Sportul, ianuarie 1969 (Anul 25, nr. 413-441)
1969-01-03 / nr. 413
Pag. a 2-a Revelionul echipei feminine de baschet Rapid Bucureşti. Eva Ferencz, Octavia Biţu, antrenorul Sigismund Ferenci şi Irina Vasilescu ciocnesc un pahar pentru succesele noului an Handbaliştii de la Steaua au cîştigat turneul de Anul Nou din Berlinul occidental BERLINUL OCCIDENTAL, 2 (Agerpres). — Turneul Internaţional masculin de handbal desfăşurat în Berlinul occidental a fost cîştigat de echipa Steaua Bucureşti. Handbaliştii români, care au avut o frumoasă comportare, au învins cu scorul de 13—4 (8—1) echipa oraşului Stockholm, cu 7—5 (3—4) echipa oraşului Belgrad şi cu scorul de 12—6 (6—3) selecţionata unor cluburi din Berlinuloccidental. Alte rezultate tehnice : Belgrad — Stockholm 11—6 (6—1); şef. cluburilor din Berlinul occidental — Stockholm 8-8 (4-6). Cel mai bun jucător al echipei Steaua a fost Oh. Goran, care s-a clasat pe primul loc în clasamentul golgeterilor, înscriind în acest turneu 10 puncte. Clasamentul final al turneului : 1. STEAUA Bucureşti 6 p ; 2. Selecţionata unor cluburi din Berlinul occidental 3 p ; 3. Belgrad 2 p ; 4. Stockholm 1 p. BERLIN, 2 (Agerpres). — La Berlin au început întrecerile tradiţionalului turneu Internaţional fulger de handbal masculin, la care participă selecţionatele a cinci oraşe, în primul joc susţinut, Selecţionata de tineret a orașului București a învins cu scorul de 10—8 (3—4) echipa orașului Budapesta. Alte rezultate: Moscova — Leipzig 12—3 (8 — 2); Budapesta — Moscova 14—13 (9—8); Leipzig — Berlin 19—8 (4—5). BULETINUL ZĂPEZII Serviciul Prevederi de scurtă durată din cadrul Institutului meteorologic ne-a informat ca ieri dimineață, în urma ninsorii căzute în ultima vreme, stratul de zăpadă avea următoarele grosimi în centrele în care se practică schiul : Predeal 35 cm, Sinaia-Cota 1 500 30 cm, VI Omu 24 cm, Păltiniş-Sibiu 43 cm, Braşov-oraş 12 cm, Semenic 12 cm, Ţarcu-Godeanu 16 cm, Vlădeasa 23 cm, Băişoara 30 cm, Borsec 21 cm, Baia Mare, oraş 21 cm. Ninsoarea va continua, asigurînd amatorilor de schi zăpadă bună pentru practicarea sportului favorit. (Urmare din pag. 1) campionatele europene de la Atena. — Acolo, Lia, toate învinsele tale de pe Stadio Universitario vor fi însetate de revanșă. — Ah, mă îngrozesc de pe acum. Dar n-am ce face... O pereche potrivită... .. .sunt ILEANA și IONEL DRIMBA. Revelionul l-am făcut cu anticipație, pentru că ei plecau la părinţi (dacă nu cumva s-ar fi înzăpezit pe undeva). Fără să fie geloasă pe succesul strălucit al soţului său, Ileana a găsit de cuviinţă să-i... arunce mănuşa în 1969, an bogat în competiţii de mare anvergură internaţională. — Ionel, de bună seamă, va fi „vînat” pe toate planşele, ceea ce este şi rău, dar şi bine. Rău, fiindcă în fiecare concurs toţi vor dori, cu ardoare, să-l învingă pe campionul olimpic, bine, pentru că aceasta îl va mobiliza pe Drîmbă şi-l va obliga să-şi menţină mereu aurită floreta. Cursa în care se angajează cei doi soţi este palpitantă. Le-am urat o sosire cît mai strinsă. Cu picioarele pe pumint Paraşutistul GHEORGHE IANCU era, de Anul Nou, intr-o societate foarte intimă, împreună cu sofia şi ciţiva prieteni apropiaţi. — O urare 7 — Aş fi fericit să putem alcătui o echipă puternică pentru „mondialele” din 1970, astfel ca paraşutismul românesc să-şi recapete înălţimile. Pentru asta însă va trebui să fim tot timpul cu... picioarele pe pămînt. — Un gînd personal pentru 1969 7 — Fetiţa mea, Luminiţa, vă merge, în acest an, la şcoală. Să înveţe bine. Puştiul, Mugurel, împlineşte, la 3 ianuarie, un an. — La mulţi ani! A pierde şi a ciştiga Hai la AUREL VERNESCU. Dar nu-i mai spuneţi marele învins fiindcă, de mai multe ori, el a fost un mare învingător. In apartamentul său din Drumul Taberei, lume multă. Printre alţii, inginerul Corneliu Melege, mare pasionat al tirului cu arcul, Sonia Iovan, din garnitura de aur a gimnasticii noastre feminine, Rică Teodorescu, înfocat rapidist, care tocmai de aceea a ţinut să facă Revelionul la un dinamovist, ca să afle, poate, cite ceva din tabăra adversă. Dar, decepţie, Vernescu n-a vorbit despre fotbal, ci despre caiac. — Anul 1968, cu toate marile insatisfacţii pe care mi le-a adus, rămîne, pentru mine, deosebit de preţios şi de util. Fie măcar şi pentru faptul că m-a învăţat să pierd. Ceea ce este extrem de important pentru cei care doresc să cîştige. — In 1969 7 — In 1969 voi persevera. Se înşeală cei care mă socotesc terminat. Ambiţiile mele n-au fost niciodată mai încinse. Voi căuta ca la marile competiţii să se vorbească iarăşi cu teamă de Vernescu. Perspective In somptuoasa sală a restaurantului C.C.A., împodobită cu lampioane, serpentine, brad, prin ploaia de confeti, l-am descoperit, totuşi, pe luptătorul ION BACIU, campion mondial şi medaliat cu argint la J. O. din Mexic. . Cînd omul stă cu paharul de şampanie în faţă este puţin nepotrivit să începi să-i vorbeşti despre... sarcini şi angajamente. Tocmai de aceea noi le-am spus „perspective”. — Perspectivele sînt bune. Băiatul meu creşte voinic şi sănătos, ceea ce este principalul. Sper să iau cuvîntul pe saltelele de lupte şi în 1969 ! — Şi ce ai de gînd să... spui ? — In primăvară sînt „mondialele” din Argentina. Cam departe ca spaţiu, şi cam... aproape ca timp după Jocurile Olimpice. Oricum, eu am un litru de apărat. Foarte aglomerate se anunţă, în schimb, „europenele’* din Italia, — iar unui campion al lumii îi stă bine să fie şi al Europei ! — Gata cu discuţiile, inferat«ne Mariana Jandrescu-Baciui soţia luptătorului. Sa serveşte curcanul ! — Atunci, o fotografie. Aurel Neagu este pregătit. Fotoreporterul n-a mai trebuit să faci recomandarea de rigoare „Zîmbiţi, Vă rog !* Fetele de la Rapid Gheorghe Buicliu, secretarul seefiei de baschet a clubului Rapid şi un mare animator al echipei, le-a invitat pe jucătoare să petreacă, la el acasă, Revelionul. Prezenţi: antrenorul Sigismund (Jiga) Ferenci şi sofia sa Eva, Octavia Biu, Irina Vasilescu, Anca Racoviţă şi celelalte echipiere ale formaţiei aflate pe primul loc la încheierea turului. — Fetelor, a toastat „nea" Gigi, pentru titlul de campioane. Aşa, ca să le facem în necaz fotbaliştilor! Fotbaliştii, în schimb, au toastat — probabil — pentru evitarea retrogradării. Să-i audă dumnezeu ! Şi uite-aşa, din căsi-n casă, din vorbă-n vorbă, din glumi-ti glumă, am ajuns in 19691 Instantanee la miezul nopții Primul concurs al anului Sezonul competitions] 1909 la tenis de masă se Inaugurează la noi cu un concurs de selecţie pentru copii şi junori : sala Republicii, în zilele de 5—6—7 ianuarie, între orele 9—13 şi 15-20. Se ştie că la vară, în Austria, va avea loc „Criteriul european de juniori". Tocmai în vederea acestui eveniment competiţional, federaţia de resort a alcătuit un lot de bază (Carmen Crişan, Nicoleta Spiridon, Mă- Darul patinoarului Acum, car cerul plumburiu cerne deasupra oraşului valuri neîntrerupte de zăpadă, un moment de meditaţie pe această temă se impune. Duminică dimineaţa, la primele rafale de ninsoare, ne aflam la patinoarul „23 August” aşteptînd startul patinatorilor angajaţi în concursul internaţional. La ora de începere, echipa de amenajatori dădea ultimele lovituri de lopată pentru înlăturarea masivului obstacol alb, aşezat de noaptea pe dreptunghiul dintre mantinele. Cu o întîrziere minimă, întrecerile au putut continua, fără a se produce perturbări în programul acestei zile pline. A fost un dar adus sportivilor de către direcţia patinoarului şi de harnicii amenajatori. Un dar binevenit. Tot în legătură cu acest aspect, nu lipsit de importanţă, ar trebui să relevăm calitatea bună a gheţii, aşa cum a fost oferită patinatorilor în cele trei zile de concurs. Aci meritele revin deopotrivă maşinii „Rolba“, ca şi celor care o manevrează. Pe o gheaţă lucie, (cu denivelări minime, doar) s-a putut patina în condiţii bune, dîndu-se un impuls sporit performanţei. Aşa se face că am văzut execuţii reuşite — net superioare celor cu care ne obişnuiseră pînă acum — la o serie întreagă de patinatori, în frunte cu Elena Moiş şi Gheorghe Fazekas, cel mai bine clasaţi dintre români. Aceasta a adus un plus de strălucire acestei competiţii, care de altfel s-a bucurat de o organizare aproape perfectă. A lipsit, totuşi, ceva, pentru a face succesul deplin al acestui concurs. Spertatorii... Dar — să recunoaştem — este greu să convingi, chiar pe cei mai fervenţi adepţi ai sportului ghetil, să vină în tribune, cînd mercurul termometrului coboară sub 0. Pentru aceasta, mai avem de aşteptat pînă iarna viitoare, cînd deasupra patinoarului se va întinde pavăza protectoare a acoperişului. Bd. V. Cu multă grafie, dar folosind şi citeva temerare sărituri, a evoluat Elena Moiş in proba de figuri libere a concursului international de patinoj artistic ••• sportol rilena Tomescu) pe care acum doreşte să-l lărgească. Iar concursul de la sfîrşitul acestei săptâmîni are ca scop alegerea sportivilor respectivi Vor concura 16 fete, printre care Minodora Popescu (campioana naţională de copii pînă la 12 ani), Mihaela Lunţeanu, Livia Găruceru, Monica Hariga, precum şi 16 băieţi, din rîndurile cărora se remarcă Gh. Naftali, M. Colţescu, M. Boboeicu, D. Bîldea, C. Gavriş, I. Buga, V. Domnaru. In ambele turnee se va juca după sistemul „cel mai bun din trei seturi". AMENAJĂRI DE PATINOARE TIMIŞOARA. Temperatura scăzută din ultimele zile a permis amenajarea de patinoare naturale in oraşul de pe Bega. Astfel, la bazele sportive Constructorul şi C.F.R. au început să funcţioneze patinoarele avînd şi Instalaţii de nocturnă.Sugerăm organizatorilor activităţii sporturilor de iarnă din Timişoara sa amenajeze patrulatere de gheaţă şi pe terenurile de tenis Tehnometal şi Electrica, care posedă şi instalaţii de iluminare. P. ARCAN, coresp. principal TG. MUREŞ. Recent s-a deschis un frumos patinoar în parcul sportiv „23 August“, care este vizitat zilnic de sute şi sute de iubitori ai patinajului. Tot atei, funcţionează şi un centru de învăţare a patinajului sub conducerea Instructorului Carol Gali. 1. PAUS, coresp. principal „Cupa celor 500 “ (Urmare din pag. 1) cu desene ale copiilor, cu versuri şi caricaturi dedicate baschetului. Ultimele patru partide de care vorbeam au fost şi ele la înălţimea turneului, demonstrînd frumuseţea acestui sport- pitic, dinamismul, puterea lui şi la cedare. In sfîrşit, după aproape 3 000 de minute de minibaschet (competiţia a durat cinci zile şi s-a desfăşurat în două săli) am asistat la festivitatea de premiere, cupe, diplome, tricouri de campioni. A urmat anunţarea unei alte mari competiţii , „CUPA CELOR 500”, acesta fiind numărul echipelor de minibaschet din ţară înfiinţate în ultimii trei ani. Adică, de cînd a luat fiinţă baschetul pitic la noi. Citeva rezultate : 1. In aceşti trei ani s-au confecţionat zeci de panouri, mii de pliante Şi a fost compus chiar un marş al mieilor baschetbalişti, interpretat în premieră cu ocazia acestui Festival ; 2. Prima promoţie de „mini" activează cu brio în categoria a IlI-a juniori ; 3. Există în ţară nenumărate centre de baschet pitic. Printre cele mai puternice: Timişoara, Galaţi, Oradea, Braşov, Satu Mare, Bacău, Suceava, Bucureşti ; 4. La această a doua ediţie a „Cupei federaţiei”, organizată în vacanţa de iarnă, numărul echipelor participante a atins cifra racord — 24 T 5. În afara echipelor cîştigătoare, s-au evidenţiat formaţiile: Şcoală sportivă Suceava, Şcoala generală Tr. Măgurele, Liceul Salonta, Şcoala sportivă Bacău, Şcoala generală Iacobeni. CLASAMENT GENERAL : Categoria 8^10 ahi, FETE: 1. Şcoala sportivă Satu Mare (antrenor prof. Gabriela Both); 2. Clubul sportiv „Calail“ Bucureşti; 3. Şcoala Sportiva Braşov . BĂIEŢI : 1. Şcoala sportivă nr. 1 Bucureşti (antrenor prof. Stelian Gheorghiu); 2. Şcoala sportiva Timişoara ; 3. Clubul sportiv „Şcolarul”. Categoria 11-12 ani. FETE: 1. Clubul sportiv „Şcolarul" (antrenor prof. Ion Stoişor) ; 2. Liceul nr. 35 Bucureşti ; 3 Liceul nr. 3 Oradea ; BAIETI : 1. Steaua (antrenor Andrei Folbert) ; 2. Politehnica Galaţi ; 3. Școala sportivă Bacău. Asceza (Urmare din pag. 1) nează condiţiile şi specifieri pregătirii, învaţă aici in preajma muntelui, tăcerea şi forva stîncii, se pregătesc temeinic şi progresiv pentru asalturile marii performanţe. Şi la Vîrful cu Dor am întilnit aceeaşi sete de muncă şi cunoaştere, aceeaşi atmosferă de seriozitate şi bucurie a efortului, căci fără aceasta nu există sportivul adevărat şi marea lui dorinţă de afirmare. Sfios şi modest, cu ochi albaştri ca cerul munţilor, surîzind blind, Gheorghe Roşculeţ ne-a fost confident o jumătate de oră, ca apoi să urce cu telesebiul fănă un virf şi să coboare de acolo, fără să-l deosebeşti aproape, de marii campioni, aşa cum a fost şi el, cindva. Am căutat asemănare pregătirilor acestora din munte, parcă tainice şi neobişnuite, ascunse uneori de ceţuri complice, cu pregătirea din alte sporturi şi din alte locuri. Şi nu i-am găsit egal, fiindcă nu poţi asemăna, trebuie să recunoaşteţi, stadionul, sală, bazinul cu muntele, cu natura însăşi. Poate tinerii nu-ţi dau prea bine seama de acest lucru, tor le lipsesc poate uneori filmul şi dansul, fata pe care o simpatizează, colegii de şcoală, familia. Dar, şi aici sus este o familie şi o şcoală. O înaltă şi firească şcoală a voinţei şi a caracterelor. Nu există profesor mai intelept ca muntele — spunea Goethe şi te învaţă să taci cînd trebui© şi să vorbeşti numai prin faptă. Filozoful chinez Gonfucius Ifi învăţa astfel :discipolii „înţeleptul se bucură de apă, omul virtuos de munţi*. Dintre toţi sportivii celor peste treizeci de sporturi, alpiniştii, boberii şi schiorii sunt parcă altfel. Şi este firesc să fie aşa... Desigur, şi la mare se fac uneori pregătiri minuţioase şi intense. Dar e altceva marea, comparată cu muntele, Matei parcă invită la lene, la inactivitate, Muntele, dimpotrivă, la acţiune, la dinamism Pentru ce să urcăm atit de sus, s-ar putea întreba dinerv, nedumerit şi ironie ? De ce să ne izolăm la două mii de metri, ca nişte pustnici ai muntelui şi să ne supunem la ctftea torturi ale trupului ! De ce ? Fiindcă numai aşa se poate, fiindcă acestea sunt legile sportului modern. Fiindcă dincolo de sport, ne aşteaptă întreceri tot aţii de severe şi hotăritoare, examenele vieţii. P.S. La fel ca şi rândurile de mai sus, zăpada care în ultimele zile a acoperit totul, ne îndeamnă paşi spre munte şi spre patinoare, să luăm schiurile sau patinele sau săniuţa şi s-o pornim... Iar dacă timpul nu ne-o îngăduie, să facem mişcare, să dăm o mină de ajutor şi să colaborăm la deszăpezirea punctelor în care convoiul danea a devenit prea gros şi împiedică alte îndeletniciri. Să nu pregetăm să dăm concursul nostru. „Conducerea Clubului Sportiv Rapid Bucureşti, antrenorii şi sportivii săi mulţumesc tuturor membrilor susţinătorii suporteri şi simpatizanţi pentru sprijinul acordat în anul 1968 şi se urează cu ocazia Anului Nou, lor şi familiilor lor, multă sănătate, fericire şi la mulţi ani". nu are Intre parade şi riposte... Spre deosebire de atletism întrecerile olimpice de scrimă au prilejuit pe seismografele specialiştilor cutremure de grad maxim. Sigur, cu unele excepţii. Dar, şi in cazul acestei discipline olimpice specialiştii au fost In măsură să-şi concretizeze observaţii şi in cele din urmă concluzii valoroase, care. Pe de o parte au putut explica unele rezultate şi, pe de altă parte, ce-i mai important, reprezintă repere pentru etapele viitoare de pregătire in principalele competiţii ale anului 1969. Campionatele mondiale de tineret din Italia (unde probabil că vor apare noi aspiranţi la titlurile olimpice de la München) şi Campionatele mondiale din Cuba, primul colocviu de mai mare întindere al ediţiei jubiliare a J.O. Iar pentru europeni în plus, ediţiile „C.C.E.“ la toate armele. Este deci explicabil pentru ce, o dată cu încheierea maratonului de scrimă de la „Magdalena Mixhuea" (11 zile de concurs cu o medie zilnică de 10 ore), le.tmotivul opiniilor şi al comentariilor au avut în principal una şi aceeaşi ţinta : modul cum s-au pregătit trăgătorii înscrişi in competiţie, începînd cu etapa de acomodare şi aclimatizare şi continued cu prezenţa lor pe planşe. Aceasta însemnînd, în ton, aproape o lună de zile de şedere în capitala Mexicului. Iar pentru unele delegaţii sportive, chiar mai mult.. |N ETAPA DE ACLIMATIZARE: EFORT NORMAL SAU EFORT PRELUNGIT ? La Ciudad de Mexico, ca o primă noutate, au existat, de fapt, două grupe distincte de serimeri. Ura a fost alcătuită din trăgători care nu efectuaseră antrenamente la altitudine, aclimatizarea realizindu-se direct in Mexic, unde au sosit cu 2—3 săptămini mai devreme. Din această grupă au făcut parte printre alţii, şi scrimerii Ungariei, unii dintre favoriţii competiţiei. Cealaltă grupă a cuprins sportivi pregătiţi mai mult sau mai puţin pentru a rezista handicapului de altitudine. Adaptarea la condiţiile de climă, de fus orar şi de alimentaţie ale capitalei mexicane s-a făcut, totuşi, calm, progresiv, fără a se forţă Aceasta, în toate cazurile, în motiv 10 zile în care marea majoritate a scrimerilor şi-au orientat antrenamentele de pregătire fizică generală şi specifică, pe Jocuri sportive. Abia după aceea s-a trecut la pregătirea propriuzisă, de sală, și la concursuri de verificare. Antrenamente tari, nu puterea cuvintului, n-au făcut decit sovieticii (dar, asemenea antrenamente el fac în mod curent) și, in parte, scrimerii din R.F .. Se poate pune pe seama unor asemenea eforturi prelungite comportarea inegală a unora dintre trăgătorii sovietici, a floretiştilor îndeosebi, care n-au reuşit să între în finala masculină, in timp ce la echipe ei au fost la un pas de a rata obţinerea medaliei de aur ? Există o explicaţie asemănătoare pentru căderea campioanei mondiale de la Montreal, Alecsandra Zabelina, încă din tururile preliminarii şi a comportării slabe a Galinei Gorohova în finală, unde n-a putut ocupa decit ultimul joc ! Dar înfringerea 4-ului feminin al Uniunii Sovietice de către sportivele ţârii noastre, ce cauză a generat-o ! Nu există pînă In prezent, la citeva luni după marele examen olimpic, concluzii definitive. Totuşi, punctul nostru de vedere este că efortul intens din perioada de adaptare la care au fost supuşi unii serimeri a contribuit la diminuarea potenţialului lor valoric. TRIUMFUL FLORETEI - PROBA CEA MAI SPECTACULOASA DIN SCRIMA Şi sub aspect tehnico-tactic sunt de semnalat unele observaţii interesante. De pildă, In floreta masculină se poate afirma că s a ajuns la o valoare fără precedent. Floreta a atins prin excelenţă tehnica cea mai înaltă, consecinţă a lucrului intens, a dorinţei multor şcoli de a se desprinde din circuitul cunoscut şi implicit de a străluci net. O asemenea tendinţă a manifestat-o mai ales şcoala franceză. In parte se poate vorbi şi de o reuşită : locul 2 la floretă echipe, o finalistă la floretă fete (Gapais), jocul 4 la floretă băieţi şi sabie (echipe). Ciudad de Mexico a făcut totodată să se spulbere punctul de vedere al acelora care denigraseră floreta electrică. Motivul ar anula frumuseţea acestei arme. Cit de fals a fost un asemenea argument, o dovedeşte faptul că pină şi foarte mulţi dintre susţinătorii lui (francezi, italieni) au ajuns să depună armele. Devenind electrică, floreta nu şi-a pierdut din frumuseţe, din spectacol, ea şi-a păstrat vechile-i atu-uri şi in plus a ajuns să asigure un raport mai echităţii între valori, încă nu definitiv — vai, cite erori s-au putut face şi în accepţiunea electrică a acestei arme, iar reprezentanţii trpşiri s-au numărat, din păcate, printre eroi — dar şi în această direcţie „sistemul" electric şi-a asigurat o poziţie mult mai puternică. Şi, probabil, definitivă. Ceea ce a diminuat din spectacol şi In cazul floretei şl In cazul altor arme, a fost In schimb tendinţa multor trăgători pentru opriri. Ca spectacol acest procedeu, repetat — din considerente tactice, evident — a însemnat un pas înapoi Este exact ceea ce se întlmplă un rugby cînd una din echipe trimite invariabil mingi In tuşe... Au „epatat" fioretiştii polonezi (şi dintre ei, Skrudlik, Parulski şi Licewski) care, In multe privinţe, n-au făcut decit să-şi copieze propriul antrenor Chajkovski... Este de subliniat Insă că in faţa unor băgători cu o tehnică Ioane bine pusă la punct, un asemenea stil nu poate aduce randamentul scontat. Aşa cum de altfel, s-a şi Intlmplat , trăgătorii polonezi n-au ajuns In finali, iar locul 3 la echipe se datorează exclusiv unul concurs favorabil de Împrejurări... Şi la floretă fele a ieşit In evidenţa de-a dreptul stringent folosirea excesivă a contraatacurilor. Sigur, şi aici din considerente tehnice. Excepţii — sportivele din Franţa, Romănia şi Uniunea Sovietică, adepte ale serimei combinate a ofensivei cu defensiva. Din acest punct de vedere evoluţia trăgătoarelor din aceste ţări a salvat competiţia ca spectacol. La sabie, nota distinctă a însamnat-o abuzul de simultane. Şi aceasta, chiar şi în cazul trăgătorilor de mare calibru (Pawlowski, Ralina, Nowara). Este o modalitate de a trăna cursivitatea unui asalt şi, cel mai grav, de a împiedica existenţa unui arbitraj corect. Şi, unde ? Tocmai în o armă unde ambiguitatea arbitrajelor provoacă aihea discuţii, puse fie pe seama bunei credinţe, fie pe cea a unei competenţe Îndoielnice. Pentru spadă, este valabilă observaţia că. In raport cu anii precedenţi — şi mai ales cu ultima ediţie a J.O a crescut gradul de tehnicitate. Lucru îmbucurător, fireşte Mai puţin demn de relevat este însă faptul că numărul spadasinilor acreditaţi că foarte tehnici este încă nettrabil. El nu trece de 15—20 (din cei aproape 300 ciţi participă curent la marile competiţii). Sunt cei care practică aşa-zisa scrimă combinative. Ceilalţi, In schimb, folosesc la maximum potenţialul fizic şi în special alonja. Se pare că va mai trece mult plnă ce să vedem spadasin de valoarea lui Kulcsár sau Saccaro, Kriss sau Vitebski. Poate pînă la München... ALARMA PENTRU „SOUDETSUZY« ŞI „CARMIMARI“ !... La „Magdalena Mixhucă" lamele de floretă şi spadă fabricate in Japonia şi R.F.G. au produs cea mai bună impresie. Sunt uşoare, elastice, rezistente totodată. Pînă acum firmele franceze (în special „Soudet- Suzy") şi cele Italiene deţineau Intr-un fel monopolul calităţii. Ele nu depăşesc 0,500 kg. Dar, lată că acum au apărut lame cu un gramaj şi mai redus. Supremaţia franco-italiană este aşadar In primejdie ! De fapt In ultimii ani, îndeosebi, aproape fiecare dintre ţările cu tradiţie In scrimă a fost preocupată de găsirea unor căi cit mai directe (şi evident cit mai lesnicioase) pentru a-şi asigura cantităţi de materiale care să le acopere nevoile. Aşa au apărut lame de fabricaţie ungară, sovietică şi poloneză. Deocamdată Insă, aceste lame — în afara unei rezistenţe deosebite — nu sunt dublate şi de alte calităţi care să le facă competitive pe piaţa mondială. Important este totuşi că există căutări, strădanii şi ca şi sub acest aspect greutăţile probabil că vor dispare în Viitorii ani. Dintre aparatele electrice, „Uhmann“-urile s-au impus şi de data aceasta. Şi aici firmele „Soudet Suzy* şi „Carmimari" au trebuit să se recunoască depăşite. Este de aşteptat ca din disputa cit mai multor firme specializate şi apari aparate electrice tot mai perfecţionate, în măsură să elimine orice suspiciuni în stabilirea ierarhiei valorilor. „WASEDA“ A RAMAS DOAR O AMINTIRE... Marea majoritate a specialiştilor au ţinut să remarce că intre „Waseda“ (n.n. locul de desfăşurare a întrecerilor de scrimă din cadrul J.O. de la Tokio) şi „Magdalena Mixhuca" a fost o mare deosebire, ca organizare. Planşe perfect montate, fiecare fiind prevăzută cu tabelă de marca), o luminozitate odihnitoare In sală, vestiare spaţioase. Ceva mai mult, săli speciale cu paturi pentru relaxarea trăgătorilor In „ferestrele* dintre asalturi sau meciuri, ceea ce a reprezentat o noutate care s-a bucurat de o largă apreciere. De asemenea, un serviciu medical specializat. La acelaşi capitol o subliniere : toţi scrimerii au fost supuşi înaintea alătturitor unui control foarte sever din partea directoratului tehnic al competiţiei. s-a avut în vedere nu numai starea armamentului (lame, măşti, cochilii, fir de corp etc.), ci şi cea a plastronului, a întregului echipament care să fie corespunzător. In acest fel au fost prevenite multe accidente care ar fi putut avea urmări grave, cum există, de altfel, precedente în această disciplină. Vă reamintiţi, poate, de cazul Egon Franke, accidentat în 1955 şi scos, practic, de atunci din plutonul floretiştilor fruntaşi. Campionul olimpic de la Tokio n-a mai ajuns să repete (sau măcar să se apropie) performanţa realizată în capitala Japoniei. Exceptlnd ruperea a cîtorva lame (ce ironie — tot de către scrimerii polonezi !) la Ciudad de Mexico nu s-au înregistrat accidente, competiţia de scrimă fiind în această privinţă scutită de complicaţii. ★ Nu încape nici o discuţie cu modelul de organizare oferit de Mexic va inspira şi pe organizatorii viitoarelor competiţii de scrimă din cadrul J.O. care şi sub acest aspect vor avea putinta sa contribuie la succesul celei mai mari confruntări sportive de pe glob. Tiberiu STAMA • ADEPŢII EFORTULUI MAXIM AU DAT GREŞ... * ADVERSARII FLORETEI ELECTRICE SE RECUZĂ! PENTRU CE MARATONUL PE PLANŞĂ A FOST MAI SUPORTABIL LA CIUDAD DE MEXICO DECIT LA TOKIO... |COMENTARII OLIMPICE Nr. 513 -58&7)