Scînteia, septembrie 1985 (Anul 54, nr. 13382-13406)

1985-09-15 / nr. 13394

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNITI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul LV Nr. 13 394 Duminică 15 septembrie 1985 6 PAGINI-50 BANI în cadrul vizitei de lucru în judeţul Iaşi TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, ÎMPREUNA CU TOVARASA elena ceauşescu, a participat LA DESCHIDEREA NOULUI AN DE INVATAMINT Participanţii la marea adunare populară au dat glas sentimentelor de profundă stimă şi preţuire faţă de secretarul general al partidului, voinţei de a înfăptui neabătut hotărîrile Congresului al XIII-lea al P. C. R. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Ro­mân, preşedintele Republi­cii Socialiste România, a participat, împreună cu to­varăşa Elena Ceauşescu, la festivităţile care au avut loc, simbătă, 14 septembrie, la Iaşi, cu pr­ejul deschi­derii noului an de invăţă­­mînt 1985—1986. Au fost prezenţi tovarâ­­ş­i­i Nicolae Constantin, Nicu Ceauşescu, Petru Enache, Silviu Curţi­ceanu. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu s-au îndreptat intr-o maşină des­chisă spre Institutul politehnic din Iaşi. Pe întregul traseu, mii de tineri şi tinere, studenţi şi elevi au aplaudat şi ovaţionat îndelung, dind expresie min­­driei de a trăi in această pe­rioadă de luminoase înfăptuiri, satisfacţiei pentru minunatele condiţii de viaţă şi învăţătură de care beneficiază, pentru po­sibilităţile largi de afirmare a tinerei generaţii ca importantă forţă in procesul de dezvoltare rapidă şi multilaterală a Româ­niei socialiste. Cei prezenţi pa­rtfau. ■­­ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi ale Iova­(Continuare in pag. a II-a) INTERVIUL TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU acordat revistei egiptene „October" După cum s-a mai anunţat, preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, la 7 septembrie a.c., pe Abdel Aliz Sadek, scriitor, redactor-şef al revistei egiptene „October", căruia i-a acordat următorul interviu : ÎNTREBARE : Excelenţă. In ultimul an, in ţara dumnea­voastră au avut loc numeroase evenimente deosebit de impor­tante pentru viaţa politică a României. V-aş ruga să vă referiţi la realizările obţinute in ultimul an care permit o privire asupra perspectivelor de dezvoltare a României in următorii cinci ani. RĂSPUNS: Anul trecut,­România a sărbătorit 40 de ani de la victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimpe­­rialistă, care a deschis calea reali­zării unei noi orinduiri­­sociale in România, a dezvoltării economico­­sociale şi întăririi independenţei şi suveranităţii naţionale. La sfirşitul anului trecut a avut­­loc cel de-al XIII-lea Congres al partidului, care a elaborat planul cincinal­ 1986—1990 şi direcţiile de dezvoltare pină in anul 2000. In anii construcţiei socialiste România a străbătut mai multe­­ etape istorice­­ şi se află acum în etapa făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Voi menţio­na numai faptul că în acest an producţia industrială este de peste 100 de ori mai mare faţă de 1944, agricultura de peste 7 ori, iar ve­nitul naţional de peste 32 de ori. Toate acestea au permis alocarea unor fonduri însemnate pentru dez­voltarea ţării, crearea unei industrii puternice, moderne, mecanizarea agriculturii, progresul puternic al ştiinţei, culturii, învăţămintului, ridicarea nivelului de trai material şi spiritual al poporului. Oricine vizitează România poate constata direct uriaşele construcţii industria­le, agricole şi de locuinţe, precum şi alte obiective social-culturale, care au schimbat in mod radical întreaga înfăţişare a ţării. In acest an — ultimul an al cin­cinalului 1981—1985 — eforturile în­tregului nostru popor sunt îndrep­tate spre realizarea in cele mai bune condiţii a planului de dezvol­tare, a întregului cincinal, pentru a se pune astfel o bază bună pentru următorul plan cincinal. Deşi am avut o iarnă grea şi o perioadă foarte lungă de secetă, am reuşit să depăşim aceste greutăţi. Pe ansamblu, producţia industrială este cu circa 5 la sută mai mare faţă de anu­l precedent şi, probabil, vom încheia anul cu un ritm de dezvoltare de circa 6 la sută. Aceasta ne va permite să încheiem întregul cincinal cu rezultate bune şi să avem o bază corespunzătoare pentru trecerea la realizarea obiec­tivelor noului cincinal, 1986—1990. In agricultură — în condiţiile cli­matice de care am vorbit — vom asigura o recoltă care să ne permită aprovizionarea bună a populaţiei şi să satisfacem alte necesităţi ale eco­nomiei naţionale. Pe ansamblu, considerăm că şi în acest an dezvoltarea generală este bună. In perioada 1986—1990 avem in ve­dere continuarea dezvoltării generale a' producţiei'iftodaticale intr-un ritm de 8—7 la sută. Punem un accent deosebit pe trecerea de la dezvol­tarea extensivă la dezvoltarea inten­sivă, pe ridicarea calităţii şi a ni­velului tehnic al întregii producţii, pe înfăptuirea noii revoluţii tehnico­­ştiinţifice, ca una din condiţiile fun­damentale pentru a asigura pro­gresul in continuare al ţării, în agricultură ne concentrăm for­ţele pentru realizarea unei agricul­turi intensive de înaltă productivitate, pentru înfăptuirea unei noi revoluţii agrare în patria noastră. Dezvoltăm, în continuare, toate ce­lelalte sectoare. Pornim de la necesi­tatea că trebuie să concentrăm şi mai puternic forţele in direcţia cercetă­rii, a perfecţionării învăţămintului şi activităţii culturale în general. In înfăptuirea tuturor acestor obiective continuăm să punem pe primul plan dezvoltarea puternică a bazei energetice şi a surselor de ma­terii prime proprii, pentru a asigura în felul acesta condiţii cit mai bune pentru dezvoltarea generală a patriei. Acordăm, totodată — şi doresc să subliniez acest lucru — o mare im­portanţă relaţiilor de colaborare eco­nomică şi tehnico-ştiinţifică cu cele­lalte state ale lumii. Desigur, ne pro­nunţăm pentru o extindere continuă a colaborării pe principiile egalităţii, avantajului reciproc, înlăturării ori­căror practici de discriminare în re­laţiile economice internaţionale. Avem convingerea fermă că dispu­nem de tot ce este necesar pentru a realiza obiectivele de dezvoltare viitoare. Mai avem nevoie de un singur lucru — și anume, de a asigura pacea, care constituie facto­rul hotărîtor atît pentru România, cit și pentru toate statele, în vederea realizării programelor ele dezvoltare economico-socială, de ridicare a ni­velului de viaţă, de întărire a inde­pendenţei şi suveranităţii naţionale. ÎNTREBARE : In luna noiem­brie a.c. urmează să aibă loc in­­tilnirea dintre secretarul general al C.C. al P.C.U.S., Mihail Gor­­baciov, şi preşedintele S.U.A., Ronald Reagan. V-aş fi recu­noscător, stimate domnule pre­şedinte, dacă mi-aţi împărtăşi sentimentele dumneavoastră le­gate de această intilnire, ştiind că aspectul esenţial al convorbi­rilor pe care le prilejuieşte — oprirea cursei înarmărilor şi eli­minarea rachetelor nucleare din Europa — reprezintă o pre­ocupare constantă a dumnea­voastră. RĂSPUNS : După cum este cu­noscut, situaţia internaţională conti­nuă să fie deosebit de gravă. Se in­tensifică cursa înarmărilor, au loc nu­meroase conflicte care provoacă zil­nic uriaşe pierderi materiale şi uma­ne şi măresc pericolul unui nou răz­boi mondial, în împrejurările actuale, un nou război mondial va duce la folosirea armelor nucleare, care pun în pericol insăşi existenţa vieţii pe planeta noastră. De aceea consider că problema fundamentală a epocii noastre este de a se face totul pentru oprirea cursei înarmărilor, pentru dezarmare, şi în primul rînd pentru dezarmarea nucleară, pentru a asigu­ra popoarelor dreptul la existenţă, la viaţă, la libertate, independenţă şi pace. în acest context, un rol important ni au, fără îndoială, tratativele dintre Uniunea Sovietică şi S.U.A. — ţări care deţin aproape totalitatea arme­lor nucleare. Am salutat începerea negocierilor de la Geneva, din luna martie a acestui an, dintre Uniunea Sovietică şi S.U.A. Dar, după cum se ştie, primele două runde de convor­biri nu au dus la nici un rezultat. Dimpotrivă, a continuat cursa înar­mărilor, a continuat acumularea de noi arme nucleare, de noi rachete în Europa, inclusiv pregătirile pentnu extinderea cursei înarmărilor in Cosmos. Apreciem in mod pozitiv iniţiati­vele Uniunii Sovietice privind mora­toriul asupra amplasării unor ra­chete in Europa şi a încetării expe­rienţelor nucleare în acest an. Pînă acum insă S.U.A. nu au răspuns po­zitiv la aceste iniţiative. România — ca, de altfel, toate popoarele — aşteaptă ca S.U.A. să se alăture unor asemenea măsuri, ceea ce ar demonstra dorinţa reală de a se acţiona în direcţia opririi înarmărilor nucleare şi trecerii apoi la eliminarea lor. In acest context privim şi intîl­­nirea dintre secretarul general al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, şi preşedintele Statelor Unite ale Americii, Ronald Reagan. Apreciem pozitiv această in­tilnire, deşi cred că nu trebuie să adoptăm o poziţie de aşteptare. Consider că toate statele — şi în primul rind ţările din N.A.T.O. şi Pactul de la Varşovia, ţările euro­pene în care se amplasează rachetele nucleare — trebuie să acţioneze cu mai multă hotărîre, să-și asume o răspundere directă pentru a deter­mina ca această intilnire să se în­cheie cu rezultate cit mai bune, pentru a se trece la oprirea ampla­sării de noi arme nucleare in Eu­ropa — și de o parte, și de alta — la retragerea celor existente, pentru (Continuare în pag. a V-a) CUVÎNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU la marea adunare populară din municipiul Iaşi Dragi tovarăşi şi prieteni,­­ Doresc să încep prin a vă adresa dumneavoastră, tuturor locuitori­lor din municipiul şi judeţul Iaşi, in numele Comitetului Central al partidului, al Consiliului de Stat şi guvernului, precum şi al meu personal, un călduros salut revo­luţionar, împreună cu cele mai bune urări. (Urale şi aplauze pu­ternice, prelungite , se scandează indelung „Ceauşescu—P.C.R. !“, „Ceauşescu şi poporul !“). Ne aflăm în judeţul Iaşi pentru­­ deschiderea anului de învăţămînt 1985—1986. Totodată, am efectuat şi o vizită de lucru în unele uni­tăţi industriale şi agricole din ju­deţ. Aş dori ca, de la început, să menţionez, la această mare adu­nare populară, că avem impresii bune despre ceea ce am constatat în unităţile industriale, agricole, precum şi în cele de învăţămînt, pe care le-am vizitat în aceste zile. In general, judeţul Iaşi a realizat o producţie industrială cu circa 8 la sută mai mare faţă de cea din anul precedent. Mai sunt încă mai mult de trei luni pînă la încheierea anului şi a cincinalu­lui , deci mai există posibilita­tea pentru ca oamenii muncii din industria ieşeană să realizeze o dezvoltare şi mai importantă. Şi, pornind de la ceea ce am consta­tat şi de la angajamentele luate de oamenii muncii, de comitetul judeţean de partid, se pare că şi judeţul Iaşi va încheia anul cu un ritm de dezvoltare ceva mai mare decît cel de pînă acum. Aş dori să menţionez impresia deosebită pe care o am despre întreprinderile vizitate. In mod deosebit voi menţiona combina­tul de utilaj greu, care, în cîţiva ani, a devenit o puternică cetate industrială şi se numără, de pe acum, printre cele cîteva unităţi mari de acest fel din ţară. Am dis­cutat cu oamenii muncii şi colec­tivul de conducere despre perspec­tiva acestui combinat. Ţinînd sea­ma de necesităţile de oţel pentru această zonă, de posibilităţile exis­tente în acest combinat, am stabi­lit ca, în următorii 2—3 ani, com­binatul să ajungă la o producţie de oţel de circa 1 ruilion de tone — adică de aproape 4 ori mai mult decît întreaga producţie de oţel a României din 1938. (Aplauze şi urale puternice, prelungite). Prin aceasta, Iaşiul va deveni şi un pu­ternic centru siderurgic şi meta­lurgic. Sper că oamenii muncii, colectivul de conducere al combi­natului, comitetul judeţean de partid vor acţiona cu toată hotărî­­rea pentru a realiza în cele mai bune condiţii aceste obiective şi pentru a face ca acest mare com­binat al industriei grele să devină un puternic centru, un model de organizare, de productivitate şi eficienţă, de producţie de înaltă calitate şi — aşa cum am menţio­nat ieri — să constituie prototipul întreprinderilor din comunism.­­Urale şi aplauze puternice, prelungite, se scandează înde­lung „Ceauşescu — P.C.R. „Ceauşescu şi poporul!“). Ne-a făcut o impresie bună şi întreprinderea de maşini-unelte şi agregate. De asemenea, avem im­presii bune de la întreprinderea de scule şi accesorii speciale din Paşcani. Şi în aceste întreprinderi sunt rezultate bune şi posibilităţi de realizare a unei producţii de o înaltă tehnicitate şi calitate. In general, industria din Iaşi are condiţii bune de dezvoltare­­ şi doresc să exprim convingerea că oamenii muncii din toate sec­toarele vor face totul pentru ca industria ieşeană să obţină rezul­tate tot mai bune în ridicarea ni­velului tehnic şi a calităţii, în creşterea eficienţei şi productivi­tăţii muncii, în aşa fel încît, în noul cincinal, Iaşiul, cu industria sa, să devină un puternic centru industrial, să-şi sporească contri­buţia la dezvoltarea generală a patriei noastre. (Urale şi aplauze puternice, prelungite , se scandea­ză îndelung „Ceauşescu şi po­porul !“). Am vizitat, de asemenea, cîteva unităţi agricole, de stat şi coope­ratiste. Am constatat o preocupa­re pentru obţinerea de producţii tot mai bune — şi, din ceea ce am văzut eu în aceste unităţi şi în altele prin care am trecut, se poate spune că, de fapt, produc­ţiile actuale sunt mai bune decît se spune că rezultă­ acum din a­­precierile generale. Există largi posibilităţi ca Iaşiul să obţină, şi în agricultură, recolte bogate, pen­tru a contribui, şi pe această cale, la dezvoltarea generală a ţării, la înfăptuirea obiectivelor noii revo­luţii agrare, care presupune o a­­gricultură de­­înaltă productivita­te şi eficienţă,­ în toate sectoarele. (Aplauze şi urale puternice ; se scandează îndelung „Ceauşescu — P.C.R. „Ceauşescu şi po­porul !“). în cursul vizitei, primul secre­tar ne-a vorbit despre preocupa­rea şi măsurile pe care le iau co­mitetul judeţean şi organele a­­gricole pentru a realiza în 1990 o producţie de cel puţin 1 milion de tone de cereale. Este un obiectiv important, deşi cred că se poate realiza ceva mai mult. Ar fi fost bine dacă, la această adunare, pri­mul secretar ar fi vorbit aici des­pre aceasta ; sper însă că o va face în următoarea adunare cu cadrele din agricultură şi cu activul de partid. Trebuie să facem din Iaşi şi un puternic judeţ a­­gricol, care să se numere prin­tre judeţele cu rezultate bune din ţara noastră ! (Urale şi aplauze puternice, îndelungate , se scan­dează „Ceauşescu şi poporul!“, „Ceauşescu — P.C.R. !“). Dragi tovarăşi, Aşa cum am menţionat­, unul din obiectivele vizitei noastre îl consti­tuie deschiderea anului de învăţă­­mînt 1985—1986. Prin noul an de învăţămînt se păşeşte în noua eta­pă de dezvoltare a patriei noastre. (Continuare în pag. a IlI-a) IA INVITAŢIA PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU ,­­I A TOVARĂŞEI ELENA CEAUŞESCU •­I « Preşedintele Republicii Indonezia, generalul Suharto, soseşte luni, împreună cu doamna K­en Suharto, într-o vizită oficială în ţara noastră La invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, şi a tovarăşei Elena Ceauşescu, miine soseşte in ţara noastră preşedintele Republicii Indonezia, generalul Suharto, care, împre­ună cu doamna Tien Suharto, va efectua o vizită oficială de prietenie in Republica Socialistă România. Preşedintele Republicii Indone­zia, generalul Suharto, s-a năs­cut la 8 iunie 1921 in localitatea Kemusa — Yogoyakarta, din Jawa centrală. In 1940, după în­cheierea studiilor secundare, îm­brăţişează cariera militară. In 1942, cînd forţele japoneze atacă Sumatra şi Jawa, se înrolează in „Armata Apărătorilor Patriei“ — Peta. In 1944 urmează cursurile şco­lii de ofiţeri din Bogár (Jawa de est), iar în perioada 1945—1949 activează in cadrul armatei. Este avansat la gradul de locotenent­­colonel şi intră în rîndul „Ar­matei Naţionale“, unde devine comandant de brigadă. Intre anii 1950 şi 1957 deţine, de asemenea, diferite funcţii militare de con­ducere. In perioada 1957—1965 este membru al Consiliului Acade­miei Militare din Magelang, par­ticipă la cursurile colegiului de comandanţi superiori ai armatei,­­promovează în gradul de general de brigadă şi este numit în diferite funcţii superioare în cadrul Statului Major al armatei (în 1960 devine ge­neral de brigadă şi şeful Statului Major al armatei, iar in 1962 este avansat la gradul de general-maior). In 1965 devine viceprim-ministru însărcinat cu problemele apărării şi securităţii. In martie 1966, Congresul Poporului ii conferă misiunea for­mării guvernului, iar la 1 iulie 1966 este promovat în gradul de general de armată. La 12 martie 1967, in cadrul se­siunii speciale a Adunării Consul­tative, a fost ales preşedinte al Republicii Indonezia și învestit cu puteri depline la 27 martie 1968. (Continuare în pag. a V-a)

Next