşa Corina Moldovan ne mărturisea că — pornind de la rezultatele deosebit de fructuoase ale dezbaterilor cu fiecare om în parte prilejuite de semnarea Angajamentului solemn — biroul organizaţiei de bază şi-a propus să repete asemenea discuţii individuale sistematic, cel puţin trimestrial, nu doar atunci cînd ca un tovarăş sau altul s-au constatat deficienţe în muncă sau în comportare. Ceea ce este cît se poate de binevenit şi de folositor activităţii. Adunările generale — care, cum e normal, se desfăşoară cu regularitate de ceasornic — constituie, de asemenea, un mijloc important de educare a comuniştilor şi a celorlalţi angajaţi ai consiliului popular (deseori invitaţi şi ei să participe activ) în spiritul îndeplinirii întocmai a sarcinilor specifice de partid, de a face totul pentru propria pregătire politico-ideologică şi profesională, pentru satisfacerea cerinţelor localităţii şi ale cetăţenilor. Este ilustrativ de amintit, în acest sens, că însăşi tematica adunărilor cuprinde atît teme ideologice şi politice „la zi“, cît şi probleme concrete privind modul în care sunt realizate sarcinile permanente şi curente ce stau în faţa consiliului popular. Iar faptul că dezbaterile vii sunt caracteristice pentru aceste adunări generale — încheiate de fiecare dată cu concluzii şi măsuri concrete — constituie o altă dovadă a eficienţei lor, eficienţă oglindită şi în realizările de ordin gospodărescedilitar, in antrenarea populaţiei la acţiuni de muncă patriotică, de valorificare a diferite resurse locale, ca şi de reclamaţiile tot mai rare făcute de cetăţenii ce apelează la diferitele servicii ale consiliului popular. Evident, evantaiul activităţilor politico-educative folosite de organizaţia de partid este mult mai larg. Vom aminti numai preocupările — şi reuşitele — în invăţămîntul politico-ideologic, în îndrumarea organizaţiei U.T.C. şi în sprijinirea muncii consiliilor populare din comunele suburbane — pentru a face. In Încheiere, şi o sugestie. Este vorba, în primul rînd, de propaganda vizuală — absentă total de pe holurile, coridoarele şi birourile consiliului popular. Nu este vorba de vreo neglijenţă, ci de faptul că această formă a muncii politice este socotită aici ca neoportună, susţinindu-se că n-ar fi oportun ca cetăţenii ce se perindă să cunoască diferitele articole sau caricaturi despre munca funcţionarilor cărora li se adresează. Insă întrucît la alte consilii populare asemănătoare am văzut o bogată şi foarte funcţională propagandă vizuală (şi cu caracter mobilizator, şi cu îndemnuri, nu numai cu materiale critice), sugerăm biroului organizaţiei de partid să mai mediteze asupra acestui subiect, eventual să ia cunoştinţă şi de experienţa altora. Pentru că realmente se simte nevoia ca obiectivelemajore ale muncii, sarcinile importante să fie mereu şi la tot pasul în atenţia, angajaţilor, tot aşa cum este nevoie să se folosească şi alte mijloace, mai convingătoare, pentru a-i determina pe unii funcţionari să renunţe la un anumit spirit funcţionăresc îngust în relaţiile cu cetăţenii. Rezultatele pozitive se cer in continuare dezvoltate, spre a face ca activitatea politico-educativă desfăşurată de organizaţia de partid de la Consiliul popular municipal Sibiu să fie şi mai legată de viaţă, de specificul condiţiilor, şi deci mai eficientă. G. MITROI Limpede ca... apa limpede Rîurile patriei sînt — prelungind metafora bogziană a cărţii dedicate uneia dintre cele mai impunătoare ape ale ţării. Oltul — statui mişcătoare, statui ale oamenilor şi ale acestor ţinuturi. Ele vin de departe — mai din sus de tăcerile munţilor, reflectînd păduri, adăpind sate şi oraşe străvechi ca pămîntul care le naşte şi tinere ca veşnicia. Ele curg prin istorie şi datini, curg prin conştiinţa noastră. In vremea noastră, rîurile patriei sînt învestite cu noi şi noi atribute ale splendorii. Energia lor, pierdută de milenii in neant, este captată azi de rotoarele turbinelor, transformată-n lumină şi-n alte binefaceri ale civilizaţiei. Azi, undele apelor noastre irigă ogoarele, duc vlaga in păminturi, pînă de curind, aride, din care scot recolte altădată de nevisat pentru atari locuri. Prin canalele de aducţiune — răspîndite ca artere ale vieţii pe o mare întindere din terenul agricol al ţării — recoltele de orice fel nu mai sint la discreţia lui Sînt- Ilie, iar ţăranul nu mai trebuie să se uite la cel îngrijorat că nu vine ploaia, pentru că ploaia o are la indemînă şi o poate provoca el insusi printr-o simplă manevră de manetă. Omului nu-i rămîne decit să fie vrednic de asemenea mijloace, să le folosească — aşa cum s-a întîmplat la începutul acestei veri, cînd ameninţarea secetei a impus chemarea la hărnicie pe „frontul" irigaţiilor şi cînd, în destule locuri, oamenii au răspuns cum se cuvine acestei chemări. (In paranteză fie spus, „Setea pămintului“, despre care au scris mult ziarele în această vară, a constituit şi un tulburător motiv poetic ce se propune cuprinderii în poeme închinate omului societăţii noastre, stăpîn al naturii şi dispunind de mijloace cu care s-o supună. Asemenea poeme s-au scris şi de însemnări de Dim. RACHICI bună seamă că se vor mai scrie. Dar un alt unghi din care privim către ape este acela care arată că în lume niciodată ele n-au fost pîndite de atîtea pericole ca în vremea noastră. Poluarea se face tot mai frecvent simţită, in acest final de secol, în multe ţări ale lumii. Ea scoate zi de zi din circuitul vital muri şi lacuri. Şi ce poate fi mai degradant şi mai trist decit o apă, care veacuri de-a rindul a fost dătătoare de viaţă, brusc devenind un ochi infestat, greu de miasme — un rictus al morţii ? Ziarele ne aduc mereu ştiri cuprinzînd eforturile imense ce se fac, sumele fabuloase care se cheltuiesc pentru reoxigenarea, pe cale artificială, a unor riuri şi fluvii de pe diverse meridiane. Este vorba de locuri în care scadenţa lipsei de grijă faţă de ape sună ameninţător. Cu atît mai pilduitor şi mai emoţionant ne apare înţeleptul şi prevăzătorul program al partidului şi statului nostru de protecţie a apelor, de preîntâmpinare a unor situaţii care, în alte locuri, au căpătat dimensiuni tragice. Şi cu atît mai mult ni se învederează, tuturor, datoria de a contribui la înfăptuirea acestui program. In patria noastră, apele se păstrează limpezi — cu unele excepţii, care au darul să ne pună în gardă — şi limpezi trebuie să rămînă şi de acum înainte, chiar dacă le punem să slujească dezvoltarea civilizaţiei tehnice — sau cu atît mai mult. Le-am moştenit limpezi de la bunii şi străbunii noştri. Le-am făcut mai folositoare ca niciodată ; trebuie să le facem din zi in zi mai folositoare. Dar avem datoria de a le lăsa viitorimii tot limpezi. Ştiinţă şi mijloace pentru ■ aceasta nu ne lipsesc. Avem în sprijin şi o lege fermă — care trebuie respectată, care trebuie făcută să pătrundă în toate conştiinţele... Din acest punct de vedere avem şi importante sarcini educative — şi mă gîndesc că oamenii condeiului ar putea să facă mai mult în această direcţie, „tema“ avînd şi frumuseţe originală, şi implicaţii etice, şi dramatism. Să nu uităm că, dincolo de valoarea materială, apele noastre pot fi socotite şi oglinzi care ne răsfrîng, pentru viitorime, faptele şi chipul moral. In municipiul Craiova activează 750 echipe de control obştesc, dintre care 574 sunt organizate de către comitetele de sindicat din întreprinderi şi instituţii. Tovarăşa Rodica Zăgărin — membru al Consiliului municipal al Frontului Unităţii Socialiste — ne spunea că în acest an se înregistrează o înviorare a activităţii şi o sporire a eficienţei echipelor de control obştesc. Aceasta, atît prin lărgirea sferei de cuprindere a sectoarelor prevăzute de lege, cît mai ales prin formularea unor propuneri, sugestii şi observaţii judicioase, menite să îmbunătăţească activitatea unităţilor controlate. Trebuie semnalat faptul că în cursul acestui an au avut loc cu regularitate analize şi consfătuiri de lucru cu membrii echipelor de control. La asemenea manifestări au fost invitate şi cadre din diferite sectoare, care au prezentat prevederile legale ce trebuie respectate în domeniile lor de activitate. La rîndul său, consiliul municipal al sindicatelor a stabilit ca, în fiecare întreprindere şi instituţie unde fiinţează echipe de control obştesc, comitetele şi grupele sindicale să fie informate lunar asupra modului în care aceste echipe îşi îndeplinesc mandatul încredinţat. După cum se ştie, o cerinţă de prim-ordin — stipulată de Legea din 1972 privind controlul obştesc — este aceea că fiecare unitate supusă acestui control trebuie să fie vizitată cel puţin o dată pe lună. Se respectă această prevedere legală ? Da și nu ! Și iată de ce. Dacă în trimestrul II al acestui an, echipele de control obștesc de la regionala C.F.R., „Electroputere“ și întreprinderea mecanică de material rulant au efectuat chiar mai multe controale decit cele planificate, alte echipe nici n-au trecut pragul unităţilor repartizate. Bunăoară, cele 7 echipe de la întreprinderea de panificaţie, 9 de la întreprinderea poligrafică, 9 de la universitate şi 10 de la grupul întreprinderilor de industrie locală nu au întreprins, in lunile aprilie, mai şi iunie — aşa cum reiese şi din evidenţa consiliului municipal al sindicatelor — nici un control. Ba, mai mult , cele 574 echipe de control obştesc care fiinţează pe lingă sindicatele din întreprinderile şi instituţiile craiovene nu au efectuat decit jumătate din numărul planificat de acţiuni pe trimestrul al doilea. Alte echipe efectuează controale superficiale, trec „in fugă“ pe la unităţile repartizate, fără a urmări îndeaproape modul in care se desfăşoară activitatea în unităţile de care răspund şi fără să consemneze propuneri concrete care să ducă la eradicarea unor neajunsuri. De aceea, nu e de mirare faptul că unele din informările primite lunar la organele locale ale F.U.S. sunt formale. Iată două exemple culese din dosarele trimise : „Cele 8 echipe de control obştesc de la fabrica de materiale de construcţii şi produse chimice au controlat o serie (nu se spune este) de unităţi de frizerie şi coafură. Pretutindeni, ordine şi curăţenie. Un singur neajuns : lipsa unui telefon absolut necesar la o frizerie“. (La care ? Mister !). Aşadar, nimic concret. Scăderi serioase în eficienţa controlului obştesc sunt determinate de lipsa de receptivitate din partea conducerilor unor unităţi faţă de propunerile echipelor cetăţeneşti. Intr-o recentă plenară a consiliului judeţean al Frontului Unităţii Socialiste, în care s-a analizat activitatea echipelor de control obştesc. Victor Neagoe, de la complexul de linie C.F.R., şeful unei echipe cetăţeneşti, spunea : „Unele din propunerile noastre îşi găsesc imediat rezolvare. Altele insă nu se bucură de atenţia cuvenită din partea conducerii unităţii vizate. De multe ori, cel care trebuia să ia o măsură sau alta pe baza unor propuneri sau critici pe care le-am formulat a scris în dreptul lor, in registrul de îndrumare şi control, doar atît : „Luat la cunoştinţă“. Şi cu asta şi-a luat grija !“. ...Magazinul cu autoservire nr. 221 din cartierul Piaţa gării este vizitat lunar de o echipă de control obştesc şi de fiecare dată este consemnat in procesul-verbal acelaşi lucru: necesitatea înfiinţării a încă unei case de taxare, întrucît cea existentă nu poate face faţă marii afluente de cumpărători. Nu sunt rare cazurile cînd cetăţeanul aşteaptă la casă aproape o oră pînă îi vine rindul să plătească ce a cumpărat. — Deşi conducerea I.C.S. Alimentara cunoaşte acest neajuns, cunoaşte sesizarea şi propunerea justificată a echipei de control, întîrzie să ia măsuri pentru instalarea unei case de taxare. O singură casieră nu mai poate face faţă miilor de cumpărători ce trec zilnic pe aici — ne spune Grigore Barbu, responsabilul unităţii amintite. ...Magazinul 38 cu articole metalochimice din cartierul Bariera Vîlcii. Spicuim din procesul-verbal de constatare al echipei de control nr. 275 : „Propunem forurilor competente angajarea unui vînzător. Întrucît de doi ani de zile pe acest post lucrează soţia responsabilului, Stan . Eugen, care este necalificată şi nu serveşte cum trebuie cumpărătorii. Să se ia măsuri urgente pentru repararea acoperişului la magazin şi magazia de materiale, întrucît plouă pe mărfuri". Data consemnării : 28 octombrie 1975. Consecventă, echipa de control revine şi pe 14 aprilie, şi pe 1 iunie, şi pe 11 iunie... cu aceeaşi sesizare şi cu aceeaşi propunere, dar degeaba. Ba nu. Iată că pe ultimul procesverbal al echipei de control obştesc apar — sub semnătura directorului adjunct al direcţiei comerciale — următoarele : „Luat la cunoştinţă“. Ii aducem la... cunoştinţă şi noi că neajunsurile semnalate persistă. In ziua raidului nostru, în interiorul magazinului şi magaziei erau aliniate cîteva ligheane pentru a nu ploua pe mărfuri. Propuneri similare — şi, tot la fel, repetate — au fost formulate de o echipă de control obştesc şi la unitatea de textile nr. 63. Şi aici, procesele-verbale ale echipei cetăţeneşti sunt parafate cu roşu : „Luat la cunoştinţă — măsuri urgente pentru repararea acoperişului“. Cum s-a „luat la cunoştinţă“ şi cît de „urgente“ au fost măsurile luate o atestă faptul că în magazinul cu pricina continuă să picure prin acoperiş. Din păcate, asemenea exemple, în care propunerile echipelor de control cetăţenesc nu sunt luate in seamă, nu sunt singulare. Conducerile unităţilor controlate, toţi cei vizaţi trebuie să se încadreze în spiritul şi litera legii, care arată că propunerile echipelor de control obştesc se cer analizate cu toată răspunderea şi, odată dovedită justeţea lor, trebuie să fie rezolvate necondiţionat. Reprezentanţii obştii sunt învestiţi cu atribuţii şi răspunderi stabilite prin lege şi trebuie priviţi ca ajutoare in îmbunătăţirea activităţii într-o unitate sau alta. Insistăm asupra acestui lucru, întrucît am întîlnit şi cazuri cînd membrii echipelor de control obştesc sunt, pur şi simplu, ignoraţi şi nu li se prezintă nici măcar registrul unic de control pentru a consemna neregulile constatate. Este cazul vînzătoarei magazinului de artizanat „Hermes“, din strada Unirii nr. 84, care nici nu a dat voie (!!!) echipei de control obștesc să vadă magazia, unde se găseau, de fapt, mărfuri care nu erau puse în vinzare, iar atunci cînd șeful echipei de control, Ilie Logofătul, a cerut registrul, vinzătoarea a refuzat să-l prezinte. Cele constatate în raidul întreprins și consemnate în aceste rinduri trebuie să constituie prilej de meditaţie pentru toţi factorii care răspund de bunul mers al controlului obştesc şi, în mod deosebit, pentru conducerile acelor unităţi care sunt refractare faţă de propunerile făcute de împuterniciţii obştii. Sesizările şi propunerile impun luarea de măsuri concrete şi operative şi nicidecum apostila „Luat la cunoştinţă“, semnată de un cadru de conducere, după care îşi ia grija de la obligaţiile legale ce-i revin. Să sperăm că relatarea noastră va fi „luată la cunoştinţă“ cum trebuie şi de cine trebuie. Nicolae BABALAU corespondentul „Scînteie în loc să ia măsuri, pun apostila: „AM LUAT LA CUNOŞTINŢĂ" însemnări despre activitatea de control obştesc la Craiova (Urmare din pag. I) unităţi social-culturale, comerciale şi de servicii. Cifrele vorbesc de la sine : 31 000 locuri în grădiniţe, şcoli cu peste 4 000 săli de clasă ; în 80 din cele 120 de localităţi există de pe acum licee industriale, agricole şi de cultură generală ; peste 50 de spitale cu circa 7 000 paturi ; policlinici cu circa 120 cabinete ; cabinete stomatologice ; maternităţi ; complexe balneare, comerciale, turistice. In afară de criteriile generale menţionate pînă acum, în stabilirea viitoarelor centre urbane s-a ţinut cont şi de necesitatea repartizării echilibrate in teritoriu a oraşelor. Astfel, pînă în anul 1980, pe teritoriul fiecăruia din cele 39 de judeţe ale ţării vor exista cel puţin 6—7 oraşe. Transformarea celor 120 localităţi rurale in oraşe —industriale sau agroindustriale — creează condiţii de muncă şi de viaţă superioare atit pentru locuitorii proprii, cit si pentru cei din comunele situate in zona lor de influenţă. Acest fapt nu este posibil decit in măsura dezvoltării lor economice în ritm susţinut. Intr-o primă etapă, vastul program de investiţii prevăzute în Planul naţional unic de dezvoltare economicosocială pentru perioada 1976—1980 asigură acestor localităţi o dezvoltare economică fără precedent. Se vor realiza peste 200 obiective industriale — noi sau dezvoltări — dintre care mai mult de jumătate sunt obiective de interes republican, precum şi numeroase construcţii agrozooteh bită importanţă pentru economia naţională. Iar pentru localităţi cum sunt Scorniceşti (Olt), Teduş (Alba), Pecica (Arad), Cobadin (Constanţa) şi altele, unităţile de interes republican vor constitui premiere. Tocmai de aceea o bună parte din aceste industrii se vor baza pe o cooperare strinsă cu unităţile existente în oraşele din apropiere. De asemenea, sunt alocate importante fonduri de investiţii pentru construirea unor mari complexe agrozootehnice, cum sunt cele din Sîntana (Arad), Podu-Turcului (Bacău), Ştefăneşti (Botoşani), Ianca şi însurăţei (Brăila), Lehliu-Gară (Ialomiţa), Ciorani (Prahova), precum şi pentru lucrări de îmbunătăţiri funciare, de sporire a suprafeţelor destinate viticulturii şi pomiculturii. Actualul cincinal prevede şi realizarea unui vast program de investire a dezvoltării fiecărei localităţi in parte. De exemplu, la Lehliu-Gară (Ialomiţa), la Berea (Buzău) sau la Bumbeşti-Jiu (Gorj) se vor construi cite 500 de apartamente şi chiar mai multe, la Prundu Bîrgăului şi Rodna (Bistriţa-Năsăud), Scorniceşti (Olt), la Măneciu şi Ciorani (Prahova) — cite 400—500 de apartamente. De asemenea, condiţiile de învăţămînt, de îngrijire a sănătăţii, de educaţie şi cultură, serviciile asigurate prin reţeaua comercială şi de prestaţii se vor îmbunătăţi simţitor, atit pentru populaţia viitoarelor centre, cit şi pentru locuitorii satelor din apropiere. Capacitatea şcolilor generale şi a liceelor va spori cu peste 7 000 săli de clasă, aceea a grădiniţelor şi creşelor cu peste 9 000 şi, respectiv, 7 000 de locuri. Se vor înfiinţa noi ateliere şcolare şi laboratoare, internate şi case de copii. Concomitent, se vor construi spitale, maternităţi, complexe sanatonale balneare, cămine culturale, cinematografe, cluburi, case de cultură, complexe comerciale, magazine universale şi unităţi de alimentaţie publică cu peste 50 000 mp suprafaţă comercială şi peste 60 000 mp in unităţile de prestări de servicii. Transformarea celor 120 de localităţi rurale in tot atîtea oraşe implică — paralel cu realizarea programelor de investiţii economice, social-edilitare şi culturale —o serie de măsuri şi acţiuni concrete, între care : investigarea resurselor naturale de care dispun, in vederea unei valorificări cit mai eficiente în viitor ; crearea condiţiilor necesare pentru integrarea forţei de muncă provenite din agricultură in celelalte ramuri de activitate, specific urbane; dezvoltarea de activităţi şi locuri de muncă specifice femeilor; prospectarea cerinţelor şi opţiunilor in legătură cu dezvoltarea serviciilor ; organizarea unor largi acţiuni educativ-culturale, care să asigure adaptarea rapidă a locuitorilor la condiţiile şi ritmul de viaţă specifice mediului urban, întreaga acţiune de sistematizare şi de urbanizare a ţării — care te desfăşoară de pe acum intr-un ritm intens — presupune, aşadar, mobilizarea, în continuare, a tuturor recurselor materiale şi umane necesare finalizării sale în condiţii optime, pentru făurirea unei vieţi tot mai bune, fericite, întregului nostru popor. SATUL ROMÂNESC O vitrină a hărniciei meşteşugarilor de pe litoral Cele 85 de unităţi ale U.J.C.M. Constanţa care funcţionează pe litoralul românesc relevă preocuparea pentru creşterea volumului de mărfuri şi servicii puse la dispoziţia cetăţenilor veniţi să-şi petreacă vacanţa în staţiunile de la mare. Că este aşa o demonstrează cu prisosinţă şi faptul că pînă în prezent, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, fondul de mărfuri desfăcute prin aceste unităţi a crescut cu 35 la sută. Este suficientă o vizită la expoziţiile permanente cu vinzare ale U.J.C.M., organizate la Mamaia, Eforie Nord, Olimp şi Neptun, pentru a avea o imagine a diversităţii gamei de produse oferite de meşteşugarii constănţeni celor care doresc să ia cu ei, la plecare, o amintire de la mare : costume populare din cele mai diverse zone folclorice, obiecte de uz casnic, de îmbrăcăminte, produse de ceramică, lemn şi Împletituri, obiecte de artizanat. De altfel, cît de căutate şi solicitate sînt produsele artizanale nu numai de oaspeţii din ţară, ci şi de către turiştii străini ne-o dovedeşte şi faptul că principalul producător al acestora, cooperativa „Muncă şi artă“, şi-a depăşit cu mult planul pe această perioadă a anului. Explicaţia acestor rezultate ne-o dă tovarăşul ing. Nicolae Barbu, preşedintele U.J.C.M. Constanţa, in cîteva cuvinte : „utilitatea prestaţiilor şi a produselor oferite, calitatea lor, competenţa şi promptitudinea celor care prestează servicii în unităţile noastre“. (George Mihăescu). nice. Se preconizează ca, prin în anul 1980, toate cele 120 viitoare centre urbane să dispună de cel puțin o unitate industrială republicană, precum şi de unităţi ale industriei locale de stat sau cooperatiste. Multe din investiţiile industriale — de pildă, cele care se vor realiza la Colibaşi (Argeş), Turceni (Gorj), Hoghiz (Braşov), Ţinca (Bihor), Bechet (Dolj) şi altele sau o deosebit pentru locuinţe, completarea şi modernizarea reţelei actuale de edificii social-culturale, comerciale şi prestări de servicii, întregirea dotărilor tehnico-edilitare. Toate acestea vor contribui direct la ridicarea nivelului de trai al locuitorilor viitoarelor centre urbane. Cele peste 25 000 apartamente care se vor construi sunt distribuite diferenţiat, in concordanţă cu importanţa şi amploa SCINT El A — miercuri 1 septembrie 1976 DIN POŞTA REDACŢIEI 1 • Fapte • Opinii • Propuneri • Crearea unor condiţii tot mai bune de munca Stă in permanenta preocupare a conducerii tehnice de la Preparaţia cărbunelui din Petrila. De la începutul anului, în acest scop s-au cheltuit aici , pentru diferite materiale şi echipamente de protecţie, de ventilaţie etc. — peste 173 000 lei din fondul statului. La rindul lor, muncitorii de la preparaţie obţin zilnic importante realizări in producţie. Depăşîndu-şi sarcinile de plan, ei au sporit indicele de recuperare cu 2,5 la sută şi au redus, sub prevederi, procentul de umiditate. (Constantin Răduţă, Petrila, judeţul Hunedoara). „ Solicităm conducerii autogării Tulcea să ia măsuri pentru ca autobuzele care circulă spre Măcin — Teliţa să plece în cursă la ora programată. Nu de puţine ori, in loc de ora 6,25, autobuzul respectiv pleacă în cursă cu intîrziere de 40—50 de minute. (Gheorghe Niculescu, str. Trandafirilor nr. 78, Tulcea). An nou în scoala noua. Recent-in comuna DumbrSveni (Vrancea) a fost terminat noul local al scolii generale de rec® ani. La ridicarea noului lăcaş de învătămint au contribuit, prin muncă patriotică, nu numai părinţii, dar şi elevii din comună. (Ionică Sava, comuna Dumbrăveni, judeţul Vrancea). „ De multă vreme l satul Poiana,comuna (vâlcea) se discută despre necesitatea unui complex alimentar pentru aprovizionarea şi servirea locuitorilor de aici. Acum, lucrările de construcţie de la acest nou obiectiv au început, la ele participînd — prin muncă patriotică — şi numeroşi cetăţeni din sat. Sătenii din Poiana doresc ca noul complex să fie ridicat pînă la venirea iernii (Nicolae Stănescu, satul Poiana, comuna Perişani, judeţul Vilcea). MotrUl este un imP°rtant centru economic pe harta Judeţului Gorj. In concordanţă cu dezvoltarea sa urbanistică in Industrială, transporturile de călători cu autovehiculele I.T.A. au fost extinse an de an. In prezent însă, platforma de ciment, utilizată pentru sosirile şi plecările autobuzelor, nu mai face faţă necesităţilor, iar vechea sală de aşteptare a devenit, practic, neîncăpătoare pentru sutele de pasageri care zilnic se perindă p® aici. Propun, deci, factorilor în drept să studieze posibilitatea construirii şi în oraşul nostru a unei autogări moderne. (D. losifescu, oraşul Mortru, judeţul Gorj). R îtl aCeasta vară am fost la Sanatoriul balnear din Techirghiol. La sfîrşitul tratamentului, la fel ca şi alţi cetăţeni care au beneficiat de îngrijire în această staţiune, am plecat acasă cu un sentiment de caldă recunoştinţă faţă de munca personalului medical, care n-a precupeţit nici un efort pentru ca tratamentul să fie cît mai eficient celor ce l-au urmat. (Prof. pensionar Eftimie Brănişteru, str. Circumvalaţiunii, blocul I 3, ap. 74, Timişoara). Noul cartier de locuinţe „Simion Boruţiu" din Zalău Foto L David