Sportul, ianuarie 1969 (Anul 25, nr. 413-441)

1969-01-03 / nr. 413

Pag. a 2-a Revelionul echipei feminine de baschet Rapid Bucureşti. Eva Ferencz, Octavia Biţu, antrenorul Sigismund Ferenci şi Irina Vasilescu ciocnesc un pahar pentru succesele noului an Handbaliştii de la Steaua au cîştigat turneul de Anul Nou din Berlinul occidental BERLINUL OCCIDENTAL, 2 (Agerpres). — Turneul Inter­naţional masculin de handbal desfăşurat în Berlinul occiden­tal a fost cîştigat de echipa Steaua Bucureşti. Handbaliştii români, care au avut o frumoa­să comportare, au învins cu sco­rul de 13—4 (8—1) echipa ora­şului Stockholm, cu 7—5 (3—4) echipa oraşului Belgrad şi cu scorul de 12—6 (6—3) selecţio­nata unor cluburi din Berlinul­­occidental. Alte rezultate teh­nice : Belgrad — Stockholm 11—6 (6—1); şef. cluburilor din Berlinul occidental — Stockholm 8-8 (4-6). Cel mai bun jucător al echi­pei Steaua a fost Oh. Goran, care s-a clasat pe primul loc în clasamentul golgeterilor, în­scriind în acest turneu 10 punc­te. Clasamentul final al turneu­lui : 1. STEAUA Bucureşti 6 p ; 2. Selecţionata unor clu­buri din Berlinul occidental 3 p ; 3. Belgrad 2 p ; 4. Stock­holm 1 p. BERLIN, 2 (Agerpres). — La Berlin au început întrece­rile tradiţionalului turneu Inter­naţional fulger de handbal mas­culin, la care participă selec­ţionatele a cinci oraşe, în pri­mul joc susţinut, Selecţionata de tineret a orașului București a învins cu scorul de 10—8 (3—4) echipa orașului Budapesta. Alte rezultate: Moscova — Leipzig 12—3 (8 — 2); Budapesta — Moscova 14—13 (9—8); Leipzig — Berlin 19—8 (4—5). BULETINUL ZĂPEZII Serviciul Prevederi de scurtă durată din cadrul Institutului meteorologic ne-a informat ca ieri dimineață, în urma ninsorii căzute în ultima vreme, stratul de zăpadă avea următoarele grosimi în centrele în care se practică schiul : Predeal 35 cm, Sinaia-Cota 1 500 30 cm, VI Omu 24 cm, Păltiniş-Sibiu 43 cm, Braşov-oraş 12 cm, Seme­­nic 12 cm, Ţarcu-Godeanu 16 cm, Vlădeasa 23 cm, Băişoara 30 cm, Borsec 21 cm, Baia Mare, oraş 21 cm. Ninsoarea va continua, asi­­gurînd amatorilor de schi ză­padă bună pentru practicarea sportului favorit. (Urmare din pag. 1) campionatele europene de la Atena. — Acolo, Li­a, toate învinsele tale de pe Stadio Universitario vor fi însetate de revanșă. — Ah, mă îngrozesc de pe acum. Dar n-am ce face... O pereche potrivită... .. .sunt ILEANA și IONEL DRIMBA. Revelionul l-am fă­cut cu anticipație, pentru că ei plecau la părinţi (dacă nu cum­va s-ar fi înzăpezit pe undeva). Fără să fie geloasă pe suc­cesul strălucit al soţului său, Ileana a găsit de cuviinţă să-i... arunce mănuşa în 1969, an bo­gat în competiţii de mare an­vergură internaţională. — Ionel, de bună seamă, va fi „vînat” pe toate planşele, ceea ce este şi rău, dar şi bine. Rău, fiindcă în fiecare concurs toţi vor dori, cu ardoare, să-l învingă pe campionul olimpic, bine, pentru că aceasta îl va mobiliza pe Drîmbă şi-l va obli­ga să-şi menţină mereu aurită floreta. Cursa în care se angajează cei doi soţi este palpitantă. Le-am urat o sosire cît mai strinsă. Cu picioarele pe pumint Paraşutistul GHEOR­­GHE IANCU era, de Anul Nou, intr-o societate foarte intimă, împreună cu sofia şi ciţiva prie­teni apropiaţi. — O urare 7 — Aş fi fericit să putem al­cătui o echipă puternică pentru „mondialele” din 1970, astfel ca paraşutismul românesc să-şi re­capete înălţimile. Pentru asta însă va trebui să fim tot tim­pul cu... picioarele pe pămînt. — Un gînd personal pentru 1969 7 — Fetiţa mea, Luminiţa, vă merge, în acest an, la şcoală. Să înveţe bine. Puştiul, Mugu­rel, împlineşte, la 3 ianuarie, un an. — La mulţi ani! A pierde şi a ciştiga Hai la AUREL VERNESCU. Dar nu-i mai spuneţi marele învins fiindcă, de mai multe ori, el a fost un mare învingă­tor. In apartamentul său din Dru­mul Taberei, lume multă. Prin­tre alţ­ii, inginerul Corneliu Me­lege, mare pasionat al tirului cu arcul, Sonia Iovan, din gar­nitura de aur a gimnasticii noa­stre feminine, Rică Teodorescu, înfocat rapidist, care tocmai de aceea a ţinut să facă Revelionul la un dinamovist, ca să afle, poate, cite ceva din tabăra ad­versă. Dar, decepţie, Vernescu n-a vorbit despre fotbal, ci despre caiac. — Anul 1968, cu toate marile insatisfacţii pe care mi le-a adus, rămîne, pentru mine, deo­sebit de preţios şi de util. Fie măcar şi pentru faptul că m-a învăţat să pierd. Ceea ce este extrem de important pentru cei care doresc să cîştige. — In 1969 7 — In 1969 voi persevera. Se înşeală cei care mă socotesc terminat. Ambiţiile mele n-au fost niciodată mai încinse. Voi căuta ca la marile competiţii să se vorbească iarăşi cu teamă de Vernescu. Perspective In somptuoasa sală a restau­rantului C.C.A., împodobită cu lampioane, serpentine, brad, prin ploaia de confeti, l-am descoperit, totuşi, pe luptătorul ION BACIU, campion mondial şi medaliat cu argint la J. O. din Mexic. . Cînd omul stă cu paharul de şampanie în faţă este puţin ne­potrivit să începi să-i vorbeşti despre... sarcini şi angaja­mente. Tocmai de aceea noi le-am spus „perspective”. — Perspectivele sînt bune. Băiatul meu creşte voinic şi să­nătos, ceea ce este principalul. Sper să iau cuvîntul pe salte­lele de lupte şi în 1969 ! — Şi ce ai de gînd să... spui ? — In primăvară sînt „mon­dialele” din Argentina. Cam de­parte ca spaţiu, şi cam... aproa­pe ca timp după Jocurile Olim­pice. Oricum, eu am un litru de apărat. Foarte aglomerate se anunţă, în schimb, „europenele’* din Italia, — iar unui campion al lumii îi stă bine să fie şi al Europei ! — Gata cu discuţiile, inferat«­ne Mariana Jandrescu-Baciui soţia luptătorului. Sa serveşte curcanul ! — Atunci, o fotografie. Au­rel Neagu este pregătit. Fotoreporterul n-a mai trebuit să faci recomandarea de ri­goare „Zîmbiţi, Vă rog !* Fetele de la Rapid Gheorghe Buicliu, secretarul seefiei de baschet a clubului Rapid şi un mare animator al echipei, le-a invitat pe jucătoa­re să petreacă, la el acasă, Reve­lionul. Prezenţi: antrenorul Si­gismund (Jiga) Ferenci şi sofia sa Eva, Octavia Bi­u, Irina Va­silescu, Anca Racoviţă şi cele­lalte echipiere ale formaţiei aflate pe primul loc la încheie­rea turului. — Fetelor, a toastat „nea" Gigi, pentru titlul de campioa­ne. Aşa, ca să le facem în ne­­caz fotbaliştilor! Fotbaliştii, în schimb, au toas­tat — probabil — pentru evita­rea retrogradării. Să-i audă dumnezeu ! Şi uite-aşa, din căsi-n casă, din vorbă-n vorbă, din glumi-ti glumă, am ajuns in 19691 Instantanee la miezul nopții Primul concurs al anului Sezonul competitions] 1909 la tenis de masă se Inaugurează la noi cu un concurs de selec­ţie pentru copii şi jun­ori : sala Republicii, în zilele de 5—6—7 ianuarie, între orele 9—13 şi 15-20. Se ştie că la vară, în Austria, va avea loc „Criteriul european de juniori". Tocmai în vederea acestui eveniment competiţio­­nal, federaţia de resort a alcă­tuit un lot de bază (Carmen Crişan, Nicoleta Spiridon, Mă- Darul patinoarului Acum, c­ar cerul plumburiu cerne deasupra oraşului va­luri neîntrerupte de zăpadă, un moment de meditaţie pe aceas­tă temă se impune. Duminică dimineaţa, la primele rafale de ninsoare, ne aflam la patinoa­rul „23 August” aşteptînd star­tul patinatorilor angajaţi în concursul internaţional. La ora de începere, echipa de amena­­jatori dădea ultimele lovituri de lopată pentru înlăturarea masivului obstacol alb, aşezat de noaptea pe dreptunghiul din­tre mantinele. Cu o întîrziere minimă, întrecerile au putut continua, fără a se produce per­­turbări în programul acestei zile pline. A fost un dar adus spor­tivilor de căt­re direcţia patinoa­rului şi de harnicii amenajatori. Un dar binevenit. Tot în legătură cu acest as­pect, nu lipsit de importanţă, ar trebui să relevăm calitatea bună a gheţii, aşa cum a fost oferită patinatorilor în cele trei zile de concurs. Aci meritele revin deopotrivă maşinii „Rol­ba“, ca şi celor care o mane­vrează. Pe o gheaţă lucie, (cu denivelări minime, doar) s-a pu­tut patina în condiţii bune, dîn­­du-se un impuls sporit perfor­manţei. Aşa se face că am văzut execuţii reuşite — net superioare celor cu care ne obişnuiseră pînă acum — la o serie întreagă de patinatori, în frunte cu Elena Moiş şi Gheorghe Fazekas, cel mai bine clasaţi dintre români. Aceasta a adus un plus de stră­lucire acestei competiţii, care de altfel s-a bucurat de o orga­nizare aproape perfectă. A lipsit, totuşi, ceva, pentru a face succesul deplin al acestui concurs. Spertatorii... Dar — să recunoaştem — este greu să convingi, chiar pe cei mai fer­venţi adepţi ai sportului ghetil, să vină în tribune, cînd mercu­rul termometrului coboară sub 0. Pentru aceasta, mai avem de aşteptat pînă iarna viitoare, cînd deasupra patinoarului se va întinde pavăza protectoare a acoperişului. Bd. V. Cu multă grafie, dar folosind şi citeva temerare sărituri, a evoluat Elena Moiş in proba de figuri libere a concursului international de patinoj artistic ••• spor­tol rilena Tomescu) pe care acum doreşte să-l lărgească. Iar con­cursul de la sfîrşitul acestei săptâmîni are ca scop alegerea sportivilor respectivi Vor concura 16 fete, printre care Minodora Popescu (cam­pioana naţională de copii pînă la 12 ani), Mihaela Lunţeanu, Livia Găruceru, Monica Hariga, precum şi 16 băieţi, din rîndu­­rile cărora se remarcă Gh. Naf­­tali, M. Colţescu, M. Boboeicu, D. Bîldea, C. Gavriş, I. Buga, V. Domnaru. In ambele turnee se va juca după sistemul „cel mai bun din trei seturi". AMENAJĂRI DE PATINOARE TIMIŞOARA.­­ Temperatura scăzută din ultimele zile a per­mis amenajarea de patinoare na­turale in oraşul de pe Bega. Ast­fel, la bazele sportive Constructo­rul şi C.F.R. au început să func­ţioneze patinoarele avînd şi In­stalaţii de­ nocturnă.­­Sugerăm or­ganizatorilor activităţii sporturilor de iarnă din Timişoara sa amena­­jeze patrulatere de gheaţă şi pe terenurile de tenis Tehnometal şi Electrica, care posedă şi insta­laţii de iluminare. P. ARCAN, coresp. principal TG. MUREŞ.­­ Recent s-a des­chis un frumos patinoar în parcul sportiv „23 August“, care este vi­zitat zilnic de sute şi sute de iubi­tori ai patinajului. Tot atei, func­ţionează şi un centru de învăţare a patinajului sub conducerea In­structorului Carol Gali. 1. PAUS, coresp. principal „Cupa celor 500 “ (Urmare din pag. 1) cu desene ale copiilor, cu ver­suri şi caricaturi dedicate bas­chetului. Ultimele patru partide de care vorbeam au fost şi ele la înălţi­mea turneului, demonstrînd fru­museţea acestui sport- pitic, di­namismul, puterea lui şi l­a ce­dare. In sfîrşit, după aproape 3 000 de minute de minibaschet (competiţia a durat cinci zile şi s-a desfăşurat în două săli) am asistat la festivitatea de premiere, cupe, diplome, tri­couri de campioni. A urmat a­­nunţarea unei alte mari compe­tiţii , „CUPA CELOR 500”, aces­ta fiind numărul echipelor de minibaschet din ţară înfiinţate în ultimii trei ani. Adică, de cînd a luat fiinţă baschetul pi­tic la noi. Citeva rezultate : 1. In aceşti trei ani s-au confecţionat zeci de panouri, mii de pliante Şi a fost compus chiar un marş al mieilor baschetbalişti, interpre­tat în premieră cu ocazia aces­tui Festival ; 2. Prima promo­ţie de „mini" activează cu brio în categoria a IlI-a juniori ; 3. Există în ţară nenumărate centre de baschet pitic. Printre cele mai puternice: Timişoara, Galaţi, Oradea, Braşov, Satu Mare, Bacău, Suceava, Bucu­reşti ; 4. La această a doua edi­ţie a „Cupei federaţiei”, organi­zată în vacanţa de iarnă, nu­mărul echipelor participante a atins cifra racord — 24 T­ 5. În afara echipelor cîştigătoare, s-au evidenţiat formaţiile: Şcoală sportivă Suceava, Şcoala generală Tr. Măgurele, Liceul Salonta, Şcoala sportivă Bacău, Şcoala generală Iacobeni. CLASAMENT GENERAL : Ca­tegoria 8^10 ahi, FETE: 1. Şcoala sportivă Satu Mare (antrenor prof. Gabriela Both); 2. Clubul sportiv „­Calai­­l“ Bucureşti; 3. Şcoala Sportiva Braşov . BĂIEŢI : 1. Şcoala sportivă nr. 1 Bucureşti (antre­nor prof. Stelian Gheorghiu); 2. Şcoala sportiva Timişoara ; 3. Clubul sportiv „Şcolarul”. Categoria 11-12 ani. FETE: 1. Clubul sportiv „Şcolarul" (an­trenor prof. Ion Stoişor) ; 2. Li­ceul nr. 35 Bucureşti ; 3 Liceul nr. 3 Oradea ; BAIETI : 1. Stea­ua (antrenor Andrei Folbert) ; 2. Politehnica Galaţi ; 3. Școala sportivă Bacău. Asceza (Urmare din pag. 1) nează condiţiile şi specifieri pregătirii, învaţă aici in preaj­ma muntelui, tăcerea şi for­va stîncii, se pregătesc temeinic şi progresiv pentru asalturile marii performanţe. Şi la Vîrful cu Dor am în­­tilnit aceeaşi sete de muncă şi cunoaştere, aceeaşi atmosferă de seriozitate şi bucurie a e­­fortului, căci fără aceasta nu există sportivul adevărat şi marea lui dorinţă de afirmare. Sfios şi modest, cu ochi al­baştri ca cerul munţilor, su­rî­­zind blind, Gheorghe Roşcu­­leţ ne-a fost confident o ju­mătate de oră, ca apoi să urce cu teleseb­iul fănă un virf şi să coboare de acolo, fără să-l deosebeşti aproape, de marii campioni, aşa cum a fost şi el, cindva. Am căutat asemănare pre­gătirilor acestora din munte, parcă tainice şi neobişnuite, ascunse uneori de ceţuri com­plice, cu pregătirea din alte sporturi şi din alte locuri. Şi nu i-am găsit egal, fiindcă nu poţi asemăna, trebuie să recu­noaşteţi, stadionul, sală, ba­zinul cu muntele, cu natura însăşi. Poate tinerii nu-ţi dau prea bine seama de acest lucru, tor le lipsesc poate uneori fil­mul şi dansul, fata pe care o simpatizează, colegii de şcoală, fam­ilia. Dar, şi aici sus este o fami­lie şi o şcoală. O înaltă şi firească şcoală a voinţei şi a caracterelor. Nu există profe­sor mai intelept ca muntele — spunea Goethe şi te învaţă să taci cînd trebui© şi să vor­beşti numai prin faptă. Filozoful chinez Gonfucius Ifi învăţa astfel :discipolii­­ „înţeleptul se bucură de apă, omul virtuos de munţi*. Din­tre toţi sportivii celor peste treizeci de sporturi, alpiniştii, boberii şi schiorii sunt parcă altfel. Şi este firesc să fie aşa... Desigur, şi la mare se fac uneori pregătiri minuţioase şi intense. Dar e altceva marea, comparată cu muntele, Matei parcă invită la lene, la inac­tivitate, Muntele, dimpotrivă, la acţiune, la dinamism Pentru ce să urcăm atit de sus, s-ar putea întreba dinerv, nedumerit şi ironie ? De ce să ne izolăm la două mii de me­tri, ca nişte pustnici ai mun­telui şi să ne supunem la ctf­­tea torturi ale trupului ! De ce ? Fiindcă numai aşa se poate, fiindcă acestea sunt legile sportului modern. Fiind­că dincolo de sport, ne aşteap­tă întreceri tot aţii de severe şi hotăritoare, examenele vie­ţii. P.S. La fel ca şi rândurile de mai sus, zăpada care în ultimele zile a acoperit totul, ne îndeamnă paşi­ spre mun­te şi spre patinoare, să luăm schiurile sau patinele sau să­niuţa şi s-o pornim... Iar dacă timpul nu ne-o în­găduie, să facem mişcare, să dăm o mină de ajutor şi să colaborăm la deszăpezirea punctelor în care convoiul da­nea a devenit prea gros şi împiedică alte îndeletniciri. Să nu pregetăm să dăm concursul nostru. „Conducerea Clubului Spor­tiv Rapid Bucureşti, antreno­rii şi sportivii săi mulţumesc tuturor membrilor susţinătorii suporteri şi simpatizanţi pen­tru sprijinul acordat în anul 1968 şi se urează cu ocazia Anului Nou, lor şi familiilor lor, multă sănătate, fericire şi la mulţi ani". nu are Intre parade şi riposte... Spre deosebire de atletism în­trecerile olimpice de scrimă au prilejuit pe seismografele spe­­cialiştilor cutremure de grad ma­xim. Sigur, cu unele excepţii. Dar, şi in cazul acestei disci­pline olimpice specialiştii au fost In măsură să-şi concretizeze ob­servaţii şi in cele din urmă con­cluzii valoroase, care. Pe de o parte au putut explica unele re­zultate şi, pe de altă parte, ce-i mai important, reprezintă repere pentru etapele viitoare de pregă­tire in principalele competiţii ale anului 1969. Campionatele mon­diale de tineret din Italia (unde probabil că vor apare noi aspi­ranţi la titlurile olimpice de la München) şi Campionatele mon­diale din Cuba, primul colocviu de mai mare întindere al ediţiei jubiliare a J.O. Iar pentru euro­peni în plus, ediţiile „C.C.E.“ la toate armele. Este deci explicabil pentru ce, o dată cu încheierea maratonului de scrimă de la „Magdalena Mix­­huea" (11 zile de concurs cu o medie zilnică de 10 ore­­), le­.t­­motivul opiniilor şi al comenta­riilor au avut în principal una şi aceeaşi ţinta : modul cum s-au pregătit trăgătorii înscrişi in com­petiţie, începînd cu etapa de a­­comodare şi aclimatizare şi con­tinued cu prezenţa lor pe plan­şe. Aceasta însemnînd, în ton­­­, aproape o lună de zile de şedere în capitala Mexicului. Iar pentru unele delegaţii sportive, chiar mai mult.. |N ETAPA DE ACLIMATIZARE: EFORT NORMAL SAU EFORT PRELUNGIT ? La Ciudad de Mexico, ca o pri­mă noutate, au existat, de fapt, două grupe distincte de serimeri. Ur­a a fost alcătuită din trăgă­tori care nu efectuaseră antrena­mente la altitudine, aclimatizarea realizindu-se direct in Mexic, unde au sosit cu 2—3 săptămini mai devreme. Din această grupă au făcut parte printre alţii, şi scrimerii Ungariei, unii dintre fa­voriţii competiţiei. Cealaltă grupă a cuprins sportivi pregătiţi mai mult sau mai puţin pentru a re­zista handicapului de altitudine. Adaptarea la condiţiile de cli­mă, de fus orar şi de alimen­taţie ale capitalei mexicane s-a făcut, totuşi, calm, progresiv, fără a se forţă­ Aceasta, în toate ca­zurile, în­ motiv 10 zile în care marea ma­joritate a scrimerilor şi-au orien­tat antrenamentele de pregătire fizică generală şi specifică, pe Jocuri sportive. Abia după aceea s-a trecut la pregătirea propriu­­zisă, de sală, și la concursuri de verificare. Antrenamente tari, nu puterea cuvintului, n-au făcut decit sovieticii (dar, asemenea antrenamente el fac în mod cu­rent) și, in parte, scrimerii din R.F .. Se poate pune pe seama unor asemenea eforturi prelungi­te comportarea inegală a unora dintre trăgătorii sovietici, a flo­­retiştilor îndeosebi, care n-au reuşit să între în finala masculi­nă, in timp ce la echipe ei au fost la un pas de a rata obţine­rea medaliei de aur ? Există o explicaţie asemănătoare pentru căderea campioanei mondiale de la Montreal, Alecsandra Zabelina, încă din tururile preliminarii şi a comportării slabe a Galinei Go­rohova în finală, unde n-a putut ocupa decit ultimul­ joc ! Dar în­­fringerea 4-ului feminin al U­­niunii Sovietice de către spor­tivele ţârii noastre, ce cauză a generat-o ! Nu există pînă In prezent, la citeva luni după marele examen olimpic, concluzii definitive. To­tuşi, punctul nostru de vedere este că efortul intens din perioa­da de adaptare la care au fost supuşi unii serimeri a contribuit la diminuarea potenţialului lor valoric. TRIUMFUL FLORETEI - PROBA CEA MAI SPECTACULOASA DIN SCRIMA Şi sub aspect tehnico-tactic sunt de semnalat unele observaţii in­teresante. De pildă, In floreta masculină se poate afirma că s a ajuns la o valoare fără precedent. Floreta a atins prin excelenţă tehnica cea mai înaltă, consecinţă a lu­crului intens, a dorinţei multor şcoli de a se desprinde din cir­cuitul cunoscut şi implicit de a străluci net. O asemenea tendin­ţă a manifestat-o mai ales şcoa­la franceză. In parte se poate vorbi şi de o reuşită : locul 2 la floretă echipe, o finalistă la flo­retă fete (Gapais), jocul 4 la floretă băieţi şi sabie (echipe). Ciudad de Mexico a făcut tot­odată să se spulbere punctul de vedere al acelora care denigra­seră floreta electrică. Motivul­­ ar anula frumuseţea acestei arme. Cit de fals a fost un asemenea argument, o dovedeşte faptul că pină şi foarte mulţi dintre sus­ţinătorii lui (francezi, italieni) au ajuns să depună armele. Deve­nind electrică, floreta nu şi-a pierdut din frumuseţe, din spec­tacol, ea şi-a păstrat vechile-i atu-uri şi in plus a ajuns să a­­sigure un raport mai echităţii între valori, încă nu definitiv — vai, cite erori s-au putut face şi în accepţiunea electrică a a­­cestei arme, iar reprezentanţii trpşiri s-au numărat, din păcate, printre eroi — dar şi în această direcţie „sistemul" electric şi-a asigurat o poziţie mult mai pu­ternică. Şi, probabil, definitivă. Ceea ce a diminuat din specta­col şi In cazul floretei şl In ca­zul altor arme, a fost In schimb tendinţa multor trăgători pentru opriri. Ca spectacol acest pro­cedeu, repetat — din consideren­te tactice, evident — a însemnat un pas înapoi Este exact ceea ce se întlmplă un rugby cînd una din echipe trimite invariabil mingi In tuşe... Au „epatat" fio­­retiştii polonezi (şi dintre ei, Skrudlik, Parulski şi Licewski) care, In multe privinţe, n-au fă­cut decit să-şi copieze propriul antrenor Chajkovski... Este de subliniat Insă că in faţa unor băgători cu o tehnică Ioane bine pusă la punct, un asemenea stil nu poate aduce randamen­tul scontat. Aşa cum de altfel, s-a şi Intlmplat , trăgătorii po­lonezi n-au ajuns In finali, iar locul 3 la echipe se datorează ex­clusiv unul concurs favorabil de Împrejurări... Şi la floretă fele a ieşit In e­­videnţa de-a dreptul stringent folosirea excesivă a contraatacu­rilor. Sigur, şi aici din conside­rente tehnice. Excepţii — sporti­vele din Franţa, Romănia şi U­niunea Sovietică, adepte ale seri­mei combinate a ofensivei cu de­fensiva. Din acest punct de ve­dere evoluţia trăgătoarelor din aceste ţări a salvat competiţia ca spectacol. La sabie, nota distinctă a în­­samnat-o abuzul de simultane. Şi aceasta, chiar şi în cazul tră­gătorilor de mare calibru (Paw­lowski, Ralina, Nowara). Este o modalitate de a trăna cursivi­tatea unui asalt şi, ce­l mai grav, de a împiedica existenţa unui arbitraj corect. Şi, unde ? Tocmai în o armă unde ambiguitatea ar­bitrajelor provoacă aihea dis­cuţii, puse fie pe seama bunei credinţe, fie pe cea a unei com­­petenţe Îndoielnice. Pentru spadă, este valabilă ob­servaţia că. In raport cu anii precedenţi — şi mai ales cu ultima ediţie a J.O­­ a crescut gradul de tehnicitate. Lucru îm­bucurător, fireşte Mai puţin demn de relevat este însă faptul că numărul spadasinilor acreditaţi că foarte tehnici este încă ne­­t­trabil. El nu trece de 15—20 (din cei aproape 300 ciţi participă cu­rent la marile competiţii). Sunt cei care practică aşa-zisa scrimă combinative. Ceilalţi, In schimb, folosesc la maximum potenţialul fizic şi în special alonja. Se pare că va mai trece mult plnă ce să vedem spadasin­ de valoarea lui Kulcsár sau Saccaro, Kriss sau Vitebski. Poate pînă la München... ALARMA PENTRU „SOUDET­­SUZY« ŞI „CARMIMARI“ !... La „Magdalena Mixhucă" la­mele de floretă şi spadă fabri­cate in Japonia şi R.F.G. au produs cea mai bună impresie. Sunt uşoare, elastice, rezistente totodată. Pînă acum firmele franceze (în special „Soudet- Suzy") şi cele Italiene deţineau Intr-un fel monopolul calităţii. Ele nu depăşesc 0,500 kg. Dar, lată că acum au apărut lame cu un gramaj şi mai redus. Supremaţia franco-italiană este aşadar In primejdie ! De fapt In ultimii ani, în­deosebi, aproape fiecare dintre ţările cu tradiţie In scrimă a fost preocupată de găsirea unor căi cit mai directe (şi evident cit mai lesnicioase) pentru a-şi asigura cantităţi de materiale care să le acopere nevoile. Aşa au apărut lame de fabricaţie ungară, sovietică şi poloneză. Deocamdată Insă, aceste lame — în afara unei rezistenţe deose­bite — nu sunt dublate şi de alte calităţi care să le facă com­petitive pe piaţa mondială. Im­portant este­­ totuşi­­ că exis­tă căutări, strădanii şi ca şi sub acest aspect greutăţile probabil că vor dispare în Viitorii ani. Dintre aparatele electrice, „Uhmann“-urile s-au impus şi de data aceasta. Şi­ aici firmele „Soudet Suzy* şi „Carmimari" au trebuit să se recunoască depă­şite. Este de aşteptat ca din disputa cit mai multor firme specializate şi apari aparate e­lectrice tot mai perfecţionate, în măsură să elimine orice sus­piciuni în stabilirea ierarhiei va­lorilor. „WASEDA“ A RAMAS DOAR O AMINTIRE... Marea majoritate a specialiş­tilor au ţinut să remarce că in­tre „Waseda“ (n.n. locul de des­făşurare a întrecerilor de scri­mă din cadrul J.O. de la Tokio) şi „Magdalena Mixhuca" a fost o mare deosebire, ca organizare. Planşe perfect montate, fiecare fiind prevăzută cu tabelă de marca), o luminozitate odihni­toare In sală, vestiare spaţioase. Ceva mai mult, săli speciale cu paturi pentru relaxarea tră­gătorilor In „ferestrele* dintre asalturi sau meciuri, ceea ce a reprezentat o noutate care s-a bucurat de o largă apreciere. De asemenea, un serviciu me­dical specializat. La acelaşi capitol o subli­niere : toţi scrimerii au fost su­puşi înaintea alătturitor unui control foarte sever din partea directoratului tehnic al compe­tiţiei. s-a avut în vedere nu numai starea armamentului (lame, măşti, cochilii, fir de corp etc.), ci şi cea a plastronu­­lui, a întregului echipament care să fie corespunzător. In acest fel au­ fost prevenite multe ac­cidente care ar fi putut avea urmări grave, cum există, de altfel, precedente în această dis­ciplină. Vă reamintiţi, poate, de cazul Egon Franke, accidentat în 1955 şi scos, practic, de a­­tunci din plutonul floretiştilor fruntaşi. Campionul olimpic de la Tokio n-a mai ajuns să re­pete (sau măcar să se apropie) performanţa realizată în capitala Japoniei. Exceptlnd ruperea a cîtorva lame (ce ironie — tot de către scrimerii polonezi !) la Ciudad de Mexico nu s-au în­registrat accidente, competiţia de scrimă fiind în această pri­vinţă scutită de complicaţii. ★ Nu încape nici o discuţie cu modelul de organizare oferit de Mexic va inspira şi pe organiza­torii viitoarelor competiţii de scrimă din cadrul J.O. care şi sub acest aspect vor avea pu­­tinta sa contribuie la succesul celei mai mari confruntări spor­tive de pe glob. Tiberiu STAMA • ADEPŢII EFORTULUI MAXIM AU DAT GREŞ... * ADVERSARII FLORETEI ELECTRICE SE RECUZĂ! PENTRU CE MARATONUL PE PLANŞĂ A FOST MAI SUPORTABIL LA CIUDAD DE MEXICO DECIT LA TOKIO... |COMENTARII OLIMPICE Nr. 513 -58&7)

Next