Sportul Popular, iulie 1952 (Anul 7, nr. 2077-2090)
1952-07-01 / nr. 2077
UN EXEMPLU CARE NU TREBUE URMAT! Una din cele mai importante sarcini ale corespondentului de presă este desigur aceea de a cunoaşte cât mai temeinic problemele pe care intenţionează să le trateze In corespondenţele sale. De cele mai multe ori, simpla documentare teoretică nu este insă suficientă. Cum poate oare, de pildă, un corespondent să scrie despre munca unui strungar dacă el nu-l cunoaşte pe acesta la locul său de muncă, dacă nu vede cuţitul strungului înfigându-se adânc în bucata de fier, dacă nu poate să înţeleagă încordarea şi apoi mulţumirea pe care i-o dă muncitorului, fiecare piesă lucrată peste normă. Pentru corespondentul sportiv, sarcinile sunt aceleaşi. Numai cunoscând bine toate problemele legate de activitatea sportivă, trăind intens viaţa sportivă în colectivul din care face parte, corespondentul sportiv va şti să deosebească problemele importante de cele mai puţin importante, să deosebească faptele esenţiale de cele secundare şi să le trateze cu justeţe. Participarea activă a corespondenţilor de presă la viaţa sportivă dă acestora posibilitatea de a-şi îndeplini în cât mai bune condiţiuni sarcinile, dar, în acelaş timp, îl obligă pe fiecare să aibă în tot timpul o comportare tovărăşească, cinstită, să contribue la întărirea spiritului de disciplină, de sportivitate, să fie în orice împrejurare un exemplu pentru toţi ceilalţi sportivi. Ziarul nostru se mândreşte cu acei corespondenţi de presă care, prin comportarea lor, cinstesc numele sportivilor în mijlocul cărora trăesc, cinstind în acelaş timp şi titlul de „comandant al opiniei publice proletare“, cum îi numeşte tovarăşul Stalin pe corespondenţi. Pentru acei corespondenţi de presă care dovedesc o atitudine necinstită, cosmopolită, pentru acei corespondenţi care dau dovadă de indisciplină, vedetism etc., ziarul nu poate avea însă niciun fel de îngăduinţă. De curând, cu prilejul finalelor de fotbal ale campionatelor universitare disputate la C. Lung P.Moldovenesc, unul dintre corespondenţii noştri, Dumitru Poposcu, jucător In echipa de fotbal „Ştiinţa‘-Petroşani, a avut o asemenea comportare. In partida dintre „Ştiinţa“ Petroşani şi „Ştiinţa“ Bucureşti (IZlV), Dumitru Popescu a prestat tot timpul un joc brutal, lovindu-şi adversarii, întrebuinţând deseori loviturile atunci când se vedea deposedat de minge. Publicul spectator nu a putut rămâne indiferent faţă de această atitudine huliganică, cerând eliminarea lui de pe teren. In min. 75 al jocului, eliminat pentru joc brutal şi lovirea adversarului, Dumitru Popescu a refuzat să părăsească terenul. Urmând exemplul coechipierului său, jucătorul Vasiu a început să insulte arbitrul. Rezultatul: echipa colectivului „Ştiinţa“ Petroşani a fost eliminată de pe teren, comisia de litigiu hotărind pierderea matchului cu 3—0 şi apoi eliminarea echipei din competiţie. Iată unde a dus comportarea acestui corespondent. El a arătat că nu merită încrederea sportivilor din Petroşani, că nu merită încrederea ziarului nostru. „Corespondentul — ne învaţă M. I. Carmin — este ochiul opiniei publice. El formează opinia publică, el trebue să se bucure de o mare autoritate; greşelile tiu i se iartă“. Colegiul de redacţie al ziarului nostru a hotărât scoaterea din munca de corespondent a lui D. Popescu, pentru condamnabila atitudine manifestată în jocul de fotbal de la C. Lung Moldovenesc. In acelaş timp, ziarul nostru evidenţiază pe corespondentul N. Olaru de la Şc. Superioară Pedagogică din Bucureşti, care, cu prilejul finalelor de oinărie campionatelor universitare desfăşurate la Craiova, a avut o comportare ireproşabilă, servind de exemplu pentru toţi ceilalţi sportivi. Tovarăşi corespondenţi, nu urmaţi drumul lui D. Popescu! Urmaţi exemplul corespondentului N. Olaru! Fiţi cinstiţi! Nu uitaţi că în sport învinge cel care este mai bun! Daţi dovadă de disciplină, de principialitate, arătaţi că sunteţi pătrunşi de spiritul nou care trebue să călăuzească pe fiecare sportiv! După o bucată de drum, priveliştea nu--ţi mai oferă nimic nou: aceeaşi apă gălbuie, liniştită, străjuită deoparte şi de alta de un brâu de sălcii pletoase. Şi atunci, în timp ce vaporul lasă în urma sa dâre lungi pe apa bătrânului fluviu, intri în vorbă cu tovarăşii de călătorie. Interesant este faptul că fiecare dintre ei, indiferent de ocupaţia pe care o are, îţi poate vorbi ore întregi despre Dunăre: marinarul ca despre cel mai ieftin mijloc de transport, pescarul şi plugarul ca despre o sursă nesecată de bogăţii, omul de litere ca despre un milenar şi totuşi mereu nou izvor de inspiraţie. Iar dacă cel cu care stai de vorbă este şi un iubitor al sportului, el îţi va povesti neapărat despre sutele de oameni, care, mai ales în zilele libere, găsesc un înnot cea mai plăcută distracţie sau despre bărcile care, mânate de braţe vânjoase, brăzdează în lung şi’n lat apa fluviului. Dar, la povestirea sa se va strecura deseori un „şi totuşi“. Iar dacă poposeşti în vreunul din centrele de la gurile Dunării — Galaţi, Brăila sau Tulcea — vei înţelege dace povestirea n'a fost prea veselă. VIAŢA PE APĂ, SPORT PE USCAT! Situaţia este în general aceeaşi: în centrele de la gurile Dunării, sportul a prins să engreneze masse largi de oameni ai muncii. Şi asta nu numai la Galaţi, Brăila sau Tulcea, dar şi la Sulina, Ghiia Veche sau Sf. Gheorghe. Ieşiţi din fabrică şi uzine, plecaţi de la munca câmpului sau întorşi de la pescuit, oamenii vin cu plăcere pe terenul de sport. Şi astfel, la Brăila şi Galaţi se practică pe o scară largă boxul şi fotbalul, iar la Tulcea şi Sulina fotbalul şi, în mai mică măsură, voleiul. Sporturi... terestre. Şi dacă vei discuta cu conducătorii mişcării sportive din centrele respective, şi îţi vor da cele mai diferite explicaţii. Vor începe cu cele mai simple: lipsa de cadre tehnice pentru înnot şi canotaj, lipsa de ambarcaţiuni, lipsa de amenajări care să poată permite începătorilor să imoare fără risc. Vor încheia cu cele mai complicate un factor psihologic, care-i oprește pe oameni. Mă rog, văzând atâta apă in jurul lor, oamenii ar vrea să facă măcar sport pe uscat! Ca şi când malurile Dunării n’ar fi zilnic pline de oameni de toate vârstele care înnoată de ţi-e mai mare dragul! Ca şi când pescarii, când vin cu bărcile de la Chilia Veche la Tulcea, cale de zeci de kilometri, nu-şi scuipă, voiniceşte, în palme şi pornesc o întrecere de crezi că barca sboară pe apă! Cauzele sunt cu totul altele. Şi stând de vorbă fie cu preşedinţii comitetelor C.F.S., fie cu preşedinţii colectivelor sportive, am ajuns împreună la concluzia că este vorba de nepăsare, de lipsă de iniţiativă, de inerţie... ..BROSCĂRII“ I " Să luăm, de pildă, înnotul. Stând de vorbă cu tovarăşi de la colectivele Progresul, Locomotiva, Metalul S.R.T. sau Constructorul Galaţi, dela Metalul, Locomotiva, FI. Roşie sau Constructorul Brăila, dela Progresul sau Spartac Tulcea, vei afla acelaş lucru: „Oamenii noştri, tovarăşe, ştiu să imoate. Dar ce vrei, fără sta! „Broseani”! Aşa cum au prins şi ei, învăţând singuri. La bazin, nu fac treabă“. Termenul de „broseari“ este răspândit prin toate centrele de pe malul Dunării. El vrea să arate că oamenii respectivi imnpetă fără stil, ca broaştele (ca şi când,însiotul bras n’ar fi, direct inspirat din „stilul“ broaştelor). Dar ca să pună mâna şi că-d Înveţe pe „broscari“ să tanoat© după toate reguulile tehnice, asta nu le-a mai venit în minta activiştilor sportivi din regiunea Galaţi. Că lipsesc amenajări speciale, că lipsesc instructori, asta este foarte adevărat Dar tot la fel de adevărat este că lipseşte, la primul rând spiritul de inţiativă. Şi iată,un exemplu:,Când a vorbit cu activiştii din Brăila, respectiv cu tov. Teodorescu, acesta ne-a lăudat mult modul în care tov. director Bălmeanu sprijină sportul. Am stat de vorbă şi cu tov. director. Intr’adevăr, tovarăşul iubeşte din toată inima sportul şi-l sprijină cu toate puterile. Dar... „ăştia nu sunt oameni de ispravă“, ne-a spus tov. Bălineanu. „Ăştia“ erau tov. Teodorescu şi alţi doi activişti sportivi ai cercului Metalul Viitorul, care ne însoţiseră în vizita la director. ..N’au un pic de iniţiativă, a continuat tov. director. Aşteaptă totulsă le pice de sus“. Dovada am aloc. Discutând cu tov. director situaţia, „broecarilor“, dânsul s’a arătat dispus să sprijine amenajarea unui centru de antrenament pentru cei care ştiu să înnoate. Calculând cheltuielile necesare, am ajuns la concluzia că... nu trebue să coste niciun ban. Folosindu-se ceşeiurile de lemn, plută şi sârmă, pot fi amenajate prin muncă voluntară câteva culoare, pe o lungime de 100 m, pe malul Dunării, pe care vnnotătorii se vor putea perfecţiona în cele mai bune condiţii de siguranţă. Şi, curând, muncitorii de la „Viitorul“ vor avea la dispoziţie o bază de nataţiie. Iar activiştilor sportivi nu le venisa până acum în minte această posibilitate! Când în toate colectivele din Galaţi, Brăila şi Tulcea vor lua fiinţă secţii de nataţie, când comitetul raional C.F.S. Tulcea se va lov. Lucian Mandrea, preşedintele colectivului Constructorul Galaţi nu ştie să îmioate. Findu-i frică de apă, ne-a mărturisit dânsul, nu-i poate îndemna pe alţii să-şi rişte viaţa... înnotând, decide să formeze o comisie locală de nataţie, când comisiile locale din cele trei centre se vor hotărî să programeze concursuri şi când colectivele sportive vor organiza campionatul de nataţie al C.G.M., din rândurile „bioscurilor“ de pe malul Dunării, se vor ridica multe cadre valoroase de înmotători. Şi atunci brăilenii şi gălăţenii vor vorbi despre succesele înnotătorilor lor cu aceeaşi mândrie cu care vorbesc azi despre boxeuri. CANOTAJUL ŞI AMBARCAŢIUNILE ASOCIAŢIEI SPARTAC La Galaţi, la colectivul Metalul S.H.T., canotajul ar putea să meargă bine. Există aci vreo 15 caiace, în secţie se antrenează regulat vreo 50—60 de salariaţi, in majoritate muncitori, există elemente fruntaşe. Aci nu există însă o unitate de vedere între fruntaşii secţiei şi antrenor, nu există un spirit sănătos, muncitoresc. Deşi comitetul C.F.S., comitetul de partid şi U.T.M. au analizat situaţia din această secţie, lucrurile nu s’au îmbunătăţit prea mult. Şi nici nu se vor îmbunătăţi atâta timp cât măsurile se vor rezuma la câteva suspendări, în loc să se pornească la o temeinică muncă de educare a sportivilor din această secţie. In general însă, secţia de canotaj a colectivului Metalul S.R.T. este smgura care-şi merită numele în toate cele trei centre de pe malul Dunării, deşi ambarcaţiuni mai au şi colectivele Locomotiva Galaţi şi Brăila, Progresul Galaţi, Metalul Siaiia, Spartac Tulcea etc. Dar a avea 6 caiace, un echil şi o iotă şi doar 6 oameni în secţia de canotaj, cum are colectivul Locomotiva Brăila, sau a avea 16 oameni într-o secţie care numără 16 ambarcaţiuni (dintre care majoritatea cu mai maulte locuri) cum are colectivul Locomotiva Galaţi, nu înseamnă a fi o secţie de canotaj care-şi merită numele. Sunt colective la Brăila, Galaţi şi Tulcea care au membri dornici să practice canotajul. In acest timp, la colectivele mai sus citate, ambarcaţiunile zac la magazii. Nu ar fi oare mai logic să se facă centre de antrenament, unde fiecare sportiv să aibă la dispoziţie ambarcaţiunile necesare? Ba da. Şi de acest lucru s’a convins din proprie experienţă Iovi Murgoci, preşedintele consiliului regional al asociaţiei Spartac. Asociaţia Spartac — respectiv consiliul ei central — a avut cele mai bune intenţii când a iniţiat anul trecut un curs de instructor de înnot şi canotaj cu pescari din deltă şi a înzestrat cu ambarcaţiuni colectivele sale din Tulcea, Chilia Veche, Sf. Gheorghe, Jurilofca etc. Numai că acest fapt a reprezentat o jumătate de măsură. Asociaţia n’a avut în vedere faptul că oamenii care au urmat şcoala de instructori sunt pescari, care vin o singură dată pe săptămână în centrele de reşedinţă şi care, deci, nu au posibilitatea să organizeze antrenamente regulate. Pe de altă parte, mai normal ar fi fost ca, prin instructorii pe care i-a format, asociaţia să se fi preocupat mai întâi de deşteptarea gustului membrilor săi din deltă pentru întreceri organizate de canotaj şi apoi să fi trimis ambarcaţiunile de concurs. Procedând invers, a făcut o treabă zadarnică şi azi tov. Murgoci, preşedintele consiliului regional al asociaţiei Sparrtac, este nevoit să facă o nouă repartizare a ambarcaţiunilor, grupându-le la Tulcea şi Brăila, după ce, până acum, ele au avut tot timpul să se deterioreze. SUNT MULTE DE FĂCUT, DAR TREBUE! Şi totul trebue să pornească de sus, de la activizarea comisiilor locale de nataţie şi canotaj din Galaţi şi Brăila şi prin înfiinţarea comisiilor de canotaj şi nataţie la Tulcea. Trebue reorganizate secţiile respective în colectivele în care ele există, şi organizata în majoritatea colectivelor. Trebue iniţiiate întreceri, tot mai multe întreceri, pentru că numai astfel vor fi popularizate aceste două sporturi, numai astfel Dunărea va adăposti, la gurile sale, o activitate vie la înnot şi canotaj. Când comisiile locale de canotaj din Brăila şi Galaţi, de pildă, vor organiza concursuri pe scară locală, cu ambarcaţiuni de concurs şi mai ales cu bărci pescăreşti, nu va mai fi nevoie ca sportivii din aceste centre să aştepte... organizarea pe linie centrală a unui concurs de mare fond pe Siret, pentru a avea în sfârşit ocazia să se întreacă. Iar colectivele sportive trebue să vadă în campionatul de nataţie al C.G.M. cea mai bună ocazie de angrenare a înnotătorilor lor în concursuri. La Galaţi, comisia locală de nataţie a fost reorganizată abia la 18 iunie, iar comitetul orăşenesc C.F.S. a purces abia la sfârşitul lui Iunie să... caute un loc de concurs, pe Dunăre. Locul a fost găsit în două ore. Dar pentru ca să fie căutat au trebuit luni şi luni de zile. Şi asta, când ai la dispoziţie, in afară de Dunăre şi lacul Brateş, două bazine de înnot care au nevoie de unele reparaţii şi P®t deveni minunate centre de iniţiere. Deci, trebue mai multă iniţiativă şi mai multă operativitate! Aşa după cum funcţionează la Brăila şi la Galaţi centre de antrenament la box, pot fi înfiinţate centre de antrenament la nataţie şi canotaj. Iar la Tulcea, dacă tov. Straton, preşedintele comitetului raional C.F.S. nu se va decide să iasă din inerţie, cei peste 200 de aspiranţi G.M.A., cărora le mai lipseşte proba de nataţie pentru a deveni purtători de insignă, vor organiza cu forţe proprii centrul de antrenament la înnot de care oraşul are nevoie. Sunt multe de făcut, dar trebue! Noi am arătat doar câteva aspecte. O analiză mai amănunţită va arăta şi mai clar ce este de făcut. Şi se impune să se pornească iute la treabă! V. ARNAUTU Dinamo a întrecut Locomotiva Griviţa Roşie in Cupa R. P. R. la rugbi Dinamo şi Locomotiva Griviţa Roşie, care au disputat Duminică pe Stadionul Giuleşti calificarea în următoarea etapă a Cupei R.P.R., au prestat un joc de bună calitate, făcând din matchul lor un spectacol interesant, pasionant uneori, şi în care fazele de calitate au abundat. Victoria a revenit echipei Dinamo cu 11—8. Locomotiva Griviţa Roşie a înscris prima, prin Ciobanu, încercarea fiind transformată de Zamfir. Tot Zamfir transformă o lovitură de pedeapsă: 8-0. După pauză, Dinamo îşi revine şi contraatacă organizat, reducând mereu din handicap. Astfel, Ghiuzeea, Cristoloveanu și Luric înscriu de trei ori, una din încercări fiind transformată de Florică Ghiondea. Scor final: 11—8 pentru Dinamo. Punctele au fost înscrise în urma unor spectaculoase acţiuni de joc, la care au colaborat mai mulţi jucători. încercarea lui Giobanu, de pildă, a fost rezultatul unei frumoase aruncări de la tuşe a lui Gică Petrescu. Cea mai frumoasă încercare a matchului afost însă aceia reuşită de Stan Luric, care a adus dealtfel şi victoria echipei Dinamo. Ambele echipe au dovedit că au o concepţie de joc, că îşi cunosc posibilităţile reale, că ştiu să construiască atacuri clare, atât pe linia de trei sferturi (în special Dinamo), cât şi cu înaintaşii. Calităţile fizice ale jucătorilor de la Dinamo au fost precumpănitoare în obţinerea victoriei. Deasemeni trebue remarcată dânzenia jucătorilor dinamovişti, care, deşi conduşi cu 8-0, au avut resurse pentru a refacehandicapul, jucând din ce în ce mai curajos, mai decis. Feroviarii au ,,scăpat“ cum se spune, victoria. E drept că echipa nu a fost nici de data aceasta complectă, dar și în alcătuirea pe care a prezentat-o, echipa a dovedit calități, jucând în prima repriză mult mai bine decât în matchul cu C.C.A. Mai trebue amintit că Locomotiva a jucat majoritatea timpului în 14 oameni, deoarece fundașul Denicki a fost eliminat încă din prima repriză. Toate acestea nu diminuiază cu nimic victoria echipei Dinamo, victorie clară, meritată și răsplătiri pe drept cu vii aplauze de spectatori, întâlniri ca aceea de Duminică nu pot să ducă decât la progresul rugbiului nostru, la lărgirea numărului celor care îl practică. Pentru aceasta, ambele formaţii merită să fie felicitate. La aspectul frumos al întâlnirii au contribuit toţi jucătorii care au evoluat. Menţiuni speciale se cuvin următorilor: Stan Luric, Emil Dumitrescu, Buda Jugănaru, Titi Ionescu, Teodorescu-Teiuş, Ghiondea Ghiuzelea şi Paloşanu de la învingători şi "Picu II, Pârcălăbescu Ciobanu, Cocor, Georgescu, Tell Diamandi, Denichi (atât cât juca!). Arbitrajul lui Cornel Munteanu autoritar ca de obicei, a înlesnit o desfăşurare normală a jocului. Totuşi, credem că arbitrul nu a procedat just atunci când l-a eliminat pe Denichi (care nu greşise atât de grav şi care este cunoscut ca un jucător disciplinat). Arbitrul a greşit şi atunci când a acordat Locomotivei lovitura de pedeapsă transformată de Zamfir (acolo fusese mai întâi un „înainte“ can trebuia sancționat). ★ In celelalte matchuri ale etape s-au înregistrat următoarele rezultate : C.C.A.—Locomotiva P.T.T.: 38-6 Metalul-Dinamo 9: 9—3. Prin oraşele de la gurile bătrânului fluviu SPORTUL POPULAR Pag. 2-a Nr. 2077 i A fost sîaraefite pentru j ii arul „Sp&iîul Patfruiaf" j și revista „Städten" s© i pot iac©: în B»e«?©ști ia Centrul de dansare a j str. Const. M&le j 14, te!©fon 4.85.06 iar în țară ia toate ceiîîr©l© i de difuzare a Presei din tec^ităffte resf*©ct*¥e. j ___!