Scînteia, decembrie 1982 (Anul 51, nr. 12526-12552)
1982-12-01 / nr. 12526
PAGINA 2 CONFERINŢA NAŢIONALĂ A PARTIDULUI COMUNIST ________ROMÂN_______^ ÎNTREPRINDEREA DE VAGOANE DIN DROBETATURNU SEVERIN a acumulat in perioada care a trecut din acest an însemnate restante la producţia de vagoane, fapt care a dus la nerealizarea unei productii-marfă in valoare de 74 milioane lei. Cauzele principale ale acestor rămineri in urmă , pe de o parte unele tipuri de vagoane au fost nominalizate cu intîrziere, iar pe de altă parte o serie dintre partenerii de cooperare nu s-au achitat la timp şi integral de obligaţiile contractuale. Ilie Sirbu, secretarul comitetului de partid, preşedintele consiliului oamenilor muncii . 1. Pentru recuperarea grabnică a restanţelor in întreprindere s-a stabilit şi se aplică un amplu program de măsuri. Astfel, in toate secţiile s-a generalizat lucrul în trei schimburi. In acelaşi timp, am organizat mai temeinic urmărirea producţiei pe întregul flux de fabricaţie. De asemenea, am trimis delegaţi la toţi furnizorii pentru a impulsiona livrarea reperelor ce se realizează prin cooperare. Ca urmare, dacă în primul semestru al anului realizam in medie 6—7 vagoane pe zi de diferite tipuri, in prezent am ajuns la un ritm de 9—40 vagoane pe zi. Avem condiţii să ajungem, printr-un efort suplimentar şi o mai bună organizare, chiar la 12 vagoane pe zi. Cu o condiţie : furnizorii restanţieri să facă, la rindul lor, un efort in plus pentru a recupera cit mai grabnic răminerile in urmă latoate reperele. 2. La ora actuală ritmicitatea producţiei este seriosă,Jftregl£tă de lipsa H“2T, materiale şi rare, care vin cu mare intîrziere, voi nominaliza ciţiva furnizori.: întreprinderea de osii şi boghiuri Balş trebuia să ne livreze 673 boghiuri, dar ne-a expediat numai 176 bucăţi; întreprinderea de articole tehnice din cauciuc Braşov n-a livrat decât 226 garnituri mari din cele 500 contractate ; tot această unitate n-a livrat nici o garnitură simplă din cele 500 bucăţi ; întreprinderea „Policolor“ Bucureşti — din 11,5 tone diverse vopsele n-a livrat nimic ; întreprinderea „Azur“ Timişoara — din 95 tone grund anticoroziv a livrat doar 35 tone ; întreprinderea de utilaj chimic Găeşti—din 12 cisterne de 60 metri cubi n-a livrat nimic ; întreprinderea mecanică de utilaj tehnologic Moreni — din 20 cisterne de 60 mc a livrat doar o bucată, întreprinderea de utilaj chimic Ploieşti are, la rindul său, următoarele restante : 45 cisterne de 25 mc, 8 cisterne de 60 mc şi 13 cisterne de 70 mc. Hotărit să nu precupeţească nici un efort pentru recuperarea restantelor, colectivul nostru solicită partenerilor de cooperare să impulsioneze neintîrziat livrarea pieselor și subansamblelor restante, de aceasta depinzind realizarea sarcinilor de plan pe care ni le-am asumat in acest an. ÎNTREPRINDEREA DE VAGOANE DIN ARAD. Aici după cele 10 luni care au trecut din acest an restanţele însumau 49 vagoane de călători şi 4 329 vagoane de marfă echivalente, situaţie care nu a fost îmbunătăţită prea mult nici in luna noiembrie. Ioan Pop, secretarul comitetului de partid, preşedintele consiliului oamenilor muncii : 1. Pentru intensificarea ritmului de fabricaţie şi recuperarea unei părţi cit mai mari din restanţe punem un accent deosebit pe folosirea deplină, cu maxim randament, a capacităţilor de producţie, pe repartizarea judicioasă a sarcinilor pe secţii, ateliere şi formaţii de lucru. Dar, iată şi alte citeva dintre cele mai importante acţiuni iniţiate in această perioadă pentru creşterea ritmului de producţie : • suplimentarea personalului muncitor din secţiile de fabricaţie prin detaşarea in producţie a 180 de specialişti din cadrul serviciilor tehnice; • repartizarea personalului din conducerea întreprinderii în secţiile „cheie“, aceştia avînd sarcina să se ocupe direct, la faţa locului, de buna organizare a producţiei şi a muncii, de întărirea ordinii şi respectarea disciplinei tehnologice ; • întărirea asistenţei tehnice, in principal, în schimburile II şi III ; • trimiterea unui număr de 11 tehnicieni, ca delegaţi permanenţi pină la sfîrşitul anului, in unităţile cu care colaborăm în realizarea producţiei de vagoane. 2. Pentru ca aceste măsuri să se concretizeze în sporuri cit mai mari de producţie, in recuperarea rămînerilor in urmă este necesar însă ca furnizorii şi partenerii noştri de cooperare să ne livreze neintîrziat şi integral produsele contractate. Aceasta este cerinţa nr. 1 a acestor zile. Mă refer, in special, la Combinatul de oţeluri speciale din Tirgovişte, care la începutul lunii noiembrie era in restanţă cu aproape 1 200 tone oţel arc cojit şi şlefuit de diferite dimensiuni, la întreprinderile de osii şi boghiuri din Balş, „Nicolina" din Iaşi şi la întreprinderea de utilaj chimic din Ploieşti, cărora le solicităm să urgenteze livrarea boghiurilor restante, care, împreună, însumează peste 1 100 bucăţi. ÎNTREPRINDEREA DE VAGOANE DIN CARACAL a cheiat, de asemenea, cele 11 luni care au trecut din acest an cu mari restanţe la producţia fizică. Aceasta a influenţat negativ şi nivelul altor indicatori. Bunăoară, prevederile de plan la producţia-marfă au fost îndeplinite doar in proporţie de 93 la sută, iar la producţia netă — de numai 83,3 la sută. Ing. Ion Stănescu, directorul Întreprinderii : 1. Recenta adunare generală a oamenilor muncii a analizat, in spirit critic şi autocritic, cauzele nerealizării planului pe 10 luni din acest an. In acelaşi timp, in cadrul dezbaterilor au fost formulate numeroase propuneri şi măsuri menite să asigure creşterea producţiei şi recuperarea restanţelor. Ele vizează, îndeosebi, Îmbunătăţirea indicelui de utilizare a mijloacelor tehnice, folosirea deplină a timpului de lucru, organizarea judicioasă a producţiei şi a muncii in fiecare sector de fabricaţie, perfecţionarea unor tehnologii şi mecanizarea unor operaţii. Intr-un cuvînt, eforturile noastre simt îndreptate in aceste zile asupra creşterii mai susţinute a productivităţii muncii, astfel incit prin folosirea deplină a maşinilor şi utilajelor de care dispunem şi a forţei de muncă din întreprindere să intensificăm cit mai substanţial ritmul producţiei , la nivelul maxim al posibilităţilor noastre. 2. Restanţele acumulate de la Începutul anului la producţia fizică se datorează, in principal, nerespectării obligaţiilor contractuale de către unii dintre partenerii noştri de cooperare. Desigur, ele au fost influenţate şi de unele deficienţe interne privind organizarea producţiei şi a muncii, dar neajunsurile din domeniul cooperării continuă sa fie principala problemă cu care ne confruntăm şi in prezent în realizarea producţiei de vagoane. In primul rind, este vorba de întreprinderea de osii şi boghiuri din Balş, care este în restanţă cu livrarea a 2 380 boghiuri şi 1 550 opritori spate. In al doilea rind, amintesc întreprinderea de vagoane din Arad, care nu ne-a livrat la termenele precizate în contracte 1 100 corpuri cuple. Rămineri în urmă în livrarea unor repere au şi „Hidromecanica“Braşov şi întreprinderea de utilaje de ridicat şi transport din Lugoj. După cum, mari greutăţi întîmpinăm şi în asigurarea grundurilor şi vopselelor. CÎTEVA CONCLUZII: Reţine, înainte de toate, ca un fapt pozitiv, că nu toate cele trei întreprinderi producătoare devagoane în această perioadă au fost stabilite o serie de măsuri suplimentare, temeinic fundamentate, care răspund unor cerinţe actuale stringente. Prin aplicarea lor, ritmul producţiei este în continuă creştere. Important este ca posibilităţile existente in această privinţă in fiecare întreprindere să fie operativ şi deplin valorificate. Dar aşa cum se poate constata, problema nr. 1 care se cere rezolvată neîntîrziat pentru recuperarea rămînerilor în urmă la producţia de vagoane o constituie impulsionarea livrărilor de piese şi subansamble de către unele unităţi colaboratoare. Dată fiind importanţa deosebită a acestei probleme, în legătură cu acest aspect am solicitat punctul de vedere ale unor cadre din conducerea ministerului, în întîmpinarea Conferinţei Naţionale a Partidului Comunist Român în fiecare întreprindere, în fiecare ramură. PRODUCŢIA FIZICĂ realizată integral, la toate sortimentele! Astăzi, în obiectivul anchetei: VAGOANELE Sondajele întreprinse in aceste zile in numeroase unităţi economice, ştirile care sosesc la redacţie atestă că fiecare întreprindere dispune de mari resurse interne de creştere a producţiei şi eficienţei economice, pentru realizarea integrală a sarcinilor de plan. In cazul de faţă ne referim la producţia de vagoane, la care in prezent se înregistrează însemnate restanţe, inclusiv în onorarea unor contracte la export. Notind rezultatele obţinute în 10 luni ale anului de cele trei unităţi producătoare de vagoane din Drobeta-Turnu Severin, Arad şi Caracal, am solicitat unor cadre din conducerile acestor întreprinderi să răspundă la următoarele întrebări : 1. Ce măsuri se iau în prezent pentru impulsionarea ritmului de fabricaţie ? 2. Cu ce probleme deosebite vă confruntaţi în această perioadă ? (Urmare din pag. I) odată cu aceasta, şi infuzia unor ramuri industriale de înaltă tehnicitate, ceea ce a declanşat ample mutaţii în statutul socio-profesional şi cultural al oamenilor muncii de pe aceste meleaguri. Este semnificativ in acest sens faptul că numai in anii 1975—1930 numărul personalului muncitor la 1 000 de locuitori a crescut simţitor : în judeţul Bistriţa-Năsăud de la 179 la 249 ; în judeţul Buzău de la 200 la 265 ; in judeţul Covasna de la 276 la 325 ; în judeţul Ialomiţa de la 238 la 306 ; în judeţul Olt de la 202 la 241 ; în judeţul Sălaj de la 169 la 241 ; in judeţul Teleorman de la 178 la 217; in judeţul Vrancea de la 186 la 226. Iar dincolo de aceste cifre, de semnificaţia lor imediată se cuvin descifrate extraordinarele prefaceri survenite în viaţa a milioane de oameni. Chiar dacă ne-am referi numai la faptul că populaţii masive care trăiau în unele judeţe din nordul Moldovei sau din Oltenia, din nordul sau estul Transilvaniei decenii de-a rindul, cu deosebire in anii regimului burghezo-moşieresc, nu şi-au agonisit puţinul traiului decit din lucrarea pămintului, din munca la pădure sau din minerit, dar mai ales la faptul că cei mai mulţi dintre ei erau nevoiţi să „vînture lumea“ in căutarea pîinii. Despre ce fel de egalitate putea fi vorba atunci cînd oamenii işi părăseau localitatea natală, casa părintească, judeţul în care s-au născut, se despărţeau de prieteni, de cei dragi şi porneau prin ţară în căutare de lucru ? Pe care adesea nu-i găseau, fiind nevoiţi să trăiască de azi pe miine, îndeplinind munci umilitoare, fără garanţia că miine vor mai avea ce lucra, cu ce se hrăni. Despre ce fel de democraţie putea fi vorba intr-un oraş care nu oferea locuitorilor lui nici condiţii de muncă, nici şanse de pregătire şi afirmare profesională, de manifestare a personalităţii, nici posibilităţi de lărgire a orizontului cultural ? Aceasta era moştenirea pe care trecutul de exploatare a lăsat-o multor localităţi ale ţării, inclusiv celor în care trăiesc şi muncesc, laolaltă cu românii, şi fii ai patriei noastre din rindul naţionalităţilor conlocuitoare. Această „tristă moştenire“ a pornit partidul nostru, prin politica sa, să o înlăture, să asigure condiţii de muncă şi viaţă, de afirmare profesională şi cetăţenească egale pentru toţi cetăţenii patriei. Acum, cind fiecare judeţ isi are multiplele sale platforme industriale, largi posibilităţi de cuprindere a forţei de muncă, oamenii nu mai sunt nevoiţi să plece de acasă, să caute de lucru, în altă parte. Aici ei urmează şcoala, aici se încadrează in muncă, aici îşi găsesc toate posibilităţile de împlinire a năzuinţelor. Mai mult, datorită dezvoltării economice a unor zone rămase in urmă, se întorc masiv acasă, în locurile natale şi multi din cei care au plecat de acasă, cu decenii în urmă, ca să lucreze in alte judeţe. Dezvoltarea armonioasă a tuturor judeţelor si localităţilor a dus, in timp relativ scurt, la o mai mare stabilitate a forţei de muncă, la atenuarea fluctuaţiei, la creşterea statorniciei oamenilor, la o comuniune organică cu locurile natale. Una dintre cele mai relevante binefaceri ale industrializării este dezvoltarea şi înflorirea tradiţiilor şi obiceiurilor, a vieţii spirituale a tuturor cetăţenilor, fără deosebire de naţionalitate. Departe de a se stinge, in condiţiile unei vieţi dominate de industrie, cum se proroceşte pe aiurea, viaţa spirituală, tradiţiile şi obiceiurile cunosc o impresionantă revitalizare tocmai acum, cind comunităţile au căpătat o puternica stabilitate. Numai obtuzitatea cuiva sau reaua-voinţă ar putea determina susţinerea unor afirmaţii după care tradiţiile, creaţiile folclorice puteau fi mai bine conservate înainte de a se fi produs aici, in zonele înapoiate, explozia industrială. Cum s-ar fi putut oare păstra cind locuitorii erau dispersaţi in zeci şi zeci de localităţi îndepărtate, în căutare de lucru ? Şi totuşi trebuie să recunoaştem că au dispărut unele „tradiţii“ , acestea sunt cele care ar fi dus la perpetuarea neştiinţei de carte, a inculturii, a inegalităţilor politice şi sociale. Cine a ascultat, de exemplu, corul minerilor din Baraolt, in al cărui repertoriu sunt cuprinse frumoase cintece româneşti şi maghiare, a urmărit evoluţiile ansamblului folcloric german al Căminului cultural din comuna Şura Mare — judeţul Sibiu sau pe cele ale corului Căminului cultural din comuna Ceuaş — judeţul Mureş a putut înţelege că, departe de a împiedica păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor, dezvoltarea economică asigură revitalizarea lor. O dovadă magistrală in acest sens o oferă ultima ediţie a Festivalului naţional „Cintarea României“, la care au participat, alături de români, aproape 9 160 de formaţii ale naţionalităţilor conlocuitoare, cuprinzind circa 233 mii de artişti amatori. Numai puterea economică sporită dată fiecărei localităţi a permis accesul spre toate binefacerile civilizaţiei. Este lesne de inteles că nu putea fi imaginată prezenţa unui edificiu spitalicesc modern, a unui teatru cu stagiune permanentă sau a unei încăpătoare case de cultură, a unei vaste reţele edilitar-gospodăreşti intr-o localitate în afara creşterii populaţiei, pe temelia unei solide structuri economice. Fără o asemenea bază nu ar fi fost posibilă creşterea extrem de rapidă a gradului de urbanizare a localităţilor şi judeţelor rămase în urmă. Astfel, in vreme ce numărul apartamentelor a sporit pe ansamblul tării in anii 1971—1975 cu aproape 54 la sută, faţă de anii 1966—1979, în judeţul Harghita, de exemplu, s-a înregistrat o cremere de peste 170 la sută , circa 116 la sută în Sălaj ; aproximativ 105 la sută in judeţul Covasna ; peste 81 la sută in judeţul Satu Mare etc. Toate aceste fapte, la care ar putea fi adăugate multe altele ce privesc invâtâmîntul, cultura, presa destinate naţionalităţilor conlocuitoare, reprezintă confirmarea de netăgăduit a aprecierii secretarului general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care sublinia că România se numără printre puţinele ţări care a rezolvat intr-un mod democratic, umanist, problema naţională şi că ar fi de dorit ca toate naţionalităţile, din toată lumea, să dispună cel puţin de aceleaşi drepturi de care dispun cetăţenii de alte naţionalităţi din ţara noastră. Experienţa istorică a demonstrat din plin că abordarea nefustă a problemei naţionalităţilor, naţionalismul şi şovinismul de orice fel, proprii claselor exploatatoare, au lovit întotdeauna in interesele reale ale tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, au fost folosite de cercurile reacţionare străine pentru a dezbina şi învrăjbi pe oamenii muncii, pentru a-şi înfăptui, pe această cale, mai lesne politica de dominaţie şi asuprire. A nu permite prin nimic reînvierea unor asemenea manifestări naţionalist-burgheze, a nu le crea in nici un fel teren de apariţie, este fără îndoială un imperativ al dezvoltării constructiei socialiste si solidarităţii internationale. Tocmai răspunzînd exemplar acestui imperativ, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat în repetate rînduri că este de datoria noastră, a fiecăruia, să apărăm ca pe ochii din cap frăţia şi unitatea celor ce muncesc, combătînd tot ceea ce poate alimenta naţionalismul şi şovinismul, prejudecăţile şi concepţiile retrograde cultivate in trecut de clasele dominante, luînd poziţie fermă, deschisă faţă de încercările cercurilor reacţionare străine de a denigra politica naţională a partidului şi statului. Cu prea multe jertfe au fost dobîndite cuceririle revoluţionare ale oamenilor muncii — români, maghiari, germani, sîrbi si de alte naţionalităţi — in lupta lor unită pentru înflorirea patriei socialiste, ca să poată fi admisă lezarea acestor înfăptuiri istorice, în rindul cărora deplina egalitate în drepturi a tuturor fiilor patriei se înscrie, ca o măreaţă victorie a socialismului. Succesele istorice obţinute în cele aproape trei decenii şi jumătate de construcţie socialistă sunt rodul muncii unite a întregului popor, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate. Ele sunt in folosul tuturor cetăţenilor României socialiste, fără excepţie. Tocmai aceasta asigură o temelie de nezdruncinat solidarităţii frăţeşti a tuturor celor ce muncesc din patria noastră. Acest adevăr de esenţă al societăţii noastre, caracteristic pentru faptele şi conştiinţele tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, este puternic dus in evidentă, in aceste zile din preajma Conferinţei Naţionale a partidului, prin eroice fapte de muncă, ce adaugă noidimensiuni socialismului multilateral dezvoltat pe pămintul României, forţei de neînvins care izvorăşte din unitatea întregului popor în jurul partidului, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, din voinţa comună a tuturor fiilor patriei — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — de a-şi dedica priceperea şi energiile pentru înfăptuirea obiectivelor Congresului al XII-lea al partidului, pentru a face ca România să se afirme mereu mai puternic ca o țară liberă, independentă si suverană, ca o tară în care idealurile socialiste au devenit idealuri profunde ale întregului popor. DEZVOLTAREA ARMONIOASA, ECHILIBRATĂ A ECONOMIEI ȚĂRII In centrul atenţiei — îmbunătăţirea relaţiilor de cooperare dintre întreprinderi Din discuţiile avute cu tovarăşul Gheorghe ŢENEA, directorul general al direcţiei plan-dezvoltara din minister, şi cu tovarăşul Eugen MANTNO, director adjunct al direcţiei amintite, reţinem că pentru soluţionarea problemelor privind cooperarea şi realizarea producţiei de vagoane recent au fost luate noi măsuri. Ele vizează îmbunătăţirea colaborării în această perioadă de sfirşit de an şi în perspectiva anului viitor. In acest sens notăm că întreprinderile „23 August“ şi „Vulcan" din Bucureşti, ,,Nicolina" şi Combinatul de utilaj greu din Iaşi, precum şi întreprinderea „Progresul“ din Brăila au primit sarcini prioritare pentru piesele turnate pentru vagoane, realizarea acestora urmărindu-se zilnic de conducerea ministerului. De asemenea, pentru impulsionarea producţiei de vagoane, au fost antrenate şi alte unităţi în realizarea unor repere şi subansamble deosebit de solicitate in prezent. Este vorba de întreprinderile de autocamioane din Braşov, „Grivica roşie“ din Bucureşti, „Metalurgica“ din Reghin, de piese turnate din Cîmpina, de utilaj tehnologic din Bistriţa s.a. Pentru creşterea producţiei de boghiuri in prezent la întreprinderea de osii şi boghiuri din Balş acţionează un colectiv de specialişti de diferite specialităţi, condus de un adjunct al ministrului. Ca urmare, dacă in lunile precedente aici se realizau 400—500 boghiuri turnate, in luna octombrie s-au fabricat 800 de boghiuri, în noiembrie producţia sporind cu încă 100 de bucăţi, iar în decembrie va creşte cu alte 100 boghiuri. Dat fiind că in acest an producţia de vagoane cu boghiuri turnate creşte de aproape trei ori faţă de producţia medie anuală a ultimilor cinci ani, iar în 1983 de peste două ori faţă de acest an, numărul turnătoriilor care concură la realizarea unor piese turnate pentru vagoane a sporit în 1982 de la 7 la 17. Notăm, de asemenea, pSt in prezent la Combinatul de utilaj greu din'.VIaşF se depun “eforturi "’Stăruitoare pentru finalizarea intrărilor la o linie de fabricaţie specială, care va asigura întregul necesar de cuple. Această nouă capacitate va prelua integral producţia de cuple a întreprinderilor „Progresul“ din Brăila şi a celei de vagoane din Arad, aceste unităţi urmîind să includă în fabricaţia la alte repere care în prezent strat deficitare. In fine, reţinem că din cadrul Grupului de întreprinderi pentru producţia de vagoane din Arad au fost detaşaţi în unităţile sale 53 de specialişti din serviciile de aprovizionare, desfacere, transport şi organizare, care vor lucra efectiv pină la 31 decembrie in cele trei întreprinderi producătoare de vagoane. Toate aceste măsuri — preciza tovarăşul director Gheorghe Ţenea — ne dau garanţia că întreprinderile din Brobeta-Turnu Severin şi Arad vor recupera restanţele la producţia de vagoane, că vor realiza integral prevederile de plan pe acest an la producţia-marfă. NOTA REDACŢIEI. Desigur, problemele complexe din domeniul cooperării in producţia de vagoane nu sunt uşor de soluţionat, unele dintre unităţile furnizoare fiind şi ele condiţionate de promptitudinea cu care acţionează partenerii lor de cooperare, îndeosebi din industria metalurgică. De asemenea, trebuie grabnic soluţionate şi aspectele legate de aprovizionarea cu lacuri, vopsele şi grunduri. Iată de ce este necesar ca absolut toate problemele in suspensie să fie rezolvate cu maximă operativitate, pe cele mai directe şi eficiente căi, printr-o strinsă conlucrare intre toţi factorii angajaţi in mecanismul cooperării interuzinale, fiecare zi care a mai rămas pină la sfîrşitul anului fiind acum decisivă pentru recuperarea restanţelor la producţia de vagoane. Ilie STEFAN, E. NOUA, V. TATARU şi T. MIHUTA Punctul de vedere al Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini SÂNTEIA — miercuri 1 decembrie 1982 Să gospodărim raţional, să nu risipim ENERGIA ELECTRICĂ PE ŞANTIERELE DE CONSTRUCŢII Ce înseamnă un singur procent de reducere a consumului de energie PROIECTANŢI, CONSTRUCTORI ŞI MONTORI! Acţionaţi permanent pe şantiere, la fiecare loc de muncă, pentru promovarea tehnologiilor moderne de execuţie, pentru folosirea cu spirit gospodăresc a utilajelor şi materialelor de constrcţii, pentru economisirea severă a resurselor energetice, cu conştiinţa că astfel asiguraţi realizarea programului de investiţii în condiţii de înaltă eficienţă economică! Noile investiții — realizate cu consumuri energetice cit mai reduse (Urmare din pag. I) rc a cheltuielilor energetice are loc în perioada de exploatare a construcțiilor. tp Suedia, bunăoară, conte, sumoP de energ TB,sbfc' Darcursul executării lucrărilor este evaluat la numai 6,5 la suta din consumul anual total al unei clădiri de locuit, în timp ce consumul înregistrat pe durata funcţionării acesteia se ridică la 93,5 la sută. Importanta practică a unor asemenea observaţii ? Rolul primordial al izolaţiilor termice de a limita la minimum pierderile de energie din clădiri, instalaţii, conducte tehnologice si de termoficare este incontestabil. Ele sunt destinate să diminueze, intr-o măsură considerabilă, consumurile energetice din timpul exploatării. Sa reflectăm la impresionantul număr de obiective industriale aflate în construcţie — destinate sa dureze zeci de ani — si înzestrate cu kilometri întregi de conducte, cu cazane şi instalaţii care funcţionează intr-un anumit regim termic, toate necesitînd căldură, adică energie in ultimă instanţă. Perspectiva se amplifică şi mai mult dacă adăugăm şi sutele de mii de apartamente care se construiesc în prezent si care implică lucrări ample de termo şi hidroizolatie. Fără să fie nevoie de vreun calcul, ies convingător in evidentă posibilităţile de conservare a unor cantităţi importante de energie printr-o izolare mai bună a construcţiilor şi instalaţiilor. Experienţa altor ţări confirmă îndeajuns justeţea acestei orientări. In R. P. Ungară, R. S. Cehoslovacă şi R. D. Germană, lucrările de izolaţii termice urmăresc in cel mai inart grad limitarea pierderilor de energie, de căldură, la noile obiective industriale, civile şi social-culturale. Pe scurt, se pune un accent special pe îmbunătăţirea capacităţii de izolare a elementelor de închidere , acoperişuri şi pereţi. Franţa, de exemplu, şi-a RfSDua, să economisească, cină, lu «inul XOOO. CLlalvcţîţciitul a fl tilUajpu.ne tone. petrol, îmbunătăţind si sup-t rind normele de izolare termică ’a construcţiilor cu 25—30 la sută. In concluzie, fără a admite nici un fel de supradimensionări nejustificate, este cit se poate de evident că, în condiţiile crizei mondiale a energiei si in concordanţă cu cerinţa creşterii continue a calităţii vieţii, nu reducerea activităţii de izolaţii, in numele realizării unor economii de moment, ci creşterea eficienţei ei calitative în exploatare este direcţia strategică pe care trebuie să o urmeze neabătut toţi specialiştii din acest domeniu. Nu este o cerinţă nouă. In repetate rînduri, conducerea partidului a subliniat necesitatea perfecţionării soluţiilor de izolaţii şi încălzire a construcţiilor civile si industriale, prin izolarea mai eficientă faţă de mediul exterior, evitarea dispersiei de căldură şi conservarea căldurii în spaţiile încălzite. Insistăm asupra acestor aspecte, deoarece şi la ora actuală, în pragul iernii, problema izolării termice corespunzătoare a unui mare număr de obiective de investiţii rămine deschisă. Constructorii intîmpină dificultăţi de proporţii in asigurarea cantitativă, sortimentală şi calitativă a unor materiale adecvate. Cum s-a ajuns la o asemenea situaţie ? — Acţiunea de înlocuire a unor materiale izolatoare energointensive, in speţă polistirenul expandat şi vata minerală, cu materiale noi, avînd caracteristici similare sau superioare şi preturi comparabile, nu si-a demonstrat pină acum eficienţa, se află tot in stadiul de deziderat — ne-a spus tovarăşul Constantin Chitic, director adjunct în cadrul Trustului de lucrări speciale Bucureşti. Pe scurt, gama materialelor de izolaţii de care dispunem este in contuţ«i»r0rit&racâ. " , mo-tiiISL totuşi, Institutul central de cercetare, proiectare şi directivare în construcţii, alte institute au omologat o serie de materiale noi, corespunzătoare sub aspect termic şi, în plus, confecţionate din materii prime locale. Centrala materialelor de construcţii, unele consilii populare judeţene au făcut cunoscut că sunt pe cale să producă sau chiar produc unele din ele : izostuf, izolemn, tefo, romfibroperlit, patrom, stabilit, stufit etc. — Le-am văzut şi noi, constructorii, pe unele din acestea în diverse expoziţii şi, după cite ştim, au fost întocmite pentru ele documentaţii de omologare. Totuşi, nu există producători siguri pentru asemenea materiale. Cu citeva excepţii, dintre care, stabilitul este necorespunzător ca greutate, preţ, dar şi ca energie înglobată pentru producerea lui. Conţine cu circa 80 la sută mai multă energie decit este nevoie pentru producerea unei cantităţi echivalente de materiale tradiţionale. Cit despre performanţele sale in perioada de exploatare — conductivitatea , termică, rezistenţa la compresiune, absorbţia la apă etc. — nu există nici un fel de garanţie. Urmarea ? Numeroşi proiectanţi, necunoscind situaţia reală din domeniul producţiei de materiale termoizolatoare, includ in documentaţiile elaborate materiale care nu se produc, declanşind apoi discuţii îndelungate cu constructorii care nu au de unde să le procure. In detrimentul unei activităţi ritmice şi eficiente pe şantiere. Soluţia pentru depăşirea acestei stări de lucruri ? Iată citeva opinii : • Factorii responsabili, Ministerul Industrializării Lemnului şi Materialelor de Construcţii, centrala de resort, care au sarcina să coordoneze producţia noilor materiale izolatoare, să asigure in cel mai scurt timp condiţiile efective de producere a acestora, colaborind cu organele centrale de planificare şi consiliile populare. Precizez necesitatea ca noile materiale să se încadreze cu stricteţe în parametrii calitativi şi de eficienţă prevăzuţi, să aibă o greutate şi preţuri corespunzătoare materialelor pe care le înlocuiesc. (Constantin Chitic). • Soluţiile adoptate pentru izolaţii trebuie subordonate necesităţii ca, inlăturindu-se orice risipă de materiale energointensive, să ţină cont, în primul rind, de evitarea pierderilor de energie din anii de exploatare. In acest context, un rol deosebit revine şi intrării noilor hale. Avînd drept principal scop să asigure o maximă iluminare naturală in interior, intrarea trebuie făcută cu materiale adecvate. Or, ce constatăm? Materialele folosite — plăci din PAS simple sau geamuri simple — sunt indiscutabil necorespunzătoare din punct de vedere termic. Astfel, plăcile din PAS sunt, înainte de toate, energointensive, cer o cantitate de 6 200 kg cc pentru producerea unei tone si au un coeficient ridicat de transmisie a căldurii. In plus, in combinaţie cu restul suprafeţei de acoperiş izolat termic, ele se transformă in veritabile „hote” de absorbţie a căldurii din hale. Aproape identic stau lucrurile si cu geamurile simple. In aceste condiţii, rămine de neînţeles de ce sunt utilizaţi, cu atita stăruinţă, aceşti „risipitori“ de energie şi nu se folosesc geamuri termoizolante. (Constantin Caruso). Ne oprim in acest punct, fără a fi epuizat discuţia legată de economisirea severă a energiei în construcţii. Asupra altor aspecte ale acestei probleme — transporturi neoptimizate de materiale, utilaje de execuţie folosite neraţional, lucrări costisitoare de terasamente, consumatoare de mari cantități de combustibili etc. — vom reveni intr-un articol viitor.