Sportul Popular, februarie 1958 (Anul 13, nr. 3158-3162)

1958-02-18 / nr. 3158

JL/CSjJi c d^Cdaid piwiciua am inai iO si, UC&l^Ui, VUlil Ifiai SCN­Ct Lie Ccf J • Pentru că ea reprezintă una dintre cele mai importante probleme actuale ale \ I mișcării noastre de cultură fizică și sport.­­ Se știe că cea de a doua plenară a Comitetului de organizare a U.C.F.S./ 1 a trecut printre obiectivele anului 1958 şi pe acela de a avea înscrişi în \ , U.C.F.S. — pînă la sfîrşitul acestui an — 2.000.000 de membri. Pe unii acest­­ obiectiv i-a speriat. Altora li s-a părut a fi un obiectiv dificil de îndeplinit.­­ Celor mai mulţi însă Ii s-a părut a fi un obiectiv intr-adevăr dificil dar totuşi­­ i posibil de îndeplinit In ce ne priveşte, ne numărăm printre aceştia din urm­ă. ". Suntem­ deci de părere că există posibilitatea ca în cursul anului 1958 să i * fie înscrişi în U.C.F.S. 2.000.000 de membri. Pentru aceasta însă trebuie înde- j ' plinite o serie de sarcini. In primul rînd, acţiunea de înscriere în U.C.F.S. C nu trebuie considerată ca o campanie care durează într-o anumită perioada,­ ci ca o acţiune permanentă, care nu înce­tează. Socotim deci că nu e suficient să n­u ne mulţumim cu depăşirea numărului de membri care au făcut parte în tre-­ cut din colectivul sportiv, că nu tebuie să ne mulţumim cu depăşirea, fie­­ chiar considerabilă a unei cifre de plan. Trebuie să reuşim ca în cursul a­ J a­nului să înscriem în colectivul sportiv pe toţi, dar absolut pe toţi, iubitorii de­ sport, pe pasionaţii şi pe mai puţin pasionaţii acestei activităţi minunate, dă-­­ tătoare de noi forţe, de sănătate, de voie bună. Dacă vom proceda în acest­­­t fel, în toate întreprinderile şi instituţiile vom reuşi să depăşim cu mult, ca­­ , foarte mult, numărul de membri care au fost în colectivele sportive înainte^ de reorganizare. | j Este necesar în al doilea rînd să nu rămînă nici un elev, nici un studenta în afara U.C.F.S.-ului. Dacă vom reuşi acest lucru, zeci si zeci de roli de ti-C­a­neri vor îngroşa rîndurile mişcării noastre sportive. / i In al treilea rînd, firește, nu trebuie scăpată din vedere importanta orga-^ nizării în mişcarea sportivă a ostaşilor, care în timpul stagiului militar poti * * * 5» deveni valoroşi sportivi activi si după lăsarea la vatră pot activa ca Unii S ^ dintre cei mai buni propagandişti şi instructori îndeosebi la sate. C Şi acum, am ajuns, de fapt, la cea mai importantă dintre sarcini: aceea de­­­ a desfăşura o acţiune organizată şi atotcuprinzătoare în toate satele patriei­­ noastre. Numai dacă vom folosi nesecatul rezervor pe care-l reprezintă satele,­E­i vom reuşi să dovedim că cifra de 2.000.000 de membri nu numai că poate fi , realizată, dar că ea poate fi chiar şi depăşită! [ Pentru a susţine această afirmaţie este suficient să arătăm că U.C.F.S.^­­ are avantajul faţă de mişcarea sindicală sau Uniunea Tineretului Muncitor că- I poate cuprinde ca membri nu numai pe cei din întreprinderi sau instituţii, sau n­i numai tineri de o anumită vîrstă, ci pe absolut toţi acei care doresc să facă­­ sport sau cărora le place sportul. Acest fapt, în sine, arată marile posibilităţi­­ ► ale mişcării sportive. Dar, pentru ca posibilitatea înscrierii a 2.000.000 de­ . membri să devină realitate, trebuie să depunem cu toţii: sportivi, iubitori a­i­­ sportului, activişti ai mişcării sportive, strădanii neîncetate în domeniul pro-­ pagandistic, organizatoric şi competiţional.­­ Pentru realizarea acestei atît de importante sarcini, nu trebuie precupeţit/ L nici un efort! Numai în felul acesta vom­ putea spune că ne-am făcut datoria,? contribuind fiecare cu posibilităţile sale, la realizarea cotiturii atît de necesară ( L în mişcarea noastră sportivă, la traducerea în viaţă a hotărîrii partidului şi \ 'guvernul»­ nostru, într-un domeniu dintre cele mai importante pentru sănăta- I tea oamenilor muncii şi dezvoltarea armonioasă fizică şi intelectuală a tine­­­­retului de la oraşe şi de la sate. r­o TICU SIMION ^ Cupa este o competiţie In mare stimă pretutindeni. Ea place prin caracterul său eliminatoriu şi prin desfăşurarea sa plină de neprevăzut. Ceea ce — in fond — o deosebeşte de campionat, care­­ o competiţie de regularitate. Cite id­ime“ nu face Cupa intr-o etapă şi cite visuri nu năruieşte de-a lungul unui sezon ? Ca la box, o lo­vitură decisivă (o directă la bărbie sau un upercut năprasnic) şi meciul s-a jucat Favoritul a fost detronat printr-un adevărat K.O. şi locul i-a fost luat de echipa considerată puţin înainte ca victimă sigură... Şi dacă lo­vitura decisivă intirzie şi timpul regu­lamentar s-a scurs, atunci intervin pre­lungirile. Pentru că, vedeţi dvs. Cupa mai are o particularitate, trebuind să dea neapărat un învingător, jocurile terminate la egalitate in 90 de minute se prelungesc cu cite două reprize a 19 minute (e vorba, desigur, de fotbal). Şi dacă şi in această situaţie se menţine egalitatea, ce se intimplă?... Cum se califică mai departe echipele ? Aici, Cupa prezintă alte aspecte ine­dite care-i măresc atracţiozitatea şi chiar nota de neprevăzut. Pentru că, veţi vedea mai jos, nu in toate părţile se intimplă la fel. ...Record francez doborît (și a fot­bal există recorduri..): meciul de cupă Nantes (divizia II profesionistă)—Ca­en (amatori) s-a jucat de cinci ori pînă ciac una din echipe (Nantes) a marcat unicul gol și s-a calificat. De trei ori cele două echip­e au jucat cu­­ 120 minute, a patra oară au jucat nu­mai 20 de minute şi partida s-a între­rupt din cauza timpului nefavorabil, iar a cincea oară 90 de minute. In to­tal : 7 ore şi 50 de minute / Deci rejucare pînă la desemnarea câştigătorului, aşa cum este in prezent şi In no­. ...Recordul mondial aparţine unui joc britanic, din anul 1928. Iraton şi Ilford au jucat timp de nouă ore şi 20 de minute pină cinc I­ euro•? a reuşit să înscrie punctul victoriei Un adevărat maid­on fotbalistic . Calificare prin tragere la sorţi O astfel de dispoziţie exista la noi, cu mulţi ani înainte, pentru a preîntimpina orice maraton. Nu s-a apicat pentru că singurele jocuri... predispuse la... maratonism au dat girul la urmă un în­vingător (Rapid-V­enus s-a re­jucat de vreo trei ori). Apoi a intervenit... ...Calificarea echi­rei in deplasare. Indiferent dacă se infilneau echipe de categorii diferite sau da aceeaşi cate­gorie, se califica pentru turn­ urmă­tor (in caz de egalitate după prelun­giri) echipa care se deplasa. Vă mai amintiţi meciul C.C. A.—Progresul Oradea 2—2, nu? Orădenii au mers mai departe pină in finală şi au cisti­­gat Cupa. ...In fine, ca­ificarea prin... lovituri de la 11 m.­ Nu-i vorba de lovituri de la 11 m. acordate in timpul jocului, ci de altele, după scurgerea timpului de joc. Sistemul acesta există in prezent in Iu­goslavia si — se pare că — in Chile și Mexic. Recent, două meciuri din Cupa Iugoslaviei au fost decise de astfel de lovituri de la 11 m. Radnicki Sombor şi Haiduk Split au terminat la egali­tate după prelungiri: 2—2. După foc echipele au beneficiat (conform unei dispoziţii a federaţiei) de cite 5 lovi­turi de la 11 m. A executat intii Hai­duk şi a transformat numai două. Bu­curie in tabăra echipei Radnicki! Dar de scurtă durată. Cind i-a venit b­aciul, Radnicki a înscris tot două goluri. Deci, din nou egalitate: 4—4. Atunci s-au acordat încă trei penaltiuri de fie­care parte. Haiduk a marcat două go­luri. Radnicki numai unul. Scor final: 0— 5 pentru Haiduk, după 16 penal­tiuri !/1... ...In al doilea meci s-au intilnit Steaua Rosie Belgrad si Dinamo Za­greb După 90 de minute scorul era 1— 1, după 120 de minute, tot 1—1. Au b­oer venit loviturile de la 11 m. Vă închipuiţi vreo 22.000 de spectatori care au rămas la locurile lor pentru a asista la o adevărată întrecere a măies­triei in execuţie si a... nervilor. A înce­put Steaua Roşie Z.ckopici a tras afa­ră apoi pe rînd Nr,ştiai şi Stoianovici au transformat: a venit rindul lui Mi- i . tuir u .1 uz in t/UJ u, UU-fJU LUtc Of kularat a tras... în portar. Două goluri din 5 penaltiuri! Mai putea ciştiga Steaua Roşie ? Dinamoviştii au crezut că nu. Dar... Pe rind, Santek, Uposi­­nopi­i şi Benko ratează. Apei Malus a marcat, pentru ca ultimul, Hunt’.in. să rateze şi el. Un singur gol din 5 lovi­turi de la 11 m.­ Rezultat final 3—2 pentru Steaua Roşie ...Sistemele de calificare nu se vor o­­pri, desigur, aici. De pe acum se pre­conizează unele modificări. In Franta, de pildă, se intenţionează disputarea unui meci (început mai devreme) pînă la inserierea golului victorios. Deci poate fi în min 130 sau 150 in aceeaşi zi ! Iar la noi se vorbeşte de calificarea echipei mai tinere, care să înlocuiască actuala prevedere a rejucării pină la desemnarea unei echipe învingătoare. l'd mai miraţi de ce place atit de mul Cupa?... (P- g) După 120 de minute de joc egal... ...REJUCARE, TRAGERE LA SORȚI SAU... PEN ALTI iii? — unde se vede de ce .,Cupa“ place atît de înalt—« Fază din semifinala Cupei» ediţia 1950,­ terminam la egalitate (2—2) şi clştigată de echipa In deplasare (Progresul Oradea) in detrimentul echipei gazdă (C.C.A.) Clişeul nostru înfăţişează o luptă pentru balon intre Vlad, Tiriac, Borta (Progresul) și Oniste (GAJ.A.). „Cupa Speranţelor“ văzută de oaspeţi... ,,Cupa Speranţelor“ s-a inciei­at de aproape o săptămînă, dar întreaga desfăşurare a întrecerilor ne obligă să revenim cu­ o serie­ de -­declaraţii şi amănunte menite să oglindească munca de pregătire a concursului, disputarea lor, precum şi problemele­­ ivite, a căror rezolvare va ajuta la dezvoltarea schiului. Pentru început vom sublinia atmosfera prietenească, discuţiile animate, serile plăcute pe­trecute, la cabană, unde cunoscutul interpret de muzică uşoară Gioni Di­­mitriu se dovedea un admirabil­­ ani­mator. De altfel, această caldă ambianţă a fost amintită şi de conducătorul echi­pei Franţei, Jean Vincent: „La dumneavoastră am simţit din plin ospitalitatea orientului şi exube­ranţa latinilor. Prietenie, voie bună, deplină înţelegere şi un concurs per­fect organizat. In plus, victoria noas­tră în toa­t probele... Ce puteam dori mai mult?“ Elocventă este şi declaraţia antre­norului schiorilor austrieci, Otto Rie­der: „Ne-am bucurat foarte mult aflînd că vom participa la o competiţie re­zervată tineretului, organizată de ţara dumneavoastră, a cărei reputaţie de bună gazdă este recunoscută. Regret însă două lucruri : că nu am cîştigat nici una din cele două probe la care am participat şi că nu putem lua parte la proba de co­­borîre (N.R.: declaraţia a fost luată după disputarea slalomului uriaş). Şi aşa însă, rămîn cu o amintire plă­cută şi cu dorinţa de a participa ori­­cînd la un concis organizat în Ro­mânia. Aş mai vrea să spun cîteva cuvinte despre schiorii dumneavoastră: sînt foarte talentaţi, curajoşi au în­sorită o tehnică modernă, dar nu au suficienţi kilometri alunecare în pi­cioare. Sunt convins că dacă s-ar antrena în aceleaşi condiţii ca Nen­­ning, Dietrich, Miedler, Merzinger sau Kneist, care reprezintă viitorul schiului austriac, ar ajunge şi ei, la vîrsta senioratului, la aceeaşi valoare cu aceştia“. Antrenorul ,,speranţelor“ Poloniei, Szczepaniak Zagonicy, s-a ocupat mai mult de comportarea „băieţilor“ lui şi de condiţiile d­e concurs. „Sînt mîhîiii că schiorii polonezi nu s-au clasat pe locuri fruntaşe in nici una din cele trei probe. Eram convinşi că nu-i vom putea învinge pe reprezentanţii Franţei şi Austriei, dar speram că vom putea „ciupi“ un loc doi sau trei. Tinerii dumneavoas­tră s-au dovedit însă mai bine puşi la punct, mai talentaţi şi ne-au în­vins categoric. Am convingerea însă că într-o viitoare întrecere ne vom comporta mai bine şi vom reprezenta cu cinste tradiţia schiului polonez. Despre pirtii, numai cuvinte bune. Aţi reuşit ca în ciuda condiţiilor at­mosferice vădit neprielnice să asi­guraţi pirtii „tari“, dificile şi bine îngrijite. Este încă un argument pentru a participa şi în viitor cu cea mai mare plăcere la un concurs organi­zat de Rominia“. In legătură cu starea pîrtiilor vrem să facem însă o precizare. Ne-a bucu­rat şi pe noi faptul că in zilele de concurs schiorii au avut la dispoziţie pante bătute, curăţate, îngrijite. Pă­cat însă că toate amenajările au fost făcute în ultimele zile, adică atunci cînd se punea problema dacă „Cupa „Speranţelor“ se va ţine în Postăvar sau în Bucegi. Pînă la 9 februarie Pîrtia Lupului era folosibilă pe o por­ţi­une redusă, fapt care a împiedicat disputarea concursurilor cu caracter republican (de pildă, coborîrea din, V­IIV a trupului , O . III Voinţa) şi a încurcat antrenamentele lotului român pentru „Cupa Speranţe­lor“. Tinerii schiori au trebuit sa plece în Bucegi şi să facă antrenamente pentru proba de coborîre pe Valea lui Carp, deoarece Valea Lupului nu fusese amenajată. Direcţia combinatului Poiana Stalin şi responsabilul tehnic (Ion Co­­jocaru) au aşteptat un concurs inter­naţional pentru a pune la punct cea mai bună pîrtie din ţară... Fireşte, la această privinţă o vină are şi Fede­raţia Romina de Schi-Bob, care nu s-a îngrijit îndeaproape, nu a contro­lat şi nu a luat măsuri energice pen-­ tru amenajarea din vreme, în cele mai bune condiţii, a pîrtiilor din Pos­tăvar. Iar că pantele puteau fi­ ame­najate în cele mai bune condiţii, chiar cu cîteva săptămîni în urmă, o dove­desc declaraţiile oaspeţilor, făcute in cele mai călduroase zile ale acestei ierni blînde. D. STANCULESCU Gh. Bălan a fost unul din concurenţii de bază ai re­prezent­ativei noastre de tineret, lată-l in fotografie, trecind printr-una din porţile probei de slalom Foto: D. STANCULESCU SPORTUL POPULAR Nr. 3158 Pag. 3­a De ce atit de mulţi arbitri bucureşteni la campionatele de patinaj? Campionatele republicane de pati­naj viteză au devenit în ultimii ani — prin forţa împrejurărilor — o poveste hazlie dar care, din neferi­cire, ne costă. Lacul Roşu ne-a fur­nizat anul trecut primul capitol im­portant din aceasta adevărată „Odi­see" a patinatorilor. In timp ce pista îngheţa noaptea şi se topea ziua — ca într-o versiune modernă şi sportivă a le­gendei meşterului Manole — o arma­tă de oficiali îşi pe­trecea o vacanţă plăcută într-una din cele mai pitoreşti localităţi turis­tice. Dacă, fireşte, capriciile termo­­metrului nu pot fi prevăzute, am so­cotit însă că — în acest an — se vor trage învăţăminte măcar din pă­ţania de anul trecut, pentru evita­rea acelui surplus de cheltuieli care tinde să devină o risipă periodică in favoarea amatorilor de patinaj şi de... vilegiatură. Speranţă zadarnică! Noua ediţie a campionatelor de patina­j-viteză — de data asta cu un nou sediu — Miercurea Ciuc — ne-a întărit con­vingerea asupra fidelităţii numerosu­lui grup de specialişti în a urmări incertele noastre întreceri pe pista de gheaţă. O singură zi de concurs, care a prilejuit doar stabilirea În­vingătorilor în probele de juniori 14 şi 15—16 ani, a oferit celor 12 „tehnicieni“ aduşi cu sacrificii şi inexplicabilă generozitate din Bucu­reşti, o nouă recreaţie de cîteva zi e. Prezenţa lor era indispensabilă? De­sigur că nu. Pentru că din această , familie“ de arbitri doar vreo patru membri erau necesari restul puţind lipsi fără nici o pa­gubă (ba chiar cu un cîştig pentu fondurile federaţi­ei). De exemplu­, era nevoie să fie adus tocmai din Capitală un „ar­bitru cu informaţiile­ cînd in fond atribuţia acestuia se reduce la o muncă simp­lă, de crainic? Sau era nevoie de un arbitru de turnantă care să fie numaidecit din Bucu­reşti, mai cu seamă cînd cel adus a trebuit să se mai şi iniţieze de la localnici? Iată două din cel d­out exemple care au umflat cheltuielile campionatului, în ti-') ce trei arbitri cu calificare, din localitate, au „so­mat“ pentru că nu făceau parte din tradiţionala fami­­uţă bu­cureş­e­ană nelipsită de la toate competiţiile im­portante ale patinajului. O stare de lucruri care dăinuie de multă vreme, stînjenind prob­­o- •rea şi întrebuinţa­rea arbitrilor patinaj din provin­cie. Aceste aspecte sunt elocvente, indi­­cînd o risipă a fondurilor federaţiei şi o nefirească atitudine de subapre­ciere a posibilităţilor locale în materie de arbitraj. De altfel arbitrul principal, Alexe Voiuţchi, care are obiceiul să se identifice cu comisia de organi­zare, erijindu-se întotdeauna un atot­ştiutor („Regulamente! sînt eu şi cu asta basta !“) a redus activitatea los­calnicilor la atribuţii minore. Dar pentru , pretenţiile“ unui ar­bitru, fie el chiar şi principal şi venit cale lungă din Bucureşti, nu merită să curgă atâţia bani pe apa­.­­Ottulul. Atenţie deci la viitoarele campionate! R­M.

Next