Scînteia, aprilie 1978 (Anul 47, nr. 11077-11102)

1978-04-09 / nr. 11084

SCl NT El A - duminică 9 aprilie 1978 PAGINA 3 INTERVIU ACORDAT DE PREŞEDINTELE NICOLAE CEAUŞESCU corespondentului diplomatic al trustului de presă american „Hearst Newspapers“ (Urmare din pag. I) forţe de stingă in guvernele unor ţări, cum transformările socialiste din Europa ar putea afecta raportul de forte, in sensul că popoarele din aceste ţări ar renunţa, in vreun fel, la independenta lor. Dimpotrivă, aceasta ar accentua politica de inde­pendentă, ar îndepărta pericolul unei confruntări militare si ar constitui un factor pozitiv in politica de pace si destindere. Din acest punct de vedere privim noi ceea ce se intimplă in Europa oc­cidentală — fără a intra, desigur, in amănunte în ce priveşte noţiunea de eurocomunism ca atare — considerînd că politica de colaborare pentru transformări democratice si sociale corespunde năzuinţelor popoarelor respective si că ea trebuie să se rea­lizeze tinindu-se seama de condiţiile istorice, sociale si nationale concrete. Din punct de vedere al securităţii in Europa si al păcii, considerăm că aceasta ar avea o influentă uriaşă, inclusiv in direcţia afirmării unei politici de egalitate între state, de respect al independentei si suverani­tăţii, ceea ce corespunde in primul rind intereselor ţărilor respective, cit si intereselor poporului Statelor Unite si ale popoarelor din ţările socialiste, ca de altfel ale popoarelor din întreaga lume. ÎNTREBARE : Domnule pre­şedinte, România intreţine bune relaţii atit cu ţările arabe, cit şi cu Israelul. Care credeţi că ar fi rata echitabilă pentru soluţio­narea conflictului din Orientul Mijlociu ? Ce rol atribuiţi in a­­cest sens iniţiativei preşedintelui Sadat ? In ce măsură partici­parea şi a altor ţări din zonă, direct interesate, la actualele negocieri ar contribui la găsirea unei soluţii de pace si securitate in această regiune ? Ce rol a jucat si înţelege să joace Româ­nia in obţinerea păcii in Orien­tul Mijlociu ? RĂSPUNS : In primul rind aş dori să menţionez că recentele eveni­mente din Orientul Mijlociu — mă refer la acţiunile militare ale Israe­lului in sudul Libanului — demon­strează că situaţia din această zonă este foarte complicată, că menţi­nerea actualei stări de lucruri poate duce la un nou conflict, de mare am­ploare, cu consecinţe foarte grave pentru pacea internaţională. Tocmai pornind de la pericolul pe care îl reprezintă menţinerea Încordării in Orientul Mijlociu, România s-a pro­nunţat si se pronunţă cu fermitate pentru o soluţie politică, care să ducă la retragerea Israelului din terito­riile arabe ocupate in urma războiu­lui din 1967, precum si la soluţio­narea problemei palestiniene pe baza dreptului la autodeterminare al po­porului palestinian, inclusiv a drep­tului de a-şi constitui un stat pro­priu independent. De fapt, problema esenţială a Orientului Mijlociu este aceea a poporului palestinian. Fără o soluţie definitivă in această proble­mă, orice înţelegere nu va fi via­bilă, deci nu se va putea vorbi de o pace trainică si justă si nici de asi­gurarea independentei, integrităţii teritoriale si securităţii nici unui stat din această zonă, inclusiv a Israelu­lui. Vizita preşedintelui Sadat în Israel, convorbirile cu premierul Begin au reprezentat un moment de impor­tantă deosebită si au deschis per­spectiva realizării unei păci in această regiune. Din păcate insă, gu­vernul israelian nu s-a dovedit des­tul de receptiv si nu a venit in in­­timpinarea iniţiativei preşedintelui Sadat — ceea ce a creat o situaţie destul de grea în calea Înfăptuirii păcii. Vizita preşedintelui Sadat a determinat insă o clarificare sau a grăbit clarificarea poziţiilor în pro­blemele Orientului Mijlociu. Consi­der un fapt pozitiv că pe plan inter­naţional iniţiativa preşedintelui Sa­dat s-a bucurat şi se bucură de un sprijin larg, că soluţiile propuse de el sunt acceptate şi considerate ca singurele ce pot duce la o pace trai­nică în Orientul Mijlociu. Acest lu­cru a determinat, de altfel, o serie de clarificări si în Israel — si sper că aceste clarificări vor duce cît mai curînd la Înţelegerea faptului că această tară trebuie să acţioneze cu spirit de răspundere si să recunoască necesitatea retragerii din teritoriile ocupate, precum si dreptul la autode­terminare al palestinienilor. In situaţia existentă se cere să se acţioneze cu toată hotărirea pentru continuarea procesului de pace în Orientul Mijlociu. In acest sens, pe lingă reluarea convorbirilor dintre Egipt si Israel, un rol important ar avea crearea unui cadru internatio­nal care să permită participarea tu­turor ţărilor interesate la aceste con­vorbiri. Desigur, Conferinţa de la Geneva poate fi, din acest punct de vedere, un lucru deosebit de nece­sar, care ar oferi cadrul cel mai acceptabil pentru toate statele. Oricum, noi considerăm că trebuie făcut totul pentru a nu eşua iniţia­tiva de pace a preşedintelui Sadat, ci, dimpotrivă, să se continue efortul pentru pace, să se realizeze o con­ferinţă internaţională — la Geneva sau în alt cadru — acceptabilă pen­tru toate ţările. In acest context aş dori să menţionez necesitatea de a se înţelege că la realizarea păcii tre­buie să participe, cu drepturi egale, reprezentanţii poporului palestinian. Organizaţia pentru Eliberarea Pa­lestinei, ca reprezentant legitim al acestuia. Întrebare : am discutat despre posibilitatea convocării unei asemenea conferinţe cu părţile in cauză ? RĂSPUNS : După cite ştiu, pentru această conferinţă se pronunţă astăzi inclusiv ţările care nu participă la iniţiativa preşedintelui Sadat. Fără nici o îndoială că Egiptul şi Israelul nu pot fi împotriva unei asemenea iniţiative. Desigur, în convorbirile care le-am avut s-a evocat şi această problemă. ÎNTREBARE : Înţeleg că nu sugeraţi, de fapt, o încetare a negocierilor existente, ci o lăr­gire a eforturilor actuale care să creeze condiţii pentru alăturarea şi a celorlalţi parteneri. RĂSPUNS : Fără îndoială, este ne­cesară continuarea — sau mai bine­­zis reluarea — convorbirilor dintre Egipt şi Israel pentru a se ajunge la înţelegeri principiale. După părerea mea, nu se pune problema renunţă­rii la aceste convorbiri. Dar trebuie înţeles, totodată, că pentru a crea ca­drul participării şi a celorlalte state se impune organizarea unei reuniuni internaţionale. Din acest punct de vedere, Conferinţa de la Geneva — care continuă să existe cel puţin ca idee — oferă cadrul corespunzător. Deci o reluare a Conferinţei de la Geneva nu trebuie contrapusă con­vorbirilor directe dintre Egipt şi Is­rael , dar ea trebuie să creeze cadrul pentru o discuţie generală cu toate părţile interesate, inclusiv cu pales­tinienii şi Organizaţia pentru Elibe­rarea Palestinei şi, desigur, cu parti­ciparea celor doi copreşedinţi, Statele Unite şi Uniunea Sovietică. ÎNTREBARE : Ştiţi că ne aflăm In prezent intr-o etapă foarte sensibilă a relaţiilor dintre Statele Unite si Israel. Este, intr-adevăr, fără precedent gradul de presiu­ne publică pe care Statele Unite il exercită asupra Israelului in ultimele două-trei săptămini. A­­ceste presiuni ale Statelor Unite asupra Israelului au provocat o anumită sciziune in cadrul co­munităţii evreieşti. în primul rind, a ridicat pentru prima dată problema filozofică, mai largă, dacă luarea unei poziţii împotri­va guvernului actual nu este si­nonimă cu antisemitismul. RĂSPUNS : Nu cred că cererile ca Israelul să se retragă din teritoriile arabe ocupate şi să recunoască drep­tul la autodeterminare al palestinie­nilor pot fi interpretate ca tendinţe antisemite. Există însă pericolul ca poziţia rigidă a Israelului să creeze reacţii negative pe plan internaţional care pot genera antisemitismul. Fără nici o îndoială că o agravare a situa­ţiei in Orientul Mijlociu si recurge­rea din nou — spre exemplu — la arma petrolului din partea ţărilor arabe ar determina reacţii foarte ne­gative la adresa Israelului. Este ne­cesar ca Israelul, conducătorii săi să înţeleagă că realizarea păcii consti­tuie o necesitate vitală pentru po­poarele din Orientul Mijlociu, o ce­rinţă a opiniei publice internaţionale, că realizarea păcii şi stabilirea de relaţii bune cu vecinii este singura cale de a asigura securitatea şi pacea Israelului, ca şi a celorlalte state din Orientul Mijlociu, de a se bucura de sprijin internaţional. ÎNTREBARE: Sint in între­gime de acord cu toate gindurile pe care le-aţi exprimat. Trec acum la un alt domeniu si anu­me la Coreea. Credeţi că si in această zonă trebuie să se pre­fere calea negocierilor si legă­tura directă dintre părţi . RĂSPUNS : După cite ştiu, rezol­varea problemelor din Coreea este legată de retragerea trupelor Statelor Unite din Coreea de sud, lăsind cele două părţi — Coreea de nord şi de sud — să-şi rezolve problemele din­tre ele, in primul rind ale reunifi­­cării pe calea tratativelor paşnice, inclusiv sub forma unei federaţii sau confederaţii care să menţină orindui­­rile sociale din cele două părţi. Consider că o asemenea cale nu ar veni în contradicţie nici cu interesele Statelor Unite, nici cu ale altor state mari, ci, dimpotrivă, ar corespunde pe deplin atit intereselor poporului coreean, cit şi cauzei păcii si colabo­rării in această parte a lumii. ÎNTREBARE : Cunoaşteţi, de­sigur, că Statele Unite şi-au a­­nunţat intenţia de a se retrage din Coreea de sud. Se pare că această declaraţie a fost bine primită. Credeţi că se poate ac­ţiona mai rapid pe calea nego­cierilor ? RĂSPUNS : Cred că dacă Statele Unite doresc realmente să se ajungă la o soluţie negociată, sunt perspec­tive în direcţia aceasta. După pă­rerea mea, existenţa unui guvern de­mocratic în Coreea de sud ar des­chide calea unei soluţionări mult mai rapide a problemelor din această zonă. ÎNTREBARE : In legătură cu relaţiile dintre S.U.A. si China. Domnule preşedinte, cind v-am luat primul interviu, in 1970, ne-ati spus că dacă Statele Uni­te vor acţiona in direcţia redu­cerii embargoului şi a altor res­tricţii comerciale, atunci chi­nezii s-ar putea să reacţioneze pozitiv. Acest semnal a fost con­siderat foarte important in Sta­tele Unite. După cum ştiţi, se a­­preciază că acţiunea dumnea­voastră a ajutat­ considerabil la crearea posibilităţii ca cele două naţiuni să realizeze un fel de străpungere in relaţiile chino­­americane. Ceea ce rămine de făcut acum este să se ajungă la o înţelegere in problema Taiwa­­nului, care să permită stabilirea relaţiilor diplomatice depline in­tre cele două ţări. Ce speranţe aveţi dumneavoastră în legătură cu realizarea acestei înţelegeri in următoarele luni sau in­ ur­mătorii ani ? RĂSPUNS : După cite ştiu, Statele Unite au relaţii directe cu Republica Populară Chineză : cele două ţări au avut convorbiri directe asupra pro­blemei normalizării depline a relaţii­lor dintre ele. Trebuie să spun că normalizarea relaţiilor dintre China şi Statele Unite ar avea o mare În­semnătate internaţională, în lupta pentru o politică de colaborare şi pace. In acest context, după cite ştiu, conducătorii Republicii Populare Chi­neze au arătat clar că o retragere a Statelor Unite din Taiwan ar fi un pas foarte important în direcţia nor­malizării, urmînd ca această proble­mă, a Taiwanului — care constituie o parte a Chinei — să se soluţioneze de către poporul chinez. Deci, aceasta nu este decit o problemă le­gată de prezenţa trupelor Statelor Unite şi de menţinerea, recunoaşterii regimului din Taiwann. Dacă a­ceastă problemă va fi soluţionată în mod corespunzător, într-o perioadă de citeva luni sau intr-un timp­ scurt, fără îndoială că şi perspectiva nor­malizării relaţiilor dintre Republica Populară Chineză şi Statele Unite poate fi privită cu mult optimism. Aş dori să cred că şi Statele Unite vor ajunge să înţeleagă că trebuie să re­zolve cit mai curînd această pro­blemă. Cr­ed însă că Statele Unite nu ar trebui să pună condiţii în legătură cu Tai­wanul, pornind de la faptul că — aşa cum am mai spus — acesta este o parte integrantă a Chinei. Ca atare, soluţionarea acestei probleme constituie o problemă internă a Chi­nei şi deci nu trebuie pusă nici un fel de condiţie în această privinţă. De altfel, pe un plan mai larg, trebuie spus că nu o dată conducătorii chi­nezi s-au pronunţat pentru o soluţie paşnică in problema Taiwanului. Por­nind de aici, se poate presupune că această soluţionare va fi obţinută fără a fi necesară forţa. Dar aceasta, după părerea mea, nu trebuie pusă ca o condiţie, care, pe drept cuvint, poa­te să jignească orice guvern al unei ţări independente, indiferent de mărime, cu atit mai mult cind e vorba de China. Eu, să spun drept, aş saluta dacă retragerea trupelor Statelor Unite din Taiwan şi întreruperea relaţiilor S.U.A. cu acesta, de fapt cu această provincie a Chinei, ar fi considerată şi de alţii ca un exemplu, şi ar fi urmat. Lumea nu ar avea decit de ciştigat de pe urma retragerii tru­pelor străine de pe teritoriile altor state. ÎNTREBARE: în ianuarie 1976, la Atena a avut loc o întilnire la care s-au discutat problemele co­laborării economice şi culturale dintre ţările balcanice. De atunci s-a auzit destul de puţin despre aceste acţiuni. S-au înregistrat ceva progrese sau a fost aban­donată această idee . RĂSPUNS : Intr-adevăr, la Atena a avut loc o reuniune in legătură cu problemele colaborării economice dintre ţările balcanice — şi se poate spune că s-au realizat anumiţi paşi pe calea unei colaborări mai intense. S-a căzut de acord să se continue eforturile pentru extinderea colabo­rării, atit bilaterale, cit si multilate­rale, in condiţii acceptabile pentru toate ţările. Aş putea menţiona cu satisfacţie că, în general, asistăm la o îmbu­nătăţire a relaţiilor dintre ţările bal­canice, ceea ce creează condiţii mai bune pentru extinderea colaborării şi cooperării in diferite domenii de activitate. ÎNTREBARE : In viitor ce aşteptaţi in această privinţă ? Consideraţi că s-ar putea semna un acord între toate aceste na­ţiuni ? RĂSPUNS : Cred că in actualele împrejurări nu este la ordinea zilei semnarea unui acord, ci extinderea colaborării economice, tehnico-ştiin­­tifice si culturale, atit bilateral, cit şi multilateral. ÎNTREBARE : In legătură cu actualul conflict din Cornul Africii. Ce credeţi că este nece­sar pentru a încuraja reglemen­tarea conflictului etiopiano-so­­malez pe calea negocierilor ? Totodată, care este opinia dum­neavoastră in legătură cu situa­ţia, foarte gravă, din sudul Afri­cii ? RĂSPUNS : România s-a pronun­ţat întotdeauna pentru o soluţie po­litică în ce priveşte problemele din­tre Etiopia şi Sudan, dintre Etiopia şi Somalia. Am avut, în această pri­vinţă, convorbiri cu reprezentanţii statelor respective şi am subliniat necesitatea de a nu se recurge la forţă şi de a se căuta soluţii pe ca­lea tratativelor. S-a ajuns la o anu­mită reglementare şi îmbunătăţire a relaţiilor dintre Sudan şi Etiopia. Din păcate s-a ajuns şi la conflictul militar dintre Somalia şi Etiopia. Considerăm că lichidarea acestui conflict şi renunţarea, şi de o parte şi de alta, la folosirea forţei, recu­noaşterea independenţei şi integri­tăţii teritoriale constituie singura cale pentru o pace trainică in a­­ceastă parte a lumii, ca de altfel in toate zonele Africii sau în alte re­giuni ale planetei. Noi pornim de la faptul că diferendele existente între state trebuie soluţionate pe calea tratativelor, că în nici o împreju­rare nu trebuie să se recurgă la forţă. Este evident că orice recurgere la forţă nu poate decit să complice situaţia şi totodată să deschidă şi calea prezenţei unor trupe străine, la cererea unei părţi sau a alteia. Deci, singura cale care poate înlă­tura prezenţa unor trupe străine este de a se renunţa realmente la forţă, la confruntările armate ca mijloace de soluţionare a probleme­lor litigioase dintre state. A doua problemă, legată de Rho­desia şi în general de Africa de Sud. Aici problemele sunt de altă natură ; ele privesc lupta de eliberare naţio­nală, şi de transferare a puterii în Rhodesia şi Namibia, de lichidare a rasismului in Africa de Sud. In a­­ceastă privinţă, continuarea politicii actuale de oprimare a mişcărilor de eliberare naţională, perpetuarea po­liticii rasiste nu pot decit să ducă la intensificarea luptei armate, cu toate consecinţele ei. Trebuie să vă spun deschis că noi am sprijinit întotdeauna mişcările de eliberare naţională — inclusiv mate­rial — şi că şi acum acordăm spri­jin mişcărilor din Rhodesia, din Na­mibia, considerînd că lupta lor este o luptă justă care trebuie sprijinită. Desigur, am salutat şi considerăm utilă continuarea eforturilor de căutare a unor soluţii politice prin tratative, dar dacă acestea nu dau rezultate, este clar că nu rămine decit calea armelor. In această pri­vinţă Statele Unite au ele însele experienţa lor. ÎNTREBARE : Statele Unite au încercat să determine pe domnul Nkomo să se alăture discuţiilor pentru formarea unui guvern al majorităţii negre, dar se pare că el doreşte să continue lupta militară. Dacă nu va fi posibil ca conducătorii negri să rezolve altfel problema, o să a­­jungem la un îndelung război in sudul Africii. Mă gindesc la po­sibilitatea ca naţiunile care duc o politică principială, aşa cum este ţara dumneavoastră, să în­demne toate părţile, inclusiv Frontul Patriotic, să acţioneze pe calea negocierilor, astfel incit să se evite o asemenea izbucnire a luptei armate, cu pericolele care le incumbă aceasta. RĂSPUNS : Ştiu că toate mişcările de eliberare au participat la nego­cieri. Din păcate, poziţia guvernului Smith din Rhodesia, a guvernului din Africa de Sud a fost negativă pînă acum. Dar e greu să fie sfătuite miş­cările de eliberare naţională să re­nunţe la lupta lor pentru cîştigarea independenţei şi să admită continua­rea, sub alte forme, a vechii politici. Sfatul pe care îl putem da noi mişcărilor de eliberare naţională este acela de a întări unitatea de luptă şi de a folosi toate mijloacele — atit politice, diplomatice şi armate — pentru a obţine victoria deplină. ÎNTREBARE : Sunt de acord cu aceasta, pentru că de fapt lupta de eliberare naţională este aceea care determină şi schim­bările care au avut loc pînă a­­cum. Problema este cum să se rezolve problemele astăzi, incit să se asigure un rol echitabil pentru toate părţile interesate şi să se evite un conflict cu impli­caţii mai largi. RĂSPUNS : Din cite ştiu, mişcările de eliberare naţională nu doresc să acţioneze de pe poziţii rasiste. Dim­potrivă, ele pornesc de la recunoaş­terea drepturilor egale si pentru populaţia de orice culoare din aceste state. Referindu-mă la Rhodesia si la Namibia, cred insă că Statele Unite si Anglia — tinind seama că aceasta din urmă este putere garantă în Rhodesia — trebuie să joace un rol activ pentru a ajuta la rezolvarea acestei probleme. De asemenea, ţinînd seama că Na­mibia este de fapt sub mandat — şi deci sub răspunderea Organizaţiei Naţiunilor Unite — ar trebui acţio­nat pentru a se lichida prezenţa Afri­cii de Sud în această ţară. Ca să mă exprim mai precis, de fapt, Anglia şi Statele Unite ar trebui să acorde ajutor mişcărilor de eliberare naţio­nală şi să folosească forţa lor pentru a le sprijini să-şi câştige inde­pendenţa. ÎNTREBARE : în final, mi-aş permite să vă mai rog să mai răspundeţi la o întrebare, de astă dată privitoare la politica inter­nă a României. Cum apreciaţi, domnule preşedinte, că a fost re­zolvată problema naţională in România şi, in general, cum se rezolvă problemele de ordin umanitar, privind asigurarea condiţiilor pentru afirmarea de­plină a oamenilor, indiferent de naţionalitate, în viaţa ţării. Pun această întrebare şi pornind de la faptul că emigraţia maghiară din S.U.A. desfăşoară o serie de acţiuni propagandistice împotri­va intereselor României, îndeo­sebi în ce priveşte problema naţională. RĂSPUNS : Doresc să subliniez de la început că preocuparea pentru re­zolvarea problemei naţionale a con­stituit si constituie o parte compo­nentă inseparabilă a politicii de edi­ficare a noii orînduiri in România. Lichidind vechile relaţii din trecut, orinduirea noastră a pus pentru tot­deauna capăt oricăror inegalităţi de ordin social si naţional, a asigurat deplina egalitate în drepturi tuturor cetăţenilor patriei, fără deosebire de naţionalitate. Noi făurim un uma­nism nou, revoluţionar, care pune pe primul plan omul, afirmarea multi­laterală, liberă a personalităţii fie­căruia, fără nici o discriminare, in toate domeniile de activitate, inclu­siv în conducerea vieţii economico­­sociale­ a statului. Am asigurat un larg cadru organizatoric, unic în felul său, pentru participarea tuturor ce­tăţenilor, fără deosebire de naţiona­litate, la conducerea unităţilor econo­­mico-sociale, a întregii societăţi. Ast­fel, in industrie, construcţii si trans­porturi au fost create si funcţionează de mai mulţi ani consiliile oamenilor muncii, ca organe de conducere co­lectivă din întreprinderi şi unităţi economice, formate în proporţie de cel puţin 75 la sută din muncitori şi maiştri care lucrează nemijlocit în producţie. In agricultură, de aseme­nea, funcţionează consiliile de con­ducere ale cooperativelor agricole. Au fost, totodată, instituţionalizate adunările generale ale oamenilor muncii ca foruri supreme de condu­cere ale întreprinderilor, învestite cu dreptul de a dezbate si de a lua ho­­tărîri in toate problemele fundamen­tale ale dezvoltării producţiei si îm­bunătăţirii condiţiilor de muncă si de viată ale celor ce muncesc in unită­ţile respective. De aceleaşi drepturi se bucură si adunările generale ale ţăranilor cooperatori. La nivel naţio­nal au fost create noi organisme de­mocratice cu caracter permanent, cum sunt : Consiliul Naţional al oa­menilor muncii, Consiliul Naţional al agriculturii. Camera legislativă a consiliilor populare ; de asemenea, s-au instituţionalizat noi forumuri naţionale de conducere democratică, cum sunt Congresul consiliilor oame­nilor muncii, Congresul ţărănimii, conferinţele ne ţară ale preşedinţilor consiliilor populare şi altele, care asigură participarea largă pe plan naţional a maselor de oameni ai muncii la dezbaterea şi adoptarea celor mai importante hotărîri pri­vind dezvoltarea economico-socială a ţării. Se poate spune că pe toate trep­tele şi la toate eşaloanele au fost create forme democratice, fără egal, superioare oricărei democraţii din tre­cut, care asigură participarea între­gului popor la conducerea economiei şi vieţii sociale, la făurirea conştientă a propriului destin. In acest context trebuie privită şi situaţia naţionalităţilor conlocuitoare din tara noastră care se bucură, în toate privinţele, de o deplină şi efectivă egalitate in drepturi, de posibilităţi egale de afirmare in toate domeniile de activitate. Am pornit, înainte de toate, de la faptul că deplina egalitate in drepturi a ce­tăţenilor de diferite naţionalităţi tre­buie să-şi găsească concretizare în posibilitatea de a beneficia în egală măsură de roadele dezvoltării econo­mice a ţării. In acest sens, în cadrul politicii noastre de dezvoltare a tutu­ror judeţelor am alocat fonduri mai mari de investiţii, cu mult peste me­dia pe ţară, unor judeţe menţinute altădată in înapoiere, cum sunt Covasna, Harghita, Sălaj, Mureş şi altele, unde, alături de români, trăiesc şi un mare număr de oameni de alte naţionalităţi, îndeosebi maghiari. Egalitatea pe plan economic îşi are corespondent fidel pe planul vieţii politice. Este concludentă în acest sens însăşi compoziţia Marii Adunări Naţionale — forul suprem al puterii de stat, unde din cei 349 deputaţi care o compun, 29 — adică 8,2 la sută — sint maghiari, 8 — adică 2,21 la sută — sint germani, iar 3 (0,9 la sută) sint de alte naţionalităţi. Aceeaşi structură echitabilă se întîl­­neste si in ce priveşte componenta organelor locale ale puterii de stat — consiliile populare. Din totalul de 61 340 de deputaţi ai acestor consilii, 5255 sunt maghiari. 1 125 sunt ger­mani. 646 aparţin" altor naţionalităţi. Aceeaşi preocupare pentru asigu­rarea de posibilităţi egale tuturor ce­tăţenilor, fără deosebire de naţiona­litate, există şi în domeniul învăţă­­mîntului şi culturii. Astfel, din tota­lul de 17 844 unităţi şcolare din în­­văţămintul primar, gimnazial şi liceal, peste 1 550 sunt şcoli şi secţii cu limba de predare maghiară, 372 cu limba de predare germană, iar 106 cu limbile de predare ale altor naţionalităţi , deci toţi copiii care vor să studieze in limba maternă au asigurate toate condiţiile pentru aceasta. In tara noastră funcţionează 14 teatre în lim­bile naţionalităţilor conlocuitoare, din care 10 în limba maghiară şi 3 în germană. La acestea se adaugă sute şi sute de cluburi, cămine cultu­rale, biblioteci, formaţii artistice care îşi desfăşoară activitatea şi in lim­bile naţionalităţilor conlocuitoare. In limbile naţionalităţilor conlocuitoare se tipăresc un mare număr de cărţi, ziare şi reviste. Numai anul trecut au fost tipărite în limbile naţionali­tăţilor conlocuitoare 315 titluri de cărţi într-un tiraj total de aproape 2 700 000 de exemplare. In limba ma­ghiară s-au tipărit anul trecut 2 423 000 de cărţi. In ce priveşte pre­sa, din totalul de 515 ziare şi reviste care apar în România, avînd ca tiraj total la apariţie de 11 457 000 exem­plare, în limbile naţionalităţilor con­locuitoare apar 52 de publicaţii cu un tiraj de 750 450 exemplare. Dintre a­­cestea în limba maghiară apar 32 de ziare şi reviste cu un tiraj de 613 500 exemplare, iar in limba germană 8 publicaţii cu un tiraj de 101 750 exem­plare. Putem spune că din­ toate punctele de vedere, naţionalităţile din România au asigurate condiţii depline de afirmare. Tocmai asigurarea aces­tor condiţii face ca toţi cetăţenii pa­triei — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — să acţioneze într-o strînsă unitate pentru a face mereu mai înfloritoare judeţele si lo­calităţile in care s-au născut şi in care trăiesc. Noi pornim de la fap­tul că in zonele unde locuiesc şi alte naţionalităţi tot ce s-a realizat acolo este rodul muncii unite a locuitorilor acestor meleaguri — români, ma­ghiari şi de alte naţionalităţi — care, nu o dată pe parcursul istoriei, au luptat împreună împotriva asuprito­rilor comuni, iar astăzi fac totul pentru a-şi asigura, tot împreună, bunăstarea şi fericirea lor şi a fami­liilor lor, pentru progresul şi prospe­ritatea patriei lor comune — Româ­nia socialistă. Pentru că v-aţi referit la propa­ganda desfăşurată in S.U.A. de emi­graţia maghiară în legătură cu pro­blema naţională din România, trebuie să vă spun că n-am înţeles şi nu în­ţeleg nici acum de ce in Statele Uni­te ale Americii se încurajează o ase­menea propagandă care nu are la bază decit o dezinformare asupra rea­lităţilor concrete din România şi care, desigur, nu urmăreşte decit scopuri duşmănoase la adresa ţării noastre, inclusiv a relaţiilor dintre Statele Unite ale Americii şi România. Ştiu că aţi vizitat unele localităţi din România unde există şi populaţie de origine maghiară şi nu doresc să mă mai refer la aceste probleme. Sunt destule fapte, realităţile înseşi sunt atit de puternice incit noi am considerat că ar fi de prisos să mai vorbim des­pre ele. Din acest punct de vedere, probabil că — ţinind seama de reali­tăţile din S.U.A. — am greşit. Va trebui să acordăm mai multă atenţie informării mai largi a opiniei publice din S.U.A. şi din alte state, pentru a nu lăsa loc nici unui fel de neîn­ţelegere, nici unui fel de activităţi ale unor cercuri rău intenţionate, care nu doresc decit să dăuneze relaţiilor dintre ţările noastre. ÎNTREBARE : Vă spun că sunt extrem de recunoscător pentru tot timpul acordat şi vă mulţu­mesc mult­­ pentru prezentarea clară şi amplă a problemelor. Vă rog, în încheiere, să faceţi o a­­preciere asupra stadiului actual al relaţiilor romăno-americane. RĂSPUNS : Noi acordăm o mare importanţă relaţiilor cu Statele Unite ale Americii. De altfel, începînd din 1968, aceste relaţii au cunoscut o dez­voltare continuă, îndeosebi din punct de vedere economic. Am obţinut creş­teri destul de mari în domeniul rela­ţiilor economice — şi sunt toate per­spectivele să realizăm prevederea stabilită de a ajunge, pînă în 1980, la o valoare a schimburilor economice reciproce de un miliard dolari şi, în continuare, să obţinem o depăşire a acestui nivel. Desigur, sunt multe probleme legate de dezvoltarea unei colaborări mai largi pe care sper să le discut cu preşedintele Cartei şi să realizăm, in continuare, o intensificare a colabo­rării dintre ţările noastre. Nu avem probleme bilaterale deosebite, decit cele legate de înlăturarea unor pie­dici care mai stau in­ calea unei co­laborări cit mai largi, avantajoase atit pentru firmele româneşti, cit şi , pentru cele americane. Din acest punct de vedere trebuie să spun că avem relaţii bune cu multe firme americane şi, într-un anumit sens, chiar preocupări comune pentru a obţine depăşirea unor greutăţi. ÎNTREBARE : Domnule pre­şedinte, vizita dumneavoastră in Statele Unite ale Americii este deosebit de importantă şi in­tervine intr-un moment deosebit de sensibil. Ce speraţi să reali­zaţi in timpul apropiatei dum­neavoastră vizite in S.U.A. ? RĂSPUNS : Desigur, aştept cu mult interes vizita in S.U.A., intîlnirea cu preşedintele Carter, cu alţi membri ai Administraţiei, si sper că vom ajunge la Înţelegeri corespunzătoare cu privire la dezvoltarea pe mai de­parte a relaţiilor dintre statele noas­tre, atit în domeniul economic, ştiin­ţific şi cultural, cit şi in activitatea pe plan internaţional, în realizarea unei politici de pace şi prietenie, a unei lumi mai drepte şi mai bune. DIN CREAŢIA ŞTIINŢIFICĂ ŞI TEHNICĂ ROMÂNEASCĂ MAŞINI ŞI INSTALAŢII MODERNE Prezentăm, în continuare, noi produse şi tehnologii — rod al creaţiei tehnico-ştiinţifice a oame­nilor muncii din întreprinderi, uni­tăţi de cercetare, proiectare si in­ginerie tehnologică (in imagini, de la stingă la dreapta) . O premieră tehnică : motorul M-55X2 cu injecţie directă, produs de specialiştii de la întreprinderea „23 August“ din Capitală. Este un motor uşor, puternic, adecvat pen­tru montarea pe locomotive, gru­puri de foraj, nave, cu o putere de pină la 1 800 CP, la 1 500 turaţii. Specialiştii din Institutul de cerce­tări in construcţii si economia con­strucţiilor (ÎNCERC) au realizat două tipuri de case solare. Un alt tip de casă solară (in fotografie) a fost construit de specialiştii de la Institutul naţional pentru creaţie ştiinţifică şi tehnică. Instalaţia de tratament termic, produsă pe baza concepţiei specialiştilor din Insti­tutul de cercetări şi proiectări teh­nologice pentru sectoare calde, de specialişti de la întreprinderea „Sinterom“ din Cluj-Napoca şi „E­­lectromagnetica“ din Bucureşti re­duce importul cu 5 milioane lei va­lută pe an. Alte efecte pozitive un spor de producţie de 4,5 milioa­ne lei anual si însemnate econo­mii de otel aliat. Maşina de impri­mat litere si imagini prin transfer pe material plastic „Vitolit“, con­struită de un colectiv de la între­prinderea „Viitorul“ din Oradea, contribuie la reducerea importuri­lor de „retraser“ (seturi de litere utilizate în proiectare, grafică) cu circa 275 000 lei valută.

Next