Sportul Popular, februarie 1953 (Anul 8, nr. 2181-2191)
1953-02-03 / nr. 2181
O aniversare scumpă întregii omeniri iubitoare de pace S’au împlinit şi 10 ani fie la istorica victorie repurtată de eroii Armatei Sovietice la Stalingrad asupra fasciştilor germani. ta vara anului 1942, după ce istoricele victorii sovietice din iarna acelui an spulberaseră mitul „invincibilităţii" armatelor germane, hoardele hitleriste, incapabile să mai susţină o ofensivă pe întregul front, si-au îndreptat toate forţele in direcţia Stalingradului, urmărind să ia acest oraş „din mers", să taie legăturile dintre Moscova şi regiunile industriale şi agricole din Răsărit, să învăluiască Moscova dinspre Est şi s’o atace din această parte. Tovarăşul Stalin, cu geniala sa putere de previziune, a descoperit intenţiile inamicului şi a elaborat un vast plan de înfrângere definitivă a armatelor hitleriste. Stalingradul a devenit mormântul năvălitorilor hitlerişti. Cele 143 de zile de lupte de stradă — adevărată încleştare pe viaţă şi pe moarte, în care ostaşul sovietic a arătat superioritatea sa zdrobitoare, izvorîtă din patriotismul său fierbinte şi din conştiinţa dreptăţii cauzei pentru care lupta — au măcinat armatele hitleriste. Intre timp, „aliaţii“ întârziau intenţionat descinderea celui de-al doilea front, după principiul atât de clar expus de Truman, fostul preşedinte al S.U.A pe atunci senator: „Dacă vom vedea că Germania câştigă, va trebui să ajutăm Rusia, iar dacă va câştiga Rusia va trebui să I ajutăm Germania. Şi, in acest chip, să se distrugă ei între ei, I cât mai mulţi”. La 19 Noeimbrie 1942 însă, I începe marea contraofensivă soldată cu măreaţa victorie de la 2 Februarie 1943. Rod al puterii de nezdruncinat a statului sovietic, al conducerii înţelepte a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi a marelui comandant de oşti, tovarăşul Stalin, victoria de la Stalingrad a însemnat nu numai primul ipas spre eliberarea regiunilor sovietice vremelnic ocupate, ea a confirmat şi superioritatea tacticii şi strategiei militare a forţelor armate ale URS.S. Măreaţa victorie de la Stalingrad a însemnat totodată zorile unei vieţi noi pentru toate popoarele subjugate de Milerişti, cărora viteaza Armată Sovietică le-a redat odată cu libertatea, adevărata independenţă naţională. Pe locurile unde au sângerat ostaşii sovietici apărând, în nu- mele celor mai scumpe idealuri ale omenirii, oraşul care poartă numele lui Stalin, oamenii sovietici înalţă azi măreţe construcţii, traduc în viaţă visul de aur al omenirii: comunismul, oraşul-eroru este azi mai luminos, mai frumos ca înainte Stepa dintre Volga şi Don este azi străbătută de canalul navigabil Volga-Don „V. I. Lenin", mii şi mii de hectare de stepe au fost irigate. Stalingradul simbolul eroismului în luptă al poporului sovietic, a devenit şi un simbol al eroismului în muncă al constructorilor comunismului ! Pentru poporul nostru, ziua de 2 Februarie este o sărbătoare scumpă, la fel ca şi pentru popoarele celorlalte ţări de democraţie populară, ca şi pentru oamenii muncii din toate ţările lumii. Iar imperialiştii aţâţători la război, care azi îşi aduc aminte de ziua de 2 Februarie , anului 1943 cu aceeaşi groază cu care acum 10 ani au lua cunoştinţă de măreaţa victorii de la Stalingrad, să ia seama lagărul păcii este azi mai puternic, ca oricând- El are în frunte Marea Uniune Sovietică fortăreaţa invincibilă a păcii pe marele stegar al păcii tovarășul Stalin! Sportivii luptă pentru îndeplinirea Cincinalului in 4 ani ANGAJAMENTELE DEVIN FAPTE Cu deosebită însufleţire au pornit minerii şi constructorii din Uricani să dea viaţă angajamentului de a îndeplini Cincinalul în 4 ani In aparate ca şi pe şantierele de construcţii primele rezultate înregistrate ilustrează avânzul cu care se munceşte pentru respectarea angajamentelor luate în faţa Partidului. Astfel, tânărul constructor Dumitru Nichita, zidar calificat după metoda sovietică Cotlear, a obţinut in prima lună a anului 1953 depăşiri de normă de peste 80 la sută. La fel zidarul Rulff Ioan, aplicând metoda stahanovistului sovietic Orlov, a reuşit să obţină un indice de 1,56. In orele libere cei doi zidari fruntaşi pot fi întâlniţi în sala clubului jucând şah sau studiind articole sportive din ziare şi reviste. Succese frumoase în producţie obţine „Brigada Păcii“ condusă de minerul Gh. Popescu. Membrii acestei brigăzi realizează zilnic depăşiri de normă de peste 45 la sută. Deasemeni tinerii mineri Hiter Alfred şi Karl Nicolae depăşesc normele cu peste 30 la sută. Atât membrii brigăzii cât şi ceilalţi doi mineri îndrăgesc sportul şi pot fi văzuţi deseori pe terenurile colectivului sau în sala clubului jucând şah sau tenis de masă. ALBU FLORIAN corespondent FOLOSIND METODELE DE LUCRU SOVIETICE Alături de toţi muncitorii fruntaşi din uzinele metalurgice „Vasile Roaită“ din Capitală, care au pornit cu elan la realizarea şi depăşirea sarcinilor ce le revin în cadrul primului nostru plan cincinal, sunt şi sportivii. Astfel, fotbalistul Mircea Mocanu, strungar stahanovist, folosind metodele sovietice Bâcov-Bortkievici, dă zilnic până la 3 norme jumătate. Deasemeni, fotbaliştii Calin Nicolae şi Marin Ioniţă, strungari stahanovişti, obţin depăşiri de normă de peste 150 la sută. La răspândirea metodelor de lucru sovietice, o contribuţie însemnată au maeştrii stahanovişti Gh. Voicu şi Constantin Niculescu. Sportivii sunt mândri că cei doi maeştri stahanovişti, care îi ajută mult în activitatea lor profesională, sunt unii dintre cei mai activi sportivi. Ei au cucerit de curând insigna G.M.A. ION BAHMUŢEANU corespondent Ne scriu corespondenţii de la sate Pentru o cât mai bună popularizare a complexului G.M.A. în rândul ţăranilor muncitori din comuna Buchin, raionul Caransebeş, colectivul sportiv din localitate a iniţiat organizarea unor conferinţe despre importanţa sportului pentru munca de înaltă productivitate. In acest scop, a fost pregătit un colectiv de conferenţiari aleşi din rândul celor mai pricepuţi tineri din comună cu recomandata organizaţiei de bază U.T.M. Printre conferinţele care au avut loc se numără: „Sportul in U.R.S.S.“, „Importanţa sportului de massă“, „Să cucerim insigna G.M.A.“, etc. Totodată, biblioteca satului a fost îmbogăţită cu noi cărţi sportive.Datorită acestei preocupări manifestată de colectivul sportiv cât şi sprijinului preţios dat de organizaţiile de massă, comuna noastră numără 43 purtători de insignă. H. VICHENTE corespondent Manifestaţii sportive in cinstea zilei de 16 Februarie In fiecare an sportivii ţării noastre întâmpină ziua de 16 Februarie participând la concursurile organizate la diferite discipline sportive. Şi anul acesta competiţiile în cinstea zilei de 16 Februarie cunosc o largă desfăşurare in oraşele patriei noastre. Corespondentul nostru din Bacău — Florian Călţun — ne relatează că întrecerile de volei şi baschet pentru „Cupa 16 Februarie“ au început în localitate de două săptămâni, jocurile disputându-se în sălile colectivelor Spartac şi Avântul Steaua Roşie. Până acum, cele mai interesante matchuri au fost cele de volei masculin dintre echipele Progresul şi Locomotiva (2—0 pentru prima formaţie) şi de baschet masculin dintre echipele Avântul şi Şantierul (17—16 pentru Şantierul). In Capitală, jocurile au continuat Sâmbătă şi Duminică, înregistrându-se următoarele rezultate : Progresul Casa Scânteii — Flamura Roșie M.I.U. (baschet feminin) 49—41 (31—19); Locomotiva C.F.R. — Flacăra (volei feminin) 3—0 (0, 3, 9); Locomotiva C.F.R. — Constructorul (baschet feminin) 88—47 (39— 17) ; Locomotiva P.T.T. — Locomotiva C.F.R. (baschet masculin) 73—62 (36—28). In finala „Cupei 16 Februarie“ la baschet masculin se vor întâlni echipele Spartac R.R.P.R. și Locomotiva P.T.T. întrecerile feminine, care se dis-* pută sistem turneu, continuă azi* în sala Locomotiva C.F.R. Giuleşti, cu marchurile: Flamura Roşie — Flacăra (volei, ora 17,30) şi Locomotiva C.F.R. — Flamura Roşie (baschet, ora 19). ★ In cinstea zilei de 16 Fe-^ruarie consiliul regional Bucureşti al asociaţiei Locomotiva organizează prin colectivul Ministerului Transporturilor un concurs de gimnastică sportivă pentru gimnaşti de categoria Il-a şi a 111 - a. Gimnaştii care n’au obţinuţi deocamdată clasificarea, dar sunt pregătiţi pentru categoria Ili-a, vor putea participa la concurs, având astfel ocazia de a obţină clasificarea respectivă. Concursurile, atât la bărbaţi cât şi la femei, se vor desfăşura după programul unic de clasificare pe anul 1951/52 la următoarele aparate: bară, paralele, cal cu mânere, inele, săritura peste cal şi sol — la bărbaţi, bară, paralele inegale, bârnă, inele, săritura peste cal şi sol — pentru femei. Întrecerea se va desfăşura pe echipe — formate din câte opt gimnaşti — şi individual. Numărul echipelor ca şi al gimnaştilor participanţi nu este limitat. Colectivele care doresc să-şi înscrie echipele sau gimnaşttii la concursul de gimnastică dotat cu Cupa „16 Februarie“ se vor adresa până la 12 Februarie comisiei de gimnastică a comitetului Elevii din Buzău se pregătesc pentru campionatul republican al şcolilor medii, medii tehnice şi profesionale In colectivele sportive şcolăreşti din Buzău activitatea sportivă în vederea campionatului republican al şcolilor medii, medii tehnice şi profesionale se intensifică din zi în zi. Sub conducerea profesoarei Viorica Teodorescu, elevele şcolii pedagogice participă la antrenamentele care au loc de trei ori pe săptămână în cadrul secţiei de gimnastică. La antrenamentele de până acum s-au remarcat gimnastele: Maria Râpcanu, Georgeta Ciocoiu şi Anişoara Bocioecă. O intensă activitate desfăşoară şi echipa de gimnastică a liceului de băieţi, care pregăteşte exerciţii pentru categoria de juniori. S-au evidenţiat prin comportarea lor Moscu Popescu, Adrian Ionescu şi Gil Herşcu Echipele liceului de fete şi colectivele sportive Rezervele de Muncă Nr. 2 și Nr. 3 se pregătesc și ele cu râvnă in vederea campionatelor. CHRISTIAN OLTEANU, coresp. CU SCHIURILE DELA SINAIA LA CHEIA Masivul Gârbova — Munţii Baiului, pe distanţa vârful Unghia Mare — vârful Neamţu, apoi prin pasul Predeluş peste munţii Prişcu, peste cumpăna de ape dela izvoarele văii Târlungului, Muntele Cioara, Munţii Teleajenului până la pasul Bratocea — 130 km. în 6 zile — iată traseul realizat de curând de echipa de alpinişti a Casei Centrale a Armatei care a avut de înfruntat viscole puternice, geruri şi ninsori. Pe o distanţă de mai bine de 20 km., creasta munţilor Gârbova cuprinde numeroase vârfuri a căror înălţime atinge 1900 m. Până acum alpiniştii au subapreciat dificultăţile pe care le prezintă acest masiv, susţinând că e bun „numai pentru păscutul oilor“. Este drept că şi noi am avut această impresie la început şi deaceea am şi lăsat la Sinaia pioletul şi colţarul, a căror lipsă am simţit-o de nenumărate ori pe traseu. Coborind din Bucegi în ziua de 17 Ianuarie, am urcat la cabana Piscul Câinelui, de unde ne-am îndreptat către primul vârf pe care trebuia să-l atingem In drumul nostru. Piscul Câinelui (1656 m.) Urcuşul prin pădure a fost anevoios din cauza zăpezii mari şi a greutăţii sacilor. In drum am ajuns din urmă un grup numeros de schiori cu care am mers un timp împreună. Ei s’au oprit intr’o minunată căldare plină ca zăpadă prăfuită și in curând covorul alb de omăt care până atunci nu avea decât o minusculă urmă de iepure, a fost brăzdat deserpentinele făcute de schiori. Un ultim salut şi am rămas numai noi şi munţii care ne înconjurau. In spatele nostru au apărut din nou Bucegii, zid cenuşiu brăzdat de brânele trocnite, călcate doar de capre negre. Spre sud, departe, intr’o mantie de zăpadă îngheţată, apare ultimul sol al Gârbovei, vârful Răzoarele, care, sub razele soarelui, pare că poartă o platoşă de argint. Vântul suflă puternic iar temperatura este de minus 9° la soare. Pe creste apare negura, iar zăpada pe care mergem e îngheţată. Mersul cu schiul devenise imposibil. Vântul înteţit şi rafalele de zăpadă aşezau pehainele noastre o promoroacă groasă de ghiaţă. Am trecut peste vârfuri, ocolind o sumedenie de căldări pline cu ghiaţă în care vântul alerga vijelios ducând cu el nenumărate vârtejuri de zăpadă. Bătând trepte în zăpada îngheţată, am înaintat un şir fără a vorbi prea mult. Am urcat pe creasta unui munte a cărui muchie fusese desgolită de vânt. Acele de ghiaţă se rupeau sub picioarele noastre provocând un sgomot de sticlă spartă. Către amiază, am depăşit muntele Valea Rea şi am ajuns pe Baiul Mic■ Negura ne a făcut să pierdem creasta principală, lucru pe care l-am constatat după ce parcursesem o bună parte dintr-o muchie laterală orientată către est. Am urcat înapoi pe creastă, unde am montat, prin ceaţă, cortul, pregătindu-ne apoi de culcare. Deşi noaptea a fost foarte friguroasă, am dormit bine. A doua zi am fost cu toţii gata de drum. S’a produs Insă şi primul accident: unuia dintre noi i-a degerat nasul! Am început o coborîre pe o creastă ascuţită, pentru a trca apoi un vârf unde ne-a luat în primire vântul. Barometrul scădea întruna iar orientarea devenea destul de anevoioasă. Cu toată strădania noastră, am pierdut traseul de creastă. După ce am urcat şi coborît nenumărate vârfuri, am ajuns, către prânz, într’o căldare enormă situată in partea de est a masivului. De jur împrejur se înălţau pante înclinate cu aspectul unor pereţi pe care vântul o căptuşise cu zăpadă. Ştiam din experienţă că cea mai mică atingere a pantei ar putea provoca o avalanşă. In imposibilitate de a ne orienta, am coborît până la liziera pădurii unde, Intr’o stâncă, am înfiripat un foc menit să ne desmorţească. După vreo două ore, negura s’a ridicat Cu ajutorul busolei, am putut stabili punctul în care ne aflăm. Pierdusem mult din înălţime şi eram undeva la izvoarele răului Doftorici- Un urcuş greu, cu ocoluri, mari, ne-a readus pe creasta Muntelui Prislop de sub care scapă, la mare adâncime, hăurile văii Azugii- Drumul a continuat pe o creastă minunată unde schiurile au prins viteză, alunecând pe un strat de zăpadă prăfuită. Soarele aluneca spre orizont şi odată cu el, s’a oprit şi vântul. In funduri de văi, norii îşi căutau culcuşul. Era timpul să ne pregătim pentru înnoptare. Am coborît la o stână, sburând cu schiurile peste pantele înzăpezite. Intr’o odaie am aprins focul în vatră şi în alta am întins cortul. La lumina pâlpâitoare a focului am mâncat o conservă pe care a trebuit întâi s’o desgheţăm. Pâinea a fost drămuită cu multă atenţie pentru că era pe sfârşite. Noaptea a fost foarte friguroasă şi viscolul se înteţea Dimineaţa, vizibilitatea era foarte redusă. De aceea am plecat târziu. Totuşi, in timp ce-am urcat pe Unghia Mare norii se subţiau şi peste puţin timp am fost încălziţi de razele strălucitoare ale soarelui. Ne aflam la începutul lanţului cunoscut sub numele de Munţii Baiului. Am trecut peste nenumărate vârfuri care alternează intre 1700 şi 1900 m. altitudine. Cornişele de zăpadă şi îngustimea crestei ne-au pus în situaţii destul de dificile. Către seară, o ceaţă deasă, însoţită de vânt, ne-a făcut să pierdem din nou creasta principală. Eram obosiţi şi însetaţi şi am fi vrut să ne oprim Terenul nu era însă prielnic pentru montarea cortului. Ne-am orientat cu mare greutate şi numai intr’un târziu am găsit un vălcel care ne-a scos la creastă. Am trecut vârful Stevia, începând in întuneric urcuşul pe vârful Neamţu. Cortul l-am aşezat la 1745 m. altitudine, pe viscol. Dimineaţa următoare ne-a întâmpinat cu un cer senin Am coborît cu schiurile pe pantele unei căldări enorme, cu o diferenţă de nivel de 500 m. Continuând coborîrea prin pădure către pasul Predeluş, drumul ni s’a încrucişat mereu cu urme de fiare. înaintarea In pădure ne-a fost blocată de arbori tineri care stăteau indoşi de greutatea zăpezii. Am pierdut trei ore in pădure, continuând apoi să urcăm pe muntele Priscu. Am intrat din nou In pădure, mergând pe cumpăna de ape. Către orele 16 am ajuns pe muntele Cioara şi in faţa noastră Zăganul se profila foarte aproape. Mai in stânga, Tesla îşi înălţa blocurile caracteristice de calcar. între aceste masive am văzut creasta golaşă de munte care urma să ne ducă la destinaţie. Regiunea poartă numele de munţii Teleajenului şi cuprinde vârful Grohotişul, Bobul Mic, Bobul Mare şi altele. Am urcat toată după amiaza. Apusul ne-a găsit aproape de creastă. Dimineaţa, cortul era complect acoperit cu zăpadă şi ningea puternic. Vizibilitatea aproape redusă şi vântul puternic ne împiedica să plecăm. Cu toate acestea, foamea şi setea ne-au îndemnat la drum. Odată eşiţi la creastă, viscolul ne-a luat în primire şi in câteva minute eram îngheţaţi, obosiţi şi dezorientaţi. Vântul îşi schimba mereu direcţia şi nu peste mult timp sufla din spate. Mergeam pe schiuri la deal împinşi de vânt ca nişte corăbii. Deodată, in ţaţa noastră au apărut nişte urme de schiuri, câteva hârtii şi o sticlă goală■ Am constatat cu surprindere că era locul unde montasem cortul în noaptea trecută. Plecând din nou spre Valea Teleajenului, unul dintre noi şi-a rupt un schiu, iar Aurel Eremia a fost luat de o avalanşă care i-a dus 40 m., izbindu-l de un copac. Curând, am intrat în pădure şi totul s’a liniştit■ Am ajuns seara la Cheia. Am parcurs în total 130 km., dormind cinci nopţi în cort. Suntem mulţumiţi că am reuşit această performanţă care ne pregăteşte pentru altele pe care dorim să le realizăm în iarna aceasta. EMIL CRISTEA antrenorul secţiei de alpinism a GCA SPORTUL POPULAR Nr. 2181 Pag. 3-*