Sportul Popular, februarie 1958 (Anul 13, nr. 3158-3162)
1958-02-18 / nr. 3158
JL/CSjJi c d^Cdaid piwiciua am inai iO si, UC&l^Ui, VUlil Ifiai SCNCt Lie Ccf J • Pentru că ea reprezintă una dintre cele mai importante probleme actuale ale \ I mișcării noastre de cultură fizică și sport. Se știe că cea de a doua plenară a Comitetului de organizare a U.C.F.S./ 1 a trecut printre obiectivele anului 1958 şi pe acela de a avea înscrişi în \ , U.C.F.S. — pînă la sfîrşitul acestui an — 2.000.000 de membri. Pe unii acest obiectiv i-a speriat. Altora li s-a părut a fi un obiectiv dificil de îndeplinit. Celor mai mulţi însă Ii s-a părut a fi un obiectiv intr-adevăr dificil dar totuşi i posibil de îndeplinit In ce ne priveşte, ne numărăm printre aceştia din urmă. ". Suntem deci de părere că există posibilitatea ca în cursul anului 1958 să i * fie înscrişi în U.C.F.S. 2.000.000 de membri. Pentru aceasta însă trebuie înde- j ' plinite o serie de sarcini. In primul rînd, acţiunea de înscriere în U.C.F.S. C nu trebuie considerată ca o campanie care durează într-o anumită perioada, ci ca o acţiune permanentă, care nu încetează. Socotim deci că nu e suficient să nu ne mulţumim cu depăşirea numărului de membri care au făcut parte în tre- cut din colectivul sportiv, că nu tebuie să ne mulţumim cu depăşirea, fie chiar considerabilă a unei cifre de plan. Trebuie să reuşim ca în cursul a J anului să înscriem în colectivul sportiv pe toţi, dar absolut pe toţi, iubitorii de sport, pe pasionaţii şi pe mai puţin pasionaţii acestei activităţi minunate, dă- tătoare de noi forţe, de sănătate, de voie bună. Dacă vom proceda în acestt fel, în toate întreprinderile şi instituţiile vom reuşi să depăşim cu mult, ca , foarte mult, numărul de membri care au fost în colectivele sportive înainte^ de reorganizare. | j Este necesar în al doilea rînd să nu rămînă nici un elev, nici un studenta în afara U.C.F.S.-ului. Dacă vom reuşi acest lucru, zeci si zeci de roli de ti-Caneri vor îngroşa rîndurile mişcării noastre sportive. / i In al treilea rînd, firește, nu trebuie scăpată din vedere importanta orga-^ nizării în mişcarea sportivă a ostaşilor, care în timpul stagiului militar poti * * * 5» deveni valoroşi sportivi activi si după lăsarea la vatră pot activa ca Unii S ^ dintre cei mai buni propagandişti şi instructori îndeosebi la sate. C Şi acum, am ajuns, de fapt, la cea mai importantă dintre sarcini: aceea de a desfăşura o acţiune organizată şi atotcuprinzătoare în toate satele patriei noastre. Numai dacă vom folosi nesecatul rezervor pe care-l reprezintă satele,Ei vom reuşi să dovedim că cifra de 2.000.000 de membri nu numai că poate fi , realizată, dar că ea poate fi chiar şi depăşită! [ Pentru a susţine această afirmaţie este suficient să arătăm că U.C.F.S.^ are avantajul faţă de mişcarea sindicală sau Uniunea Tineretului Muncitor că- I poate cuprinde ca membri nu numai pe cei din întreprinderi sau instituţii, sau ni numai tineri de o anumită vîrstă, ci pe absolut toţi acei care doresc să facă sport sau cărora le place sportul. Acest fapt, în sine, arată marile posibilităţi ► ale mişcării sportive. Dar, pentru ca posibilitatea înscrierii a 2.000.000 de . membri să devină realitate, trebuie să depunem cu toţii: sportivi, iubitori ai sportului, activişti ai mişcării sportive, strădanii neîncetate în domeniul pro- pagandistic, organizatoric şi competiţional. Pentru realizarea acestei atît de importante sarcini, nu trebuie precupeţit/ L nici un efort! Numai în felul acesta vom putea spune că ne-am făcut datoria,? contribuind fiecare cu posibilităţile sale, la realizarea cotiturii atît de necesară ( L în mişcarea noastră sportivă, la traducerea în viaţă a hotărîrii partidului şi \ 'guvernul» nostru, într-un domeniu dintre cele mai importante pentru sănăta- I tea oamenilor muncii şi dezvoltarea armonioasă fizică şi intelectuală a tineretului de la oraşe şi de la sate. ro TICU SIMION ^ Cupa este o competiţie In mare stimă pretutindeni. Ea place prin caracterul său eliminatoriu şi prin desfăşurarea sa plină de neprevăzut. Ceea ce — in fond — o deosebeşte de campionat, care o competiţie de regularitate. Cite idime“ nu face Cupa intr-o etapă şi cite visuri nu năruieşte de-a lungul unui sezon ? Ca la box, o lovitură decisivă (o directă la bărbie sau un upercut năprasnic) şi meciul s-a jucat Favoritul a fost detronat printr-un adevărat K.O. şi locul i-a fost luat de echipa considerată puţin înainte ca victimă sigură... Şi dacă lovitura decisivă intirzie şi timpul regulamentar s-a scurs, atunci intervin prelungirile. Pentru că, vedeţi dvs. Cupa mai are o particularitate, trebuind să dea neapărat un învingător, jocurile terminate la egalitate in 90 de minute se prelungesc cu cite două reprize a 19 minute (e vorba, desigur, de fotbal). Şi dacă şi in această situaţie se menţine egalitatea, ce se intimplă?... Cum se califică mai departe echipele ? Aici, Cupa prezintă alte aspecte inedite care-i măresc atracţiozitatea şi chiar nota de neprevăzut. Pentru că, veţi vedea mai jos, nu in toate părţile se intimplă la fel. ...Record francez doborît (și a fotbal există recorduri..): meciul de cupă Nantes (divizia II profesionistă)—Caen (amatori) s-a jucat de cinci ori pînă ciac una din echipe (Nantes) a marcat unicul gol și s-a calificat. De trei ori cele două echipe au jucat cu 120 minute, a patra oară au jucat numai 20 de minute şi partida s-a întrerupt din cauza timpului nefavorabil, iar a cincea oară 90 de minute. In total : 7 ore şi 50 de minute / Deci rejucare pînă la desemnarea câştigătorului, aşa cum este in prezent şi In no. ...Recordul mondial aparţine unui joc britanic, din anul 1928. Iraton şi Ilford au jucat timp de nouă ore şi 20 de minute pină cinc I euro•? a reuşit să înscrie punctul victoriei Un adevărat maidon fotbalistic . Calificare prin tragere la sorţi O astfel de dispoziţie exista la noi, cu mulţi ani înainte, pentru a preîntimpina orice maraton. Nu s-a apicat pentru că singurele jocuri... predispuse la... maratonism au dat girul la urmă un învingător (Rapid-Venus s-a rejucat de vreo trei ori). Apoi a intervenit... ...Calificarea echirei in deplasare. Indiferent dacă se infilneau echipe de categorii diferite sau da aceeaşi categorie, se califica pentru turn următor (in caz de egalitate după prelungiri) echipa care se deplasa. Vă mai amintiţi meciul C.C. A.—Progresul Oradea 2—2, nu? Orădenii au mers mai departe pină in finală şi au cistigat Cupa. ...In fine, caificarea prin... lovituri de la 11 m. Nu-i vorba de lovituri de la 11 m. acordate in timpul jocului, ci de altele, după scurgerea timpului de joc. Sistemul acesta există in prezent in Iugoslavia si — se pare că — in Chile și Mexic. Recent, două meciuri din Cupa Iugoslaviei au fost decise de astfel de lovituri de la 11 m. Radnicki Sombor şi Haiduk Split au terminat la egalitate după prelungiri: 2—2. După foc echipele au beneficiat (conform unei dispoziţii a federaţiei) de cite 5 lovituri de la 11 m. A executat intii Haiduk şi a transformat numai două. Bucurie in tabăra echipei Radnicki! Dar de scurtă durată. Cind i-a venit baciul, Radnicki a înscris tot două goluri. Deci, din nou egalitate: 4—4. Atunci s-au acordat încă trei penaltiuri de fiecare parte. Haiduk a marcat două goluri. Radnicki numai unul. Scor final: 0— 5 pentru Haiduk, după 16 penaltiuri !/1... ...In al doilea meci s-au intilnit Steaua Rosie Belgrad si Dinamo Zagreb După 90 de minute scorul era 1— 1, după 120 de minute, tot 1—1. Au boer venit loviturile de la 11 m. Vă închipuiţi vreo 22.000 de spectatori care au rămas la locurile lor pentru a asista la o adevărată întrecere a măiestriei in execuţie si a... nervilor. A început Steaua Roşie Z.ckopici a tras afară apoi pe rînd Nr,ştiai şi Stoianovici au transformat: a venit rindul lui Mi- i . tuir u .1 uz in t/UJ u, UU-fJU LUtc Of kularat a tras... în portar. Două goluri din 5 penaltiuri! Mai putea ciştiga Steaua Roşie ? Dinamoviştii au crezut că nu. Dar... Pe rind, Santek, Uposinopii şi Benko ratează. Apei Malus a marcat, pentru ca ultimul, Hunt’.in. să rateze şi el. Un singur gol din 5 lovituri de la 11 m. Rezultat final 3—2 pentru Steaua Roşie ...Sistemele de calificare nu se vor opri, desigur, aici. De pe acum se preconizează unele modificări. In Franta, de pildă, se intenţionează disputarea unui meci (început mai devreme) pînă la inserierea golului victorios. Deci poate fi în min 130 sau 150 in aceeaşi zi ! Iar la noi se vorbeşte de calificarea echipei mai tinere, care să înlocuiască actuala prevedere a rejucării pină la desemnarea unei echipe învingătoare. l'd mai miraţi de ce place atit de mul Cupa?... (P- g) După 120 de minute de joc egal... ...REJUCARE, TRAGERE LA SORȚI SAU... PEN ALTI iii? — unde se vede de ce .,Cupa“ place atît de înalt—« Fază din semifinala Cupei» ediţia 1950, terminam la egalitate (2—2) şi clştigată de echipa In deplasare (Progresul Oradea) in detrimentul echipei gazdă (C.C.A.) Clişeul nostru înfăţişează o luptă pentru balon intre Vlad, Tiriac, Borta (Progresul) și Oniste (GAJ.A.). „Cupa Speranţelor“ văzută de oaspeţi... ,,Cupa Speranţelor“ s-a incieiat de aproape o săptămînă, dar întreaga desfăşurare a întrecerilor ne obligă să revenim cu o serie de -declaraţii şi amănunte menite să oglindească munca de pregătire a concursului, disputarea lor, precum şi problemele ivite, a căror rezolvare va ajuta la dezvoltarea schiului. Pentru început vom sublinia atmosfera prietenească, discuţiile animate, serile plăcute petrecute, la cabană, unde cunoscutul interpret de muzică uşoară Gioni Dimitriu se dovedea un admirabil animator. De altfel, această caldă ambianţă a fost amintită şi de conducătorul echipei Franţei, Jean Vincent: „La dumneavoastră am simţit din plin ospitalitatea orientului şi exuberanţa latinilor. Prietenie, voie bună, deplină înţelegere şi un concurs perfect organizat. In plus, victoria noastră în toat probele... Ce puteam dori mai mult?“ Elocventă este şi declaraţia antrenorului schiorilor austrieci, Otto Rieder: „Ne-am bucurat foarte mult aflînd că vom participa la o competiţie rezervată tineretului, organizată de ţara dumneavoastră, a cărei reputaţie de bună gazdă este recunoscută. Regret însă două lucruri : că nu am cîştigat nici una din cele două probe la care am participat şi că nu putem lua parte la proba de coborîre (N.R.: declaraţia a fost luată după disputarea slalomului uriaş). Şi aşa însă, rămîn cu o amintire plăcută şi cu dorinţa de a participa oricînd la un concis organizat în România. Aş mai vrea să spun cîteva cuvinte despre schiorii dumneavoastră: sînt foarte talentaţi, curajoşi au însorită o tehnică modernă, dar nu au suficienţi kilometri alunecare în picioare. Sunt convins că dacă s-ar antrena în aceleaşi condiţii ca Nenning, Dietrich, Miedler, Merzinger sau Kneist, care reprezintă viitorul schiului austriac, ar ajunge şi ei, la vîrsta senioratului, la aceeaşi valoare cu aceştia“. Antrenorul ,,speranţelor“ Poloniei, Szczepaniak Zagonicy, s-a ocupat mai mult de comportarea „băieţilor“ lui şi de condiţiile de concurs. „Sînt mîhîiii că schiorii polonezi nu s-au clasat pe locuri fruntaşe in nici una din cele trei probe. Eram convinşi că nu-i vom putea învinge pe reprezentanţii Franţei şi Austriei, dar speram că vom putea „ciupi“ un loc doi sau trei. Tinerii dumneavoastră s-au dovedit însă mai bine puşi la punct, mai talentaţi şi ne-au învins categoric. Am convingerea însă că într-o viitoare întrecere ne vom comporta mai bine şi vom reprezenta cu cinste tradiţia schiului polonez. Despre pirtii, numai cuvinte bune. Aţi reuşit ca în ciuda condiţiilor atmosferice vădit neprielnice să asiguraţi pirtii „tari“, dificile şi bine îngrijite. Este încă un argument pentru a participa şi în viitor cu cea mai mare plăcere la un concurs organizat de Rominia“. In legătură cu starea pîrtiilor vrem să facem însă o precizare. Ne-a bucurat şi pe noi faptul că in zilele de concurs schiorii au avut la dispoziţie pante bătute, curăţate, îngrijite. Păcat însă că toate amenajările au fost făcute în ultimele zile, adică atunci cînd se punea problema dacă „Cupa „Speranţelor“ se va ţine în Postăvar sau în Bucegi. Pînă la 9 februarie Pîrtia Lupului era folosibilă pe o porţiune redusă, fapt care a împiedicat disputarea concursurilor cu caracter republican (de pildă, coborîrea din, VIIV a trupului , O . III Voinţa) şi a încurcat antrenamentele lotului român pentru „Cupa Speranţelor“. Tinerii schiori au trebuit sa plece în Bucegi şi să facă antrenamente pentru proba de coborîre pe Valea lui Carp, deoarece Valea Lupului nu fusese amenajată. Direcţia combinatului Poiana Stalin şi responsabilul tehnic (Ion Cojocaru) au aşteptat un concurs internaţional pentru a pune la punct cea mai bună pîrtie din ţară... Fireşte, la această privinţă o vină are şi Federaţia Romina de Schi-Bob, care nu s-a îngrijit îndeaproape, nu a controlat şi nu a luat măsuri energice pen- tru amenajarea din vreme, în cele mai bune condiţii, a pîrtiilor din Postăvar. Iar că pantele puteau fi amenajate în cele mai bune condiţii, chiar cu cîteva săptămîni în urmă, o dovedesc declaraţiile oaspeţilor, făcute in cele mai călduroase zile ale acestei ierni blînde. D. STANCULESCU Gh. Bălan a fost unul din concurenţii de bază ai reprezentativei noastre de tineret, lată-l in fotografie, trecind printr-una din porţile probei de slalom Foto: D. STANCULESCU SPORTUL POPULAR Nr. 3158 Pag. 3a De ce atit de mulţi arbitri bucureşteni la campionatele de patinaj? Campionatele republicane de patinaj viteză au devenit în ultimii ani — prin forţa împrejurărilor — o poveste hazlie dar care, din nefericire, ne costă. Lacul Roşu ne-a furnizat anul trecut primul capitol important din aceasta adevărată „Odisee" a patinatorilor. In timp ce pista îngheţa noaptea şi se topea ziua — ca într-o versiune modernă şi sportivă a legendei meşterului Manole — o armată de oficiali îşi petrecea o vacanţă plăcută într-una din cele mai pitoreşti localităţi turistice. Dacă, fireşte, capriciile termometrului nu pot fi prevăzute, am socotit însă că — în acest an — se vor trage învăţăminte măcar din păţania de anul trecut, pentru evitarea acelui surplus de cheltuieli care tinde să devină o risipă periodică in favoarea amatorilor de patinaj şi de... vilegiatură. Speranţă zadarnică! Noua ediţie a campionatelor de patinaj-viteză — de data asta cu un nou sediu — Miercurea Ciuc — ne-a întărit convingerea asupra fidelităţii numerosului grup de specialişti în a urmări incertele noastre întreceri pe pista de gheaţă. O singură zi de concurs, care a prilejuit doar stabilirea Învingătorilor în probele de juniori 14 şi 15—16 ani, a oferit celor 12 „tehnicieni“ aduşi cu sacrificii şi inexplicabilă generozitate din Bucureşti, o nouă recreaţie de cîteva zi e. Prezenţa lor era indispensabilă? Desigur că nu. Pentru că din această , familie“ de arbitri doar vreo patru membri erau necesari restul puţind lipsi fără nici o pagubă (ba chiar cu un cîştig pentu fondurile federaţiei). De exemplu, era nevoie să fie adus tocmai din Capitală un „arbitru cu informaţiile cînd in fond atribuţia acestuia se reduce la o muncă simplă, de crainic? Sau era nevoie de un arbitru de turnantă care să fie numaidecit din Bucureşti, mai cu seamă cînd cel adus a trebuit să se mai şi iniţieze de la localnici? Iată două din cel dout exemple care au umflat cheltuielile campionatului, în ti-') ce trei arbitri cu calificare, din localitate, au „somat“ pentru că nu făceau parte din tradiţionala famiuţă bucureşeană nelipsită de la toate competiţiile importante ale patinajului. O stare de lucruri care dăinuie de multă vreme, stînjenind probo- •rea şi întrebuinţarea arbitrilor patinaj din provincie. Aceste aspecte sunt elocvente, indicînd o risipă a fondurilor federaţiei şi o nefirească atitudine de subapreciere a posibilităţilor locale în materie de arbitraj. De altfel arbitrul principal, Alexe Voiuţchi, care are obiceiul să se identifice cu comisia de organizare, erijindu-se întotdeauna un atotştiutor („Regulamente! sînt eu şi cu asta basta !“) a redus activitatea loscalnicilor la atribuţii minore. Dar pentru , pretenţiile“ unui arbitru, fie el chiar şi principal şi venit cale lungă din Bucureşti, nu merită să curgă atâţia bani pe apa.Ottulul. Atenţie deci la viitoarele campionate! RM.