Sportul Popular, februarie 1967 (Anul 23, nr. 5193-5216)

1967-02-01 / nr. 5193

ADUNĂRI GENERALE PENTRU DĂRI DE SEAMĂ ŞI ALEGERI întărirea bazei materiale — imperativ de viitor Numeroşi iubitori ai sportului din Uzina de mecanică fină Sinaia s-au a­­dunat — recent — pentru a analiza activitatea desfăşurată în ultima perioa­dă de timp de asociaţia sportivă Car­­paţi şi de consiliul acesteia. Această asociaţie este recunoscută în regiunea Ploieşti şi chiar în afara aces­teia, pentru rezultatele remarcabile obţinute de sportivii secţiilor de per­formanţă de aici la cîteva ramuri spor­tive. Astfel, secţia de schi se mîn­­dreşte cu sportivi ca G. Tăbăraş, M. Bucur, M. Focşăneanu, deţinătorii unor locuri de frunte în schiul românesc. Me­rită a fi subliniată şi excelenta compor­tare a boberilor asociaţiei, I. Panţuru şi N. Neagoe, care deţin titlul de cam­pioni republicani şi s-au clasat pe lo­cul 5 la campionatele mondiale de bob pentru două persoane, iar acum au ocu­pat un preţios loc 11 la campionatele europene şi, împreună cu Gh. Maftei şi P. Hristovici, au cucerit titlul de cam­pioni europeni la bob pentru 4 per­soane. Demne de luat în seamă sunt şi performanţele echipei de lupte, care activează în categoria B, şi cele ale echipei de fotbal, una din fruntaşele campionatului regional. Toate aceste succese, precum şi ac­tivitatea susţinută din secţiile de ra­dioamatori şi popice au constituit par­tea pozitivă a activităţii asociaţiei Car­­paţi, pentru perioada la care s-a re­ferit recenta analiză. Darea de seamă şi vorbitorii au con­siderat drept satisfăcătoare rezultatele obţinute în ultimul timp de majorita­tea secţiilor de performanţă, dar mulţi dintre cei care au luat cuvîntul s-au oprit îndeosebi asupra unor lacune ma­nifestate, mai ales în ceea ce priveşte gospodărirea fondurilor şi asigurarea condiţiilor materiale necesare dezvoltă­rii sportului de masă şi performanţă. De pildă, o parte dintre vorbitori s-au referit la faptul că luptătorilor nu li s-au asigurat condiţii pentru pregă­tire şi, prin urmare, s-au antrenat in­tr-o sală cu totul necorespunzătoare. (Vechea sală a fost folosită în alte scopuri). Consiliul asociaţiei nu s-a în­grijit însă nici de crearea unor condi­ţii favorabile desfăşurării antrenamen­telor în aer liber. Din discuţii a reieşit şi faptul că pe linia neglijenţei totale a consoli­dării bazei materiale a asociaţiei se în­scrie şi amînarea la infinit a repara­ţiilor pe care le necesită tribuna sta­dionului. Aceasta, în situaţia actuală, constituie un real pericol pentru spec­tatori. Situaţia echipamentului şi ma­terialelor sportive este o problemă prin­cipală care trebuie cît mai curb­il so­luţionată de noul consiliu. Dar această problemă nu se va putea rezolva decit printr-o muncă mai susţinută a între­gului colectiv al consiliului, muncă al cărei obiectiv trebuie să fie eliminarea unor neajunsuri care au dus la situa­ţia arătată, şi anume: lipsă de preocu­pare pentru realizarea mijloacelor fi­nanciare, (motiv pentru care unele com­petiţii au fost sistate sau înre­gistrau multe neprezentări, din lipsă de fonduri), slaba popularizare a com­petiţiilor cu public, neglijenţa faţă de echipamentul existent (acesta fiind lăsat în „păstrare“ sportivilor, care îl aduceau într-o stare inutilizabilă). Aşa se face că în magazia asociaţiei există echipament nefolosibil, în valoare de peste 200 000 de lei, de care nimeni nu s-a îngrijit pînă acum să-l recon­diţioneze sau să-l claseze. Neajunsul cel mai grav semnalat în activi­tatea sportiva trecută, în asociaţia Car-I­nainte de a pleca la Bacău, cu scopul son­dării posibilităţilor de dezvoltare a baschetu­lui, au fost unii care ne-au spus că sportul acesta nu poate prospera acolo pentru că, pur şi simplu, nu bene­ficiază de condiţii propice, nu place, nu atrage tineretul... Şi aşa mai departe. Dar toate aceste păreri nu­ pot fi decit dezminţite. O contestaţie relativ la lipsa, chipurile, de atractivi­­tate a baschetului pentru tineretul băcăuan o prezintă activitatea pre­ţioasă şi cu rezultate apreciabile, dusă de prof. Maria Ghenade la Şcoala sportivă. Avînd la bază o selecţie masivă, efectuată în 1962, şi lucrînd permanent cu trei gru­pe, a reuşit să alcătuiască, îm­preună cu talentele depistate ul­terior, două bune echipe de ju­nioare şi juniori, chiar cele mai bune din regiune.­­Din cei care au început lucrul in secţia şcolii în 1962, se menţin cu ataşament în baschet 8 fete (media de vîrstă 15 ani, medie de înălţime 165 cm) şi 11 băieţi (16 ani, 180 cm. Dintre aceştia, 6 elemente sunt de perspectivă, după părerea noastră formată la două antrenamente pe care le-am urmărit: Gabriela Fordea (16 ani, 172 cm), Maria Şavn (16 ani, 168 cm), Ana Munteanu (17 ani, 180 cm), Maria Rusu (13 ani, 165 cm), Costel Huică (16 ani, 188 cm) şi Gheorghe Amar­­ghioalei (16 ani, 173 cm). Lecţiile se desfăşoară cu conştiinciozitate re­marcabilă, în spirit deplin de rigu­rozitate metodică, şi pe parcursul lor n-am constatat de loc semne­le lipsei de atractivitate pentru bas­chet. Cu aceasta, însă, rubrica as­pectelor pozitive din activitatea bas­păţi (şi care trebuie grabnic lichidat) a fost folosirea nejudicioasă a fondu­rilor. S-a constatat — lucru remarcat de a­lţi vorbitori, printre care Gh. Flo­ren şi I. Buştiuc — ca au fost chel­tuite în mod nejustificat sume consi­derabile din fondurile asociaţiei, ceea ce a impietat asupra bunei desfăşurări a activităţii unor secţii de performan­ţă şi a competiţiilor de masă. Folosirea tuturor posibilităţilor de­ care dispune asociaţia pentru întărirea bazei ei materiale, eliminarea cheltuie­lilor inutile vor aduce o contribuţie în­semnată la obţinerea de către spor­tivii de aici a unor rezultate din ce in ce mai bune. AUREL BOEREANU cletbalistică băcăoană se cam în­cheie... Şi iată acum minusurile constatate. La Bacău activează o echipă mas­culină de categoria B. A.S.A. (an­trenor prof. C. Ciuhureanu) care, compusă mai mult din jucători­, na­vetişti, lipsiţi de perspectivă, e de ciţiva ani mereu... tangentă la retro­gradare, neizbutind astfel, firesc, a satisface exigentele spectatorilor şi a face o bună propagandă pentru baschet. In urma lotului acestei echipe — nimic. Aflăm că de ani de zile se tot discută înfiinţarea, după toate normele in vigoare, a­ unui centru orăşenesc de copii la A.S.A. N-ar fi timpul ca, în loc să se con­tinue discuţiile, să se treacă la lu­cru în această privinţa ? Şi cine s-o facă primul dacă nu antrenorul echi­pei, prof. C. Ciuhureanu ? în afară de A.S A., baschetul nu se joacă la Bacău decit în şcoli, dar aproape numai în cadrul lecţiilor de educaţie fizică şi atingînd un nivel de pregătire care le permite echi­pelor —­ cu mult superioare ale Şcolii sportive — să se... „plimbe" în etapa orăşenească a campionatului respectiv. Nici o echipă de seniori sau de senioare în cele 53 de asoci­aţii sportive din oraş, a căror activi­tate o coordonează clubul sportiv Dinamo Bacău. Nu sunt condiţii ? Nu sunt săli? Ba sunt. Cel puţin trei (din­tre care două mari) in care, printr-o chibzuită gospodărire, s-ar putea des­făşura şi activitatea de baschet. Profesori de educaţie fizică cu spe­cializarea baschet ? Pînă acum cîtva timp — doi (Maria Ghenade şi Elena Zaharia), iar de curind şi Gh. Pascali, transferat de la Roman la Şcoala sportivă din Bacău, unde se ocupă de băieţi. în plus, antrenorii prof. C. Ciuhureanu şi D. Arădăroaicei, jucător la A.SA. şi profesor la Grupul şcolar Petrol-Chimie. Iar tov. R. Stratulat, secretar tehnic la Dinamo Bacău, ne spunea că în asociaţiile sportive minimum 6 echipe s-ar putea constitui uşor ! Dar, dacă ele fiu au luat fu­ fotă (cel puţin pînă la vizita noastră) şi dacă la Bacău nu se organizează campionate oră­şeneşti de calificare, n-o fi cumva de vină — ne-am spus — şi comisia orăşenească de baschet care nu s-a îngrijit de aceasta ? Nu. Ea nu era de vină, pentru simplul motiv că... nu exista. Am ajuns, aşadar, la principalele cauze ale palidei vieţi baschetbalistice băcăoane. Ele sunt, cum se vede, în primul rînd de ordin organizatoric, vizînd în mare măsură şi activitatea comisiei regionale (preşedinte — prof. Maria Ghenade), căreia nu trebuia să-i scape tocmai acţiunea fundamentală de constituire a unui organ local în centrul regiunii şi ai cărei membri (profesorii Elena Zaharia, C. Ciuhu­­reanu, D. Arădăroaicei, Gh. Pascali, C. Săvinescu..), după cele constatate de noi la Bacău si verificate apoi 1. federaţie, au o existenţa formala Ei îşi concentrează atentia şi pasi­unea — cel mult — asupra... feliile personale din volumul sarcinilor. Iată unde stau condiţiile — pe car unii le numesc „improprii" — de dez­voltare a baschetului la Bacău şi­­ care înainte de toate considerăm c ar trebui să le combată consiliu regional UCFS. Şi­­— de pe aceeaş poziţie autocritică — tov. pro­f. Crăciun, metodist în cadrul Con­siliului regional UCFS Bacău, cu al cărui scepticism şi resemnare in ce­ea ce priveşte resursele locale , creştere a baschetului nu ne-am de­clarat, bineînţeles, de acord. Şi, cu atît mai mult, cu cit comisi regională, e descompletată în ulti­ma vreme prin plecarea a doi mem­bri (prof. Doina Berescu şi prof.­­ Taflan, transferaţi la Bîrlad şi­­ Bucureşti), ne gîndim la utilitate cooptării unor oameni entuziaşti a­firmaţi permanent dincolo de... cal­mul comisiei regionale. Ne gîndim de pildă, la dragostea, la devotamen­tul manifestat fata de baschet (dup cum ne spun băcăoanii) de fost jucători C. Didilă, Gh. Ursache­­ C. Dobronouteanu, a căror angrena­re efectivă in munca comisiei,­­ activitatea organizatorică și ca in­structori voluntari credem că ar­e una dintre măsurile salutare. O su­geram. Dacă aceasta s-a si realiza intre timp, cu atît mai bine ! CONSTANTIN FAU! Prea multe pete albe pe harta activităţii băcăoane 0 COMISIE REGIONALĂ RESTANTIERĂ Concursul dotat cu «Cupa Di­namo“, desfăşurat sîmbătă şi dumi­nică pe pîrtiile de sub telefericele din Predeal şi Poiana Braşov, ne-a prilejuit — pe lingă obişnuitele constatări privind evoluţia sportivi­lor — o serie de concluzii impor­tante pentru schiul nostru. In ceea ce priveşte desfăşurarea probelor putem declara că ele au arătat o certă creştere valorică a elementelor tinere. La slalom spe­cial au lipsit dintre primii clasaţi cei mai mulţi dintre favoriţi, precum şi fruntaşii primei manşe (fapt da­torat mai mult stării pîrtiei). In schimb, la Predeal, pe o pîrtie ex­celentă, în prea lunga probă de slalom uriaş în două manşe, clasa­mentul a consfinţit superioritatea fa­voriţilor. Tăbăraş, Gh. Bălan şi alţii s-au dovedit în continuare buni şi experimentaţi tehnicieni. Mai con­semnăm pozitiv evoluţia juniorilor şi a junioarelor braşoveni de la Şcoala sportivă, Dinamo şi Steagul roşu. Deşi încă nu destul de nume­roase, tinerele speranţe ale schiului nostru alpin au progresat frumos. Sunt însă şi probleme legate nu numai de procesul de instruire pro­­priu-zis, asupra cărora trebuie să se îndrepte mai mult atenţia decit pînă acum, dar şi de durata şi de orarul concursurilor (ţinînd cont că slalomul uriaş se dispută in două manşe). La fel de importantă este şi problema amenajării pîrtiilor. Ne referim la ambele probe din „Cupa Dinamo“, cu precădere la cea de la Predeal („uriaşul“­). Apoi, la ame­najarea pîrtiilor pentru concurs (şi nu numai pentru concurs...), în ge­neral în staţiunile care organizează competiţii cu caracter republican sau chiar internaţional şi, în spe­cial, în Poiana Braşov. La Predeal, sîmbătă, ultimul start într-o probă s-a dat aproximativ la ora 16:15­ încă puţin şi era o probă în... nocturnă. Adăugaţi vis­colul şi aveţi în vedere că nu a fost vorba de defecţiuni de organizare (care, amintim, a fost excelenta). Veţi putea trage imediat concluzia că se impune o restrîngere a pro­gramului sau o eşalonare a lui pe mai multe zile. Limitarea participării nu ni se pare o soluţie judicioasă, iar eliminarea probelor de juniori sau contopirea traseelor (care ar contrazice principiile de organizare în raport cu posibilităţile concuren­ţilor) nici atît. Experienţa cu „Cupa Dinamo“ se dovedeşte utilă şi spe­răm că cei în măsură vor ţine cont de ea şi o vor folosi judicios. Din ce priveşte „specialul* din Poiana Braşov, nu numai spectacu­loasele răsturnări de ierarhie de la o manşă la alta sunt importante. La urma urmei, cine a căzut a greşit, iar cine a greşit... plăteşte cu se­cunde preţioase în probele alpine. Dar e păcat să se organizeze con­cursuri în condiţii care, deşi sunt grele, nu au darul de a contribui la progresul concurenţilor, la justa lor departajare sau la înfrumuseţarea spectacolului de pe pantă... Apoi, dezvoltarea schiului, a turismului de iarnă şi a staţiunilor înseşi se îm­pletesc strîns şi depind în foarte mare măsură de buna amenajare a pîrtiilor, evident şi de felul în care funcţionează instalaţiile aferente. Aşadar, după părerea noastră, si­tuaţia afectează nu numai pe orga­nizatorii concursurilor şi pe spor­tivi. De asemenea, să nu omitem că Poiana Braşov este un caz aparte, important: avem aici 5 pîrtii omo­logate de Federaţia Internaţională de Schi... Să-i creăm Poienei Braşov toate condiţiile necesare ca să-şi păstreze prestigiul cucerit de-a lungul ani­lor în ţară şi peste hotare ! GH. RUSSU-ŞIRIANU Marin Focşeneanu (Carpaţi Sinaia), unil dintre cei mai talentaţi reprezentanţi ai tinerei generaţii din schiul nostru alpin. Foto: P. Romoşan După concursul de sală al juniorilor mici (Urmare din pag. 1) măriţi şi îndrumaţi cu toată atenţia în pregătire Şi acum, să trecem la cîteva as­pecte mai puţin plăcute. Problema arbitrajelor a fost readusă pregnant în actualitate sîmbătă şi duminică, prin cîteva greşeli flagrante. Cei care s-au „afirmat“ cu această ocazie au fost arbitrii probei de aruncare a greutăţii şi judecătorii de la so­sire (responsabil I. Paraschivescu). Brigada de la greutate (responsabil D. Eremia) a uitat (!!) să cîntă­­rească materialele de aruncat, înain­tea începerii concursului, aşa cum cere regulamentul şi, astfel, abia după încheierea probei s-a consta­tat că una dintre greutăţi fusese mai uşoară cu un kilogram ! Pen­tru lămurirea situaţiei, a fost ne­cesară rechemarea celor opt finalişti la cercul de aruncare şi... redispu­­tarea finalei. Judecătorii de sosire au greşit insă şi mai mult. Din multele ca­zuri ne vom opri doar asupra unuia, pe deplin edificator. Deşi a cîştiga vizibil semifinala a IV-a, N. Hindi s-a văzut clasată pe locul 3 şi... eli­minată. După multe discuţii şi in­sistente i s-a făcut totuşi „favoa­rea” de a fi lăsată să alerge, ca­u­e-a finalistă, în finală, unde s-a clasat clar pe locul 2, judecători au dat-o pe locul 3—5. Au fost ne­cesare alte discuţii şi alte inter­venţii pentru ca atleta respectivă să fie clasată pe locul 2, loc pe care de fapt îl ocupase. Arbitrii sunt activişti voluntari, aii căror eforturi merită — atunci cum e cazul — elogioase aprecieri. în acelaşi timp, însă, lor nu le este permis să greşească ! Pentru o ze­cime de secundă sau pentru un cen­timetru atletul munceşte ani de zile şi totul se poate risipi într-o sin­gură clipă de neatenţie Biroul federaţiei are datoria să fa imediat toate măsurile împotriva a­celora care, prin greşelile săvîrşite pun într-o lumină proastă strădanii, atitor oameni. A apărut nr. 1/1967 al revistei SPORT ŞI TEHNICĂ Din sumarul bogat şi variat menţionăm: — Iarna, pe munte. — Racheto modeliştii pe ram­­i pete de lansare. — Cu Gh. Negrescu, despre aviaţie şi aviatori. — Siluetele avioanelor sun­t personice. — Autovehiculele zăpezii. — Renault 16. Impresii după 30.000 km. — Campionatele mondiale de motociclism. — Sateliţii .Cosmos“. — Programul „Gemini" s-a încheiat. — Radioreceptor portabil. — Pentru radioamatorii în­cepători . Pistol de lipit. — Magazin. Revista publică, de aseme­nea, numeroase reportaje, ştiri, noutăţi, răspunsuri la întrebă­­rile cititorilor etc. 32 pagini bogat ilustrate.

Next