Sportul Popular, februarie 1953 (Anul 8, nr. 2181-2191)

1953-02-03 / nr. 2181

O aniversare scumpă întregii omeniri iubitoare de pace S’au împlinit şi 10 ani fie la istorica victorie repurtată de eroii Armatei Sovietice la Sta­lingrad asupra fasciştilor ger­mani. ta vara anului 1942, după ce istoricele victorii sovietice din iarna acelui an spulberaseră mitul „invincibilităţii" armate­lor germane, hoardele hi­tler­iste, incapabile să mai susţină o o­­fensivă pe întregul front, si-au îndreptat toate forţele in di­recţia Stalingradului, urmărind să ia acest oraş „din mers", să taie legăturile dintre Moscova şi regiunile industriale şi agri­cole din Răsărit, să învăluiască Moscova dinspre Est şi s’o a­­tace din această pa­rte. Tovarăşul Stalin, cu geniala sa putere de previziune, a des­coperit intenţiile inamicului şi a elaborat un vast plan de în­frângere definitivă a armatelor hitleriste. Stalingradul a deve­nit mormântul năvălitorilor hit­­lerişti. Cele 143 de zile de lupte de stradă — adevărată în­cleştare pe viaţă şi pe moarte, în care ostaşul sovietic a ară­tat superioritatea sa zdrobi­toare, izvorîtă din patriotismul său fierbinte şi din conştiinţa dreptăţii cauzei pentru care lupta — au măcinat armatele hitleriste. Intre timp, „aliaţii“ întârziau intenţionat descinderea celui de-al doilea front, după princi­piul atât de clar expus de Tru­man, fostul preşedinte al S.U.A­ pe atunci senator: „Dacă vom vedea că Germania câştigă, va trebui să ajutăm Rusia, iar dacă va câştiga Rusia va trebui să I ajutăm Germania. Şi, in acest chip, să se distrugă ei între ei, I cât mai mulţi”.­­ La 19 Noeimbrie 1942 însă, I începe marea contraofensivă soldată cu măreaţa victorie de la 2 Februarie 1943. Rod al puterii de nezdruncinat a statului so­­vietic, al conducerii înţelepte a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi a marelui comandant de oşti, tovarăşul Stalin, victoria de la Stalingrad a însemnat nu numai primul ipas spre eliberarea regiunilor sovietice vremelnic ocupate, ea a confirmat şi superioritatea tacticii şi strategiei militare a forţelor armate ale U­R­S.S. Măreaţa victorie de la Stalingrad a însemnat totodată zorile unei vieţi noi pentru toate popoarele subjugate de Milerişti, cărora viteaza Armată Sovietică le-a redat odată cu libertatea, ade­vărata independenţă naţională. Pe locurile unde au sângerat ostaşii sovietici apărând, în nu-­­ mele celor mai scumpe idealuri ale omenirii, oraşul care poartă numele lui Stalin, oamenii so­vietici înalţă azi măreţe con­strucţii, traduc în viaţă visul de aur al omenirii: comunismul, oraşul-eroru este azi mai lumi­nos, mai frumos ca înainte Stepa dintre Volga şi Don este­­ azi străbătută de canalul navi­gabil Volga-Don „V. I. Lenin", mii şi mii de hectare de stepe au fost irigate. Stalingradul simbolul eroismului în luptă al poporului sovietic, a devenit şi un simbol al eroismului în muncă al constructorilor comu­nismului ! Pentru poporul nostru, ziua­­ de 2 Februarie este o sărbătoare­­ scumpă, la fel ca şi pentru popoarele celorlalte ţări de de­mocraţie populară, ca şi pentru oamenii muncii din toate ţă­rile lumii. Iar imperialiştii aţâţători la război, care azi îşi aduc a­minte de ziua de 2 Februarie , anului 1943 cu aceeaşi groază cu care acum 10 ani au lua cunoştinţă de măreaţa victorii de la Stalingrad, să ia seama lagărul păcii este azi mai pu­ternic, ca oricând- El are în frunte Marea Uniune Sovietică fortăreaţa invincibilă a păcii pe marele stegar al păcii tova­rășul Stalin! Sportivii luptă pentru îndeplinirea Cincinalului in 4 ani ANGAJAMENTELE DEVIN FAPTE Cu deosebită însufleţire au por­nit minerii şi constructorii din Uricani să dea viaţă angajamen­tului de a îndeplini Cincinalul în 4 ani In aparate ca şi pe şan­tierele de construcţii primele re­zultate înregistrate ilustrează a­vânzul cu care se munceşte pentru respectarea angajamentelor luate în faţa Partidului. Astfel, tânărul constructor Du­mitru Nichita, zidar calificat după metoda sovietică Cotlear, a obţi­nut in prima lună a anului 1953 depăşiri de normă de peste 80 la sută. La fel zidarul Rulff Ioan, aplicând metoda stahanovistului sovietic Orlov, a reuşit să obţină un indice de 1,56. In orele libere cei doi zidari fruntaşi pot fi în­tâlniţi în sala clubului jucând şah sau studiind articole sportive din ziare şi reviste. Succese frumoase în producţie obţine „Brigada Păcii“ condusă de minerul Gh. Popescu. Membrii acestei brigăzi realizează zilnic depăşiri de normă de peste 45 la sută. Deasemeni tinerii mineri Hi­­ter Alfred şi Karl Nicolae depă­şesc normele cu peste 30 la sută. Atât membrii brigăzii cât şi cei­lalţi doi mineri îndrăgesc spor­tul şi pot fi văzuţi deseori pe terenurile colectivului sau în sala clubului jucând şah sau tenis de masă. ALBU FLORIAN corespondent FOLOSIND METODELE DE LUCRU SOVIETICE Alături de toţi muncitorii frun­taşi din uzinele metalurgice „Va­­sile Roaită“ din Capitală, care au pornit cu elan la realizarea şi depăşirea sarcinilor ce le revin în cadrul primului nostru plan cincinal, sunt şi sportivii. Ast­fel, fotbalistul Mircea Mocanu, strungar stahanovist, folosind me­todele sovietice Bâcov-Bortkievici, dă zilnic până la 3 norme jumă­tate. Deasemeni, fotbaliştii Calin Nicolae şi Marin Ioniţă, strungari stahanovişti, obţin depăşiri de normă de peste 150 la sută. La răspândirea metodelor de lucru sovietice, o contribuţie însemnată au maeştrii stahanovişti Gh. Voi­­cu şi Constantin Niculescu. Spor­tivii sunt mândri că cei doi mae­ştri stahanovişti, care îi ajută mult în activitatea lor profesio­nală, sunt unii dintre cei mai activi sportivi. Ei au cucerit de curând insigna G.M.A. ION BAHMUŢEANU corespondent Ne scriu corespondenţii de la sate Pentru o cât mai bună popu­larizare a complexului G.M.A. în rândul ţăranilor muncitori din comuna Buchin, raionul Caran­sebeş, colectivul sportiv din lo­calitate a iniţiat organiz­area unor conferinţe despre importanţa sportului pentru munca de înaltă productivitate. In acest scop, a fost pregătit un colectiv de conferenţiari aleşi din rândul celor mai pricepuţi tineri din comună cu recoman­data organizaţiei de bază U.T.M. Printre conferin­ţele care au avut loc se numără: „Sportul in U.R.S.S.“, „Importanţa sportului de massă“, „Să cucerim insigna G.M.A.“, etc. Totodată, biblioteca satului a fost îmbogăţită cu noi cărţi sportive.­Datorită acestei preocupări ma­nifestată de colectivul sportiv cât şi sprijinului preţios dat de or­ganizaţiile de massă, comuna noastră numără 43 purtători de insignă. H. VICHENTE corespondent Manifestaţii sportive in cinstea zilei de 16 Februarie In fiecare an sportivii ţării noastre întâmpină ziua de 16 Februarie participând la con­cursurile organizate la diferite discipline sportive. Şi anul a­­cesta competiţiile în cinstea zilei de 16 Februarie cunosc o largă desfăşurare in ora­şele patriei noastre. Corespondentul nostru din Ba­cău — Florian Călţun — ne re­latează că întrecerile de volei şi baschet pentru „Cupa 16 Februa­rie“ au început în localitate de două săptămâni, jocurile dispu­­tându-se în sălile colectivelor Spartac şi Avântul Steaua Ro­şie. Până acum, cele mai intere­sante matchuri au fost cele de volei masculin dintre echipele Progresul şi Locomotiva (2—0 pentru prima formaţie) şi de bas­chet masculin dintre echipele A­­vântul şi Şantierul (17—16 pen­tru Şantierul). In Capitală, jocurile au conti­nuat Sâmbătă şi Duminică, înre­­gistrându-se următoarele rezul­tate : Progresul Casa Scânteii — Flamura Roșie M.I.U. (baschet feminin) 49—41 (31—19); Loco­motiva C.F.R. — Flacăra (volei feminin) 3—0 (0, 3, 9); Loco­motiva C.F.R. — Constructorul (baschet feminin) 88—47 (39— 17) ; Locomotiva P.T.T. — Loco­motiva C.F.R. (baschet masculin) 73—62 (36—28). In finala „Cupei 16 Februarie“ la baschet masculin se vor în­tâlni echipele Spartac R.R.P.R. și Locomotiva P.T.T. întrecerile feminine, care se dis-* pută sistem turneu, continuă azi* în sala Locomotiva C.F.R. Giu­­leşti, cu marchurile: Flamura Ro­şie — Flacăra (volei, ora 17,30) şi Locomotiva C.F.R. — Flamura Roşie (baschet, ora 19). ★ In cinstea zilei de 16 Fe-^­­ruarie consiliul regional Bucu­­reşti al asociaţiei Locomotiva or­ganizează prin colectivul Ministe­rului Transporturilor un concurs de gimnastică sportivă pentru gimnaşti de categoria Il-a şi a 111 - a. Gimnaştii care n’au obţinuţi deocamdată clasificarea, dar sunt pregătiţi pentru categoria Ili-a, vor putea participa la concurs, având astfel ocazia de a obţină clasificarea respectivă. Concursurile, atât la bărbaţi cât şi la femei, se vor desfăşura după programul unic de clasifi­care pe anul 1951/52 la următoa­rele aparate: bară, paralele, cal cu mânere, inele, săritura peste cal şi sol — la bărbaţi, bară, paralele inegale, bârnă, inele, să­ritura peste cal şi sol — pentru femei. Întrecerea se va desfăşura pe echipe — formate din câte opt gimnaşti — şi individual. Numărul echipelor ca şi al gimnaştilor par­ticipanţi nu este limitat. Colecti­vele care doresc să-şi înscrie echipele sau gimnaşttii la con­cursul de gimnastică dotat cu Cupa „16 Februarie“ se vor adre­sa până la 12 Februarie comisiei de gimnastică a comitetului Elevii din Buzău se pregătesc pentru campionatul republican al şcolilor medii, medii tehnice şi profesionale In colectivele sportive şcolă­reşti din Buzău activitatea sportivă în vederea campionatului republi­can al şcolilor medii, medii tehnice şi profesionale se intensifică din zi în zi. Sub conducerea profesoarei Viorica Teodorescu, elevele şcolii pedagogice participă la antrena­mentele care au loc de trei ori pe săptămână în cadrul secţiei de gim­nastică. La antrenamentele de până acum s-au remarcat gimnastele: Maria Râpcanu, Georgeta Ciocoiu şi Anişo­ara Bocioecă. O intensă activitate desfăşoară şi echipa de gimnastică a liceului de băieţi, care pregăteşte exerciţii pentru catego­ria de juniori. S-au evidenţiat prin comportarea lor Moscu Popescu, Adrian Ionescu şi Gil Herşcu Echipele liceului de fete şi co­lectivele sportive Rezervele de Muncă Nr. 2 și Nr. 3 se pregătesc și ele cu râvnă in vederea cam­pionatelor. CHRISTIAN OLTEANU, coresp. CU SCHIURILE DELA SINAIA LA CHEIA Masivul Gârbova — Munţii Baiului, pe distanţa vârful Un­ghia Mare — vârful Neamţu, apoi prin pasul Predeluş peste munţii Prişcu, peste cumpăna de ape dela izvoarele văii Târlungului, Muntele Cioara, Munţii Teleajenu­­lui până la pasul Bratocea — 130 km. în 6 zile — iată traseul realizat de curând de echipa de alpinişti a Casei Centrale a Ar­matei care a avut de înfruntat vis­­cole puternice, geruri şi ninsori. Pe o distanţă de mai bine de 20 km., creasta munţilor Gârbova cu­prinde numeroase vârfuri a căror înălţime atinge 1900 m. Până a­­cum alpiniştii au subapreciat difi­cultăţile pe care le prezintă acest masiv, susţinând că e bun „numai pentru păscutul oilor“. Este drept că şi noi am avut a­­ceastă impresie la început şi de­­aceea am şi lăsat la Sinaia piole­­tul şi colţarul, a căror lipsă am simţit-o de nenumărate ori pe tra­seu. Coborind din Bucegi în ziua de 17 Ianuarie, am urcat la caba­na Piscul Câinelui, de unde ne-am îndreptat către primul vârf pe care trebuia să-l atingem In dru­mul nostru.­ Piscul Câinelui (1656 m.) Urcuşu­l prin pădure a fost a­­nevoios din cauza zăpezii mari şi a greutăţii sacilor. In drum am ajuns din urmă un grup numeros de schiori cu care am mers un timp împreună. Ei s’au oprit in­­tr’o minunată căldare plină ca zăpadă prăfuită și in curând co­vorul alb de omăt care până a­­tunci nu avea decât o minusculă urmă de iepure, a fost brăzdat de­­serpentinele făcute de schiori. Un ultim salut şi am rămas numai noi şi munţii care ne înconjurau. In spatele nostru au apărut din nou Bucegii, zid cenuşiu brăzdat de brânele trocnite, călcate doar­ de capre negre. Spre sud, departe, intr’o mantie de zăpadă înghe­ţată, apare ultimul sol al Gârbo­vei, vârful Răzoarele, care, sub razele soarelui, pare că poartă o platoşă de argint. Vântul suflă puternic iar temperatura este de minus 9° la soare. Pe creste apare negura, iar zăpada pe care mer­gem e îngheţată. Mersul cu schiul devenise imposibil. Vântul înteţit şi rafalele de zăpadă aşezau pe­­hainele noastre o promoroacă groa­să de ghiaţă. Am trecut peste vâr­furi, ocolind o sumedenie de căl­dări pline cu ghiaţă în care vân­tul alerga vijelios ducând cu el nenumărate vârtejuri de zăpadă. Bătând trepte în zăpada înghe­­ţată, am înaintat un şir fără a vorbi prea mult. Am urcat pe creasta unui mun­te a cărui muchie fusese desgo­­lită de vânt. Acele de ghiaţă se rupeau sub picioarele noas­tre provocând un sgomot de sti­clă spartă. Către amiază, am de­păşit muntele Valea Rea şi am a­­juns pe Baiul Mic■ Negura ne a făcut să pierdem creasta principa­lă, lucru pe care l-am constatat după ce parcursesem o bună par­te dintr-o muchie laterală orienta­tă către est. Am urcat înapoi pe creastă, unde am montat, prin cea­ţă, cortul, pregătindu-ne apoi de culcare. Deşi noaptea a fost foar­te friguroasă, am dormit bine. A doua zi am fost cu toţii gata de drum. S’a produs Insă şi primul accident: unuia dintre noi i-a de­gerat nasul! Am început o coborîre pe o crea­­stă ascuţită, pentru a t­rca apoi un vârf unde ne-a luat în primire vântul. Barometrul scădea în­truna iar orientarea devenea des­tul de anevoioasă. Cu toată stră­dania noastră, am pierdut traseul de creastă. După ce am urcat şi coborît nenumărate vârfuri, am ajuns, către prânz,­ într’o căldare enormă situată in partea de est a masivului. De jur împrejur se înălţau pante înclinate cu aspec­tul unor pereţi pe care vântul o căptuşise cu zăpadă. Ştiam din experienţă că cea mai mică a­­tingere a pantei ar putea provo­ca o avalanşă. In imposibilitate de a ne orienta, am coborît până la liziera pădurii unde, Intr’o stân­că, am înfiripat un foc menit să ne desmorţească. După vreo două ore, negura s’a ridicat Cu ajuto­rul busolei, am putut stabili punctul în care ne aflăm. Pierdu­sem mult din înălţime şi eram un­deva la izvoarele răului Doftorici- Un urcuş greu, cu ocoluri, mari,­ ne-a readus pe creasta Muntelui Prislop de sub care scapă, la ma­re adâncime, hăurile văii Azugii- Drumul a continuat pe o creastă minunată unde schiurile au prins viteză, alunecând pe un strat de zăpadă prăfuită. Soarele aluneca spre orizont şi odată cu el, s’a o­­prit şi vântul. In funduri de văi, norii îşi căutau culcuşul. Era tim­pul să ne pregătim pentru înnop­tare. Am coborît la o stână, sbu­­rând cu schiurile peste pantele în­zăpezite. Intr’o odaie am aprins focul în vatră şi în alta am în­tins cortul. La lumina pâlpâitoa­re a focului am mâncat o conservă pe care a trebuit întâi s’o desghe­­ţăm. Pâinea a fost drămuită cu multă atenţie pentru că era pe sfârşite. Noaptea a fost foarte fri­guroasă şi viscolul se înteţea­ Di­mineaţa, vizibilitatea era foarte redusă. De aceea am plecat târziu. Totuşi, in timp ce-am urcat pe Unghia Mare norii se subţiau şi peste puţin timp am fost încălziţi de razele strălucitoare ale soare­lui. Ne aflam la începutul lanţu­lui cunoscut sub numele de Mun­ţii Baiului. Am trecut peste nenu­mărate vârfuri care alternează in­tre 1700 şi 1900 m. altitudine. Cor­nişele de zăpadă şi îngustimea crestei ne-au pus în situaţii des­tul de dificile. Către seară, o cea­ţă deasă, însoţită de vânt, ne-a făcut să pierdem din nou creasta principală. Eram obosiţi şi înse­taţi şi am fi vrut să ne oprim­ Terenul nu era însă prielnic pen­tru montarea cortului. Ne-am o­­rientat cu mare greutate şi numai intr’un târziu am găsit un vălcel care ne-a scos la creastă. Am tre­cut vârful Stevia, începând in în­tuneric urcuşul pe vârful Neamţu. Cortul l-am aşezat la 1745 m. altitudine, pe viscol. Dimineaţa următoare ne-a în­tâmpinat cu un cer senin­ Am coborît cu schiurile pe pantele unei căldări enorme, cu o diferenţă de nivel de 500 m­. Continuând cobo­­rîrea prin pădure către pasul Pre­deluş, drumul ni s’a încrucişat mereu cu urme de fiare. înainta­rea In pădure ne-a fost blocată de arbori tineri care stăteau indo­şi de gr­eut­atea zăpezii. Am pierdut trei ore in pădure, continuând a­­poi să urcăm pe muntele Priscu. Am intrat din nou In pădure, mer­gând pe cumpăna de ape. Către o­­rele 16 am ajuns pe muntele Cioa­ra şi in faţa noastră Zăganul se profila foarte aproape. Mai in stânga, Tesla îşi înălţa blocurile caracteristice de calcar. între a­­ceste masive am văzut creasta golaşă de munte care urma să ne ducă la destinaţie. Regiunea poar­tă numele de munţii Teleajenului şi cuprinde vârful Grohotişul, Bobul Mic, Bobul Mare şi altele. Am urcat toată după amiaza. Apu­sul ne-a găsit aproape de crea­stă. Dimineaţa, cortul era complect acoperit cu zăpadă şi ningea pu­ternic. Vizibilitatea aproape redu­să şi vântul puternic ne împiedi­ca să plecăm. Cu toate acestea, foamea şi setea ne-au îndemnat la drum. Odată eşiţi la creastă, vis­colul ne-a luat în primire şi in câteva minute eram îngheţaţi, o­­bosiţi şi dezorientaţi. Vântul îşi schimba mereu direcţia şi nu pes­te mult timp sufla din spate. Mer­geam pe schiuri la deal împinşi de vânt ca nişte corăbii. Deodată, in ţaţa noastră au apărut nişte urme de schiuri, câteva hârtii şi o sticlă goală■ Am constatat cu surprindere că era locul unde montasem cortul în noaptea tre­cută. Plecând din nou spre Valea Teleajenului, unul dintre noi şi-a­ rupt un schiu, iar Aurel Eremia a fost luat de o avalanşă care i-a dus 40 m., izbindu-l de­ un copac. Curând, am intrat în pădure şi to­tul s’a liniştit■ Am ajuns seara la Cheia. Am parcurs în total 130 km., dormind cinci nopţi în cort. Suntem mulţumiţi că am reuşit această performanţă care ne pre­găteşte pentru altele pe care do­rim să le realizăm în iarna a­­ceasta. EMIL CRISTEA antrenorul secţiei de alpinism a G­C­­A­ SPORTUL POPULAR Nr. 2181 Pag. 3-*

Next