Scînteia, septembrie 1982 (Anul 51, nr. 12448-12473)

1982-09-15 / nr. 12460

PROLETARI DIN TOATE JÂRILE, UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LII Nr. 12460 Prima ediție Miercuri 15 septembrie 1982 6 PAGINI — 50 BANI ____________________________________________________________________­_________­______________. I • Sub semnul prieteniei şi al stimei, al voinţei comune de a acţiona pentru extinderea conlucrării reciproc avantajoase pe multiple planuri, ieri au continuat CONVORBIRILE OFICIALE DINTRE PREŞEDINTELE NICOLAE CEAUŞESCU ŞI PREŞEDINTELE ALHAJI SHEHU SHAGARI La Palatul Consiliului de Stat au continuat, marţi, 14 septembrie, convorbirile oficiale între preşedin­tele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele Republicii Federale Nigeria, Alhaji Shehu Shagari. La convorbiri au participat: Din partea română — Ştefan Voitec, vicepreşedinte al Consiliu­lui de Stat, Ion Dincă, prim vice­­prim-ministru al guvernului, Nicolae Constantin, ministrul co­merţului exterior şi cooperării e­­conomice internaţionale, Ştefan Andrei, ministrul afacerilor exter­ne, Ion Teoreanu, ministrul educa­ţiei şi învăţămintului, Vasile Pungan, ministru secretar de stat, consilier al preşedintelui Republi­cii, Silviu Curticeanu, secretar prezidenţial şi al Consiliului de Stat, Constantin Mitea şi Ionel Cetăţeanu, consilieri ai preşedinte­lui Republicii, Ilie Văduva, depu­tat, vicepreşedinte al Comisiei pen­tru politică externă şi cooperare economică internaţională a Marii Adunări Naţionale, Vasile Chi­vulescu, ambasadorul ţării noastre in Nigeria,­Petre Tănăsie, director în Ministerul Afacerilor Externe. Din partea nigeriană — Ishaya S. Audu,­­ministrul afacerilor ex­terne,­ Garba Wushishi, ministrul informaţiilor, Maitama Bello Yu­suf, ministrul comerţului, E. A. Ivase, ministru secretar de stat la Ministerul învăţămintului,­ Thomas Yepwi, senator, Babajo Aliyu, membru, al Camerei Reprezentan­ţilor, Chuba Okadigbo, consilier special la Preşedinţia Republicii, A.N. Gadau, ambasadorul Nigeriei în România, O. Adeniji, ambasa­dor, director în Ministerul Aface­rilor Externe, Chief S. L. Edu şi Ab­aji Adamu Abubaka, oameni de afaceri, Ason ■ Burr, secretar per­manent la Preşedinţia Republicii, E. Akan, director pentru promo­varea exportului la Corporaţia ni­geriană a petrolului. în timpul noii runde de convor­biri, membrii delegaţiilor au in­format pe preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Alhaji Shehu Shagari despre rezultatele întîlnirilor de lucru avute în ziua precedentă, în cadrul cărora au discutat căile şi modalităţile concrete de transpu­nere în viaţă a orientărilor şi in­dicaţiilor date­ de cei­ doi­ şefi de stat cu privire la intensificarea şi diversificarea schimburilor comer­ciale, extinderea cooperării econo­mice şi tehnico-ştiinţifice, ampli­ficarea colaborării în domeniul în­­­­văţămîntului, al formării cadrelor şi în alte sectoare de activitate, întărirea conlucrării dintre Româ­nia şi Nigeria pe plan interna­ţional. Luînd cunoştinţă de rezultatele întîlnirilor de lucru, cei doi pre­şedinţi au hotărît ca membrii de­legaţiilor să continue analiza căi­lor şi posibilităţilor de dezvoltare a colaborării bilaterale, astfel ca înţelegerile la care se va ajunge cu prilejul vizitei să reflecte pe de­plin dorinţa României şi Nigeriei de a promova între ele o conlucra­re tot mai largă, reciproc avan­tajoasă, corespunzător intereselor ţărilor şi popoarelor noastre de a-şi pune tot mai bine în valoare resursele naţionale, de a înainta mai rapid pe calea progresului economic şi social. Convorbirile au decurs într-o atmosferă de caldă prietenie, înţe­legere şi stimă reciprocă. Azi, transmisiuni directe la radio şi televiziune : — în jurul orei 11,00, solemnitatea semnării docu­mentelor oficiale româno-nigeriene ; — la ora 11,45, ceremonia plecării preşedintelui Re­publicii Federale Nigeria, Alhaji Shehu Shagari. Judeţul Vrancea a încheiat recoltarea florii-soarelui Lucrătorii din agricultura ju­deţului Vrancea au încheiat, în ziua de 12 septembrie,­ recolta­rea florii-soarelui pe întreaga suprafaţă de 8 030 hectare, obţi­­nind o producţie medie de peste 1 800 kg la hectar, în telegrama adresată, cu acest prilej, Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, de Comitetul jude­ţean Vrancea al P.C.R., se spu­ne : Vă raportăm, tovarăşe secretar general, că, în spiritul sarcinilor stabilite de dumnea­voastră, am luat măsuri politi­­co-organizatorice pentru ca re­coltarea legumelor, a fructelor, a strugurilor, a porumbului şi celorlalte culturi să se desfă­şoare din plin. Acţionăm, de asemenea, cu toate forţele me­canice la eliberarea solelor, executarea arăturilor şi pregă­tirea terenului ce va fi însâ­­minţat in această toamnă, fiind hotărîţi să încheiem aceste lu­crări in epoca optimă. Vă asigurăm, mult stimate şi iubite tovarăşe secretar general, că vom munci cu deplină dă­ruire pentru a îndeplini exem­plar sarcinile ce ne revin, pen­tru a întîmpina cu cit mai mari realizări Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român, a­­ducindu-ne astfel contribuţia la minunata operă de înflorire multilaterală a patriei. TIMIŞ : 21 unităţi economice au îndeplinit planul pe 9 luni Colectivele de oameni ai mun­cii dintr-un număr de 21 de uni­tăţi economice din judeţul Timiş au îndeplinit sarcinile de plan la producţia-marfă pe 9 luni. Succesul are la bază utilizarea mai eficientă a maşinilor, insta­laţiilor şi agregatelor, a timpu­lui de lucru, extinderea mecani­zării şi automatizarea unor pro­cese de producţie, introducerea în fabricaţie a unor tehnologii moderne, întărirea spiritului de răspundere, de ordine şi disci­plină la fiecare loc de muncă. Printre unităţile care şi-au în­scris numele la panoul de onoa­re al fruntaşilor se află între­prinderea de reţele electrice, Trustul de construcţii industria­le, întreprinderea textilă „13 De­cembrie“, întreprinderea de con­strucţii căi ferate, întreprinde­rea de morarit şi panificaţie, în­treprinderea de foraje. Avansul de timp ciştigat va permite ce­lor 21 de unităţi să realizeze, până la finele lunii septembrie, o producţie-marfă suplimentară în valoare de aproape 415 mili­oane lei. (Cezar Ioana, cores­pondentul „Scinteii“). SUCEAVA : Producţie netă suplimentară Eforturile depuse de muncito­rii, maiştrii şi inginerii dint uni­tăţile economice Sucevene pen­tru Îndeplinirea exemplară a sarcinilor de plan s-au materia­lizat în realizarea suplimentară a unei producţii nete în valoare de peste 110 milioane lei, obţi­nută in cea mai mare parte pe seama creşterii productivităţii muncii şi micşorării consumuri­lor materiale. Cheltuielile mate­riale au fost reduse cu 20,1 lei la 1 000 lei producţie-marfă, in perioada care a trecut de la în­ceputul anului şi pină acum, e­­conomisindu-se materii prime şi materiale în valoare de 152 mi­lioane lei. (Sava Bejinariu, co­respondentul „Scinteii“). Zilele trecute m-am aflat într-o gară pe care incă n-o ştiusem. Eram sus, pe un podium, soarele cobora deasupra cupolei din sticlă, iar vagoanele străluceau, aşa cum se intimplă în oricare gară, într-o clipă de toamnă frumoasă, nu­mai că aici călătorii — cum sunt ei grăbiţi — m-au fă­cut să fiu atent la ce se petrecea : coborau și urcau intr-un ritm alert, purtind cu ei tot felul de unelte, iar trenul n-avea, cum s-ar spune, incă de gind să plece. Peroanele erau colorate de albastrul salo­petelor — zeci și zeci de muncitori roiau pe acolo — dar vagoanele nu erau încă gata de plecare. — Cind o să plece acest tren ?, am întrebat și mi s-a răspuns , în mod sigur la începutul acestei săptă­­mini. N-am rămas nicidecum surprins. De fapt așa și trebuiau să decurgă lucru­rile, fiindcă in momentul in care aveam în fată a­­ceasta imagine mă aflam nu într-o gară, ci la între­prinderea mecanică de ma­terial rulant „Grivita ro­şie“ (prescurtat (I.M.M.R.), despre care inginerul Va­sile Mladin, directorul, imi spune că deşi uzina are peste 60 de ani vechime, adevăratul ei act de naş­tere datează de acum 17 ani, cind , s-a înscris in procesul de industrializa­re printr-un nou profil. I.M.M.R. are azi în­ grijă vagoanele de călători. A­­ceastă grijă a sa constă in redarea în circuit a vagoa­nelor care, în mod firesc, se uzează. In marile ei hale, întinse pe aproape 19 hectare, acoperite precum peroanele unei gări imen­se, vin anual sute de va­goane care sunt aici recon­struite, iar altele, cu miile, intrate în reparaţie, în re­vizie şi supraveghere teh­nică. E aici un uriaş sana­toriu tehnic, dar, aş spune, mai curind un loc in care putem privi acele case pe roate cu care călătorim pe drumuri de fier. Vagonul care a împlinit, de exem­­­­plu, cincisprezece ani şi a fost adus aici pentru repa­raţie capitală. Ne dezvăluie şi din ce e compus : fie­care părticică e menită să asigure deplină securitate şi confort. Responsabilita­tea este, deci, dintre cele mai mari, grija pentru ca­litatea reparaţiei este aici implicată in cea mai mă­runtă lucrare. Un vagon — mi se ex­plică — are 27 000 de re­pere, cetind, la un loc, meserii dintre cele mai di­ferite. Cei peste 3 500 de muncitori, cu o medie de vîrstă de 35 de ani, stăpî­­nesc peste 50 de profesii — forjori, arcurari, trata­­mentişti, ajustori, strun­gari, frezori, mecanici, bo­binatori, rectificatori, mo­­delieri, turnători, cauciu­­cari, lăcătuşi, electronişti — fiecare meserie fiind la rindu-i ramificată în spe­cializări stricte, precum lăcătuşi de construcţii me­talice, lăcătuşi de frine etc, etc. Un conglomerat intr-o ordine precisă „ca şi un ceasornic C.F.R.“ — cum surîde directorul, voind a mă face să înţeleg cit de cit acel mecanism complex prin care un vagon de cale ferată este redat circuitu­lui de către muncitori, teh­nicieni şi ingineri de cea mai înaltă calificare. Mer­gem pe o linie tehnologică, apoi pe alta, apoi pe alta, străbatem atelier după ate­lier, vedem vagoanele cum işi recapătă, dintr-o hală intr-alta, înfăţişarea nouă, pină ajungem pe acele „peroane“ ce ne dau sen­zaţia unei gări fantastice prin culori şi dimensiuni. Cind ne reîntoarcem, în biroul­­directorului o gă­­sim, aşteptindu-l, pe direc­­toarea Şcolii generale nr. 179, Maria Vulpe. Ingine­rul Mladin se scuză, a în­­tîrziat, „nu-i nimic“ admi­te directoarea, „ştiu cit sîn­­teţi de ocupat, n-am să vă reţin prea mult“. Şi astfel, in următoarele mi­nute, asist la reînnoirea „convenţiei“ dintre şcoală şi uzină privind „planul de colaborare in producţie dintre uzină şi şcoală“. Di­rectoarea şcolii a intrebat: ,,Vreţi să ne mai patro­naţi ?“, iar directorul uzi­nei i-a răspuns : „Da !“ „Atunci, a zis directoarea, să revedem convenţia“. „Convenţia“ este de fapt un contract între uzină şi şcoală prin care şcoala se obligă să execute cu elevii săi manopera unor piese pentru vagoane, iar uzina să asigure asistenţa tehni­că şi plata acestor lucrări. Mă interesez: ce fel de lu­crări ? Aflu că sunt lucrări care cer timp şi migală, lucrări de finisare a unor piese turnate cum ar­­fi : închizători de uşi şi de fe­restre, accesorii si supor­turi diverse, minere şi cuiere, pentru care, desi­gur, uzina ii aduce şcolii venituri, dar veniturile, beneficiile de profunzime constau in faptul că aceas­tă fructuoasă colaborare aduce un venit incomensu­rabil pe plan formativ : e­­ducaţia şi Împlinirea per­sonalităţii elevilor prin muncă. Piesele finisate de ei sunt trecute pe sub ochiul controlului tehnic , de calitate, piesele lor sunt recepţionate în uzină ca oricare altă piesă realizată de muncitori maturi, ele vor face parte, în mod real, din componenta vagoane­lor livrate de uzină ca produse apreciate ale ei ! Mă hotărăsc să văd a­­ceastă școală, care se află nu departe de uzină, din­colo de Podul Constanța. Surpriza este mereu la ea acasă. Această școală, cu aproape 1 000 de elevi, arată întru totul ca un fru­mos aşezămint de cultură la strălucirea căruia parti­cipă, deopotrivă, profesori şi elevi. Sub îndrumarea profesorilor, cu ajutorul oamenilor uzinei ,o bună parte dintre foştii elevi ai şcolii sunt azi muncitori, tehnicieni şi ingineri la I.M.M.R.). Şcoala generală 179 impresionează printr-o bună dotare — cabinete de fizică şi chimie, limba română, istorie, geografie, chimie, desen, limbi străi­ne, sală de sport — toate înzestrate cu material di­dactic şi aparatură de pre­dare modernă — şi, tot­odată, printr-o curăţenie exemplară, întreţinută de elevi care ştiu să preţuias­­că munca. Şi mai există aici un fapt pe care l-am lăsat anume la încheiere : începînd cu faţada, orna­mentată cu un sgraffito care atrage de departe a­­tenţia, interiorul apare ca un adevărat salon de expo­ziţie unde expun pînze pe teme istorice şi pe teme inspirate din viaţa contem­porană studenţi ai Institu­tului de arte plastice ,.Ni­colae Grigorescu“. Stu­denţi care, in timpul anului de învăţămînt, făcînd aici practică pedagogică, au ţi­nut să-şi lase­ drept recu­noştinţă pentru uzina şi şcoala patronată de ea, lu­crările lor cele mai va­loroase. Aşadar, o uzină, o şcoală, o facultate — împreună un mediu al frumuseţii mun­cii noastre de fiecare zi. ŞCOALISTĂ -A TAS8 — Cînd uzina şi şcoala îşi dau mina... --------------- de Vasile BÄRAN --------------­ LA ÎNCEPUT DE NOU AN ŞCOLAR Învăţămîntul românesc în faţa unei înalte şi nobile misiuni educative „începînd de la învăţămîntul preşcolar şi pînă la învăţămîntul universitar, copiii, tinerii trebuie crescuţi şi educaţi în spiritul dragostei de patrie, al devotamentului faţă de socialism, faţă de partid, în spiritul mun­cii, înarmîndu-i cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi cunoaşterii umane. Şcoala de toate gradele trebuie să formeze un tineret revoluţionar, pasionat, îndrăzneţ, gata de orice sacrificiu pentru interesele patriei, ale socialismului, pentru apărarea indepen­denţei ţării, pentru pace“. NICOLAE CEAUŞESCU Ca în fiecare an, la mijlocul lui septembrie, in şcolile de toate gra­dele are loc momentul sărbătoresc al deschiderii cursurilor. ’Ca în fiecare an, la mijlocul lui septembrie, in în­treaga ţară milioane de tineri se în­dreaptă spre sălile de clasă, spre amfiteatrele universitare animaţi de voinţa de a pătrunde tot mai adine in tainele ştiinţei şi culturii, de a se forma ca oameni, ca specialişti, de a-şi dezvolta vocaţiile şi aptitudinile spre a nu­ le valorifica apoi in ampla operă de dezvoltare şi înflorire a pa­triei socialiste. An de an, datorită preocupării sta­tornice a partidului şi statului nos­tru, şcoala românească a străbătut un drum ascendent, şi-a înavuţit zestrea didactică, a cunoscut perfec­ţionări potrivit cerinţelor­ crescinde ale economiei naţionale, ale socie­tăţii noastre în continuu progres. Cu deosebire in perioada care a urmat Congresului al IX-lea al partidului, datorită orientării clarvăzătoare a secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, învăţă­­mintul românesc a fost aşezat pe baze profund ştiinţifice. S-a acţionat metodic, perseverent pentru apro­pierea şcolii de cerinţele vieţii, ale societăţii, pentru a crea toate con­diţiile ca de pe băncile şcolii să iasă, in acelaşi timp, şi specialişti bine pregătiţi şi tineri cu o conduită mo­­ral-cetăţenească înaintată. Amplul proces de organizare a învăţămintu­­lui de toate gradele, de conectare a lui la tot ce a cunoscut mai valoros gîndirea, ştiinţa şi cultura umanită­ţii, de dezvoltare superioară a tra­diţiilor progresiste ale invăţămîntu­­lui naţional a făcut ca, an de an, şcoala de toate gradele să răspundă mereu mai bine exigenţelor unei educaţii şi instrucţii superioare, să pregătească pentru societate oameni devotaţi societăţii, cu o tot mai ridi­cată competenţă profesională. Prezenţa la manifestările prilejui­te de deschiderea învăţământului a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în Capitală şi în alte localităţi ale pa­triei, ideile şi orientările preţioase formulate in cuvintările rostite de secretarul, general al partidului, în­demnurile înflăcărate adresate cadre­lor didactice, studenţilor şi elevilor au constituit pentru şcoală om veri­tabil program de muncă, au făcut ca învăţămîntul să se apropie tot mai mult de cerinţele reale ale­ societăţii, să cunoască un vast proces de per­fecţionare şi modernizare, să răspun­dă cu mereu mai bune rezultate mi­siunii încredinţate de partid şi popor slujitorilor şcolii. Toate acestea se reflectă în calitatea pregătirii absol­venţilor diferitelor şcoli şi instituţii de învăţămînt superior, în integra­rea lor cu bune rezultate în produc­ţie, în colectivele de muncă, în reali­tatea a tot ceea ce se înfăptuieşte azi în societatea noastră. Din iniţia­tiva secretarului general al partidu­lui a fost organizat Congresul edu­caţiei şi învăţămintului. for larg democratic de dezbatere şi decizie privind destinele şcolii româneşti, au fost adoptate Legea educaţiei şi in­­văţămintului, precum şi numeroase alte documente legislative care au aşezat şcoala pe o bază ştiinţifică, în structuri eficiente, dinamice. După cum este cunoscut, la ple­nara lărgită a Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 1­2 iunie a.c., in magistrala expunere prezentată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu plenarei şi adoptată de a­­ceasta ca document programatic au fost stabilite direcţii şi, sarcini noi, fundamentale pentru procesul de for­mare şi educare a omului nou. In mod firesc, au fost subliniate răs­punderile şi sarcinile ce revin şcolii în formarea şi educarea tinerei ge­neraţii în spiritul patriotismului so­cialist, al responsabilităţii civice, al conştiinţei revoluţionare, potrivit în­ţelegerii profunde a concepţiei ştiin­ţifice despre lume şi viaţă a parti­dului nostru, materialismul dialectic şi istoric. De mare importanţă pentru desti­nul, pentru profilul moral politic al tinerei generaţii sunt ideile secreta­rului general al partidului potrivit cărora un specialist adevărat va fi acela care, pe lingă inalta compe­tenţă profesională, dovedeşte şi ma-­­ nifestă in toate împrejurările vieţii­­ o atitudine înaintată, acţionează ca­­ un adevărat fiu al patriei, ca un pa­triot înflăcărat. Acum, cinci genera- j fiile tinere păşesc intr-un nou an de muncă şi învăţătură, este deosebit­­ de necesar ca pentru organizaţiile de­­ tineret, pentru toţi elevii şi studen­ţii cerinţele formulate cu privire la munca educativă in expunerea secre- j tarului general al partidului să de- j vină program concret de acţiune, menit să creeze pretutindeni un cli- j mat de muncă şi răspundere. Şcoala oferă toate condiţiile pentru ca tine­retul „să înveţe şi să-şi însuşească­­ — aşa cum cere tovarăşul Nicolae Ceauşescu — tot ce a creat mai de preţ in toate domeniile ştiinţa şi cul­tura“, formindu-se şi pregătindu-se pentru viaţă şi muncă, „pentru con­tinuarea operei de construcţie socia­listă şi comunistă şi ridicarea patriei noastre pe noi culmi de progres şi civilizaţie“. Pentru a­­ceasta şcoala românească de toate gradele dispune de cele mai bune condiţii pentru a asigura o te­meinică educaţie prin muncă şi pen­tru muncă a tineretului, pentru a cultiva respectul faţă de opera îna­intaşilor, faţă de trecutul glorios de luptă şi muncă al poporului şi al partidului, pentru a forma specia­lişti cu un larg orizont spiritual, ce­tăţeni şi constructori de nădejde ai patriei de azi şi de mîine, întreaga activitate ce se desfăşoa­ră azi, ce se va desfăşura în viitor in toate domeniile vieţii materiale şi­­spirituale este aşezată, potrivit cerinţelor Congresului al XII-lea al (Continuare in pag. a IV-a)

Next