Scînteia, septembrie 1982 (Anul 51, nr. 12448-12473)

1982-09-15 / nr. 12460

PAGINA 2 faptul] DIVERS. Elevii, I ca şi profesorul . Scărişoara este o localitate din I judeţul Alba, situată in inima munţilor. Cine ar fi crezut că şi I aici pot creşte legume, şi încă I din primăvară, de timpuriu, cind­­ pe crestele munţilor din jur mai­­ stăruie încă zăpada ? Cel care i-a convins pe scărişoreni I de acest lucru este profesorul Anghel Gruia, care a amenajat, I împreună cu elevii săi, un so­lar şi a înfiinţat o adevărată grădină de legume. Cu bucurie­­ şi neosteneală, profesorul i-a­­ învăţat şi-i învaţă nu numai pe I copii grădinăritul, ci şi pe pă­rinţii acestora, care-i solicită un I sfat, o îndrumare. Tot la şcoa­la din Scărişoara s-au amenajat o crescătorie de porci şi o alta ■ de iepuri. In solar, în grădină şi I in crescătorii, elevii învaţă pe­­ viu lecţia bunului gospodar. 128 de flori 128 de flori au fost oferite I muncitorilor Pavel Popescu, Toa- *­der Chiriac şi Mihai Klein, de­­ la Şantierul naval din Galaţi. Cei trei muncitori au ieşit in I aceeaşi zi la pensie şi colegii lor, navaliştii gălăţeni, le-au I pregătit o festivitate emoţio- I nantă. Şi o surpriză : le-au dă- ' ruit cite o floare pentru fiecare­­ an de muncă. In total, 128 de­­ ani de muncă, în total, 128 de­­ flori, cite una pentru fiecare an, împreună cu tradiţionala urare­­ de viaţă lungă şi sănătate. Un record Intre numeroşii cetăţeni din localităţile judeţului Bacău care cresc păsări prin cooperare cu­­ asociaţia economică din Buhuşi, primul loc îl ocupă Martin But- I­naru din Fărăoani. De la înce­putul anului şi pînă acum, el a­­ crescut in curtea casei 4 400 de păsări! Una mai dolofană decit alta. Şi tot pînă acum, in acest­­ an, a predat la fondul centrali­zat al statului 6 000 kg came.­­ In aceste zile au prins aripi I puii din cea de-a cincea serie.­­ Fapt pentru care şi cuvintele­­ de laudă i se cuvin tot in... serie. Să vezi I şi să nu crezi Crezind, probabil, că in tineri­ I cui nopţii îl fereşte de niscai * priviri indiscrete, şoferul Vlad . Lupu de la Autobaza din Bor­şa I a pus ochii pe nişte lemne de | fOC. ........itj’i Ce bine o să-mi prindă I astea la iarnă ! — și-a zis el.­­ Dar cu ce să le care ? Între­bare la care și-a răspuns tot cu I o întrebare : „Păi n-am eu dl- I tamai autobuzul ?“ Și astfel, după ce a ajuns cu autobuzul 31-MM-4082 la capătul I de linie in Poienile de sub Mun- | te, a început să încarce în el lemnele de foc şi a pornit spre Şieu, tocmai pe Valea Izei. „Pu- I team să pun mina in foc — spu­nea el mai tîrziu — că la ora 1 aia, după miezul nopţii, n-o­­ să-mi iasă in cale picior de mi- I liţian“. I N-a pus mina in foc, n-o să mai pună nici respectivele lem­ne pe foc, dar de ars s-a ars. Era și cazul... Nu e nici o exagerare. S-a­­ întimplat ziua, in amiaza mare, în sala pentru servirea mesei de­­ la braseria „Transilvania“ din Tg. Mureș. Aproape toate scau- I nele de la mese erau ocupate. Deodată, atmosfera de „circiu- ’ mă“ de pînă atunci (iar nu de­­­locul de categoria intii, dar I asta e o altă poveste) a fost I brusc întreruptă de o bubuitură produsă de căderea unei părţi I din tavan. Spre norocul celor I dinăuntru, tavanul căzuse pe cu­loarul dintre cele două şiruri de­­ mese, molozul şi varul stîrnind I o zarvă de nedescris. Aflăm că I mai marii localului aveau și au în plan să renoveze braseria. 4r I fi și cazul... Omul I de după pom­i Emil Mălai din Tg. Jiu avea o motocicletă. Prietenul său , Gheorghe Caragel, avea chef de băutură. S-au dus intr-o comu- | nă să-și stingă focul. Focul nu l-au stins, că băutura mai rău i-a I încins. S-au întors tot motori- i zaţi. La un moment dat, Malai n-a mai putut ţine ghidonul mo-­­ tocicletei ca lumea şi a intrat cu ea intr-o maşină. Motoacl­- I­ta s-a făcut praf. Caragel s-a ales cu o spaimă zdravănă şi I zgîriat peste măsură. Mălai, ca I un acrobat, a „zburat“ peste­­ maşina lovită şi şi-a rupt un­­ picior. Apoi, şontic-şontic, s-a ascuns după un pom şi n-a mai­­ ieşit de-acolo pi­nă n-a venit miliţia. Ştia el ce ştia... Intervenţie promptă ! Doi copii se jucau in ograda cetăţeanului Ilie Dumitru din­­ satul Griviţa, judeţul Vaslui, cu chibriturile. Şi tocmai in apro- I pierea unei căpiţe de fin. Finul s-a făcut scrum, plus nişte­ car­tofi. Paguba ar fi fost mult mai­­ mare dacă n-ar fi intervenit, cu toată promptitudinea, pom­ i pierii birlădeni. In afară de pa- I gubele pe care le-au diminuat,­­ pompierii au salvat şi viaţa ce­­­­lor doi copii, pe care i-au smuls din mijlocul flăcărilor. Rubrică real­iată de­­ Petre POPA cu sprijinul corespondenţilor „Scrirţen­“ ÎNDEPLINIREA sarcinilor economico-sociale — obiectiv esenţial al muncii activului de partid „Ar fi greu, ar fi aproape impo­sibil — ne spune tovarăşul Vasile Dumitrescu, prim-secretar al Comi­tetului municipal de partid Rm. Vilcea — să putem cuprinde şi re­zolva numai cu aparatul propriu, ciţiva oameni, sarcinile mari ce ne revin intr-un oraş cu sute de orga­nizaţii de partid şi zeci de unităţi economico-sociale“. Remarca interlocutorului ne-a condus aproape spontan la între­barea : atunci cum procedaţi, pe ce forţe vă bizuiţi ? Răspunsul a venit şi el fără nici cea mai mică ezitare : „Pe activul de partid al comitetului municipal. El reprezintă practic forţa nr. 1 pe care ne bazăm în în­treaga activitate organizatorică şi politică pe care o desfăşurăm“. „...Forţa nr. 1“. O metaforă obiş­nuită ? Nu ! Aveam să ne convingem că ea are acoperire în realitate. Activul comitetului municipal de partid cuprinde în componenţa sa circa 500 de comunişti cu o bogată experienţă profesională şi în dome­niul muncii de partid, oameni cu autoritate in colectivele de muncă. Prezenţa in rîndurile acestuia a pes­te 220 de muncitori, 70 ingineri şi tehnicieni, 50 conducători de între­prinderi şi instituţii, 56 de profesori şi învăţători, alţi intelectuali şi spe­cialişti constituie o garanţie că or­ganul municipal de partid de aici are posibilitatea să se bazeze în în­treaga activitate pe care o desfă­şoară pe o forţă obştească cu mari resurse potenţiale. Investigaţia noastră pe această temă a relevat faptul că aici, la Rm. Vilcea, există unele preocupări meritorii in această privinţă. O atenţie deosebită s-a acordat, de pildă, momentului care a urmat con­stituirii activului de partid — in­struirea anuală. Acesteia i s-a impri­mat un caracter de dialog, de schimb de opinii şi de experienţă, evitîn­­du-se monotonia şi lipsa de interes faţă de această etapă atît de impor­tantă a începutului de drum. Un bun catalizator al unei informări siste­matice — de la activ la comitetul municipal şi invers — s-a dovedit a fi organizarea trimestrială a unor întilniri de lucru cu activul de partid — fie în cadrul plenarelor comitetului municipal, fie al unor acţiuni special iniţiate în acest scop. Desfăşurarea unor plenare­­în luna iunie a avut loc plenara cu activul din domeniul muncii organizatorice, iar in septembrie se va desfăşura plenara cu activul din domeniul in­dustriei, transporturilor, construc­ţiilor şi comerţului) se înscrie şi ea pe linia creşterii contribuţiei activu­lui la soluţionarea unor probleme de deosebită importanţă aflate pe agenda de lucru a comitetului mu­nicipal de partid. Contribuţie reflec­tată mai ales prin participarea acti­vului la elaborarea a opt studii şi controale, care au făcut obiectul unor dezbateri atît în plenare, cit şi în şedinţe de birou şi secretariat ale comitetului municipal de partid. Semnificative în acest sens sunt ana­lizele pe teme ca : „Preocuparea or­ganelor şi organizaţiilor de partid pentru încadrarea in cheltuielile ma­teriale şi reducerea consumurilor normate“, „Cum se ocupă organele şi organizaţiile de partid de condu­cerea şi Îndrumarea organizaţiilor de masă şi obşteşti“, „Forme şi me­tode folosite în instruirea colective­lor de agitatori pentru popularizarea hotărîrilor de partid şi a legilor ţării“ ş.a. Experienţa care există la Rm. Vîlcea în folosirea activului se re­flectă şi în rezultatele bune obţinute de către comitetul municipal de partid în conducerea activităţii eco­nomice şi politico-organizatorice. (Pe 8 luni, majoritatea unităţilor indus­triale din municipiu şi-au realizat sarcinile de plan). Dar in folosirea acestei forţe mari, care este activul de partid, se cere un mai mare efort de concepţie şi organizare a muncii, pentru a pune în valoare, într-o for­mă sau alta, aportul fiecărui comu­nist care face parte din activ. Dacă la prima vedere, pe ansamblu, mun­ca cu activul lasă impresia unei activităţi bune, atunci cind vrei să vezi ce face practic fiecare membru al activului de partid, ce sarcini are el de îndeplinit, cum participă la perfecţionarea muncii in domeniul de activitate în care a fost reparti­zat, răspunsurile primite de la acti­viştii de resort şi comitetului muni­cipal nu mai au nici precizie, nici consistenţă. „Noi antrenăm foarte des activul de partid in colective de control pe bază de tematică“ — ne spune tovarăşul Constantin Coca, secretar al comitetului municipal de partid. Da, am constatat — aşa este, în cele 68 colective de control, ini­ţiate in acest an de comitetul mu­nicipal pentru pregătirea unor ana­lize în plenare sau şedinţe de birou au luat parte şi circa 50 de tovarăşi din cei 500 cîţi sînt cuprinşi în acti­vul de partid. Despre activitatea acestora se ştie şi se poate spune deci ceva concret. Dar despre ceilalţi ? Atît tovarăşul prim-secretar, cit şi tovarăşul secre­tar cu probleme organizatorice ne vorbesc, tocmai în ideea folosirii cit mai eficiente a activului, despre o „fişă cu sarcini individuale“. Un fel de oglindă a muncii fiecăruia. Mă­sura pare cit se poate de binevenită. Ce constatăm citind aceste fişe ? Că fiecărui tovarăş din activul de partid i se repetă, uneori incomplet, sarci­nile de serviciu.. Maria Neafit, direc­toare la întreprinderea de morărit şi panificaţie, are sarcina să „asigure calitatea şi diversificarea produselor de panificaţie“. Sarcini asemănătoare au şi tovarăşii Vasile Grevuţu, direc­tor la întreprinderea de industrie a laptelui, Ion Silcă, director la între­prinderea de transporturi speciale pentru agricultură şi industria ali­mentară, iar inginerul-şef al C.A.P. Rm. Vîlcea are... 10 sarcini. Ele încep cu perioada de pregătire a campa­niei agricole de primăvară şi se ter­mină cu recoltatul. Să admitem ex­plicaţia că „n-au înţeles tovarăşii din activul obştesc cum să comple­teze fişa“, că „in această privinţă mai trebuie să perfecţionăm lucru­rile“. Tocmai de aceea încercăm o investigaţie în rîndul unor comunişti care fac foarte din activul de partid. Tovarăşul Gh. Dobre, economist la întreprinderea de utilaj chimic şi forjă, ne spune că are sarcina „să îndrume şi să controleze organizaţia de partid de la Grupul şcolar fores­tier“. O sarcină concretă, dar un om cu pregătirea comunistului Dobre, de economist, putea fi folosit mult mai bine in alt domeniu. Ing. Vasile Ciocan, directorul întreprinderii de piele şi încălţăminte, se arată el în­suşi mirat că a primit sarcina „să răspundă pentru organizarea produc­ţiei, rezolvarea problemelor econo­mice şi sociale ale întreprinderii“. Şi astfel, dintr-o forţă principală a comitetului municipal, supus unor practici rutiniere, activul de partid îşi diminuează capacitatea de mun­că, se transformă uneori într-o for­ţă... ajutătoare. In locul concluziilor proprii, vom nota citeva aprecieri consemnate într-o analiză a biroului comitetului judeţean de partid consacrată stilu­lui şi metodelor de muncă folosite de comitetul municipal de partid Rm. Vîlcea in conducerea activităţii economice. „...Uneori metodele de lu­cru sunt marcate de formalism şi ru­tină, nu întotdeauna sarcinile sunt repartizate judicios, potrivit cerinţe­lor, aptitudinilor şi capacităţii fiecă­rui comunist...“. „Nu se acordă sufi­cientă atenţie controlului exigent şi preventiv asupra lipsurilor. Unele controale nu şi-au dovedit eficienţa şi datorită faptului că nu au fost an­trenate cadrele cele mai potrivite". După cum se vede, lipsuri în care ar fi trebuit să fie implicat direct — faptele o cereau — şi modul în care a lucrat comitetul municipal cu ac­tivul de partid. Să fi fost oare o simplă omisiune că într-o analiză consacrată stilului şi metodelor de muncă ale comitetului municipal de partid nu s-a spus un singur cuvînt despre felul cum se lucrează cu ac­tivul de partid, despre modul cum este el folosit ? Constantin PRIESCU Ce rezultate şi ce neîmpliniri evidenţiază experienţa municipiului Rm. Vâlcea CONCURS DE AFIŞE PE TEMA ECONOMISIRII LA C.E.C. Casa de Economii şi Consemna­­ţiuni şi Uniunea artiştilor plastici organizează a XIV-a ediţie a con­cursului de afişe cu tema „Avan­tajele economisirii la C.E.C.“ Afişele pentru concurs se vor prezenta în formatul 70x100 cm, numai caşetate şi vor fi astfel rea­lizate încit să permită tipărirea în maximum 6 culori. Casa de Economii și Consemna­­(arară discorda pentru­—ceiei mai­ bime' afise'-Armatoarele "-premii: 'W «tmiul I: (Si libret de‘‘eCD^' nemii cu o depunere de 5 000 de lei; — Premiul II: un libret de eco­nomii cu o depunere de 3 500 de lei;­­ — Premiul III: un libret de e­­conomii cu o depunere de 2 000 de lei; — Două menţiunii constînd în li­brete de economii cu o depunere de 1 500 de lei fiecare. Selecţionarea afişelor pentru a­­cordarea premiilor se face de un juriu alcătuit din reprezentanţi ai Uniunii artiştilor plastici şi ai Casei de Economii şi Consemna­­ţiuni. Afişele premiate şi cele pentru care se acordă menţiuni pot fi re­ţinute pentru­ multiplicare de către Casa de Economii şi Consemna­­ţiuni. Pentru lucrările prezentate la concurs şi nepremiate de juriu pe care le va achiziţiona Casa de E­­conomii şi Consemnaţiuni se vor plăti drepturile legale de autor. Afişele pentru concurs se pot expedia pînă la data de 10 octom­brie a.c. (data poştei) pe adresa: Casa de Economii şi Consemna­­ţiuni, serviciul economii, Bucu­reşti, Calea Victoriei nr. 13. Ele se vor preda împreună cu un plic închis în care, pe o coală de hîrtie se­­vă­ menţiona acelaşi ‘ moto- in-­­ ten's, şi 'pe spatele afişului'.‘iar in pîdfi^'ntmfeliS' prenumele*5şi’ adresa autorului. Pe plic se va menţiona, de asemenea, motoul înscris pe spatele afişului. Cu prilejul „Săptăminii econo­miei“ — 25—31 octombrie 1982 — Casa de Economii şi Consemna­­ţiuni va organiza o expoziţie în care vor fi prezentate afişele se­lecţionate de juriul concursului. Afişele care nu au fost selec­ţionate pentru expoziţie pot fi ri­dicate de autori de la Centrala C.E.C., în maximum 15 zile de la data deschiderii expoziţiei. Afişele prezentate în cadrul ex­poziţiei pot fi ridicate în maximum 10 zile de la închiderea acesteia.­­Lucrările neridicate în limita a­­cestor termene nu vor fi păstrate. Informaţii suplimentare privind organizarea concursului pot fi so­licitate la telefonul: 15 48 10/181. 185. Duminică 19 septembrie TRAGERE EXCEPŢIONALA PRONOEXPRES La sfîrşitul acestei săptămîni, Administraţia de Stat Loto-Prono­­sport organizează o tragere excep­ţională Pronoexpres, a cărei for­mulă tehnică oferă participanţilor posibilităţi multiple de frumoase succese , în cadrul a opt extrageri în două faze, cu un total de 44 de numere, se vor atribui autoturisme „Dacia 1300“, mari sume de bani variabile și fixe și excursii în U.R.S.S. sau R. S. Cehoslovacă. Biletele de 15 lei varianta au drept de ciştiguri la toate extragerile. Se poate juca pe variante simple, va­riante combinate şi combinaţii „cap de pod“, achitate sută la sută sau in cotă de 25 la sută. Sâmbătă 18 septembrie este ultima zi de procurare a biletelor cu numerele alese de participanţi. Deriva unei existenţe nu începe fatal, într-o anume secundă. Sunt destule sem­ne care o prefigurează, care avertizează asupra pe­ricolului. Dacă toţi ochii din jur s-ar opri asupra a­­cestor semnale de alarmă, atunci „meseria“ hoţului, escrocului, delapidatorului ar da, pretutindeni, un de­finitiv şi irevocabil fali­ment. Dozele mai mici ori mai mari de indiferentism, de iresponsabilitate — tot atitea punţi spre complici­tatea morală — reprezintă mediul nutritiv ideal care îi hrăneşte pe nărăviţii la bunăstarea clădită pe de­turnarea avutului obştesc — deci al fiecăruia dintre noi. Precum în cele ce urmează. ...Ne oprim asupra unei cereri. „Tovarăşe director, sub­semnatul Iordache Ion, vinzător la unitatea 171, vă rog a-mi aproba să fiu nu­mit şef de unitate la 176, din Şoseaua Pantelimon nr. 7, îndeplinesc condiţiile le­gale“. Urmează semnătura, data. Cererea are pe ea trei rezoluţii. Jos, in dreapta, compartimentul personal referă : „Neavînd studiile necesare legale, I. I. nu poate fi promovat gestio­nar“. Semnează : M. Badea. Colţul strigă, jos : „Tova­răşul Iordache Ion nu înde­plineşte condiţiile de studii şi stagiu pentru funcţia de lucrător-gestionar“. Şef de birou , indescifrabil. Deci, scurt, la obiect, în cunoştinţă de cauză. Sunt oameni care socotesc că au dreptul să pretindă şi luna de pe cer. Firesc, in ase­menea cazuri, este de da­toria celor învestiţi cu răs­punderi de a aprecia, in te­meiul legii, cît de înteme­iată sau nu este respectiva cerere. Cum au şi procedat, în cunoştinţă de cauză, cei doi referenţi, ştiind că I. I. abia urma, la fără frecven­ţă, clasa a Vl-a... Unde-i lege, nu-i tocmeală! Nici pentru directorul de atunci — ing. Dumitru Iorgu , al I.L.F. Berceni (cu sediul în Bucureşti, Intrarea Binelui nr. 1 A, sectorul 4), n-a existat... tocmeală ca cola­boratorii însărcinaţi să ve­gheze la respectarea legii. Drept pentru care, sfidind prevederile legale, pune neaşteptata rezoluţie pe ce­rerea candidatului la ges­tiune : „Comercial-organi­zare-personal: forme legale urgent“. Adică : încadrare urgentă pe postul pretins fără nici un temei! Orice om cu judecată desprinde din apostila di­rectorului cel puțin două mari semne de întrebare : 1. Cum puteau să i se facă lui I. I. forme legale pentru a fi uns peste noapte ges­tionar, cînd se arăta negru pe alb, spre ştiinţa directo­rului, că nu sunt îndeplinite condiţiile indispensabile ? Din spiritul şi litera dispo­ziţiei de mai sus trans­pare limpede îndemnul la... simulacrul de legalitate. Boală care-i mai pierde incă pe unii, preocupaţi nu cum să se conformeze in­tocmai prevederilor legii, ci cum să le eludeze. 2. La ur­ma urmei, ce Solicita I.I. ? O gestiune. Adică dreptul de a gospodări o anume avuție creată prin munca tuturor. Care este principala înda­torire a persoanei cu pu­tere de decizie pentru nu­miri in astfel de posturi ? înainte de toate, să opteze numai pentru oamenii cu un înalt grad de răspunde­re. Oameni care s-au dove­dit corecţi, de-o cinste ire­proşabilă. Cui îi aproba di­rectorul Dumitru Iorga ce­rerea de numire în postul de gestionar? Unui om care minţea chiar din start. Unuia care afirma fără să clipească : „îndeplinesc condiţiile legale“. Afirmaţie vădit mincinoasă. De două ori mincinoasă, căci I. I. nu îndeplinea nici condiţiile legale de studii, nici condi­ţiile legale de stagiu pentru funcţia de gestionar. Cum l-a convins, totuşi, pe di­rectorul său din Intrarea... Binelui să încalce legea ? E un mister numai de ei ştiut !... De ce am insistat asupra acestor lucruri, ignorate de fostul director? Pentru că abuzul astfel săvirşit va de­clanşa, de aici încolo, reac­ţia in lanţ previzibilă... Proaspătul gestionar, pă­truns pe uşa din dos, va profita din plin de ocazia ce i se oferea pe tavă. Va profita pe seama bunurilor încredinţate spre gestionare, sub ochii îngăduitori ai ce­lor două vinzătoare : Maria Lascarache şi Margareta Ciosu. Spune acum Maria Las­carache : „Iordache Ion or­ganiza petreceri în unitate, cumpărind mincare şi bău­turi cu banii din vînzâri. Zilnic reţinea monedă divi­zionară pînă la 400 de lei“... Adaugă Maria Ciosu, tot acum, in al doisprezecelea ceas : „Precizez că în une­le împrejurări se consumau băuturi alcoolice în unita­tea noastră. Dealtfel, şi eu am consumat“... Iată, schiţate în doar două-trei fraze, profilul individului hulpav care a fost promovat gestionar cu apostila de „urgentă anga­jare“ ! Şi incă nu e totul... Zilnic, atit LI., cit şi copiii săi luau marfă din magazin ca din propriul buzunar, fără să plătească un sfanţ, se-nţelege. Iar la chefurile organizate în unitate, la „cumpărăturile“ pe gratis din magazin, la manevra­rea sumelor rezultate din vînzări ca pe propriul mă­runţiş, se mai adaugă un fapt nu mai puţin revoltă­tor : cind gestionarul în cauză absentează o perioadă din unitate, pe cine îl pune, cu de la sine putere, sta­roste peste magazin? Nici mai mult, nici mai puţin, decît pe Bodea Svetozar. Omul care— Dar mai bine să-l lăsăm să se prezinte singur : „Sunt condamnat pentru trafic de influenţă. Cînd Iordache Ion s-a îm­bolnăvit m-a solicitat să-l înlocuiesc. Eu eram zilnic in magazin pentru că locu­iesc vizavi... Chefurile se organizau in magazia din spate“. Locul acestei decla­raţii : unul din peniten­ciare... Cine se aseamănă se a­­dună , I. I. executase o pe­deapsă cu muncă corecţio­­nală. Iată deci cum lucru­rile se leagă între ele, cum de la un om cu un aseme­nea trecut era de aşteptat să „culegi“ asemenea roade. Tocmai de aceea prevede­rile legii, care barează si­tuaţii de acest gen, trebuie respectate cu fermitate, toc­mai pentru a nu deschide porţile spre avutul obştii unor inşi înrăiţi în rîvna lor de a se căpătui prin orice mijloace, inşi cărora le lucesc ochii la vederea bunurilor făurite prin truda altora. Aşa cum i-au lucit ochii gestionarului angajat urgent prin decizia directo­rială din Intrarea... Binelui. Rezultatul ? O delapidare de zeci de mii de lei pen­tru care a fost condam­nat la închisoare, dispu­­nîndu-se, firesc, şi recupe­rarea valorilor risipite. In clipa implacabilă a a­­devărului, în faţa instanţei de judecată, Dumitru Iorga recunoaşte : „Precizez că la îndrumarea­ mea, inculpatul i -­ a fost angajat gestionar. Precizez că în momentul în care l-am încadrat gestio­nar pe inculpat ştiam că acesta nu întruneşte condi­ţiile necesare încadrării sale ca gestionar privind studiile. Ştiu că anterior inculpatul a fost condamnat penal, lucru pe care nu l-am cunoscut, pentru că altfel îi desfăceam imediat contractul de muncă...“. Cum nu se poate mai limpede , indivizii necin­stiţi, stăpîniţi de năravul de a băga mîinile pînă la coate in averea colectivită­ţii, nu operează în vid. In­­diferenţa, indolenţa, com­plicitatea sînt principalii lor „aliaţi“. In climatul nostru social, dominat de cinste şi corectitudine, ase­­­­menea alianţe nu pot avea însă viaţă lungă. După cum nici actul nociv, repro­babil, pedepsit de codul penal, al păgubirii avutului obştii. Replica fermă a le­gii îi trezeşte, invariabil, la realitate şi pe infractori şi pe cei care le-au deschis portiţa. I-a trezit şi pe vi­novaţii înfăţişaţi in ancheta de faţă . Iordache Ion a fost condamnat, pentru de­lapidare şi neglijenţă, la cinci ani închisoare, iar Dumitru Iorgu a fost scos din funcţia de director. Ilie TANASACHE ,m,xr'Tjr* TmwTnn a ' cay 'Eiinyvpna nr*ir­V*f"!L:T­­ a ti a ia a t‚tii a a . S' \ V.. ' ■ r z S A S -ir / Ava jy V ■> ■■•••/ S Í , ■ / V.V. i'rŞ. ' /■. 6 cA. . ' S- N r. r A s < A s> az .. ,, < S. ' ' <.-,r - V ^ .Ci cui se Încredințează CHEILE GESTIUNII? SCINTEIA — miercuri 15 septembrie 1982 In vederea îmbunătăţirii aprovi­zionării populaţiei cu mărfuri me­talo-chimice, s-a trecut la organi­zarea de unităţi de desfacere cu amănuntul în depozitele de mărfuri ale I.C.­R.M. din ţară. Aceste maga­zine asigură cumpărătorilor o serie de avantaje în alegerea şi procu­rarea mărfurilor metalo-chimice. Astfel, se pun în vînzare mărfuri sosite direct de la fabrici, vînzarea se realizează pe principiul expune­rii deschise şi autoservirii. Cum­părătorii au posibilitatea să facă a­­provizionarea din timp, anticipată, cu produse foarte solicitate. Ser­virea populaţiei este asigurată de un personal cu un nivel profesional ridicat. Prin aceste magazine urmează a fi vîndute produse de menaj din sticlă, porţelan, faianţă, articole de uz casnic-gospodăresc, unelte agri­cole şi de grădinărit, articole chi­mice, rechizite şcolare, jucării, bu­nuri de uz îndelungat, cum sunt : radio-receptoare, televizoare, apa­rate de gătit şi încălzit, frigidere, maşini de spălat, maşini de cusut, aspiratoare de praf, piese de schimb şi altele. Dintre unităţile deschise recent în Bucureşti menţionăm magazinul din şos. Viilor nr. 14, accesul prin şoseaua Sălaj , organizat pe o su­prafaţă de 1 400 mp şi avind ca profil articole de menaj din sticlă, porţelan, faianţă, articole de uz casnic şi gospodăresc din lemn, me­tal şi mase plastice ; bunuri de fo­losinţă îndelungată , corpuri de iluminat şi abajururi, aparate elec­­trocasnice şi piesele de schimb ne­cesare ; magazinul din bd. Emil Bodnăraş nr. 84, cu profil de jucării, papetărie şi produse chi­mice de uz casnic, organizat pe o suprafaţă utilă de 2 000 mp, se adresează în special populaţiei din cartierele Militari, Drumul Taberei. In municipiul Braşov, magazinul din str. Bazaltului nr. 3, cartierul Bartolomeu, desface peste 3 600 sor­timente de articole de uz casnic şi gospodăresc, jucării, sport, papetă­rie şi electrotehnice. In municipiul Constanţa, magazinul funcţionează in str. Interioară nr. 2, cartierul Traian. Asemenea magazine s-au deschis şi in oraşele : Bacău, Baia Mare, Cluj-Napoca, Craiova, Deva, Galaţi, Iaşi, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Si­biu, Suceava, Tg. Mureş şi Timi­şoara. Noi magazine de mărfuri metalo-chimice LEGUMELE Şl FRUCTELE DIN GRĂDINI Şl LIVEZI­­OPERATIV TRANSPORTATE LA PIAŢĂ Şl IN DEPOZITE! Carenţele autobazelor Intirzle transportul din timp al unor cantităţi importante de produse „Roadele toamnei sunt în acest an nespus de bogate !“ Cu aceste cuvin­te ne-a intîmpinat directorul comer­cial al I.J.L.F. Prahova, inginerul Ion Enache. „Acest septembrie — a adăugat el —• este pentru noi un vîrf în activitate. Trebuie să ridicăm jk-Î? jredu­cători operativ, in timp „ 0Rttmr aproximativ 80 000 de tone de , . legume, fructe, cartofi. Cheia unor bune rezultate e una singură : fo­losirea cît mai chibzuită a capaci­tăţilor de transport de care dispu­nem.“ De aici a plecat şi ancheta noas­tră. Adică de la folosirea parcului auto de la I.T.A. şi de la I.T.S.A.I.A. Două zile, de dimineaţa pînă seara, am urmărit acest proces de care de­pinde aducerea la timp în pieţe a frumoaselor şi proaspetelor legume din cîmp, precum şi a fructelor de sezon. O primă observaţie : în aceste zile, ca şi anul trecut, mijloacele de transport nu sunt nici pe departe bine folosite. Deci şi o primă con­cluzie : din experienţa anului trecut nu s-au tras, se pare, prea multe învăţăminte. Şi pentru ca afirmaţia să nu rămină vorbă goală, să depă­­năm firul faptelor. La depozitul cel mai mare al ju­deţului, cel din Ploieşti, am constatat că in primele zile ale săptăminii 6— 11 septembrie, mulţi dintre conducă­torii auto nu erau prezenţi la dispe­cerat la orele 6—8 dimineaţa — spe­cificaţie precisă — pentru a pleca spre grădini şi livezi. Mulţi au tras maşina la poartă la ora 9, iar alţii chiar şi mai tîrziu, la ora 12. Iar unii n-au tras-o deloc. — De ce se întîmplă aşa ? — Indisciplină, tovarăşe — ne răs­punde Ion Măhărăscu, şeful biroului transport al I.L.F.­Prahova. N-am avut bucuria, nici măcar o zi, să-i am prezenţi pe toţi, să folosesc în­treg tonajul planificat. Uitaţi, pentru Ploieşti am astăzi 700 tone capaci­tate. Dar pînă la ora 10 n-am înre­gistrat decit circa 600 tone. La 7 septembrie — 670 tone, ceva mai bine, dar nu îndeajuns pentru aco­perirea cantităţilor prevăzute în gra­fic. La ora asta am nu mai puţin de 17 cooperative agricole descoperite. Ele stau cu marfa care se strică pe cîmp, iar eu n-am de unde să le trimit maşini. Cele mai f­alte neca­zuri ni le provoacă autobaza I.T.A. 3 (șef Dumitru Radu). Aici, mereu, adfe%â$°Î­lSeIP?,S&ftsinile sunt defec­­te“. Dar de ce nu­ sint reparate ? Controlorul de trafic Dumitru* 'Co­­“ sovantf, 'aflat5 dfe3Tătă, confirms cele spuse. Mai mult, fel aduce alte exem­ple. Bunăoară, în ziua de 6 septem­brie a plecat in... recunoaştere, să dea de cei întîrziaţi. De data asta la autobaza 1.'"Autocamioanele de 14, 19, 7,5 tone, cu numerele — în or­dine — 21—PH—2254, 21—PH—2542 şi 21—PH—881, stăteau bine mersi... In garaj. Chipurile, pentru mici reparaţii. Dar, susţine controlorul, luaţi mai din scurt, pe dată şoferii au şi pornit la treabă. Ce concluzie putem trage ? Una singură : la unele autobaze şi coloane auto exis­tă incă multă îngăduinţă din partea şefilor, indisciplina proliferînd toc­mai intr-un asemenea climat. Dar nu numai la I.T.A. se petrec a­­semenea fapte. Şi la coloana auto I.T.S.A.I.A. (şef Mihai Nicolae), aceeaşi indulgenţă. O dubă de 7,5 tone (21—PH—1312) am găsit-o trasă pe dreapta. Stătea aşa de două zile. La fel, încă două TV-uri. — De ce nu sunt folosite aceste mijloace de transport ? Răspunsul vine calm, indiferent : „N-avem şoferi. I-am învoit. Pro­bleme de familie, îmbolnăviri..." Bine, aşa să fie. Dar oare şeful de coloană n-are datoria să găsească soluţii pentru ca maşinile să nu stea, mai ales acum, în plină campanie ? Să vedem ce spune şi beneficia­rul, cum vede el îndreptarea lucru­rilor măcar de acum încolo. Ingine­rul Ion Enache, cel ce făcuse apre­cierea de la început, a devenit ceva mai sceptic : „80 000 tone de marfă, aflate pe cîmp, nu sunt o glumă. Dacă continuăm în ritmul actual, adică făcind un singur transport pe zi, nu vom reuși nici în două luni să aducem această marfă pe piaţă“. Spesele sale reprezintă, de fapt, o simplă constatare. Dar ce se între­­..prinde, cum se acţionează pentru a­­schimba stilul de­ lucru, p­entru a se » accelera ritmul de­­ transport ? “ — Există o singură­ cale — a fost de părere interlocutorul. Să ne zba­tem cu toţii ca autocamioanele pe care le avem să fie folosite cît mai bine. în primul rînd, pe distanţele de 20—25 km — cît sînt de la ma­joritatea C.A.P.-urilor şi pînă la Ploieşti — să se facă obligatoriu 2—3 curse pe zi. Mai apoi, vom lua legătura cu I.T.A. să ne asigure şi maşini basculante pentru cartofi, precum şi autocamioane cu două re­morci. In ceea ce ne priveşte, vom începe chiar de azi să lucrăm în trei schimburi la descărcare. Asta pentru că mai stau maşini încărcate de pe o zi pe alta... Aveţi asemenea exemple ? Nu avea. In schimb, i le-am oferit noi. Camionul cu remorcă (14 tone), sosit la 6 septembrie în depozit, a plecat in cursă abia a doua zi, în jurul orei 10, pentru că nu a fost descărcat. Asemenea lui şi maşina 21—PH—1602, de acelaşi tonaj. I-am relatat directorului şi despre trans­­porturile-pagubă. Din dispoziţia I.L.F. Prahova, un autocamion încărcat cu roşii a plecat la Buftea. S-a reîn­tors tot încărcat, a doua zi, pentru că fabrica — in ce fel s-o fi discutat? — n-a primit marfa. A mai stat marfa o zi la Ploieşti şi apoi a luat drumul pribegiei spre Vălenii de Munte, la o altă unitate (I.P.I.L.F.). Aceasta o fi fost mai înţelegătoare ? Se pare că nu, pentru că şi ea a proce­dat la fel ca cea din Buftea, lăsînd să facă drumul dus şi-ntors la Plo­ieşti, acelaşi camion de 17 tone — 21—PH—2542. Cine achită facturile pentru aceste drumuri ? Şi de unde atîta motorină pentru... risipit ? Să rezumăm : din întreaga discuţie cu reprezentanţii I.L.F. din Prahova reiese că o mare parte din lipsuri se datorează acestei unităţi. Nici în acest an ,nu s-a organizat corespun­zător munca, lăsiindu-se să treneze carenţe bine cunoscute. Aceeaşi con­statare la I.T.A. Prahova şi la I.T.S.A.I.A. In această zonă de acti­vitate există multă indisciplină şi slabă organizare. Amintim şi faptul că şoferii, cu autocamion cu tot, vin la punctul de plecare fără să se ali­menteze cu carburanţi, fac drumuri neştiute prin Ploieşti, ajung la amia­ză sau şi mai tîrziu la cooperativele respective. Nu mai spunem că, şi acolo, oamenii, tot aşteptindu-i, plea­că să-şi facă alte treburi, ori „trag la umbră“, lăsînd marfa nesortată, nearanjată pentru livrare. Şi uite­­aşa, pe cimp se află o mare canti­tate de ardei, roşii, vinete, cartofi şi altele şi nu o dată cei de la C.A.P. dau vina pe I.L.F., iar aceasta mai departe pe I.T.A. Semnalam şi anul trecut — într-un articol publicat la 28 octombrie 1981 — că la judeţ, în diferite şedinţe şi comandamente, se discută şi se tot discută, se elaborează şi se para­fează programe, grafice etc., dar efi­cienţa lor practică nu atinge nivelul aşteptat. Repetăm deci : principalul acum, la ora „fierbinte“ a stringerii şi depozitării recoltei toamnei este să se acţioneze prompt, direct, ne­mijlocit, pe teren. Fiecare, pe treapta lui de răspundere, trebuie să-şi facă datoria cu mai multă conştiinciozi­tate. In acest septembrie bogat, cele 80 000 tone de legume, fructe, cartofi — după trustul judeţean horticol chiar 100 000 tone — se cer grabnic transportate, aduse pe piaţă şi în depozite, asigurîndu-se astfel apro­vizionarea populaţiei in cît mai buna condiţii, acum şi la iarnă. Constantin CAPRARU corespondentul „Scînteii" Cîteva constatări din judeţul Prahova

Next