Sportul Popular, iulie 1967 (Anul 22, nr. 5320-5346)
1967-07-01 / nr. 5320
Tabără de curte doar cu numele TM Una din taberele de curte din raionul Nicolae Bălcescu fiinţează pe lingă LiceulIon Creangă". Fiinţează este un fel de a spune, deoarece la data popasului nostru nimic nu ne dădea dreptul să întrezărim posibilităţi de organizare a unor multiple activităţi sportive. Profesorul de educaţie fizică Ion Craioveanu ne-a intîmpinat oarecum jenat de starea terenurilor de sport ale liceului: cele de handbal, de volei şi de baschet erau parţial inundate (plouase in ajun, iar drenajul ca şi inexistent.TM) in timp ce pista de alergări avea doar urme de zgurăTM. In general, curtea liceului nu avea nimic care să te cheme, să te atragă. Şi — colac peste pupăză, cum se spune — la marginea unor viitoare terenuri pentru volei şi baschet se odihnea nestingherit un uriaş cîntar, vestigiu al depozitului şantierului Direcţiunii muzeelor istorice, instalat în aceeaşi curte. — Am Intervenit pe lingă direcţiunea şantierului, dar fără nici un folos, ne mărturisea cu amărăciune profesorul Craioveanu. Ceva mai bine stau tusă lucrurile cu sălile de club Instalate în două încăperi, una pentru şah şi alta pentru tenis de masă. La fel, aspecte pozitive în ceea ce priveşte materialele de sport care vor fi puse la dispoziţia elevilor ! Este evident că aici Secţiunea de învăţămînt va trebui să acorde un sprijin malTM, vizibil pentru întreţinerea terenurilor de sport, cu atît mai mult cu cît — după cum ne spunea prof. Craioveanu — laCreangă" fiinţează şi baza raională şcolară de handbal. Dar, după cum se vede, ea nu prea merită această titulatură. Desigur, Iniţiativa creării unor asemenea tabere de curte este salutară. Ea va permite elevilor să-şi desfăşoare o parte din activităţile lor din vacanţa de vară în mod organizat, sub îndrumarea unor profesori de specialitate. Dar o asemenea iniţiativă, pentru a fi rodnică, trebuie sprijinită în mod activ. Or, acest lucru se pare că lipseşte în cazul Liceului „Ion Creangă". Cam în aceeaşi perioadă cu vizita noastră la terenurile de sport ale liceului a fost organizată o consfătuire cu factorii răspunzători de activităţile sportive din vacanţă. Foarte bine ! Dar, de ce aşa de ttrziu ? Ce îmbunătăţiri se mai pot aduce unor asemenea tabere dupăTM cîteva zile de la inaugurarea lor ? Va trebui mult spirit gospodăresc pentru a fi eliminat aspectul de improvizaţie care mai există pe alocuri şi care n-are darul de a atrage eleviiTM. TIBERIU STAMA Glasul ademenitor al sirenei... După ce s-a mutat la Brăila, antrenorul Victor Măgureanu a trimis vorbă la doi dintre foştii săi elevi din Cimpia Turzii să-şi pregătească bagajele şi să stea pe picior de plecare, că într-o noapte o să-i „ridice“ şi o să-i aducă in noua dumisale reşedinţă. Venise la Brăila să pună pe picioare echipa de volei „Progresul“ din localitate şi, precaut, s-a gindit să-şi aducă cu sine jucători verificaţi, doi „piloni“ care să susţină plasa „indigenilor Metodele de convingere ? Mai intîi, promisiuni — marea cu sarea, şi apoi încercarea coardei sentimentale: „laCimpia Turzii o să vă stingeţi in negrul anonimat, urmati-vă chemarea destinului“ (în girului său: iată-mă şi destin) şi, apoi, profetic: „la Brăila arde steaua voastră. Veniţi in intimpinarea ei!“ Tentaţi de o atît de tulburătoare perspectivă, Stan şi Tritean se decid s-o rupă cu monotonia locului şi dispar într-o noapte, avînd ca destinaţie oraşul de joe Dunăre. Dintr-o mică escală la Braşov trimit celor rămaşi „salutări de bine“ şi asigurarea „noi suntem pe calea cea bună“ ! Primirea la Brăila şi tratativele ulterioare se pare că n-au decurs chiar aşa cum îşi închipuiau ei. Cert este că după patru zile, cei doi voiajori iau din nou trenul şi se intore pocăiţi acasă. Probabil că n-au dat in drumul lor nici de bogăţiile lui Cresus, nici de grădinile Semiramidei, sau poate nu l-au găsit pe „marele Mecena“ in apele sale, n-a dat cit a promis. , Secţia de volei din Cimpia Turzii s-a arătat destul de îngăduitoare şi şi-a reprimit la sinui pe fiii rătăcitori. A considerat că cele intimplate le-au fost învăţătură de minte. Legăturile telefonice Brăila—Cimpia Turzii nu s au întrerupt insă. La un cap antrenorul Măgureanu oferă, la altul, jucătorul Tritean întreabă: cim şi cind ? Starea asta de lucruri face ca Tritean să-i joace cum vrea pe cei de acasă : are doar cu ce-i speria! Îşi ia, in plus, si libertate de acţiune: joacă cind vrea, pleacă atunci cind ii place. Intr-un meci disputat la Bucureşti, cu Semănătoarea, se comportă total nesportiv şi arbitrul dictează, regudamentar, eliminarea lui din joc. Mîniat pe... răutatea omenească, Tritean se îmbarcă spre Brăila şi cere azil. Revine la Cimpia Turzii după o săptămînă să-şi facă lichidările, dar văzind că ai săi se pregăteau să-l... lichideze oricum, il încearcă ciuda. Şi începe să cedeze. Face şi un act „revoluţionar“: arde in... piaţă foile de întoarcere spre Brăila. Apoi, maleabil, promite, dar promisiunile sale sunt false. Simulează loialitate, dar in sine frămintă rezolvări filistine. Proba peremptorie: nu s-a prezentat la meciurile de la Constanţa, Suceava şi la cel cu Semănătoare a disputat acasă, partida cheie pentru situaţia echipei. Absenţele nemotivate au determinat scoaterea sa din secţie. Dar Tritean ştia că mai are o ieşire: maestrul Mărgureanu. Pentru asta ii trebuia însă legitimaţia. Cum s-o scoată? îşi întocmeşte un plan la Sfintul — ce e drept mai puţin elegant ca al acestuia — şi, profitind de bătrîneţea magazinerului, o sustrage. Purtarea sa total lipsită de onestitate merită,„ răsplătită cu o suspendare. I se va da astfel un răgaz să mediteze , să gindească la îndatoririle ce revin unui sportiv, la respectul pe care trebuie să-l poarte acelora care au investit „capital moral“ în el, să descifreze sensul... filozofic al proverbului popuolar: „Cine aleargă după doi iepuri...“ Cele de mai sus nu trebuie să-i facă pe Tritean şi pe ceilalţi (Stan şi noul candidat la evadare, Helmuth Teutsch, veteranul echipei din Cimpia Turzii) să înţeleagă că un jucător este obligat să rămînă la un club contrar voinţei lui. Nimeni nu-l ţine cu forţa, nimeni nu-i răpeşte posibilitatea de a se verifica şi în cadrul altei formaţii, însă „schimbul“ trebuie făcut în limitele unei înţelegeri, ale deplinei sportivităţi, fără evadări care aduc dezertare de la datorie. Marele vinovat rămîne însă cel cu manevrele. Iar toţi acei care îi vor asculta glasul şi se vor prinde în mrejele promisiunilor şi ale acelui du te vine de la o echipă la alta, se vor trezi dubla păgubiţi, îşi vor pierde şi rosturile şi forma sportivă. Totdeauna tentaţiile au fost mari, dar nici riscurile n-au fost vreodată mai mici. N. NAMAIEŞTEANU CÎTEVA CONCLUZII DUPĂ ÎNTRECERILE TINERILOR LUPTĂTORI Finalele campionatului de lupte greco-romane al ţării şi concursul republican de primăvară la „libere“, care au avut loc la Lugoj, au reunit la start peste 300 de juniori din toate regiunile ţării. Cele două competiţii aru constituit totodată şi o verificare a gradului de pregătire a tinerilor noştri sportivi vizaţi pentru campionatele mondiale de lupte (juniori) de la Haskovo (R. P. Bulgaria), din luna august. De la început trebuie să remarcăm faptul că la „greco-romane", întrecerile s-au desfăşurat la un înalt nivel, superior ediţiei din anul trecut a finalelor campionatelor republicane. Cei 169 de concurenţi au dovedit o bună pregătire, executînd un mare număr de procedee tehnice. Dacă pînă acum lupta pentru întîietate se dădea doar între sportivii din regiunile Bucureşti, Braşov şi Banat, de astă dată am constatat cu satisfacţie prezenţa în finale a unor tineri luptători din oraşele Rădăuţi, Petroşeni, Tulcea, Găeşti şi Tr. Severin, centre în care sportul luptelor a început să facă paşi serioşi spre afirmare. O notă bună acordăm şi concurenţilor din re- Igiunea Banat, care ara obţinut primul loc în clasamentul pe regiuni, cu 47 de puncte. Vorbind despre comportarea juniorilor de la „greco-romane“ se cuvine să amintim pe Gh. Berceanu (Electroputere Craiova), Gh. Pintilescu (Dinamo Bucureşti), C. Feodorov (Flamura roşie Tulcea), V. Cenda (C.S.M. Reşiţa), Gh. Vărdaru (C.F.R. Timişoara), M. Civic (A.S.M.T. Lugoj) — care s-au impus ca elemente cu reale perspective. De asemenea, trebuie consemnată şi munca plină de însufleţire a unor tineri antrenori cum sunt T. Gaiţă (Tr. Severin), Gh. Gherasim (Rădăuţi), L Toma (Satu Mare), I. Pintea (Tg. Mureş), I. Ionescu (Reşiţa), Gh. Toth (Timişoara) — pentru ridicarea de noi elemente în sportul luptelor. La „libere“, finalele concursului republican de primăvară al juniorilor, spre deosebire de evoluţiile la „greco-romane“, ne-au arătat, în special, diferenţa de valoare care există între concurenţi la unele categorii. De-a lungul întrecerilor, majoritatea sportivilor au fost prea puţin preocupaţi de executarea unor acţiuni specifice luptelor libere, preferind să utilizeze procedee de „greco-romane". Ei au fost insuficient pregătiţi din punct de vedere tehnic, neiniţiind intrări la gambe şi coapse. Am remarcat totuşi comportările unor tineri talentaţi cum sunt V. Mihăilă şi I. Vlădescu (Braşov), Fl. Neicev şi I. Iatagan (Tîrgovişte), T. Pancă şi P. Amdronache (Bucureşti), E. Panait (Galaţi), V. Pînzaru (Suceava), S. Kasler (Deva), Fl. Moţ (Petrila). O menţiune specială reprezentativei oraşului Bucureşti, care a ocupat locul I în clasamentul pe regiuni. Surprinzătoare a fost, în schimb, slaba evoluţie a sportivilor dobrogeni. Recentele competiţii sportive la care au participat juniorii de la „greco-romane" şi „libere" ne-au arătat că tinerii noştri sportivi dispun de suficiente posibilităţi. Este necesar să se acorde, însă, o atenţie sporită procesului de instruire, pentru însuşirea de către sportivi a tuturor procedeelor specifice luptelor greco-romane şi libere. Pînă la C.M. de la Haskovo a mai rămas puţin timp, dar el trebuie folosit cu eficienţă maximă pentru obţinerea unor rezultate valoroase. GH. CIOBANU Printre numeroasele amenajări sportive aflate în parcul „Dinamo" se află şi elegantul bazin olimpic de înot, loc de întîlnire a micilor şi marilor performeri din Capitală Foto: N. Aurel IN LOC DE ECHIPAMENT, BONURI • O LIPSA DE MATERIALE SPORTIVE IN VALOARE DE 4190 DE LEI • DE CE ÎNTÎRZIE MASURILE? S-a vorbit mult despre buna întreţinere şi folosirea raţională a echipamentului atît de important pentru desfăşurarea unei intense activităţi sportive. Era deci firesc ca zilele trecute, cind am fost oaspeţii Fabricii de in Si cînepă din Păuleşti (comună care aparţine de oraşul Ploieşti) să trecem şi pe la magazia cu materiale a asociaţiei sportive, despre care ni se spusese la consiliul orăşenesc UCFS că e... bogată. Dar... In loc de tricouri, chiloţi sau maieuri, în rafturile micuţei camere de la clubul întreprinderii am găsit costume pentru echipa... artistică şi instrumente muzicale. Doar cîteva tricouri rupte, ciorapi murdari și ghete de fotbal pline de noroi, aruncate pe jos, aminteau că acolo a existat cîndva o magazie de echipament Sportiv în valoare de aproape 10 000 lei. — Unde sînt tenişii, bluzele, mingile, sorturile ?, l-am întrebat pe Ioan Bănică, care administrează de mai mulţi ani materialele şi echipamentul asociaţiei sportive. — Aici, ne-a răspuns cu seninătate tov. Bănică, arătîndu-ne un dosar cu chitanţe. — Bine, am zis (gîndindu-ne că poate a avut loc o recentă competiţie pentru care s-a dat concurenţilor echipamentul necesar), dar de ce îl primiţi înapoi de la sportivi atît de murdar ? — Măcar de-ar veni înapoi chiar şi în starea aceasta. Am bonuri care poartă diverse date din anul trecut. Am aflat că normatorul Ioan Rădulescu, vopsitorul Constantin Tudorache, imprimerul Gh. Dumbravă ş.a au de anul trecut in folosinţă personală echipament, iar alţi salariaţi au luat tricouri , tenişi sau chiloţi in perfectă stare şi le-au înapoiat uzate. Ceea ce e şi mai grav e faptul că I o serie de oameni ca Gh. Con Istantinoaie (fostul preşedinte al I asociaţiei sportive), Constantin I Arsene ş.a. au plecat din fabrică cu saci de voiaj, tenişi şi tricouri împrumutata de la asociaţia sportivă. Cine răspunde de I înstrăinarea echipamentului res- Ipectiv ? Un proces verbal intoc-I mit de comisia de revizie la 15 ianuarie 1937, ne informează că din inventarul sportiv lipsesc ma-I leriale si echipament tn valoare de 4 190 de lei. Magazionerul a I încercat să ne explice că are bonuri da la cei care au împrumutat erupiment, fiind acoperit i de eventualele pierderi. Să presupunem că are toate elitantele, însă nu poate fi scutit de răspunderea cei revine pentru modul cum a manipulat bunurile asociaţiei sportive. Ioan Bănică a făcut favorbisme, dînd adesea „pe ochi" mingi, tenişi, bluze şi tricouri, fără aprobarea consiliului asociaţiei, şi creind astfel teren prielnic pentru risipă şi folosirea în scopuri personale a echipamentului. Există, fără îndoială, şi alte cauze care au generat lipsurile menţionate. Trebuie amintit, în primul rînd, că de multă vreme nimeni din conducerea asociaţiei Desen de Al. Clenciu nu s-a interesat de soarta echipamentului, iar foile de lichidare sautransfer ale unor salariaţi încărcaţi cu materiale sportive au fost semnate de cine a vrut şi cine n-a vrut. Deşi cunoşteau situaţia deplorabilă a echipamentului, membrii consiliului asociaţiei nu au luat măsuri pentru lichidarea deficienţelor semnalate de comisia de revizie încă la începutul anului. Or fi aşteptind, probabil, să mai treacă încă un an ? Poate consiliul orăşenesc ! UCFS nu va fi de aceeaşi părere. TR. IOANIŢESCU , .. „echipat“ la magazia asociaţiei sportive Textila Păuleşti