Sportul Popular, iulie 1952 (Anul 7, nr. 2077-2090)

1952-07-01 / nr. 2077

UN EXEMPLU CARE NU TREBUE URMAT! Una din cele mai importante sar­cini ale corespondentului de presă este desigur aceea de a cunoaşte cât mai temeinic problemele pe care intenţionează să le trateze In corespondenţele sale. De cele mai multe ori, simpla documentare teo­retică nu este insă suficientă. Cum poate oare, de pildă, un co­respondent să scrie despre munca unui strungar dacă el nu-l cu­noaşte pe acesta la locul său de muncă, dacă nu vede cuţitul strun­gului înfigându-se adânc în bucata de fier, dacă nu poate să înţelea­gă încordarea şi apoi mulţumirea pe care i-o dă muncitorului, fie­care piesă lucrată peste normă. Pentru corespondentul sportiv, sarcinile sunt aceleaşi. Numai cu­noscând bine toate problemele le­gate de activitatea sportivă, trăind intens viaţa sportivă în colectivul din care face parte, corespondentul sportiv va şti să deosebească pro­blemele importante de cele mai puţin importante, să deosebească faptele esenţiale de cele secun­dare şi să le trateze cu justeţe. Participarea activă a corespon­denţilor de presă la viaţa sportivă dă acestora posibilitatea de a-şi îndeplini în cât mai bune condi­­ţiuni sarcinile, dar, în acelaş timp, îl obligă pe fiecare să aibă în tot timpul o comportare tovărăşească, cinstită, să contribue la întărirea spiritului de disciplină, de sporti­vitate, să fie în orice împrejurare un exemplu pentru toţi ceilalţi sportivi. Ziarul nostru se mândreşte cu acei corespondenţi de presă care, prin comportarea lor, cinstesc numele sportivilor în mijlocul că­rora trăesc, cinstind în acelaş timp şi titlul de „comandant al opiniei publice proletare“, cum îi numeşte tovarăşul Stalin pe corespondenţi. Pentru acei corespondenţi de presă care dovedesc o atitudine necinstită, cosmopolită, pentru acei corespondenţi care dau dovadă de indisciplină, vedetism etc., ziarul nu poate avea însă niciun fel de îngăduinţă. De curând, cu prilejul finalelor de fotbal ale campionatelor univer­­sitare disputate la C. Lung P.Moldo­­venesc, unul dintre corespondenţii noştri, Dumitru Poposcu, jucător In echipa de fotbal „Ştiinţa­‘-Petro­­şani, a avut o asemenea compor­­­tare. In partida dintre „Ştiinţa“ Petroşani şi „Ştiinţa“ Bucureşti (IZl­V), Dumitru Popescu a prestat tot timpul un joc brutal, lovindu-şi adversarii, întrebuinţând deseori loviturile atunci când se vedea de­posedat de minge. Publicul spec­tator nu a putut rămâne indiferent faţă de această atitudine huliga­nică, cerând eliminarea lui de pe teren. In min. 75 al jocului, elimi­nat pentru joc brutal şi lovirea adversarului, Dumitru Popescu a refuzat să părăsească terenul. Ur­mând exemplul coechipierului său, jucătorul Vasiu a început să in­sulte arbitrul. Rezultatul: echipa colectivului „Ştiinţa“ Petroşani a fost eliminată de pe teren, comisia de litigiu hotărind pierderea matchului cu 3—0 şi apoi elimina­rea echipei din competiţie. Iată unde a dus comportarea a­­cestui corespondent. El a arătat că nu merită încrederea sportivilor din Petroşani, că nu merită încre­derea ziarului nostru. „Corespondent­ul — ne învaţă M. I. Carm­in — este ochiul opiniei pu­blice. El formează opinia publică, el trebue să se bucure de o mare autoritate; greşelile tiu i se iartă“. Colegiul de redacţie al ziarului nostru a hotărât scoaterea din munca de corespondent a lui D. Popescu, pentru condamnabila ati­tudine manifestată în jocul de fot­bal de la C. Lung Moldovenesc. In acelaş timp, ziarul nostru evidenţiază pe corespondentul N. Olaru de la Şc. Superioară Peda­gogică din Bucureşti, care, cu pri­lejul finalelor de oină­rie campio­natelor universitare desfăşurate la Craiova, a avut o comportare ire­proşabilă, servind de exemplu pen­tru toţi ceilalţi sportivi. Tovarăşi corespondenţi, nu urmaţi drumul lui D. Popescu! Urmaţi exemplul corespondentului N. Olaru! Fiţi cinstiţi! Nu uitaţi că în sport învinge cel care este mai bun! Daţi dovadă de disci­plină, de principialitate, arătaţi că sunteţi pătrunşi de spiritul nou care trebue să călăuzească pe fie­care sportiv! După o bucată de drum, prive­liştea nu--ţi mai oferă nimic nou: aceeaşi apă gălbuie, liniştită, stră­juită deoparte şi de alta de un brâu de sălcii pletoase. Şi atunci, în timp ce vaporul lasă în urma sa dâre lungi pe apa bătrânului fluviu, intri în vorbă cu tovarăşii­­ de călătorie. Interesant este faptul că fiecare dintre ei, indiferent de ocupaţia pe care o are, îţi poate vorbi ore întregi despre Dunăre: marinarul ca despre cel mai ieftin mijloc de transport, pescarul şi plugarul ca despre o sursă nesecată de bogăţii, omul de litere ca despre un mile­nar şi totuşi mereu nou izvor de inspiraţie. Iar dacă cel cu care stai de vorbă este şi un iubitor al sport­ului, el îţi va povesti neapă­rat despre sutele de oameni, care, mai ales în zilele libere, găsesc un înnot cea mai plăcută distracţie sa­u despre bărcile care, mânate de braţe vânjoase, brăzdează în lung şi’n lat apa fluviului. Dar, la povestirea sa se va strecura dese­ori un „şi totuşi“. Iar dacă po­poseşti în vreunul din centrele de la gurile Dunării — Galaţi, Brăila sau Tulcea — vei înţelege dace povestirea n'a fost prea ve­selă. VIAŢA PE APĂ, SPORT PE USCAT! Situaţia este în general aceeaşi: în centrele de la gurile Dunării, sportul a prins să engreneze masse largi de oameni ai muncii. Şi asta nu numai la Galaţi, Brăila sau Tulcea, dar şi la Sulina, Gh­iia Veche sau Sf. Gheorghe. Ieşiţi din fabrică şi uzine, plecaţi de la munca câmpului sau întorşi de la pescuit, oamenii vin cu plăcere pe terenul de sport. Şi astfel, la Brăila şi Galaţi se practică pe o scară largă boxul şi fotbalul, iar la Tulcea şi Sulina fotbalul şi, în mai mică măsură, voleiul. Sporturi... teres­tre. Şi dacă vei discuta cu condu­cătorii mişcării sportive din cen­trele respective, şi îţi vor da cele mai diferite explicaţii. Vor începe cu cele mai simple: lipsa de cadre tehnice pentru înnot şi canotaj, lipsa de ambarcaţiuni, lipsa de ame­najări care să poată permite în­cepătorilor să im­oare fără risc. Vor încheia cu cele mai compli­cate­ un factor psihologic, care-i oprește pe oameni. Mă rog, văzând atâta apă in jurul lor, oamenii ar vrea să facă măcar sport pe uscat! Ca şi când malurile Dunării n’ar fi zilnic pline de oameni de toate vârstele care înn­oată de ţi-e mai mare dragul! Ca şi când pescarii, când vin cu bărcile de la Chilia Veche la Tulcea, cale de zeci de kilometri, nu-şi scuipă, voiniceşte, în palme şi pornesc o întrecere de crezi că barca sboară pe apă! Cauzele sunt cu totul altele. Şi stând de vorbă fie cu preşedinţii comitetelor C.F.S., fie cu pre­şedinţii colectivelor sportive, am ajuns împreună la concluzia că este vorba de nepăsare, de lipsă de ini­ţiativă, de inerţie... ..BROSCĂRII“­ I " Să luăm, de pildă, înnotul. Stând de vorbă cu tovarăşi de la colecti­vele Progresul, Locomotiva, Meta­lul S.R.T. sau Constructorul Ga­laţi, dela Metalul, Locomotiva, FI. Roşie sau Constructorul Brăila, dela Progresul sau Spartac Tulcea, vei afla acelaş lucru: „Oamenii noştri, tovarăşe, ştiu să im­oate. Dar ce vrei, fără sta! „Broseani”! Aşa cum au prins şi ei, învăţând singuri. La bazin, nu fac treabă“. Termenul de „broseari“ este răspândit prin toate centrele de pe malul Dunării. El vrea să­ arate că oamenii respectivi imnpetă fără stil, ca broaştele (ca şi când,însio­­tul bras n’ar fi, direct inspirat­ din „stilul“ broaştelor). Dar ca să pună mâna şi că-d Înveţe pe „bros­­cari“ să tanoat© după toate reguulile tehnice, asta nu le-a mai venit în minta activiştilor sportivi din re­giunea Galaţi. Că lipsesc amenajări speciale, că lipsesc instructori, asta este foarte adevărat­ Dar tot la fel de adevărat este că lipseşte, la primul rând spiritul de inţiativă. Şi iată,un exemplu:,Când a­­ vorbit cu activiştii din Brăila, respectiv cu tov. Teodorescu, acesta ne-a lăudat mult modul în care tov. director Bălmeanu sprijină sportul. Am stat de vorbă şi cu tov. director. Intr’adevăr, tovarăşul iubeşte din toată inima sportul şi-l sprijină cu toate puterile. Dar... „ăştia nu sunt oameni de ispravă“, ne-a spus tov. Bălineanu. „Ăştia“ erau tov. Teo­­dorescu şi alţi doi activişti sportivi ai cercului Metalul Viitorul, care ne însoţiseră în vizita la director. ..N’au un pic de iniţiativă, a con­tinuat tov. director. Aşteaptă totul­­să le pice de sus“. Dovada am a­­loc. Discutând cu tov. di­rector situaţia, „broecarilor“, dân­sul s’a arătat dispus să sprijine amenajarea unui centru de antre­nament pentru cei care ştiu să în­­noate. Calculând cheltuielile nece­sare, am ajuns la concluzia că... nu trebue să coste nic­iun ban. Folo­­sindu-se ceşeiurile de lemn, plută şi sârmă, pot fi amenajate prin muncă voluntară câteva culoare, pe o lungime de 100 m, pe malul Dunării, pe care vnnotătorii se vor putea perfecţiona în cele mai bune condiţii de siguranţă. Şi, curând, muncitorii de la „Viitorul“ vor avea la dispoziţie o bază de nataţiie. Iar activiştilor sportivi nu le venisa până acum în minte această posi­bilitate! Când în toate colectivele din Galaţi, Brăila şi Tulcea vor lua fiinţă secţii de nataţie, când comi­tetul raional C.F.S. Tulcea se va lov. Lucian Mandrea, pre­­­şedintele colectivului Construc­torul Galaţi nu ştie să îmioate. Findu-i frică de apă, ne-a mărturisit dânsul, nu-i poate îndemna pe alţii să-şi rişte via­ţa... înnotând, decide să formeze o comisie locală de nataţie, când­ comisiile locale din cele trei centre se vor hotărî să pro­grameze concursuri şi când colec­tivele sportive vor organiza cam­pionatul de nataţie al C.G.M., din rândurile „bioscurilor“ de pe ma­lul Dunării, se vor ridica multe ca­dre valoroase de înmotători. Şi atunci brăilenii şi gălăţenii vor vorbi despre succesele înnotătorilor lor cu aceeaşi mândrie cu care vorbesc azi despre boxeuri. CANOTAJUL ŞI AMBARCAŢIU­NILE ASOCIAŢIEI SPARTAC La Galaţi, la colectivul Metalul S.H.T., canotajul ar putea să meargă bine. Există aci vreo 15 caiace, în secţie se antrenează re­gulat vreo 50—60 de salariaţi, in majoritate muncitori, există ele­mente fruntaşe. Aci nu există însă o unitate de vedere între fruntaşii secţiei şi antrenor, nu există un spirit sănătos, muncitoresc. Deşi comitetul C.F.S., comitetul de partid şi U.T.M. au analizat situa­ţia din această secţie, lucrurile nu s’au îmbunătăţit prea mult. Şi nici nu se vor îmbunătăţi atâta timp cât măsurile se vor rezuma la câ­teva suspendări, în loc să se por­nească la o temeinică muncă de e­­ducare a sportivilor din această secţie. In general însă, secţia de cano­taj a colectivului Metalul S.R.T. este smgura care-şi merită numele în toate cele trei centre de pe ma­lul Dunării, deşi ambarcaţiuni mai au şi colectivele Locomotiva Galaţi şi­ Brăila, Progresul Galaţi, Metalul Siaiia, Spartac Tulcea etc. Dar a avea 6 caiace, un echil şi o iotă şi doar 6 oameni în secţia de cano­taj, cum are colectivul Locomo­tiva Brăila, sau a avea 16 oameni într-o secţie care numără 16 am­barcaţiuni (dintre care majoritatea cu mai maulte locuri) cum are co­lectivul Locomotiva Galaţi, nu în­seamnă a fi o secţie de canotaj ca­re-şi merită numele. Sunt colective la Brăila, Galaţi şi Tulcea care au membri dornici să practice cano­tajul. In acest timp, la colectivele mai sus citate, ambarcaţiunile zac la magazii. Nu ar fi oare mai logic să se facă centre de antrenament, unde fiecare sportiv să aibă la dispoziţie ambarcaţiunile necesare? Ba da. Şi de acest lucru s’a con­vins din proprie experienţă Iov­­i Murgoci, preşedintele consiliului regional al asociaţiei Spartac. Aso­ciaţia Spartac — respectiv consiliul ei central — a avut cele mai bune intenţii când a iniţiat anul trecut un curs de instructor­ de înnot şi canotaj cu pescari din deltă şi a înzestrat cu ambarcaţiuni colecti­vele sale din Tulcea, Chilia Veche, Sf. Gheorghe, Jurilofca etc. Numai că acest fapt a reprezentat o ju­mătate de măsură. Asociaţia n’a avut în vedere faptul că oamenii care au urmat şcoala de instructori sunt pescari, care vin o singură dată pe săptămână în centrele de reşedinţă şi care, deci, nu au po­sibilitatea să organizeze antrena­mente regulate. Pe de altă parte, mai normal ar fi fost ca, prin in­structorii pe care i-a format, aso­ciaţia să se fi preocupat mai întâi de deşteptarea gustului membrilor săi din deltă pentru întreceri or­ganizate de canotaj şi apoi să fi trimis ambarcaţiunile de concurs. Procedând invers, a făcut o treabă zadarnică şi azi tov. Murgoci, pre­şedintele consiliului regional al a­­sociaţiei Sparrtac, este nevoit să facă o nouă repartizare a ambar­caţiunilor, grupându-le la Tulcea şi Brăila, după ce, până acum, ele au avut tot timpul să s­e deterio­reze. SUNT MULTE DE FĂCUT, DAR TREBUE! Şi totul trebue să pornească de sus, de la activizarea comisiilor lo­cale de nataţie şi canotaj din Ga­laţi şi Brăila şi prin înfiinţarea co­misiilor de canotaj şi nataţie la Tulcea. Trebue reorganizate sec­ţiile respective în colectivele în care ele există, şi organizata în majoritatea colectivelor. Trebue ini­­ţiiate întreceri, tot mai multe în­treceri, pentru că numai astfel vor fi popularizate aceste două sporturi, numai astfel Dunărea va adăposti, la gurile sale, o activitate vie la înnot şi canotaj. Când­ comisiile locale de canotaj din Brăila şi Ga­laţi, de pildă, vor organiza con­cursuri pe scară locală, cu ambar­caţiuni de concurs şi mai ales cu bărci pescăreşti, nu va mai fi ne­voie ca sportivii din aceste centre să aştepte... organizarea pe linie centrală a unui concurs de mare fond pe Siret, pentru a avea în sfâr­­şit ocazia să se întreacă. Iar co­lectivele sportive trebue să vadă în campionatul de nataţie al C.G.M. cea mai bună ocazie de angrenare a înnotătorilor lor în concursuri. La Galaţi, comisia locală de na­taţie a fost reorganizată abia la 18 iunie, iar comitetul orăşenesc C.F.S. a purces abia la sfârşitul lui Iunie să... caute un loc de con­curs, pe Dunăre. Locul a fost găsit în două ore. Dar pentru ca să fie căutat au trebuit luni şi luni de zile. Şi asta, când ai la dispoziţie, in afară de Dunăre şi lacul Brateş, două bazine de înnot care au ne­voie de unele reparaţii şi P®t de­veni minunate centre de iniţiere. Deci, trebue mai multă iniţiativă şi mai multă operativitate! Aşa după cum funcţionează la Brăila şi la Galaţi centre de antrenament la box, pot fi înfiinţate centre de antrenament la nataţie şi canotaj. Iar la Tulcea, dacă tov. Strat­on, preşedintele comitetului raional C.F.S. nu se va decide să iasă din inerţie, cei peste 200 de aspiranţi G.M.A., cărora le mai lipseşte proba de nataţie pentru a deveni purtători de insignă, vor organiza cu forţe proprii centrul de antre­nament la înnot de care oraşul are nevoie. Sunt multe de făcut, dar trebue! Noi am arătat doar câteva aspecte. O analiză mai amănunţită va arăta şi mai clar ce este de făcut. Şi se impune să se pornească iute la treabă! V. ARNAUTU Dinamo a întrecut Locomotiva Griviţa Roşie in Cupa R. P. R. la rugbi Dinamo şi Locomotiva Griviţa Roşie, care au disputat Dumi­nică pe Stadionul Giuleşti califica­rea în următoarea etapă a Cupei R.P.R., au prestat un joc de bună calitate, făcând din matchul lor un spectacol interesant, pasionant u­­neori, şi în care fazele de calitate au abundat. Victoria a revenit echipei Dinamo cu 11—8. Locomotiva Griviţa Roşie a în­scris prima, prin Ciobanu, în­cercarea fiind transformată de Zamfir. Tot Zamfir transformă o lovitură de pedeapsă: 8-0. După pauză, Dinamo îşi revine şi contraatacă organizat, reducând mereu din handicap. Astfel, Ghiu­­ze­ea, Cristoloveanu și Luric în­scriu de trei ori, una din încercări fiind transformată de Florică Ghiondea. Scor final: 11—8 pen­tru Dinamo. Punctele au fost înscrise în urma unor spectaculoase acţiuni de joc, la care au colaborat mai mulţi ju­cători. încercarea lui Giobanu, de pildă, a fost rezultatul unei fru­moase aruncări de la tuşe a lui Gică Petrescu. Cea mai frumoasă încercare a matchului a­­­fost însă aceia reuşită de Stan Luric, care a adus dealtfel şi victoria echipei Dinamo. Ambele echipe au dovedit că au o concepţie de joc, că îşi cunosc posibilităţile reale, că ştiu să con­struiască atacuri clare, atât pe li­nia de trei sferturi (în special Di­namo), cât şi cu înaintaşii. Cali­tăţile fizice ale jucătorilor de la Di­namo au fost precumpănitoare în obţinerea victoriei. Deasemen­i tre­­bue remarcată dânzenia jucătorilor dinamovişti, care, deşi conduşi cu 8-0, au avut resurse pentru a re­face­­handicapul, jucând din ce în ce mai curajos, mai decis. Fero­viarii au ,,scăpat“ cum se spune, victoria. E drept că echipa nu a fost nici de data aceasta com­plectă, dar și în alcătuirea pe care a prezentat-o, echipa a dovedit ca­lități, jucând în prima repriză mult mai bine decât în matchul cu C.C.A. Mai trebue amintit că Lo­comotiva a jucat majoritatea timpului în 14 oameni, deoarece fundașul Denicki a fost eliminat încă din prima repriză. Toate acestea nu diminuiază cu nimic victoria echipei Dinamo, vic­torie clară, meritată și răsplătiri pe drept cu vii aplauze de specta­tori, întâlniri ca aceea de Dumi­nică nu pot să ducă decât la pro­­gresul rugbiului nostru, la lărgi­rea numărului celor care îl prac­tică. Pentru aceasta, ambele for­maţii merită să fie felicitate. La aspectul frumos al întâlnirii au contribuit toţi jucătorii care au e­­voluat. Menţiuni speciale se cuvin următorilor: Stan Luric, Emil Du­mitrescu, Buda Jugănaru, Titi Io­nescu, Teodorescu-Teiuş, Ghiondea Ghiuzelea şi Paloşanu de la învin­gători şi "Picu II, Pâ­rcălăbescu Ciobanu, Cocor, Georgescu, Tell Diamandi, Denichi (atât cât­­ juca!). Arbitrajul lui Cornel Munteanu autoritar ca de obicei, a înlesnit o desfăşurare normală a jocului. To­tuşi, credem că arbitrul nu a pro­cedat just atunci când l-a eliminat pe Denichi (care nu greşise atât de grav şi care este cunoscut ca un jucător disciplinat). Arbitrul a greşit şi atunci când a acordat Lo­­comotivei lovitura de pedeapsă transformată de Zamfir (acolo fu­sese mai întâi un „înainte“ can trebuia sancționat). ★ In celelalte matchuri ale etape s-au înregistrat următoarele rezul­tate : C.C.A.—Locomotiva P.T.T.: 38-6 Metalul-Dinamo 9: 9—3. Prin oraşele de la gurile bătrânului fluviu SPORTUL POPULAR Pag. 2-a Nr. 2077 i A fost sîaraefite pentru j ii arul „Sp&iîul Patfruiaf" j și revista „Städten" s© i pot iac©: în B»e«?©ști ia­­ Centrul de dansare a j str. Const. M&le j 14, te!©fon 4.85.06 iar­ în țară ia toate ceiîîr©l© i de difuzare a Presei din­ tec^ităffte resf*©ct*¥e. j ___!

Next