Sportul Popular, februarie 1957 (Anul 12, nr. 2957-2968)
1957-02-02 / nr. 2957
In zilele premergătoare alegerilor de la 3 februarie, bilanţul marilor realizări dobindite de poporul nostru muncitor în anii puterii populare a fost prezent mai mult ca oricînd, în conştiinţa tuturor. Din cuvintele rostite de zecile de mii de participanţi la adunările cetăţeneşti, la întilnirile dintre candidaţi şi alegători, se desluşeau aceeaşi caldă aprobare faţă de politica partidului şi guvernului, aceeaşi totală adeziune la politica externă a ţării noastre şi satisfacţia faţă de poziţia internaţională pe care România şi-a cucerit-o în ultimii ani. Poziţia pe care ţara noastră o ocupă în arena internaţională, ca şi contribuţia ei efectivă la rezolvarea unor probleme care frămîntă astăzi omenirea, pot fi apreciate la adevăratele lor proporţii doar prin comparaţie cu timpurile trecute, ale regimului burghezo-moşieresc, cînd monopolurile străine dictau după bunul lor plac politica internă şi externă a Romîniei. Pe atunci, ţara noastră era un simplu pion în mîinile puterilor imperialiste, obiect de tranzacţie pentru cei cărora grînele, petrolul şi celelalte bogăţii ale noastre le deschideau căile unui formidabil „bussines”. Pentru poporul român, această stare de lucruri a adus consecinţe nefaste: învrăjbirea cu popoarele vecine, izolarea, şi în cele din urmă tîrîrea, împotriva voinţei sale, în criminalul război antisovietic. După eliberarea ţării noastre de către glorioasa Armată Sovietică şi după cucerirea puterii politice de către clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea muncitoare, ţării noastre i s-au deschis pentru prima oară zorile adevăratei independenţe naţionale. Astăzi, România, stat independent şi suveran, promovează o politică externă de pace şi colaborare internaţională, conformă cu năzuinţele cele mai scumpe ale poporului nostru. „In politica sa externă, RP. Romînă se pronunţă cu hotărîre pentru prietenie şi colaborare cu toate popoarele lumii, pentru coexistenţa paşnică”, arată Manifestul Consiliului Central al F.D.P. Un eveniment care a contribuit la întărirea prestigiului R.P. Române în arena internaţională a fost admiterea ţării noastre în O.N.U. De la tribuna înaltului for internaţional se face acum auzit glasul poporului nostru, în apărarea păcii şi securităţii internaţionale. Întreţinem legături economice şi culturale cu 70 de ţări. Schimbul din ce în ce mai intens de delegaţii ale oamenilor de artă, ştiinţă şi cultură, de formaţii teatrale şi ansambluri artistice, de delegaţii sportive, constituie de asemenea un minunat mijloc de cunoaştere şi înţelegere reciprocă. Legăturile în domeniul sportului ocupă un loc important în relaţiile internaţionale ale ţării noastre. Aproape că nu trece zi fără ca presa să nu anunţe un nou turneu peste hotare al sportivilor români sau vizita în ţara noastră a sportivilor din alte ţări. Numai intr-un singur an, 1955, am fost vizitaţi de 137 de delegaţii cuprinzind 2400 de sportivi din 26 de ţări, iar 136 de delegaţii romîneşti, totalizînd 2000 de sportivi, au reprezentat peste graniţă sportul nostru. Pretutindeni pe unde au trecut, sportivii noştri şi-au făcut nenumăraţi prieteni. Modestia, firea deschisă şi prietenoasă, trăsături care caracterizează pe cei mai mulţi dintre sportivii noştri, le atrag simpatia unanimă. Să ne gîndim numai la impresia deosebit de bună pe care au lăsat-o sportivii români participanţi la întrecerile de la Melbourne, nu numai ca urmare a rezultatelor lor excelente, ci şi a comportării în afara terenurilor de întrecere. Ridicarea necontenită a prestigiului României în viaţa sportivă a lumii nu poate fi separată de rolul tot mai însemnat pe care îl deţinem în activitatea forurilor sportive internaţionale. Ne referim în primul rind la faptul că ţării noastre i se acordă încrederea deosebită de a organiza competiţii sportive de mare amploare. Reprezentanţi ai mişcării noastre sportive fac parte din Comitetul Olimpic Internaţional, din comitetele executive ale federaţiilor internaţionale de volei, tir, canotaj. Succesele sportivilor români, fac să se vorbească de ţara noastră pretutindeni în lume. Este cunoscut puternicul ecou stîrnit de strălucitele performanţe obţinute de sportivii români la Jocurile Olimpice de la Melbourne. Lumea întreagă a putut vedea cum sportivi ai unei ţări cu o tînără mişcare de cultură fizică şi sport pot ajunge şi chiar întrece pe reprezentanţii unor ţări cu o veche tradiţie în sport. Datorită sprijinului partidului şi guvernului, există toate premizele pentru o şi mai puternică înflorire a sportului în patria noastră. Sportivii, care au azi toate condiţiile pentru a cuceri treptele cele mai înalte ale măiestriei, pentru a contribui cu noi succese la întărirea prestigiului internaţional al scumpei noastre patrii, vor vota miine din toată inima candidaţii F. D. P., candidaţii păcii şi socialismului. IN PATRU ANI... Cu o tehnică de mare campioană, Ella Zeller a cucerit, an de an, simpatia noastră, a tuturor. Alături de Angelica Rozeanu, ea a prins „aripi“, smulgînd aclamaţiile calmilor londonezi, exclamaţiile de admiraţie ale japonezilor, italienilor, vienezilor... Astăzi o vom aplauda iarăşi pe Ella Zeller ! Mulţi însă dintre cei care se vor grăbi să ocupe un joc cît mai aproape de masa scăldată în lumină nu au de unde şti că numai cu cîteva zile înainte maestra emerită a sportului, Ella Zeller, a sărbătorit împlinirea unui... deceniu de la cucerirea primului ei titlu: locul I în campionatul oraşului Timişoara ! Pe atunci, copilă încă, ea dorea să ajungă o jucătoare „mare”. Mesele de ping-pong nu le întîlneai însă la tot pasul, mingile la fel, aşa că numai cu o simplă paletă... Da! Dar numai cu aceasta nu se putea obţine... titlul mondial! Sportul a găsit înţelegerea partidului şi şi-a ocupat locul alături de celelalte probleme de stat. Tineretul l-a îmbrăţişat cu dragoste, ca pe un bun prieten, şi printre mlădiţele care au răsărit din rîndurile sal© a fost şi micuţa elevă de la S.MT.C.F.-Timişoara, Ella Zeller. Gazetarii au „asaltat-o” pentru prima oară la întoarcerea de la Bombay. Fusese o încercare timidă, soldată totuşi cu un rod bogat: campionatele mondiale din capitala Indiei i-au trezit ambiţia de a cuceri cîndva supremaţia . După terminarea studiilor, ea vine la Bucureşti şi se înscrie la Institutul de Cultură Fizică. Aici, în Capitală, a obţinut primele succese... Invingînd-o pe Sari Szász, tinăra timişoreancă a părăsit pentru totdeauna „tuşa” şi a intrat în echipa reprezentativă a ţării, alături de Angelica Rozeanu. De la Angelica Rozeanu şi-a însuşit ea nu numai tehnica tot mai bună, ci şi puterea de luptă, siguranţa, dorinţa de a învinge... Ce a recoltat Ella Zeller în cei patru ani care s-au scurs de la prima ei evoluţie în reprezentativa ţării la campionatele mondiale din Bucureşti ? Avind ca profesoară şi tovarăşă de echipă pe Angelica Rozeanu, ea s-a apropiat mult de valoarea acesteia. Condiţiile minunate de pregătire şi faptul că tenisul de masă şi-a ocupat jocul de cinste alături de celelalte sporturi, au asigurat ascensiunea. A uiiat un şir de victorii asupra ,sereior” tenisului de masă mondial , surorile Rowe, austriaca Linda Wert, Eva Koczian, Tanaka Water-campioana Franţei; cucerirea titlului mondial la dublu fete (alături de Angelica Rozeanu), iar la ultimele campionate mondiale, la Tokio (Japonia) a ajuns in semifinala probei de simplu unde avea cele mai mari şanse de ciştig. Ultima ei mare performanţă, victoria asupra Angelicăi Rozeanu, jucătoarea care timp de 12 ani nu a cunoscut înfrîngerea în faţa compatrioatelor sale— ,,Ce şi-ar putea dori mai mult un sportiv?’’ întrebarea aceasta i-a adresat-o un puştan la una din întilnirile pe care Ella Zeller le-a avut cu pionierii, viitorii ei elevi. Răspunsul a fost cel normal: Ellatinde la cucerirea titlului mondial la simplu ! Ea a terminat însă Institutul şi vara aceasta îşi va folosi tot timpul liber pentru pregătirea examenului de stat. Ca maestră emerită şi ca viitoare profesoară, Ella Zeller are datoria să promoveze baschetul şi tenisul de masă (dis- ciplinele sportive în care s-a specializat !) în rîndul elevilor şi, aşa cum a făcut-o la Palatul Pionierilor, să ajute cu experienţa ei în formarea şi cimentarea cît mai multor secţii. Intre cele două voturi, cel de acum patru ani şi votul pe care-l va da miine, Ella Zeller a crescut şi cu paşi de uriaş a săltat în rîndul valorilor recunoscute ale tenisului de masă din lume . In acelaşi timp, ea a absolvit un Institut, şi-a însuşit o profesiune. Drumul pe care l-a străbătut Ella Zet tr este deschis miilor de tineri spotivi. PETRE MIMA Un cuplu care de mută vre Angelica Rozeanu—Ella Zette, diate la proba de dublu. •ne n-a mai cunoscut infríngerea . Ele sínt, dealtfel campioane mon Stăteam de vorbă cu ciţiva dintre membrii delegaţiei noastre la Jocurile Olimpice de la Melbourne. Discuţia s-a invirtit în jurul rezultatelor, a marilor campioni ai acestor intilniri grandioase, a succesului realizat de sportivii români Alexandru Bădiţă, unul dintre sportivii delegaţiei noastre, ne povestea despre drumul minunat făcut cu avionul peste mări şi ţări, despre diversitatea oamenilor întîlniţi şi mai ales despre ceaifortul călătoriei — lungă pînă la antipozi. Sportivul nostru nici nu a împlinit 20 ani. EI a crescut în anii regimului democrat popular. El ştie că de cite ori pleacă intr-o delegaţie sportivă, fie că se duce la Praga sau la Melbourne, că statul nostru îi pune la dispoziţie cele mai bune condiţii Dar Bădiţă nu ştie prea bine In ce condiţii se practica sportul înainte. Pentru tinerul Bădiţă şi pentru generaţia sa, să d pănăm cîteva amintiri. Era în 1924. La Paris se organizau jocurile olimpice. Românii au înscris şi ei ciţiva sportivi intre care şi o echipă de rugbi. Călătoria pînă la Paris şi Inapoi costa, în vremea aceea, aproximativ patru mii de lei, o sumă care stătea la îndemina oricui. Federaţia de rugbi s-a gîndit că are nevoie de vreo 90.000 lei ca să acopere cheltuielile. Nici vorbă să se fi găsit la casa federaţiei o asemenea sumă. Nici dacă se vindea toată averea federaţiei cu echipament, cu mingi cu tot, nu s-ar fi scos bani pentru 2—3 jucători. Şi atunci, membrii federaţiei s-au adresat guvernului cerind o subvenţie. In fond era vorba de reprezentarea ţării intr-o competiţie internaţională. Răspunsul nu s-a lăsat mult aşteptat: un NU categoric. „Nu avem bani“. Rugbiştii sunt insă oameni dtrzi. Ei s au adresat Comitetului olimpic romin. Nu că acest comitet ar fi avut bani mai mulţi decit federaţia, dar componenţii Comitetului olimpic de atunci erau Aristide Blank, bancher cu renume, om legat de finanţa internaţionalii, prinţul Valentici Bibescu, om cu avere, Tabacovici, mare industriaş. Aluzia rugbiştilor era vizibilă. Membrii C.O.R. erau invitaţi să bage puţin mina în buzunar şi să ajute deplasarea. Cred că venitul pe o singură zi al celor pomeniţi mai sus nu era mai mic decit ajutorul care ar fi acoperit cheltuielile de deplasare! Spre disperarea rugbiştilor, aceste trei mari personalităţi financiare ale timpului nu s-au mişcat prea mult. Au răspuns şi ei, tot atit de candid ca guvernul: ,,nu avem bani!" Plecarea nu mai putea intirzia. Au fost convocaţi jucătorii selecţionaţi şi s-a arătat situaţia. Nu exista decit o soluţie: fiecare să-şi plătească singur partea de cheltuieli. Dar şi fiecare avea bani. Unii au adus cite 4000 lei, fiind desigur feciori de oameni mai avuţi. Alţii au fost sprijiniţi de suporterii cluburilor „Stadiul Romii" şi „Tomis Club". Au rămas totuşi patru jucători care nu aveau de unde lua bani. Aceştia erau Titi Crătunescu, Paul Nedelcovici, ă- Balş şi O. Luchidi. Toţi patru erau titulari in echipă şi fără ei treaba, ar fi mers greu. Singur Paul Nedelcovici a rezolvat repede situaţia: a spart tejgheaua circumită tatălui său şi a adus banii. Ceilalţi trei n-au avut cum să-i procure şi au rămas la Bucureşti. Rezultatele meciurilor ? Ne-a învins Franţa, cu 59—3 şi Statele Unite, cu 37—0. Iată o imagine a sportului din regimul burghezo-moşieresc. Această imagine este bine să fie cunoscută de toţi tinerii care se bucură azi din plin de marele sprijin pe care regimul nostru îl acordă sportului ART. VOGEL SPORTUL POPULAR Nr. 2957 Pag. 3^»