Scînteia, decembrie 1982 (Anul 51, nr. 12526-12552)

1982-12-01 / nr. 12526

PAGINA 2 CONFERINŢA NAŢIONALĂ A PARTIDULUI COMUNIST ________ROMÂN_______^ ÎNTREPRINDEREA DE VA­GOANE DIN DROBETA­­TURNU SEVERIN a acumulat in perioada care a trecut din acest an însemnate restante la produc­ţia de vagoane, fapt care a dus la nerealizarea unei productii-marfă in valoare de 74 milioane lei. Cauze­le principale ale acestor rămi­­neri in urmă , pe de o parte unele tipuri de vagoane au fost nominali­zate cu intîrziere, iar pe de altă parte o serie dintre partenerii de cooperare nu s-au achitat la timp şi integral de obligaţiile contractuale. Ilie Sirbu, secretarul comitetului de partid, preşedintele consiliului oa­menilor muncii . 1. Pentru recuperarea grabnică a restanţelor in întreprindere s-a sta­bilit şi se aplică un amplu program de măsuri. Astfel, in toate secţiile s-a generalizat lucrul în trei schim­buri. In acelaşi timp, am organizat mai temeinic urmărirea producţiei pe întregul flux de fabricaţie. De ase­menea, am trimis delegaţi la toţi fur­nizorii pentru a impulsiona livrarea reperelor ce se realizează prin coope­rare. Ca urmare, dacă în primul se­mestru al anului realizam in medie 6—7 vagoane pe zi de diferite tipuri, in prezent am ajuns la un ritm de 9—40 vagoane pe zi. Avem condiţii să ajungem, printr-un efort supli­mentar şi o mai bună organizare, chiar la 12 vagoane pe zi. Cu o con­diţie : furnizorii restanţieri să facă, la rindul lor, un efort in plus pen­tru a recupera cit mai grabnic rămi­­nerile in urmă la­­toate reperele. 2. La ora actuală ritmicitatea pro­ducţiei este serios­ă,­Jftregl£tă de lipsa H“2T, materiale şi rare, care vin cu mare intîrziere, voi nominaliza ciţiva furnizori.: între­prinderea de osii şi boghiuri Balş trebuia să ne livreze 673 boghiuri, dar ne-a expediat numai 176 bu­căţi; întreprinderea de articole teh­nice din cauciuc Braşov n-a livrat decât 226 garnituri mari din cele 500 contractate ; tot această unitate n-a livrat nici o garnitură simplă din cele 500 bucăţi ; întreprinderea „Po­­licolor“ Bucureşti — din 11,5 tone di­verse vopsele n-a livrat nimic ; între­prinderea „Azur“ Timişoara — din 95 tone grund anticoroziv a livrat doar 35 tone ; întreprinderea de uti­laj chimic Găeşti—din 12 cisterne de 60 metri cubi n-a livrat nimic ; în­treprinderea mecanică de utilaj teh­nologic Moreni — din 20 cisterne de 60 mc a livrat doar o bucată, întreprin­derea de utilaj chimic Ploieşti are, la rindul său, următoarele restante : 45 cisterne de 25 mc, 8 cisterne de 60 mc şi 13 cisterne de 70 mc. Hotărit să nu precupeţească nici un efort pentru recuperarea restan­telor, colectivul nostru solicită parte­nerilor de cooperare să impulsioneze neintîrziat livrarea pieselor și suban­­samblelor restante, de aceasta depin­­zind realizarea sarcinilor de plan pe care ni le-am asumat in acest an. ÎNTREPRINDEREA DE VA­GOANE DIN ARAD. Aici după cele 10 luni care au trecut din acest an restanţele însumau 49 vagoane de călători şi 4 329 vagoane de marfă e­chivalente, situaţie care nu a fost îmbunătăţită prea mult nici in luna noiembrie. Ioan Pop, secretarul comitetului de partid, preşedintele consiliului oame­nilor muncii : 1. Pentru intensificarea ritmului de fabricaţie şi recuperarea unei părţi cit mai mari din restanţe punem un accent deosebit pe folosirea deplină, cu maxim randament, a capacităţilor de producţie, pe repartizarea judici­oasă a sarcinilor pe secţii, ateliere şi formaţii de lucru. Dar, iată şi alte citeva dintre cele mai importante acţiuni iniţiate in această perioadă pentru creşterea ritmului de pro­ducţie : • suplimentarea personalului mun­citor din secţiile de fabricaţie prin detaşarea in producţie a 180 de spe­cialişti din cadrul serviciilor tehnice; • repartizarea personalului din conducerea întreprinderii în secţiile „cheie“, aceştia avînd sarcina să se ocupe direct, la faţa locului, de buna organizare a producţiei şi a muncii, de întărirea ordinii şi respectarea disciplinei tehnologice ; • întărirea asistenţei tehnice, in principal, în schimburile II şi III ; • trimiterea unui număr de 11 teh­nicieni, ca delegaţi permanenţi pină la sfîrşitul anului, in unităţile cu care colaborăm în realizarea produc­ţiei de vagoane. 2. Pentru ca aceste măsuri să se concretizeze în sporuri cit mai mari de producţie, in recuperarea rămîne­rilor in urmă este necesar însă ca furnizorii şi partenerii noştri de co­operare să ne livreze neintîrziat şi integral produsele contractate. Aceas­ta este cerinţa nr. 1 a acestor zile. Mă refer, in special, la Combinatul de oţeluri speciale din Tirgovişte, care la începutul lunii noiembrie era in restanţă cu aproape 1 200 tone oţel arc cojit şi şlefuit de diferite dimen­siuni, la întreprinderile de osii şi boghiuri din Balş, „Nicolina" din Iaşi şi la întreprinderea de utilaj chimic din Ploieşti, cărora le solicităm să urgenteze livrarea boghiurilor res­tante, care, împreună, însumează peste 1 100 bucăţi. ÎNTREPRINDEREA DE VA­GOANE DIN CARACAL a cheiat, de asemenea, cele 11 luni care au trecut din acest an cu mari res­tanţe la producţia fizică. Aceasta a influenţat negativ şi nivelul altor in­dicatori. Bunăoară, prevederile de plan la producţia-marfă au fost în­deplinite doar in proporţie de 93 la sută, iar la producţia netă — de nu­mai 83,3 la sută. Ing. Ion Stănescu, directorul Între­prinderii : 1. Recenta adunare generală a oa­menilor muncii a analizat, in spirit critic şi autocritic, cauzele nerealiză­­rii planului pe 10 luni din acest an. In acelaşi timp, in cadrul dezbateri­lor au fost formulate numeroase pro­puneri şi măsuri menite să asigure creşterea producţiei şi recuperarea restanţelor. Ele vizează, îndeosebi, Îmbunătăţirea indicelui de utilizare a mijloacelor tehnice, folosirea deplină a timpului de lucru, organizarea ju­dicioasă a producţiei şi a muncii in fiecare sector de fabricaţie, perfec­ţionarea unor tehnologii şi mecani­zarea unor operaţii. Intr-un cuvînt, eforturile noastre simt îndreptate in aceste zile asupra creşterii mai sus­ţinute a productivităţii muncii, ast­fel incit prin folosirea deplină a ma­şinilor şi utilajelor de care dispunem şi a forţei de muncă din întreprin­dere să intensificăm cit mai substan­ţial ritmul producţiei , la nivelul maxim al posibilităţilor noastre. 2. Restanţele acumulate de la În­ceputul anului la producţia fizică se datorează, in principal, nerespectării obligaţiilor contractuale de către unii dintre partenerii noştri de cooperare. Desigur, ele au fost influenţate şi de unele deficienţe interne privind orga­nizarea producţiei şi a muncii, dar neajunsurile din domeniul cooperării continuă sa fie principala problemă cu care ne confruntăm şi in prezent în realizarea producţiei de vagoane. In primul rind, este vorba de între­prinderea de osii şi boghiuri din Balş, care este în restanţă cu livra­rea a 2 380 boghiuri şi 1 550 opritori spate. In al doilea rind, amintesc în­treprinderea de vagoane din Arad,­ care nu ne-a livrat la termenele pre­cizate în contracte 1 100 corpuri cu­ple. Rămineri în urmă în livrarea unor repere au şi „Hidromecanica“­­Braşov şi întreprinderea de utilaje de ridicat şi transport din Lugoj. După cum, mari greutăţi întîmpinăm şi în asigurarea grundurilor şi vop­selelor. CÎTEVA CONCLUZII: Re­­ţine, înainte de toate, ca un fapt po­zitiv, că nu toate cele trei întreprin­deri producătoare de­­vagoane în această perioadă au fost stabilite o serie de măsuri suplimentare, temei­nic fundamentate, care răspund unor cerinţe actuale stringente. Prin apli­carea lor, ritmul producţiei este în continuă creştere. Important este ca posibilităţile existente in această pri­vinţă in fiecare întreprindere să fie operativ şi deplin valorificate. Dar aşa cum se poate constata, problema nr. 1 care se cere rezolvată neîntîr­­ziat pentru recuperarea rămînerilor în urmă la producţia de vagoane o constituie impulsionarea livrărilor de piese şi subansamble de către unele unităţi colaboratoare. Dată fiind im­portanţa deosebită a acestei proble­me, în legătură cu acest aspect am solicitat punctul de vedere ale unor cadre din conducerea ministerului, în întîmpinarea Conferinţei Naţionale a Partidului Comunist Român în fiecare întreprindere, în fiecare ramură. PRODUCŢIA FIZICĂ realizată integral, la toate sortimentele! Astăzi, în obiectivul anchetei: VAGOANELE Sondajele întreprinse in aceste zile in numeroase unităţi economice, ştirile care sosesc la redacţie atestă că fiecare întreprindere dispune de mari resurse interne de creştere a producţiei şi eficienţei economice, pentru realizarea integrală a sarcinilor de plan. In cazul de faţă ne referim la producţia de vagoane, la care in prezent se înregistrează în­semnate restanţe, inclusiv în onorarea unor contracte la export. Notind rezultatele obţinute în 10 luni ale anului de cele trei unităţi producătoare de vagoane din Drobeta-Turnu Severin, Arad şi Caracal, am solicitat unor cadre din conducerile acestor întreprinderi să răspundă la următoarele întrebări : 1. Ce măsuri se iau în prezent pentru impulsiona­rea ritmului de fabricaţie ? 2. Cu ce probleme deosebite vă confruntaţi în această perioadă ? (Urmare din pag. I) odată cu aceasta, şi infuzia unor ra­muri industriale de înaltă tehnici­tate, ceea ce a declanşat ample mu­taţii în statutul socio-profesional şi cultural al oamenilor muncii de pe aceste meleaguri. Este semnificativ in acest sens faptul că numai in anii 1975—1930 numărul personalu­lui muncitor la 1 000 de locuitori a crescut simţitor : în judeţul Bistri­­ţa-Năsăud de la 179 la 249 ; în ju­deţul Buzău de la 200 la 265 ; in judeţul Covasna de la 276 la 325 ; în judeţul Ialomiţa de la 238 la 306 ; în judeţul Olt de la 202 la 241 ; în judeţul Sălaj de la 169 la 241 ; in judeţul Teleorman de la 178 la 217; in judeţul Vrancea de la 186 la 226. Iar dincolo de aceste cifre, de semnificaţia lor imediată se cuvin descifrate extraordinarele prefaceri survenite în viaţa a milioane de oa­meni. Chiar dacă ne-am referi nu­mai la faptul că populaţii masive care trăiau în unele judeţe din nor­dul Moldovei sau din Oltenia, din nordul sau estul Transilvaniei de­cenii de-a rindul, cu deosebire in anii regimului burghezo-moşieresc, nu şi-au agonisit puţinul traiului decit din lucrarea pămintului, din munca la pădure sau din minerit, dar mai ales la faptul că cei mai mulţi dintre ei erau nevoiţi să „vînture lumea“ in căutarea pîinii. Despre ce fel de egalitate putea fi vorba atunci cînd oamenii işi pără­seau localitatea natală, casa părin­tească, judeţul în care s-au născut, se despărţeau de prieteni, de cei dragi şi porneau prin ţară în cău­tare de lucru ? Pe care adesea nu-i găseau, fiind nevoiţi să trăiască de azi pe miine, îndeplinind munci umilitoare, fără garanţia că miine vor mai avea ce lucra, cu ce se hrăni. Despre ce fel de democraţie putea fi vorba intr-un oraş care nu ofe­rea locuitorilor lui nici condiţii de muncă, nici şanse de pregătire şi afirmare profesională, de manifes­tare a personalităţii, nici posibilităţi de lărgire a orizontului cultural ? Aceasta era moştenirea pe care trecutul de exploatare a lăsat-o multor localităţi ale ţării, inclusiv celor în care trăiesc şi muncesc, laolaltă cu românii, şi fii ai patriei noastre din rindul naţionalităţilor conlocuitoare. Această „tristă moş­tenire“ a pornit partidul nostru, prin politica sa, să o înlăture, să asigure condiţii de muncă şi viaţă, de afirmare profesională şi cetă­ţenească egale pentru toţi cetăţe­nii patriei. Acum, cind fiecare judeţ isi are multiplele sale platforme indus­triale, largi posibilităţi de cuprin­dere a forţei de muncă, oamenii nu mai sunt nevoiţi să plece de acasă, să caute de lucru, în altă parte. Aici ei urmează şcoala, aici se încadrează in muncă, aici îşi gă­sesc toate posibilităţile de împlini­re a năzuinţelor. Mai mult, dato­rită dezvoltării economice a unor zone rămase in urmă, se întorc masiv acasă, în locurile natale şi multi din cei care au plecat de acasă, cu decenii în urmă, ca să lucreze in alte judeţe. Dezvoltarea armonioasă a tuturor judeţelor si localităţilor a dus, in timp relativ scurt, la o mai mare stabilitate a forţei de muncă, la atenuarea fluc­tuaţiei, la creşterea statorniciei oa­menilor, la o comuniune organică cu locurile natale. Una dintre cele mai relevante binefaceri ale industrializării este dezvoltarea şi înflorirea tradiţiilor şi obiceiurilor, a vieţii spirituale a tuturor cetăţenilor, fără deose­bire de naţionalitate. Departe de a se stinge, in condiţiile unei vieţi dominate de industrie, cum se proroceşte pe aiurea, viaţa spi­rituală, tradiţiile şi obiceiurile cunosc o impresionantă revitali­­zare tocmai acum, cind comuni­tăţile au căpătat o puternica stabi­litate. Numai obtuzitatea cuiva sau reaua-voinţă ar putea determina susţinerea unor afirmaţii după care tradiţiile, creaţiile folclorice puteau fi mai bine conservate înainte de a se fi produs aici, in zonele îna­poiate, explozia industrială. Cum s-ar fi putut oare păstra cind lo­cuitorii erau dispersaţi in zeci şi zeci de localităţi îndepărtate, în căutare de lucru ? Şi totuşi trebuie să recunoaştem că au dispărut une­le „tradiţii“ , acestea sunt cele care ar fi dus la perpetuarea neştiinţei de carte, a inculturii, a inegalită­ţilor politice şi sociale. Cine a ascultat, de exemplu, co­rul minerilor din Baraolt, in al că­rui repertoriu sunt cuprinse fru­moase cintece româneşti şi maghia­re, a urmărit evoluţiile ansam­blu­­lui folcloric german al Căminului cultural din comuna Şura Mare — judeţul Sibiu sau pe cele ale co­rului Căminului cultural din comu­na Ceuaş — judeţul Mureş a putut înţelege că, departe de a împiedica păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor, dezvoltarea economică asigură re­­vitalizarea lor. O dovadă magistrală in acest sens o oferă ultima ediţie a Festivalului naţional „Cintarea României“, la care au participat, alături de români, aproape 9 160 de formaţii ale naţionalităţilor conlo­cuitoare, cuprinzind circa 233 mii de artişti amatori. Numai puterea economică sporită dată fiecărei localităţi a permis ac­cesul spre toate binefacerile civi­lizaţiei. Este lesne de inteles că nu putea fi imaginată prezenţa unui edificiu spitalicesc modern, a unui teatru cu stagiune permanen­tă sau a unei încăpătoare case de cultură, a unei vaste reţele edili­tar-gospodăreşti intr-o localitate în afara creşterii populaţiei, pe teme­lia unei solide structuri economice. Fără o asemenea bază nu ar fi fost posibilă creşterea extrem de rapidă a gradului de urbanizare a locali­tăţilor şi judeţelor rămase în urmă. Astfel, in vreme ce numărul apar­tamentelor a sporit pe ansamblul tării in anii 1971—1975 cu aproape 54 la sută, faţă de anii 1966—1979, în judeţul Harghita, de exemplu, s-a înregistrat o crem­ere de peste 170 la sută , circa 116 la sută în Sălaj ; aproximativ 105 la sută in judeţul Covasna ; peste 81 la sută in judeţul Satu Mare etc. Toate aceste fapte, la care ar pu­tea fi adăugate multe altele ce pri­vesc invâtâmîntul, cultura, presa destinate naţionalităţilor conlocui­toare, reprezintă confirmarea de netăgăduit a aprecierii secretarului general al partidului nostru, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, care sub­linia că România se numără prin­tre puţinele ţări care a rezolvat in­tr-un mod democratic, umanist, problema naţională şi că ar fi de dorit ca toate naţionalităţile, din toată lumea, să dispună cel puţin de aceleaşi drepturi de care dispun cetăţenii de alte naţionalităţi din ţara noastră. Experienţa istorică a demonstrat din plin că abordarea nefustă a problemei naţionalităţilor, naţiona­lismul şi şovinismul de orice fel, proprii claselor exploatatoare, au lovit întotdeauna in interesele reale ale tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, au fost folosite de cercurile reacţiona­re străine pentru a dezbina şi în­vrăjbi pe oamenii muncii, pentru a-şi înfăptui, pe această cale, mai lesne politica de dominaţie şi a­­suprire. A nu permite prin nimic reînvierea unor asemenea manifes­tări naţionalist-burgheze, a nu le crea in nici un fel teren de apariţie, este fără îndoială un im­perativ al dezvoltării constructiei socialiste si solidarităţii internatio­nale. Tocmai răspunzînd exemplar a­­cestui imperativ, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat în repetate rînduri că este de datoria noastră, a fiecăruia, să apărăm ca pe ochii din cap frăţia şi unitatea celor ce muncesc, combătînd tot ceea ce poate alimenta naţionalismul şi şo­vinismul, prejudecăţile şi concep­ţiile retrograde cultivate in trecut de clasele dominante, luînd poziţie fermă, deschisă faţă de încercări­le cercurilor reacţionare străine de a denigra politica naţională a parti­dului şi statului. Cu prea multe jertfe au fost dobîndite cuceririle revoluţionare ale oamenilor muncii — români, maghiari, germani, sîrbi si de alte naţionalităţi — in lupta lor unită pentru înflorirea patriei socialiste, ca să poată fi admisă lezarea acestor înfăptuiri istorice, în rindul cărora deplina egalitate în drepturi a tuturor fiilor patriei se înscrie, ca o măreaţă victorie a socialismului. Succesele istorice obţinute în cele aproape trei decenii şi jumătate de construcţie socialistă sunt rodul muncii unite a întregului popor, a tuturor oamenilor muncii, fără deo­sebire de naţionalitate. Ele sunt in folosul tuturor cetăţenilor României socialiste, fără excepţie. Tocmai a­­ceasta asigură o temelie de nezdruncinat solidarităţii frăţeşti a tuturor celor ce muncesc din pa­tria noastră. Acest adevăr de esenţă al societăţii noastre, carac­teristic pentru faptele şi conştiin­ţele tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, este pu­ternic dus in evidentă, in aceste zile din preajma Conferinţei Na­ţionale a partidului, prin eroice fapte de muncă, ce adaugă noi­­di­mensiuni socialismului multilateral dezvoltat pe pămintul României, forţei de neînvins care izvorăşte din unitatea întregului popor în ju­rul partidului, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, din voinţa comună a tuturor fiilor patriei — români, maghiari, germani şi de alte na­ţionalităţi — de a-şi dedica price­perea şi energiile pentru înfăp­tuirea obiectivelor Congresului al XII-lea al partidului, pentru a face ca România să se afirme mereu mai puternic ca o țară liberă, indepen­dentă si suverană, ca o tară în care idealurile socialiste au deve­nit idealuri profunde ale întregului popor. DEZVOLTAREA ARMONIOASA, ECHILIBRATĂ A ECONOMIEI ȚĂRII In centrul atenţiei — îmbunătăţirea relaţiilor de cooperare dintre întreprinderi Din discuţiile avute cu tovarăşul Gheorghe ŢENEA, directorul general al direcţiei plan-dezvoltara din mi­­nister, şi cu tovarăşul Eugen MANTN­O, director ad­junct al direcţiei amintite, reţinem că pentru soluţio­narea problemelor privind cooperarea şi realizarea pro­ducţiei de vagoane recent au fost luate noi măsuri. Ele vizează îmbunătăţirea colaborării în această perioadă de sfirşit de an şi în perspectiva anului viitor. In acest sens notăm că întreprinderile „23 August“ şi „Vulcan" din Bucureşti, ,,Nicolina" şi Com­binatul de utilaj greu din Iaşi, pre­cum şi întreprinderea „Progresul“ din Brăila au primit sarcini prio­ritare pentru piesele turnate pen­tru vagoane, realizarea acestora ur­­mărindu-se zilnic de conducerea ministerului. De asemenea, pentru impulsionarea producţiei de vagoa­ne, au fost antrenate şi alte uni­tăţi în realizarea unor repere şi subansamble deosebit de solicitate in prezent. Este vorba de întreprin­derile de autocamioane din Braşov, „Grivica roşie“ din Bucureşti, „Metalurgica“ din Reghin, de piese turnate din Cîmpina, de utilaj tehnologic din Bis­triţa s.a. Pentru creşterea producţiei de boghiuri in prezent la întreprinderea de osii şi boghiuri din Balş acţio­nează un colectiv de specialişti de diferite specialităţi, condus de un adjunct al ministrului. Ca urmare, dacă in lunile precedente aici se realizau 400—500 boghiuri turnate, in luna octombrie s-au fabricat 800 de boghi­uri,­ în noiembrie producţia sporind cu încă 100 de bucăţi, iar în decembrie va creşte cu alte 100 boghiuri. Dat fiind că in acest an producţia de vagoane cu boghiuri turnate creşte de aproape trei ori faţă de pro­ducţia medie anuală a ultimilor cinci ani, iar în 1983 de peste două ori faţă de acest an, numărul turnători­ilor care concură la realizarea unor piese turnate pen­tru vagoane a sporit în 1982 de la 7 la 17. Notăm, de asemenea, pSt in prezent la Combinatul de utilaj greu din'.VIaşF se depun “eforturi "’Stăruitoare pentru finali­­zarea­ intrărilor la o linie de fabricaţie specială, care va asigura întregul necesar de cuple. Această nouă ca­pacitate va prelua integral producţia de cuple a între­prinderilor „Progresul“ din Brăila şi a celei de vagoane din Arad, aceste unităţi urmîind să includă în fabricaţia la­ alte repere care în prezent strat deficitare. In fine, reţinem că din cadrul Grupului de întreprinderi pen­tru producţia de vagoane din Arad au fost detaşaţi în unităţile sale 53 de specialişti din serviciile de apro­vizionare, desfacere, transport şi organizare, care vor lucra efectiv pină la 31 decembrie in cele trei întreprinderi producătoare de va­goane. Toate aceste măsuri — pre­ciza tovarăşul director Gheorghe Ţenea — ne dau garanţia că între­prinderile din Brobeta-Turnu Se­verin şi Arad vor recupera restan­ţele la producţia de vagoane, că vor realiza integral prevederile de plan pe acest an la producţia-marfă. NOTA REDACŢIEI. Desigur, problemele complexe din domeniul cooperării in producţia de vagoane nu sunt uşor de soluţionat, unele dintre unităţile fur­nizoare fiind şi ele condiţionate de promptitudinea cu care acţionează partenerii lor de cooperare, îndeosebi din industria metalurgică. De asemenea, trebuie grab­nic soluţionate şi aspectele legate de aprovizionarea cu lacuri, vopsele şi grunduri. Iată de ce este necesar ca absolut toate problemele in suspensie să fie rezol­vate cu maximă operativitate, pe cele mai directe şi eficiente căi, printr-o strinsă conlucrare intre toţi fac­torii angajaţi in mecanismul cooperării interuzinale, fiecare zi care a mai rămas pină la sfîrşitul anului fiind acum decisivă pentru recuperarea restanţelor la producţia de vagoane. Ilie STEFAN, E. NOUA, V. TATARU şi T. MIHUTA Punctul de vedere al Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini SÂNTEIA — miercuri 1 decembrie 1982 Să gospodărim raţional, să nu risipim ENERGIA ELECTRICĂ PE ŞANTIERELE DE CONSTRUCŢII Ce înseamnă un singur procent de reducere a consumului de energie PROIECTANŢI, CONSTRUCTORI ŞI MONTORI! Acţionaţi perma­­nent pe şantiere, la fiecare loc de mun­că, pentru promo­varea tehnologiilor moderne de execu­ţie, pentru folo­sirea cu spirit gos­podăresc a utilaje­lor şi materialelor de constrcţii, pen­tru economisirea severă a resurselor energetice, cu con­ştiinţa că astfel asi­guraţi realizarea programului de in­vestiţii în condiţii de înaltă eficienţă economică! Noile investiții — realizate cu consumuri energetice cit mai reduse (Urmare din pag. I) rc a cheltuielilor energetice are loc în perioada de exploatare a con­strucțiilor. tp Suedia, bunăoară, conte­, sumoP de energ TB,sbfc' Darcursul exe­­cutării lucrărilor este evaluat la numai 6,5 la suta din consumul anual total al unei clădiri de locuit, în timp ce consumul înregistrat pe durata funcţionării acesteia se ridică la 93,5 la sută. Importanta practică a unor aseme­nea observaţii ? Rolul primordial al izolaţiilor termice de a limita la mi­nimum pierderile de energie din clă­diri, instalaţii, conducte tehnologice si de termoficare este incontestabil. Ele sunt destinate să diminueze, in­tr-o măsură considerabilă, consumu­rile energetice din timpul exploa­tării. Sa reflectăm la impresio­nantul număr de obiective indus­triale aflate în construcţie — desti­nate sa dureze zeci de ani — si în­zestrate cu kilometri întregi de con­ducte, cu cazane şi instalaţii care funcţionează intr-un anumit regim termic, toate necesitînd căldură, adi­că energie in ultimă instanţă. Per­spectiva se amplifică şi mai mult dacă adăugăm şi sutele de mii de apartamente care se construiesc în prezent si care implică lucrări ample de termo şi hidroizolatie. Fără să fie nevoie de vreun calcul, ies con­vingător in evidentă posibilităţile de conservare a unor cantităţi impor­tante de energie printr-o izolare mai bună a construcţiilor şi instalaţiilor. Experienţa altor ţări confirmă în­deajuns justeţea acestei orientări. In R. P. Ungară, R. S. Cehoslovacă şi R. D. Germană, lucrările de izolaţii termice urmăresc in cel mai inart grad limitarea pierderilor de ener­gie, de căldură, la noile obiective in­dustriale, civile şi social-culturale. Pe scurt, se pune un accent special pe îmbunătăţirea capacităţii de izolare a elementelor de închidere , acoperi­şuri şi pereţi. Franţa, de exemplu, şi-a RfSDua, să economisească, cină, lu «inul XOOO. CLlalvcţîţciitul a fl ti­lUajpu.­ne tone. petrol, îmbunătăţind si su­p-t­ rind normele de izolare termică ’a construcţiilor cu 25—30 la sută. In concluzie, fără a admite nici un fel de supradimensionări nejustifica­­te, este cit se poate de evident că, în condiţiile crizei mondiale a ener­giei si in concordanţă cu cerinţa creşterii continue a calităţii vieţii, nu reducerea activităţii de izolaţii, in numele realizării unor economii de moment, ci creşterea eficienţei ei calitative în exploatare este direcţia strategică pe care trebuie să o ur­meze neabătut toţi specialiştii din acest domeniu. Nu este o cerinţă nouă. In repetate rînduri, condu­cerea partidului a subliniat necesita­tea perfecţionării soluţiilor de izola­ţii şi încălzire a construcţiilor civile si industriale, prin izolarea mai efi­cientă faţă de mediul exterior, evi­tarea dispersiei de căldură şi conser­varea căldurii în spaţiile încălzite. Insistăm asupra acestor aspecte, de­oarece şi la ora actuală, în pragul iernii, problema izolării termice co­respunzătoare a unui mare număr de obiective de investiţii rămine deschi­să. Constructorii intîmpină dificultăţi de proporţii in asigurarea cantitati­vă, sortimentală şi calitativă a unor materiale adecvate. Cum s-a ajuns la o asemenea situaţie ? — Acţiunea de înlocuire a unor materiale izolatoare energointensive, in speţă polistirenul expandat şi vata minerală, cu materiale noi, avînd caracteristici similare sau su­perioare şi preturi comparabile, nu si-a demonstrat pină acum eficienţa, se află tot in stadiul de deziderat — ne-a spus tovarăşul Constantin Chitic, director adjunct în cadrul Trustului de lucrări speciale Bucu­reşti. Pe scurt, gama materialelor de izolaţii de care dispunem este in con­tu­ţ«i»r0rit&racâ. " , mo-t­iiISL totuşi, Institutul central de cercetare, proiectare şi directivare în construcţii, alte institute au omologat o serie de materiale noi, corespunză­toare sub aspect termic şi, în plus, confecţionate din materii prime loca­le. Centrala materialelor de construc­ţii, unele consilii populare judeţene au făcut cunoscut că sunt pe cale să producă sau chiar produc unele din ele : izostuf, izolemn, tefo, romfibro­­perlit, patrom, stabilit, stufit etc. — Le-am văzut şi noi, constructo­rii, pe unele din acestea în diverse expoziţii şi, după cite ştim, au fost întocmite pentru ele documentaţii de omologare. Totuşi, nu există produ­cători siguri pentru asemenea mate­riale. Cu citeva excepţii, dintre care, stabilitul este necorespunzător ca greutate, preţ, dar şi ca energie în­globată pentru producerea lui. Conţi­ne cu circa 80 la sută mai multă energie decit este nevoie pentru pro­ducerea unei cantităţi echivalente de materiale tradiţionale. Cit despre per­formanţele sale in perioada de ex­ploatare — conductivitatea , termică, rezistenţa la compresiune, absorbţia la apă etc. — nu există nici un fel de garanţie. Urmarea ? Numeroşi proiectanţi, necunoscind situaţia reală din dome­niul producţiei de materiale termo­­izolatoare, includ in documentaţiile elaborate materiale care nu se pro­duc, declanşind apoi discuţii înde­lungate cu constructorii care nu au de unde să le procure. In detrimen­tul unei activităţi ritmice şi eficiente pe şantiere. Soluţia pentru depăşirea acestei stări de lucruri ? Iată citeva opinii : • Factorii responsabili, Ministerul Industrializării Lemnului şi Materia­lelor de Construcţii, centrala de re­sort, care au sarcina să coordoneze producţia noilor materiale izolatoare, să asigure in cel mai scurt timp con­diţiile efective de producere a aces­tora, colaborind cu organele centrale de planificare şi consiliile populare. Precizez necesitatea ca noile mate­riale să se încadreze cu stricteţe în parametrii calitativi şi de eficienţă prevăzuţi, să aibă o greutate şi pre­ţuri corespunzătoare materialelor pe care le înlocuiesc. (Constantin Chitic). • Soluţiile adoptate pentru izolaţii trebuie subordonate necesităţii ca, inlăturindu-se orice risipă de mate­riale energointensive, să ţină cont, în primul rind, de evitarea pierde­rilor de energie din anii de exploa­tare. In acest context, un rol deose­bit revine şi intrării noilor hale. Avînd drept principal scop să asigure o maxi­mă iluminare naturală in interior, in­­trarea trebuie făcută cu materiale a­­decvate. Or, ce constatăm? Materiale­le folosite — plăci din PAS simple sau geamuri simple — sunt indiscutabil necorespunzătoare din punct de ve­dere termic. Astfel, plăcile din PAS sunt, înainte de toate, energointensi­ve, cer o cantitate de 6 200 kg cc pentru producerea unei tone si au un coeficient ridicat de transmisie a căldurii. In plus, in combinaţie cu restul suprafeţei de acoperiş izolat termic, ele se transformă in verita­bile „hote” de absorbţie a căldurii din hale. Aproape identic stau lucru­rile si cu geamurile simple. In aceste condiţii, rămine de neînţeles de ce sunt utilizaţi, cu atita stăruinţă, aceşti „risipitori“ de energie şi nu se folo­sesc geamuri termoizolante. (Con­stantin Caruso). Ne oprim in acest punct, fără a fi epuizat discuţia legată de economi­sirea severă a energiei în construc­ţii. Asupra altor aspecte ale acestei probleme — transporturi neoptimiza­­te de materiale, utilaje de execuţie folosite neraţional, lucrări costisitoa­re de terasamente, consumatoare de mari cantități de combustibili etc. — vom reveni intr-un articol viitor.

Next