Scînteia, septembrie 1982 (Anul 51, nr. 12448-12473)
1982-09-15 / nr. 12460
PAGINA 2 faptul] DIVERS. Elevii, I ca şi profesorul . Scărişoara este o localitate din I judeţul Alba, situată in inima munţilor. Cine ar fi crezut că şi I aici pot creşte legume, şi încă I din primăvară, de timpuriu, cind pe crestele munţilor din jur mai stăruie încă zăpada ? Cel care i-a convins pe scărişoreni I de acest lucru este profesorul Anghel Gruia, care a amenajat, I împreună cu elevii săi, un solar şi a înfiinţat o adevărată grădină de legume. Cu bucurie şi neosteneală, profesorul i-a învăţat şi-i învaţă nu numai pe I copii grădinăritul, ci şi pe părinţii acestora, care-i solicită un I sfat, o îndrumare. Tot la şcoala din Scărişoara s-au amenajat o crescătorie de porci şi o alta ■ de iepuri. In solar, în grădină şi I in crescătorii, elevii învaţă pe viu lecţia bunului gospodar. 128 de flori 128 de flori au fost oferite I muncitorilor Pavel Popescu, Toa- *der Chiriac şi Mihai Klein, de la Şantierul naval din Galaţi. Cei trei muncitori au ieşit in I aceeaşi zi la pensie şi colegii lor, navaliştii gălăţeni, le-au I pregătit o festivitate emoţio- I nantă. Şi o surpriză : le-au dă- ' ruit cite o floare pentru fiecare an de muncă. In total, 128 de ani de muncă, în total, 128 de flori, cite una pentru fiecare an, împreună cu tradiţionala urare de viaţă lungă şi sănătate. Un record Intre numeroşii cetăţeni din localităţile judeţului Bacău care cresc păsări prin cooperare cu asociaţia economică din Buhuşi, primul loc îl ocupă Martin But- Inaru din Fărăoani. De la începutul anului şi pînă acum, el a crescut in curtea casei 4 400 de păsări! Una mai dolofană decit alta. Şi tot pînă acum, in acest an, a predat la fondul centralizat al statului 6 000 kg came. In aceste zile au prins aripi I puii din cea de-a cincea serie. Fapt pentru care şi cuvintele de laudă i se cuvin tot in... serie. Să vezi I şi să nu crezi Crezind, probabil, că in tineri I cui nopţii îl fereşte de niscai * priviri indiscrete, şoferul Vlad . Lupu de la Autobaza din Borşa I a pus ochii pe nişte lemne de | fOC. ........itj’i Ce bine o să-mi prindă I astea la iarnă ! — și-a zis el. Dar cu ce să le care ? Întrebare la care și-a răspuns tot cu I o întrebare : „Păi n-am eu dl- I tamai autobuzul ?“ Și astfel, după ce a ajuns cu autobuzul 31-MM-4082 la capătul I de linie in Poienile de sub Mun- | te, a început să încarce în el lemnele de foc şi a pornit spre Şieu, tocmai pe Valea Izei. „Pu- I team să pun mina in foc — spunea el mai tîrziu — că la ora 1 aia, după miezul nopţii, n-o să-mi iasă in cale picior de mi- I liţian“. I N-a pus mina in foc, n-o să mai pună nici respectivele lemne pe foc, dar de ars s-a ars. Era și cazul... Nu e nici o exagerare. S-a întimplat ziua, in amiaza mare, în sala pentru servirea mesei de la braseria „Transilvania“ din Tg. Mureș. Aproape toate scau- I nele de la mese erau ocupate. Deodată, atmosfera de „circiu- ’ mă“ de pînă atunci (iar nu delocul de categoria intii, dar I asta e o altă poveste) a fost I brusc întreruptă de o bubuitură produsă de căderea unei părţi I din tavan. Spre norocul celor I dinăuntru, tavanul căzuse pe culoarul dintre cele două şiruri de mese, molozul şi varul stîrnind I o zarvă de nedescris. Aflăm că I mai marii localului aveau și au în plan să renoveze braseria. 4r I fi și cazul... Omul I de după pomi Emil Mălai din Tg. Jiu avea o motocicletă. Prietenul său , Gheorghe Caragel, avea chef de băutură. S-au dus intr-o comu- | nă să-și stingă focul. Focul nu l-au stins, că băutura mai rău i-a I încins. S-au întors tot motori- i zaţi. La un moment dat, Malai n-a mai putut ţine ghidonul mo- tocicletei ca lumea şi a intrat cu ea intr-o maşină. Motoacl- Ita s-a făcut praf. Caragel s-a ales cu o spaimă zdravănă şi I zgîriat peste măsură. Mălai, ca I un acrobat, a „zburat“ peste maşina lovită şi şi-a rupt un picior. Apoi, şontic-şontic, s-a ascuns după un pom şi n-a mai ieşit de-acolo pină n-a venit miliţia. Ştia el ce ştia... Intervenţie promptă ! Doi copii se jucau in ograda cetăţeanului Ilie Dumitru din satul Griviţa, judeţul Vaslui, cu chibriturile. Şi tocmai in apro- I pierea unei căpiţe de fin. Finul s-a făcut scrum, plus nişte cartofi. Paguba ar fi fost mult mai mare dacă n-ar fi intervenit, cu toată promptitudinea, pom i pierii birlădeni. In afară de pa- I gubele pe care le-au diminuat, pompierii au salvat şi viaţa celor doi copii, pe care i-au smuls din mijlocul flăcărilor. Rubrică realiată de Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor „Scrirţen“ ÎNDEPLINIREA sarcinilor economico-sociale — obiectiv esenţial al muncii activului de partid „Ar fi greu, ar fi aproape imposibil — ne spune tovarăşul Vasile Dumitrescu, prim-secretar al Comitetului municipal de partid Rm. Vilcea — să putem cuprinde şi rezolva numai cu aparatul propriu, ciţiva oameni, sarcinile mari ce ne revin intr-un oraş cu sute de organizaţii de partid şi zeci de unităţi economico-sociale“. Remarca interlocutorului ne-a condus aproape spontan la întrebarea : atunci cum procedaţi, pe ce forţe vă bizuiţi ? Răspunsul a venit şi el fără nici cea mai mică ezitare : „Pe activul de partid al comitetului municipal. El reprezintă practic forţa nr. 1 pe care ne bazăm în întreaga activitate organizatorică şi politică pe care o desfăşurăm“. „...Forţa nr. 1“. O metaforă obişnuită ? Nu ! Aveam să ne convingem că ea are acoperire în realitate. Activul comitetului municipal de partid cuprinde în componenţa sa circa 500 de comunişti cu o bogată experienţă profesională şi în domeniul muncii de partid, oameni cu autoritate in colectivele de muncă. Prezenţa in rîndurile acestuia a peste 220 de muncitori, 70 ingineri şi tehnicieni, 50 conducători de întreprinderi şi instituţii, 56 de profesori şi învăţători, alţi intelectuali şi specialişti constituie o garanţie că organul municipal de partid de aici are posibilitatea să se bazeze în întreaga activitate pe care o desfăşoară pe o forţă obştească cu mari resurse potenţiale. Investigaţia noastră pe această temă a relevat faptul că aici, la Rm. Vilcea, există unele preocupări meritorii in această privinţă. O atenţie deosebită s-a acordat, de pildă, momentului care a urmat constituirii activului de partid — instruirea anuală. Acesteia i s-a imprimat un caracter de dialog, de schimb de opinii şi de experienţă, evitîndu-se monotonia şi lipsa de interes faţă de această etapă atît de importantă a începutului de drum. Un bun catalizator al unei informări sistematice — de la activ la comitetul municipal şi invers — s-a dovedit a fi organizarea trimestrială a unor întilniri de lucru cu activul de partid — fie în cadrul plenarelor comitetului municipal, fie al unor acţiuni special iniţiate în acest scop. Desfăşurarea unor plenareîn luna iunie a avut loc plenara cu activul din domeniul muncii organizatorice, iar in septembrie se va desfăşura plenara cu activul din domeniul industriei, transporturilor, construcţiilor şi comerţului) se înscrie şi ea pe linia creşterii contribuţiei activului la soluţionarea unor probleme de deosebită importanţă aflate pe agenda de lucru a comitetului municipal de partid. Contribuţie reflectată mai ales prin participarea activului la elaborarea a opt studii şi controale, care au făcut obiectul unor dezbateri atît în plenare, cit şi în şedinţe de birou şi secretariat ale comitetului municipal de partid. Semnificative în acest sens sunt analizele pe teme ca : „Preocuparea organelor şi organizaţiilor de partid pentru încadrarea in cheltuielile materiale şi reducerea consumurilor normate“, „Cum se ocupă organele şi organizaţiile de partid de conducerea şi Îndrumarea organizaţiilor de masă şi obşteşti“, „Forme şi metode folosite în instruirea colectivelor de agitatori pentru popularizarea hotărîrilor de partid şi a legilor ţării“ ş.a. Experienţa care există la Rm. Vîlcea în folosirea activului se reflectă şi în rezultatele bune obţinute de către comitetul municipal de partid în conducerea activităţii economice şi politico-organizatorice. (Pe 8 luni, majoritatea unităţilor industriale din municipiu şi-au realizat sarcinile de plan). Dar in folosirea acestei forţe mari, care este activul de partid, se cere un mai mare efort de concepţie şi organizare a muncii, pentru a pune în valoare, într-o formă sau alta, aportul fiecărui comunist care face parte din activ. Dacă la prima vedere, pe ansamblu, munca cu activul lasă impresia unei activităţi bune, atunci cind vrei să vezi ce face practic fiecare membru al activului de partid, ce sarcini are el de îndeplinit, cum participă la perfecţionarea muncii in domeniul de activitate în care a fost repartizat, răspunsurile primite de la activiştii de resort şi comitetului municipal nu mai au nici precizie, nici consistenţă. „Noi antrenăm foarte des activul de partid in colective de control pe bază de tematică“ — ne spune tovarăşul Constantin Coca, secretar al comitetului municipal de partid. Da, am constatat — aşa este, în cele 68 colective de control, iniţiate in acest an de comitetul municipal pentru pregătirea unor analize în plenare sau şedinţe de birou au luat parte şi circa 50 de tovarăşi din cei 500 cîţi sînt cuprinşi în activul de partid. Despre activitatea acestora se ştie şi se poate spune deci ceva concret. Dar despre ceilalţi ? Atît tovarăşul prim-secretar, cit şi tovarăşul secretar cu probleme organizatorice ne vorbesc, tocmai în ideea folosirii cit mai eficiente a activului, despre o „fişă cu sarcini individuale“. Un fel de oglindă a muncii fiecăruia. Măsura pare cit se poate de binevenită. Ce constatăm citind aceste fişe ? Că fiecărui tovarăş din activul de partid i se repetă, uneori incomplet, sarcinile de serviciu.. Maria Neafit, directoare la întreprinderea de morărit şi panificaţie, are sarcina să „asigure calitatea şi diversificarea produselor de panificaţie“. Sarcini asemănătoare au şi tovarăşii Vasile Grevuţu, director la întreprinderea de industrie a laptelui, Ion Silcă, director la întreprinderea de transporturi speciale pentru agricultură şi industria alimentară, iar inginerul-şef al C.A.P. Rm. Vîlcea are... 10 sarcini. Ele încep cu perioada de pregătire a campaniei agricole de primăvară şi se termină cu recoltatul. Să admitem explicaţia că „n-au înţeles tovarăşii din activul obştesc cum să completeze fişa“, că „in această privinţă mai trebuie să perfecţionăm lucrurile“. Tocmai de aceea încercăm o investigaţie în rîndul unor comunişti care fac foarte din activul de partid. Tovarăşul Gh. Dobre, economist la întreprinderea de utilaj chimic şi forjă, ne spune că are sarcina „să îndrume şi să controleze organizaţia de partid de la Grupul şcolar forestier“. O sarcină concretă, dar un om cu pregătirea comunistului Dobre, de economist, putea fi folosit mult mai bine in alt domeniu. Ing. Vasile Ciocan, directorul întreprinderii de piele şi încălţăminte, se arată el însuşi mirat că a primit sarcina „să răspundă pentru organizarea producţiei, rezolvarea problemelor economice şi sociale ale întreprinderii“. Şi astfel, dintr-o forţă principală a comitetului municipal, supus unor practici rutiniere, activul de partid îşi diminuează capacitatea de muncă, se transformă uneori într-o forţă... ajutătoare. In locul concluziilor proprii, vom nota citeva aprecieri consemnate într-o analiză a biroului comitetului judeţean de partid consacrată stilului şi metodelor de muncă folosite de comitetul municipal de partid Rm. Vîlcea in conducerea activităţii economice. „...Uneori metodele de lucru sunt marcate de formalism şi rutină, nu întotdeauna sarcinile sunt repartizate judicios, potrivit cerinţelor, aptitudinilor şi capacităţii fiecărui comunist...“. „Nu se acordă suficientă atenţie controlului exigent şi preventiv asupra lipsurilor. Unele controale nu şi-au dovedit eficienţa şi datorită faptului că nu au fost antrenate cadrele cele mai potrivite". După cum se vede, lipsuri în care ar fi trebuit să fie implicat direct — faptele o cereau — şi modul în care a lucrat comitetul municipal cu activul de partid. Să fi fost oare o simplă omisiune că într-o analiză consacrată stilului şi metodelor de muncă ale comitetului municipal de partid nu s-a spus un singur cuvînt despre felul cum se lucrează cu activul de partid, despre modul cum este el folosit ? Constantin PRIESCU Ce rezultate şi ce neîmpliniri evidenţiază experienţa municipiului Rm. Vâlcea CONCURS DE AFIŞE PE TEMA ECONOMISIRII LA C.E.C. Casa de Economii şi Consemnaţiuni şi Uniunea artiştilor plastici organizează a XIV-a ediţie a concursului de afişe cu tema „Avantajele economisirii la C.E.C.“ Afişele pentru concurs se vor prezenta în formatul 70x100 cm, numai caşetate şi vor fi astfel realizate încit să permită tipărirea în maximum 6 culori. Casa de Economii și Consemna(arară discorda pentru—ceiei mai bime' afise'-Armatoarele "-premii: 'W «tmiul I: (Si libret de‘‘eCD^' nemii cu o depunere de 5 000 de lei; — Premiul II: un libret de economii cu o depunere de 3 500 de lei; — Premiul III: un libret de economii cu o depunere de 2 000 de lei; — Două menţiunii constînd în librete de economii cu o depunere de 1 500 de lei fiecare. Selecţionarea afişelor pentru acordarea premiilor se face de un juriu alcătuit din reprezentanţi ai Uniunii artiştilor plastici şi ai Casei de Economii şi Consemnaţiuni. Afişele premiate şi cele pentru care se acordă menţiuni pot fi reţinute pentru multiplicare de către Casa de Economii şi Consemnaţiuni. Pentru lucrările prezentate la concurs şi nepremiate de juriu pe care le va achiziţiona Casa de Economii şi Consemnaţiuni se vor plăti drepturile legale de autor. Afişele pentru concurs se pot expedia pînă la data de 10 octombrie a.c. (data poştei) pe adresa: Casa de Economii şi Consemnaţiuni, serviciul economii, Bucureşti, Calea Victoriei nr. 13. Ele se vor preda împreună cu un plic închis în care, pe o coală de hîrtie sevă menţiona acelaşi ‘ moto- in- ten's, şi 'pe spatele afişului'.‘iar in pîdfi^'ntmfeliS' prenumele*5şi’ adresa autorului. Pe plic se va menţiona, de asemenea, motoul înscris pe spatele afişului. Cu prilejul „Săptăminii economiei“ — 25—31 octombrie 1982 — Casa de Economii şi Consemnaţiuni va organiza o expoziţie în care vor fi prezentate afişele selecţionate de juriul concursului. Afişele care nu au fost selecţionate pentru expoziţie pot fi ridicate de autori de la Centrala C.E.C., în maximum 15 zile de la data deschiderii expoziţiei. Afişele prezentate în cadrul expoziţiei pot fi ridicate în maximum 10 zile de la închiderea acesteia.Lucrările neridicate în limita acestor termene nu vor fi păstrate. Informaţii suplimentare privind organizarea concursului pot fi solicitate la telefonul: 15 48 10/181. 185. Duminică 19 septembrie TRAGERE EXCEPŢIONALA PRONOEXPRES La sfîrşitul acestei săptămîni, Administraţia de Stat Loto-Pronosport organizează o tragere excepţională Pronoexpres, a cărei formulă tehnică oferă participanţilor posibilităţi multiple de frumoase succese , în cadrul a opt extrageri în două faze, cu un total de 44 de numere, se vor atribui autoturisme „Dacia 1300“, mari sume de bani variabile și fixe și excursii în U.R.S.S. sau R. S. Cehoslovacă. Biletele de 15 lei varianta au drept de ciştiguri la toate extragerile. Se poate juca pe variante simple, variante combinate şi combinaţii „cap de pod“, achitate sută la sută sau in cotă de 25 la sută. Sâmbătă 18 septembrie este ultima zi de procurare a biletelor cu numerele alese de participanţi. Deriva unei existenţe nu începe fatal, într-o anume secundă. Sunt destule semne care o prefigurează, care avertizează asupra pericolului. Dacă toţi ochii din jur s-ar opri asupra acestor semnale de alarmă, atunci „meseria“ hoţului, escrocului, delapidatorului ar da, pretutindeni, un definitiv şi irevocabil faliment. Dozele mai mici ori mai mari de indiferentism, de iresponsabilitate — tot atitea punţi spre complicitatea morală — reprezintă mediul nutritiv ideal care îi hrăneşte pe nărăviţii la bunăstarea clădită pe deturnarea avutului obştesc — deci al fiecăruia dintre noi. Precum în cele ce urmează. ...Ne oprim asupra unei cereri. „Tovarăşe director, subsemnatul Iordache Ion, vinzător la unitatea 171, vă rog a-mi aproba să fiu numit şef de unitate la 176, din Şoseaua Pantelimon nr. 7, îndeplinesc condiţiile legale“. Urmează semnătura, data. Cererea are pe ea trei rezoluţii. Jos, in dreapta, compartimentul personal referă : „Neavînd studiile necesare legale, I. I. nu poate fi promovat gestionar“. Semnează : M. Badea. Colţul strigă, jos : „Tovarăşul Iordache Ion nu îndeplineşte condiţiile de studii şi stagiu pentru funcţia de lucrător-gestionar“. Şef de birou , indescifrabil. Deci, scurt, la obiect, în cunoştinţă de cauză. Sunt oameni care socotesc că au dreptul să pretindă şi luna de pe cer. Firesc, in asemenea cazuri, este de datoria celor învestiţi cu răspunderi de a aprecia, in temeiul legii, cît de întemeiată sau nu este respectiva cerere. Cum au şi procedat, în cunoştinţă de cauză, cei doi referenţi, ştiind că I. I. abia urma, la fără frecvenţă, clasa a Vl-a... Unde-i lege, nu-i tocmeală! Nici pentru directorul de atunci — ing. Dumitru Iorgu , al I.L.F. Berceni (cu sediul în Bucureşti, Intrarea Binelui nr. 1 A, sectorul 4), n-a existat... tocmeală ca colaboratorii însărcinaţi să vegheze la respectarea legii. Drept pentru care, sfidind prevederile legale, pune neaşteptata rezoluţie pe cererea candidatului la gestiune : „Comercial-organizare-personal: forme legale urgent“. Adică : încadrare urgentă pe postul pretins fără nici un temei! Orice om cu judecată desprinde din apostila directorului cel puțin două mari semne de întrebare : 1. Cum puteau să i se facă lui I. I. forme legale pentru a fi uns peste noapte gestionar, cînd se arăta negru pe alb, spre ştiinţa directorului, că nu sunt îndeplinite condiţiile indispensabile ? Din spiritul şi litera dispoziţiei de mai sus transpare limpede îndemnul la... simulacrul de legalitate. Boală care-i mai pierde incă pe unii, preocupaţi nu cum să se conformeze intocmai prevederilor legii, ci cum să le eludeze. 2. La urma urmei, ce Solicita I.I. ? O gestiune. Adică dreptul de a gospodări o anume avuție creată prin munca tuturor. Care este principala îndatorire a persoanei cu putere de decizie pentru numiri in astfel de posturi ? înainte de toate, să opteze numai pentru oamenii cu un înalt grad de răspundere. Oameni care s-au dovedit corecţi, de-o cinste ireproşabilă. Cui îi aproba directorul Dumitru Iorga cererea de numire în postul de gestionar? Unui om care minţea chiar din start. Unuia care afirma fără să clipească : „îndeplinesc condiţiile legale“. Afirmaţie vădit mincinoasă. De două ori mincinoasă, căci I. I. nu îndeplinea nici condiţiile legale de studii, nici condiţiile legale de stagiu pentru funcţia de gestionar. Cum l-a convins, totuşi, pe directorul său din Intrarea... Binelui să încalce legea ? E un mister numai de ei ştiut !... De ce am insistat asupra acestor lucruri, ignorate de fostul director? Pentru că abuzul astfel săvirşit va declanşa, de aici încolo, reacţia in lanţ previzibilă... Proaspătul gestionar, pătruns pe uşa din dos, va profita din plin de ocazia ce i se oferea pe tavă. Va profita pe seama bunurilor încredinţate spre gestionare, sub ochii îngăduitori ai celor două vinzătoare : Maria Lascarache şi Margareta Ciosu. Spune acum Maria Lascarache : „Iordache Ion organiza petreceri în unitate, cumpărind mincare şi băuturi cu banii din vînzâri. Zilnic reţinea monedă divizionară pînă la 400 de lei“... Adaugă Maria Ciosu, tot acum, in al doisprezecelea ceas : „Precizez că în unele împrejurări se consumau băuturi alcoolice în unitatea noastră. Dealtfel, şi eu am consumat“... Iată, schiţate în doar două-trei fraze, profilul individului hulpav care a fost promovat gestionar cu apostila de „urgentă angajare“ ! Şi incă nu e totul... Zilnic, atit LI., cit şi copiii săi luau marfă din magazin ca din propriul buzunar, fără să plătească un sfanţ, se-nţelege. Iar la chefurile organizate în unitate, la „cumpărăturile“ pe gratis din magazin, la manevrarea sumelor rezultate din vînzări ca pe propriul mărunţiş, se mai adaugă un fapt nu mai puţin revoltător : cind gestionarul în cauză absentează o perioadă din unitate, pe cine îl pune, cu de la sine putere, staroste peste magazin? Nici mai mult, nici mai puţin, decît pe Bodea Svetozar. Omul care— Dar mai bine să-l lăsăm să se prezinte singur : „Sunt condamnat pentru trafic de influenţă. Cînd Iordache Ion s-a îmbolnăvit m-a solicitat să-l înlocuiesc. Eu eram zilnic in magazin pentru că locuiesc vizavi... Chefurile se organizau in magazia din spate“. Locul acestei declaraţii : unul din penitenciare... Cine se aseamănă se adună , I. I. executase o pedeapsă cu muncă corecţională. Iată deci cum lucrurile se leagă între ele, cum de la un om cu un asemenea trecut era de aşteptat să „culegi“ asemenea roade. Tocmai de aceea prevederile legii, care barează situaţii de acest gen, trebuie respectate cu fermitate, tocmai pentru a nu deschide porţile spre avutul obştii unor inşi înrăiţi în rîvna lor de a se căpătui prin orice mijloace, inşi cărora le lucesc ochii la vederea bunurilor făurite prin truda altora. Aşa cum i-au lucit ochii gestionarului angajat urgent prin decizia directorială din Intrarea... Binelui. Rezultatul ? O delapidare de zeci de mii de lei pentru care a fost condamnat la închisoare, dispunîndu-se, firesc, şi recuperarea valorilor risipite. In clipa implacabilă a adevărului, în faţa instanţei de judecată, Dumitru Iorga recunoaşte : „Precizez că la îndrumarea mea, inculpatul i - a fost angajat gestionar. Precizez că în momentul în care l-am încadrat gestionar pe inculpat ştiam că acesta nu întruneşte condiţiile necesare încadrării sale ca gestionar privind studiile. Ştiu că anterior inculpatul a fost condamnat penal, lucru pe care nu l-am cunoscut, pentru că altfel îi desfăceam imediat contractul de muncă...“. Cum nu se poate mai limpede , indivizii necinstiţi, stăpîniţi de năravul de a băga mîinile pînă la coate in averea colectivităţii, nu operează în vid. Indiferenţa, indolenţa, complicitatea sînt principalii lor „aliaţi“. In climatul nostru social, dominat de cinste şi corectitudine, asemenea alianţe nu pot avea însă viaţă lungă. După cum nici actul nociv, reprobabil, pedepsit de codul penal, al păgubirii avutului obştii. Replica fermă a legii îi trezeşte, invariabil, la realitate şi pe infractori şi pe cei care le-au deschis portiţa. I-a trezit şi pe vinovaţii înfăţişaţi in ancheta de faţă . Iordache Ion a fost condamnat, pentru delapidare şi neglijenţă, la cinci ani închisoare, iar Dumitru Iorgu a fost scos din funcţia de director. Ilie TANASACHE ,m,xr'Tjr* TmwTnn a ' cay 'Eiinyvpna nr*irV*f"!L:T a ti a ia a t‚tii a a . S' \ V.. ' ■ r z S A S -ir / Ava jy V ■> ■■•••/ S Í , ■ / V.V. i'rŞ. ' /■. 6 cA. . ' S- N r. r A s < A s> az .. ,, < S. ' ' <.-,r - V ^ .Ci cui se Încredințează CHEILE GESTIUNII? SCINTEIA — miercuri 15 septembrie 1982 In vederea îmbunătăţirii aprovizionării populaţiei cu mărfuri metalo-chimice, s-a trecut la organizarea de unităţi de desfacere cu amănuntul în depozitele de mărfuri ale I.C.R.M. din ţară. Aceste magazine asigură cumpărătorilor o serie de avantaje în alegerea şi procurarea mărfurilor metalo-chimice. Astfel, se pun în vînzare mărfuri sosite direct de la fabrici, vînzarea se realizează pe principiul expunerii deschise şi autoservirii. Cumpărătorii au posibilitatea să facă aprovizionarea din timp, anticipată, cu produse foarte solicitate. Servirea populaţiei este asigurată de un personal cu un nivel profesional ridicat. Prin aceste magazine urmează a fi vîndute produse de menaj din sticlă, porţelan, faianţă, articole de uz casnic-gospodăresc, unelte agricole şi de grădinărit, articole chimice, rechizite şcolare, jucării, bunuri de uz îndelungat, cum sunt : radio-receptoare, televizoare, aparate de gătit şi încălzit, frigidere, maşini de spălat, maşini de cusut, aspiratoare de praf, piese de schimb şi altele. Dintre unităţile deschise recent în Bucureşti menţionăm magazinul din şos. Viilor nr. 14, accesul prin şoseaua Sălaj , organizat pe o suprafaţă de 1 400 mp şi avind ca profil articole de menaj din sticlă, porţelan, faianţă, articole de uz casnic şi gospodăresc din lemn, metal şi mase plastice ; bunuri de folosinţă îndelungată , corpuri de iluminat şi abajururi, aparate electrocasnice şi piesele de schimb necesare ; magazinul din bd. Emil Bodnăraş nr. 84, cu profil de jucării, papetărie şi produse chimice de uz casnic, organizat pe o suprafaţă utilă de 2 000 mp, se adresează în special populaţiei din cartierele Militari, Drumul Taberei. In municipiul Braşov, magazinul din str. Bazaltului nr. 3, cartierul Bartolomeu, desface peste 3 600 sortimente de articole de uz casnic şi gospodăresc, jucării, sport, papetărie şi electrotehnice. In municipiul Constanţa, magazinul funcţionează in str. Interioară nr. 2, cartierul Traian. Asemenea magazine s-au deschis şi in oraşele : Bacău, Baia Mare, Cluj-Napoca, Craiova, Deva, Galaţi, Iaşi, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Suceava, Tg. Mureş şi Timişoara. Noi magazine de mărfuri metalo-chimice LEGUMELE Şl FRUCTELE DIN GRĂDINI Şl LIVEZIOPERATIV TRANSPORTATE LA PIAŢĂ Şl IN DEPOZITE! Carenţele autobazelor Intirzle transportul din timp al unor cantităţi importante de produse „Roadele toamnei sunt în acest an nespus de bogate !“ Cu aceste cuvinte ne-a intîmpinat directorul comercial al I.J.L.F. Prahova, inginerul Ion Enache. „Acest septembrie — a adăugat el —• este pentru noi un vîrf în activitate. Trebuie să ridicăm jk-Î? jreducători operativ, in timp „ 0Rttmr aproximativ 80 000 de tone de , . legume, fructe, cartofi. Cheia unor bune rezultate e una singură : folosirea cît mai chibzuită a capacităţilor de transport de care dispunem.“ De aici a plecat şi ancheta noastră. Adică de la folosirea parcului auto de la I.T.A. şi de la I.T.S.A.I.A. Două zile, de dimineaţa pînă seara, am urmărit acest proces de care depinde aducerea la timp în pieţe a frumoaselor şi proaspetelor legume din cîmp, precum şi a fructelor de sezon. O primă observaţie : în aceste zile, ca şi anul trecut, mijloacele de transport nu sunt nici pe departe bine folosite. Deci şi o primă concluzie : din experienţa anului trecut nu s-au tras, se pare, prea multe învăţăminte. Şi pentru ca afirmaţia să nu rămină vorbă goală, să depănăm firul faptelor. La depozitul cel mai mare al judeţului, cel din Ploieşti, am constatat că in primele zile ale săptăminii 6— 11 septembrie, mulţi dintre conducătorii auto nu erau prezenţi la dispecerat la orele 6—8 dimineaţa — specificaţie precisă — pentru a pleca spre grădini şi livezi. Mulţi au tras maşina la poartă la ora 9, iar alţii chiar şi mai tîrziu, la ora 12. Iar unii n-au tras-o deloc. — De ce se întîmplă aşa ? — Indisciplină, tovarăşe — ne răspunde Ion Măhărăscu, şeful biroului transport al I.L.F.Prahova. N-am avut bucuria, nici măcar o zi, să-i am prezenţi pe toţi, să folosesc întreg tonajul planificat. Uitaţi, pentru Ploieşti am astăzi 700 tone capacitate. Dar pînă la ora 10 n-am înregistrat decit circa 600 tone. La 7 septembrie — 670 tone, ceva mai bine, dar nu îndeajuns pentru acoperirea cantităţilor prevăzute în grafic. La ora asta am nu mai puţin de 17 cooperative agricole descoperite. Ele stau cu marfa care se strică pe cîmp, iar eu n-am de unde să le trimit maşini. Cele mai falte necazuri ni le provoacă autobaza I.T.A. 3 (șef Dumitru Radu). Aici, mereu, adfe%â$°ÎlSeIP?,S&ftsinile sunt defecte“. Dar de ce nu sint reparate ? Controlorul de trafic Dumitru* 'Co“ sovantf, 'aflat5 dfe3Tătă, confirms cele spuse. Mai mult, fel aduce alte exemple. Bunăoară, în ziua de 6 septembrie a plecat in... recunoaştere, să dea de cei întîrziaţi. De data asta la autobaza 1.'"Autocamioanele de 14, 19, 7,5 tone, cu numerele — în ordine — 21—PH—2254, 21—PH—2542 şi 21—PH—881, stăteau bine mersi... In garaj. Chipurile, pentru mici reparaţii. Dar, susţine controlorul, luaţi mai din scurt, pe dată şoferii au şi pornit la treabă. Ce concluzie putem trage ? Una singură : la unele autobaze şi coloane auto există incă multă îngăduinţă din partea şefilor, indisciplina proliferînd tocmai intr-un asemenea climat. Dar nu numai la I.T.A. se petrec asemenea fapte. Şi la coloana auto I.T.S.A.I.A. (şef Mihai Nicolae), aceeaşi indulgenţă. O dubă de 7,5 tone (21—PH—1312) am găsit-o trasă pe dreapta. Stătea aşa de două zile. La fel, încă două TV-uri. — De ce nu sunt folosite aceste mijloace de transport ? Răspunsul vine calm, indiferent : „N-avem şoferi. I-am învoit. Probleme de familie, îmbolnăviri..." Bine, aşa să fie. Dar oare şeful de coloană n-are datoria să găsească soluţii pentru ca maşinile să nu stea, mai ales acum, în plină campanie ? Să vedem ce spune şi beneficiarul, cum vede el îndreptarea lucrurilor măcar de acum încolo. Inginerul Ion Enache, cel ce făcuse aprecierea de la început, a devenit ceva mai sceptic : „80 000 tone de marfă, aflate pe cîmp, nu sunt o glumă. Dacă continuăm în ritmul actual, adică făcind un singur transport pe zi, nu vom reuși nici în două luni să aducem această marfă pe piaţă“. Spesele sale reprezintă, de fapt, o simplă constatare. Dar ce se între..prinde, cum se acţionează pentru aschimba stilul de lucru, pentru a se » accelera ritmul de transport ? “ — Există o singură cale — a fost de părere interlocutorul. Să ne zbatem cu toţii ca autocamioanele pe care le avem să fie folosite cît mai bine. în primul rînd, pe distanţele de 20—25 km — cît sînt de la majoritatea C.A.P.-urilor şi pînă la Ploieşti — să se facă obligatoriu 2—3 curse pe zi. Mai apoi, vom lua legătura cu I.T.A. să ne asigure şi maşini basculante pentru cartofi, precum şi autocamioane cu două remorci. In ceea ce ne priveşte, vom începe chiar de azi să lucrăm în trei schimburi la descărcare. Asta pentru că mai stau maşini încărcate de pe o zi pe alta... Aveţi asemenea exemple ? Nu avea. In schimb, i le-am oferit noi. Camionul cu remorcă (14 tone), sosit la 6 septembrie în depozit, a plecat in cursă abia a doua zi, în jurul orei 10, pentru că nu a fost descărcat. Asemenea lui şi maşina 21—PH—1602, de acelaşi tonaj. I-am relatat directorului şi despre transporturile-pagubă. Din dispoziţia I.L.F. Prahova, un autocamion încărcat cu roşii a plecat la Buftea. S-a reîntors tot încărcat, a doua zi, pentru că fabrica — in ce fel s-o fi discutat? — n-a primit marfa. A mai stat marfa o zi la Ploieşti şi apoi a luat drumul pribegiei spre Vălenii de Munte, la o altă unitate (I.P.I.L.F.). Aceasta o fi fost mai înţelegătoare ? Se pare că nu, pentru că şi ea a procedat la fel ca cea din Buftea, lăsînd să facă drumul dus şi-ntors la Ploieşti, acelaşi camion de 17 tone — 21—PH—2542. Cine achită facturile pentru aceste drumuri ? Şi de unde atîta motorină pentru... risipit ? Să rezumăm : din întreaga discuţie cu reprezentanţii I.L.F. din Prahova reiese că o mare parte din lipsuri se datorează acestei unităţi. Nici în acest an ,nu s-a organizat corespunzător munca, lăsiindu-se să treneze carenţe bine cunoscute. Aceeaşi constatare la I.T.A. Prahova şi la I.T.S.A.I.A. In această zonă de activitate există multă indisciplină şi slabă organizare. Amintim şi faptul că şoferii, cu autocamion cu tot, vin la punctul de plecare fără să se alimenteze cu carburanţi, fac drumuri neştiute prin Ploieşti, ajung la amiază sau şi mai tîrziu la cooperativele respective. Nu mai spunem că, şi acolo, oamenii, tot aşteptindu-i, pleacă să-şi facă alte treburi, ori „trag la umbră“, lăsînd marfa nesortată, nearanjată pentru livrare. Şi uiteaşa, pe cimp se află o mare cantitate de ardei, roşii, vinete, cartofi şi altele şi nu o dată cei de la C.A.P. dau vina pe I.L.F., iar aceasta mai departe pe I.T.A. Semnalam şi anul trecut — într-un articol publicat la 28 octombrie 1981 — că la judeţ, în diferite şedinţe şi comandamente, se discută şi se tot discută, se elaborează şi se parafează programe, grafice etc., dar eficienţa lor practică nu atinge nivelul aşteptat. Repetăm deci : principalul acum, la ora „fierbinte“ a stringerii şi depozitării recoltei toamnei este să se acţioneze prompt, direct, nemijlocit, pe teren. Fiecare, pe treapta lui de răspundere, trebuie să-şi facă datoria cu mai multă conştiinciozitate. In acest septembrie bogat, cele 80 000 tone de legume, fructe, cartofi — după trustul judeţean horticol chiar 100 000 tone — se cer grabnic transportate, aduse pe piaţă şi în depozite, asigurîndu-se astfel aprovizionarea populaţiei in cît mai buna condiţii, acum şi la iarnă. Constantin CAPRARU corespondentul „Scînteii" Cîteva constatări din judeţul Prahova