Sportul Popular, iulie 1953 (Anul 8, nr. 2254-2268)
1953-07-02 / nr. 2254
Scrisori de răspuns pe marginea articolului redacţional din ziarul ,,Scânteia“ In lumina faptelor Articolul redacţional apărut în ziarul „Scânteia“ şi intitulat „Pentru ridicarea la un nivel mai înalt a activităţii în fotbal“ a arătat în mod edificator o serie de lipsuri care sunt valabile şi pentru munca desfăşurată în asociaţia Flacăra. Aceste lipsuri se reflectă la fel de bine şi în activitatea celorlalte discipline sportive ca şi în munca noastră sportivă în general. In ceea ce priveşte activitatea fotbalistică, asociaţia Flacăra a înregistrat unele succese. De pildă, astăzi există în cadrul asociaţiei noastre peste 150 echipe de fotbal (seniori, juniori şi pitici), care activează în campionatele raional, orăşănesc, regional şi în campionatul divizionar B. In diferitele echipe Flacăra din ţară s’au ridicat o serie de elemente tinere, talentate, fruntaşe astăzi în această disciplină sportivă. Echipa de juniori Flacăra Bucureşti a câştigat de două ori titlul de campionărepublicană. Menţionăm că în anii 1951 şi 1952 echipele Flacăra Mediaş şi Flacăra Ploeşti au disputat finala Cupei R.P.R. Deasemeni, în echipa Flacăra Ploeşti (antrenor Iile Oană) au fost promovaţi jucători tineri, de valoare, ca Pahonţu, Cosmoc, Truică, iar în echipa Flacăra Moreni (antrenor Ion Boteanu), tinerii Ionescu, Nica, Mihăescu I şi Mihăescu II. Apoi din iniţiativa consiliului central al asociaţiei Flacăra şi cu sprijinul Comitetului Central al Sindicatului Petrol, Chimie, Gaz Metan şi Saline s-a organizat la Ploeşti pe o durată de 16 zile un centru de antrenament la care au luat parte cei mai buni 30 de jucători din cadrul echipelor Flacăra evidenţiaţi în cadrul campionatelor raional, orăşănesc şi regional. Cu toate că noi ne am concentrat în mod greşit aproape întreaga preocupare pentru sprijinirea fotbalului, lipsurile cele mai numeroase şi grave au existat şi dăinue chiar în munca secţiilor noastre de fotbal. De aceea, articolul redacţional din „Scânteia“ a venit ca un important şi preţios sprijin pentru îmbunătăţirea muncii de viitor, pentru lichidarea numeroaselor lipsuri manifestate în munca asociaţiei noastre şi în deosebi a activiştilor din cadrul consiliului central al asociaţiei. Deficienţele sesizate în articolul redacţional din „Scânteia“ se datoresc în cea mai mare parte consiliului central al asociaţiei, care s-a orientat greşit în ceea ce priveşte munca de îndrumare, controlare şi sprijinire a activităţii fotbalistice. Şi tocmai de aceea lipsurile noastre au fost tot mai multe, tot mai grave. Şi iată câteva din aceste lipsuri, în lumina faptelor. In unele colective ca Flacăra Mediaş (antrenor Géza Nagy), Flacăra Târgovişte şi Flacăra Rafinăria 4 Câmpina a existat şi mai există încă şi acum o tendinţă de frânare a ridicării elementelor tinere la fotbal. Semnalăm în această privinţă atitudinea nejustă a tovarăşilor Rotaru, preşedintele colectivului Flacăra Rafinăria 4 Câmpina şi Grigorescu, preşedintele colectivului Flacăra Mediaş, care nu acordă toată atenţia creşterii şi promovării tinerilor jucători talentaţi în echipele lor sau în echipe de categorii superioare. O vină revine şi consiliului central al asociaţiei Flacăra care nu a dus o muncă susţinută în problema ridicării de noi cadre, bine pregătite, care să ne asigure o împrospătare permanentă a loturilor noastre. Astfel, noi am admis colectivului Flacăra Mediaş să nu aibă echipe de juniori, mergând pe linia nesănătoasă a menţinerii în echipele noastre a unor elemente prea vârstnice şi lipsite de perspective ca de pildă Jucătorul Stoica de la Flacăra Moreni şi alţii. Am permis deasemeni colectivelor noastre de la Boldeşti, Moreni şi Mediaş să racoleze jucători tineri din alte colective. Aceasta a dus la dezorganizarea unor colective, cum a fost cazul cu Constructorul Bucureşti, de unde juniorii au fost atraşi prin insistenţele antrenorului Stoicescu să vină la Boldeşti, pentru ca apoi să plece mai departe la Flamura Roşie Scăeni. Asemenea cazuri s'au întâmplat chiar între colectivele noastre, când unii jucători „călătoreau" dintr’un colectiv într’altul. Astfel, Jucătorul Badea dela Flacăra Târgovişte a plecat la Flacăra Gura Ochiţei, Ioan Boiescu de la Flacăra Moreni la Flacara Ochiuri şi apoi iar la Flacăra Moreni, jucătorul Panait de la Flacăra Ucea la Flacăra Târnăveni. Pentru lichidarea acestor stări de lucruri, asociaţia Flacăra îşi ia angajamentul de a lua o serie de măsuri energice care să pună capăt acţiunilor unor astfel de jucători plimbăreţi, cât şi acelora care îi încurajează. Consiliul central al asociaţiei noastre va acorda tot sprijinul unor acţiuni ca aceea întreprinsă de colectivul Flacăra Rafinăria 1 Ploeşti, unde au fost mobilizaţi peste 400 de tineri (pitici şi juniori) dornici să practice fotbalul. Dintre aceşti tineri au fost recrutaţi 50 pitici şi 25 juniori care urmează un program de pregătire metodică sub supravegherea jucătorului Avasilichioaie. O cauză serioasă a unora din lipsurile existente în activitatea fotbalistică din asociaţia Flacăra o constitue şi slabul nivel politico-ideologic şi tehnic al unora dintre antrenorii noştri ca Anghel Marinescu (Flacăra Târgovişte), Mihai Szep (Flacăra Târnăveni) şi alţii care nu îşi cunosc adevărata misiune de a-i educa pe sportivi în spiritul moralei proletare, de a le ridica necontenit măestria sportivă. In ceea ce priveşte disciplina jucătorilor noştri de fotbal există încă numeroase lipsuri. Astfel, jucători ca Daniel Peretz, Adalbert Szász, Ştefănescu şi Luca desconsideră adversarii şi arbitrii, se fac vinovaţi de încălcări grosolane ale regulamentului, fapte care reflectă slabul lor nivel educativ-politic. Tot din această cauză au fost posibile manifestările huliganice la care s-au dedat unii jucători de la Flacăra Târgovişte ca Mircea Cruţiu, Meşină, Petrache, Cocoş, în matcrul de baraj cu echipa Şantierul Constanţa. Pentru o cauză asemănătoare a fost suspendat pe timp de şapte atape jucătorul Ştefănescu (Flacăra Moreni). Consiliul central al asociaţiei Flacăra a privit aceste abateri cu multă îngăduinţă, fără să ia măsurile cele mai drastice. Mai mult chiar, când forurile superioare au aplicat sancţiuni unor jucători din colectivele Flacăra, noi, lăsându-ne induşi în eroare de unele elemente necorespunzătoare din conducerea unor colective, am intervenit nejust pentru a fi „iertaţi” jucătorii respectivi, motivând că aceştia sunt elemente „talentate” şi „indispensabile” echipelor respective. Este semnificativ în acest sens cazul jucătorilor Ivan şi Iordache, care, după ce au fost absolviţi de sancţiune şi readuşi pe terenul de sport, au continuat să manifeste aceleaşi atitudini nesănătoase. In munca noastră sportivă s-a mai cuibărit şi microbul goanei după victorii cu orice preţ şi prin orice mijloace. Aşa se explică faptul că noi am susţinut o serie de con- testaţii neîntemeiate, pentru rejucări de matchuri, în Ioc să ne preocupăm mai temeinic de pregătirea serioasă a echipelor noastre, în aşa fel ca rezultatele să fie o consecinţă firească a unei pregătiri multilaterale. Toate aceste manifestări se datoresc faptului că unii tovarăşi din conducerile colectivelor nu au dat atenţia cuvenită muncii educative. Datorită acestor grave lipsuri, o parte din fotbaliştii noştri şi mai ales cei fruntaşi nu înţeleg să se încadreze în viaţa cultural-socială de la locul de producţie. Ca exemplu îi putem da pe jucătorii Daniel Peretz, Anatol, Florian Marinescu, şi Fătu de la Flacăra Ploeşti. Preţiosul sprijin primit din partea partidului prin articolul redacţional apărut în ziarul „Scânteia" ne-a dat posibilitatea să privim activitatea noastră în adevărata ei lumină, nouă revenindu-ne sarcina de a adânci până în cadrul secţiilor pe ramură de sport analiza activităţii noastre pe marginea articolului apărut în „Scânteia". Primind un ajutor mai efectiv din partea Comitetului Central al Sindicatelor Petrol, Chimie, Gaz Metan şi Saline ne vom mobiliza toate forţele pentru lichidarea grabnică a lipsurilor, pentru combaterea fără cruţare a tuturor manifestărilor nesănătoase. CONSILIUL CENTRAL AL ASOCIAŢIEI FLACAR4 Datorită sprijinului larg acordat de partid şi guvern, tirul a luot în ultimii ani o frumoasă dezvoltare, lărgindu-şi necontenit baza de massă. Mărturie sunt nenumărate concursuri organizate pentru începători în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării. La Cluj, Arad, Iaşi, Craiova, Drăgăşani, Tecuci şi în multe alte oraşe ale ţării, zeci de mii de tineri participă cu avânt la întrecerile de tir pentru trecerea normelor G.M.A., sau la concursuri cu caracter de massă. Lărgindu-se caracterul de massă s’a putut înregistra şi un frumos progres calitativ. Rezultatele obţinute de către sportivii care practică această disciplină sportivă arată că tirul se află la foc de frunte printre sporturile noastre. Performanţele realizate de trăgătorii noştri la cea de a XV-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară de la Helsinki au atras atenţia tuturor specialiştilor asupra tirului nostru. De asemenea, multe din recordurile republicane de tir au o valoare mondială. In faţa trăgătorilor noştri fruntaşi stă sarcina de a dezvolta aceste performanţe, de a le ridica pe culmi tot mai înalte. Un ajutor nepreţuit în dezvoltarea tirului nostru îl constitue aplicarea bogatei experienţe a sportului sovietic. Vizitia trăgătorilor sovietici la Bucureşti în Martie 1952 şi întâlnirea cu ei la Jocurile Olimpice de vară dela Helsinki, unde minunaţii trăgători sovietici s’au dovedit cei mai buni din lume, au prilejuit preţioase schimburi de experienţă şi de învăţăminte pentru trăgătorii şi antrenorii noştri. Astfel i s’au pus bazele pregătirii ştiinţifice a trăgătorilor noştri. Planificarea riguroasă a antrenamentelor, desfă-şurarea antrenamentelor la toate cele trei poziţii de tragere într-o singură zi, folosirea asistentului, întocmirea fişelor de evidenţă a rezultatelor şi confecţionarea îmbrăcămintei speciale din piele sunt numai câteva din învăţămintele preţioase trase de trăgătorii noştri în urma întâlnirilor cu trăgătorii sovietici, învăţăminte care au fost puse în aplicare pe o scară tot mai largă. Maestrul emerit al sportului Iosif Sârbu a cucerit titlul de campion olimpic şi a egalat recordul mondial în urma unei pregătiri metodice desfăşurată pe baza aplicării acestor preţioase învăţăminte. Deasemenea, mulţi dintre trăgătorii noştri de frunte, cum sunt maestru emerit al sportului Gheorghe Lichiardopol, maestru sportului H. Herşcovici, Ştefan Popescu, Zoltán Deák, Lia Sahighian, campioni R.P.R. şi alţii au înregistrat progrese în ridicarea performanţelor. In acest an s’a putut însă constata că multe din rezultatele obţinute de trăgătorii noştri fruntaşi sunt de un nivel tehnic scăzut, cu mult sub posibilităţile lor. In general, se poate vedea ca o lipsă din cele mai serioase o diferenţă prea mare de punctaj între rezultatele obţinute de la concurs la concurs. Oscilaţia aceasta se manifestă chiar şi la cei mai buni trăgători, maeştri emeriţi ai sportului şi maeştri ai sportului. De exemplu, maestrul emerit al sportului Iosif Sârbu nu a putut să se apropie prea mult, în acest an de rezultatele obţinute la Helsinki. Diferenţa aceasta de rezultate de la an la an şi chiar de la concurs la concurs constitue o frână în dezvoltarea tirului nostru de performanţă. Situaţia performanţelor obţinute în acest an de trăgătorii noştri este una din cele mai importante probleme actuale ale tirului. Se poate afirma că performanţele trăgătorilor noştri sunt cu totul nesatisfăcătoare, aşa că articolul redacţional apărut în ziarul „Scânteia” — „Pentru ridicarea la un nivel mai înalt a activităţii în fotbal” — înseamnă un mare ajutor pe care partidul nostru drag ni-l dă pentru ca să sesizăm şi să eliminăm la timp toate lipsurile care împiedică dezvoltarea tirului nostru, de performanţă. Multe din lipsurile sesizate de „Scânteia” în activitatea fotbalului sunt valabile şi pentru toate celelalte sporturi. „In lunile premergătoare campionatului, conducerile asociaţiilor sportive nu au aplicat planul de antrenament unic stabilit pentru această perioadă”, arată articolul redacţional din „Scânteia” cu privire la fotbal. Se petrece oare acelaş lucru şi la tir? Da. Lipsa aceasta se dovedeşte în proporţie de 100 la sută şi în activitatea tirului. Mulţi dintre trăgătorii fruntaşi nu arată suficientă preocupare pentru ridicarea măestriei lor sportive, majoritatea lor mulţumindu-se cu unele rezultate bune obţinute şi nu muncesccu perseverenţă pentru a-şi îmbunătăţi forma sportivă. Antrenamentele pe care le fac mulţi dintre ei— Rodica Grozea, Aurel Neagu, Carmen Stănescu ş.a.— sunt numai pentru menţinerea unei forme şi nicidecum pentru îmbunătăţirea rezultatelor. O altă serie de trăgători, în special cei de la Casa Centrală a Armatei şi Dinamo, nu muncesc suficient la antrenamente, fac risipă de materiale, fără să profite de utilizarea lor. Mulţi dintre ei trag la şedinţele de antrenament un mare număr de cartuşe şi nu muncesc cu sârguinţă la fiecare foc. Cu timpul, aceasta devine o deprindere greşită de a declanşa focurile cu prea multă uşurinţă, fără un control riguros. Antrenorii respectivi trebue să ia măsuri pentru reducerea materialelor folosite la antrenament şi să aplice şi sistemul I de a exersa cât mai mult poziţiile de tragere şi declanşarea fără cartuşe, folosind tuburile. La antrenamente, trăgătorii trebue să muncească pentru fiecare lovitură, aşa cum trebue să muncească la concurs. In această privinţă este bine ştiut că performanţele de la antrenamente trebue să fie apropiate celor din concurs. Un rezultat bun obţinut la antrenament îi dă trăgătorului mai multă încredere în puterile sale. în concurs mai intervine însă emotivitatea şi anumite condiţii speciale care influenţează rezultatele. O altă serie de trăgători de frunte — M. Alexandrescu, Iamandi Muscă, Augustin Mişca şi alţii — nu au asigurate de către colectivele sportive respective nici măcar condiţiile minime de pregătire. Din această cauză, aceşti trăgători de valoare nu-şi pot ridica măestria sportivă, fiind nevoiţi să-şi întrerupă complet activitatea. Mulţi dintre trăgătorii noştri fruntaşi persistă în concepţia greşită că performanţele lor depind exclusiv de materiale (fabricaţia armei sau forma eresei), ceea ce îi face să schimbe armele foarte des, să le transforme etc. Ei neglijează astfel pregătirea tehnică, fapt care se oglindeşte în multe din performanţele lor. Maestrul sportului Sorin Cantili şi trăgătorul Dinu Vidraşcu, campion R.P.R., constitue exemple negative în această privinţă. O altă lipsă este aceea că trăgătorii fruntaşi nu acordă importanţa cuvenită problemei păstrării materialelor. Multe din materialele care au fost date sportivilor din lotul republican şi sportivilor de frunte din asociaţii au fost descomplectate, iar o parte chiar deteriorate. Aceasta constitue o neglijenţă cu atât mai gravă cu cât este vorba de materiale noi şi de cea mai bună calitate. In ultimul timp şi pregătirea morală şi de voinţă a trăgătorilor noştri lasă de dorit. Este concludent în această privinţă faptul că în întâlnirile internaţionale, care sunt precedate şi de o muncă susţinută pe tărâm educativ, trăgătorii noştri obţin rezultate excepţionale, în timp ce la multe din concursurile interne când se slăbeşte munca educativă, rezultatele sunt slabe. In concursurile interne sportivii trag foarte repede, chiar atunci când nu este cazul. Mulţi dintre ei nu depun eforturi suficiente şi manifestă lipsă de răspundere şi indiferenţă faţă de rezultate. In general, trăgătorii folosesc numai 50 la sută din timpul afectat de regulament, deşi este bine ştiut că un trăgător nu are voe să tragă repede decât atunci când, datorită unei bune forme sportive, merge constant cu P.UBStere«£«et‘onar*y . Organizarea ultimelor concursuri de tir a fost sub orice critică. Organizatorii şi arbitrii n’au înţeles să acorde toată atenţia concursurilor, creind condiţiile necesare unei bune desfăşurări, ceea ce a influenţat în mod negativ rezultatele. O altă lipsă care se manifestă în pregătirea trăgătorilor de frunte este aceea că nu se acordă suficientă atenţie pregătirii fizice. Singurele asociaţii care se preocupă de problema pregătirii fizice a trăgătorilor sunt Dinamo şi C.C.AAsociaţiile sportive sindicale dau dovadă de un dezinteres total în această privinţă. De aceea pregătirea sportivilor respectivi este incorab pieptă. Până nu de mult au existat şi cazuri de vedetism, unii trăgători începând să manifeste atitudini de îngâmfare şi izolare de colectiv. —oa Rodica Grozea (Constructorul) şi Aurel Neagu (Dinamo). Aceste atîrtudini au fost însă combătute cu hotărîre şi ele nu s'au mai manifestat. Multe din lipsurile constatate în pregătirea trăgătorilor noştri fruntaşi revin comisiei centrale de tir, ca şi sprijinului insuficient primit din partea Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport. Astfel, comisia centrală de tir nu s-a preocupat suficient de problema angajării unui antrenor de stat care să coordoneze şi să urmărească, pregătirea trăgătorilor din asociaţii. Aceasta este dealtfel cauza ci tirul nu are o metodă unică de pregătire. Experienţa căpătată cu ocazia pregătirii sportivilor pentru Jocurile Olimpice nu a fost folosită în suficientă măsură. Lotul sportivilor fruntaşi este încă restrâns deşi în ultimul timp s-au evidenţiat multe elemente tinere. Comisia centrală de tir a evidenţiat pregătirea unei serii de elemente tinere — Elisabeta Pop (Baia Mare), Silvia Constantinescu (Bucureşti), Ion Popovici (Arad), Gheorghe Novac (Bucureşti), Zoe Vlădescu (Tecuci) etc. Asociaţiile respective şi comitetele C. F. S. nu au sprijinit însă aceste elemente în activitatea lor sportivă după ce au plecat din tabăra de pregătire. Astfel, Elisabeta Pop nu primeşte niciun fel de sprijin din partea colectivului respectiv şi din partea asociaţiei, iar Zoe Vlădescu a fost împiedicată pur şi simplu să ia parte la un concurs desfăşurat la Tecuci deoarece... întrecuse toţi băeţii alături de care a concurat. Unele asociaţii sportive cum sunt Locomotiva, Avântul, Minerul şi altele neglijează în mod condamnabil tirul. Multe din elementele ridicate din taberele organizate de C.C.S. şi-au întrerupt pregătirea din cauza acestei neglijenţe. Cazul trăgătorului Nicolae Cojocaru de la atelierele C. F. R. Nicolina Iaşi,, unul din elementele tinere de mare valoare, este grăitor în această privinţă. Asociaţiei sportive Locomotiva I s-a dat un sprijin în muncă cu oca- zia conferinţei pe ţară a comisiei centrale de tir, când s’a analizat activitatea asociaţiei, arătându - se toate lipsurile. Asociaţia Locomotiva nu a luat nici până azi suficiente măsuri de îndreptare. Fireşte, articolul redacţional publicat de ziarul „Scânteia” trebue să însemne şi pentru asociaţia Locomotiva prile- jul unei îndreptări şi în domeniul tirului. Comisia centrală de tir mulţumeşte ziarului „Scânteia“ pentru articolul redacţional amintit mai sus deoarece el constitue un sprijin efectiv în dezvoltarea pe baze de massă a tirului nostru, în munca de ridicare a măestriei sportive a tuturor trăgătorilor noştri. Conştienţi că luptând pentru lichidarea lipsurilor din activitatea noastră, lpsuri ieşite şi mai mult la evidenţă după articolul din ziarul „Scânteia", pot aduce o contribuţie la dezvoltarea tirului nostru, activiştii comisiei de tir îşi iau angajamentul de a munci cu puteri sporite pentru a ridica activitatea tirului la un nivel şi mai înalt. COMISIA CENTRALA DE TIR Să eliminăm lipsurile in pregătirea trăgătorilor noştri Cruntaşi SPORTUL POPULAR fcb. 2254 Pau-