Sportul, aprilie 1969 (Anul 25, nr. 501-530)

1969-04-01 / nr. 501

Pag. a 5-a IN PLUTON... EVADAREA A început noul sezon com­­petiţional al rutierilor. Nu aşa cum am fi dorit-o, dar... în Ca­pitală au avut loc două mini­­competiţii, iar peste hotare ci­cliştii noştri au fost prezenţi la startul a două întreceri de am­ploare : la „Fléche Algerienne” (alături de alergători din 10 ţări, dintre care 7 europene) şi la „Cupa Pleven“ (împreună cu rutieri din R. P. Bulgaria, Uni­unea Sovietică, R. D. Germa­nă). Nu voi mai discuta despre performanţele lor, despre gene­za unor greşeli mai vechi sau mai noi. Mă voi referi la un alt aspect, pe care l-am des­prins din cele două întreceri desfăşurate pe şoselele din îm­prejurimile Capitalei. Este vor­ba de orientarea tinerilor ci­clişti către o abordare ofensivă a curselor. înainte de a argumenta ne­cesitatea ofensivei permanente a atacului dezlănţuit în cursele de fond, doresc să le arăt rutie­rilor că eu însumi am fost — ca sportiv — adeptul unei astfel de tactici, că de-a lungul în­tregii mele cariere de ciclist am beneficiat enorm de pe urma acestui mod de a gîndi. în a­­nul 1949, la Budapesta, în ca­drul Jocurilor Balcanice și ale Europei Centrale, în cursa de fond pe 180 km, am evadat de la km 30 şi, susţinîndu-mi acţi­unea ofensivă cu toată energia de care eram capabil, cu toate resursele fizice şi psihice, am reuşit să închei competiţia după 150 km de alergare solitară pe locul I cu un avans de 17 mi­nute. Nu este singurul exemplu din activitatea mea. Aş putea să le mai vorbesc tinerilor ciclişti şi despre alte victorii obţinute — în ţară şi peste hotare — da­torită aplicării acestei atlt de e­­ficiente tactici : ofensiva. Citi­torii au sesizat, desigur, că re­­aducînd în discuţie succesele pe care le-am dobîndit în ciclism, n-am vrut să scot în evidenţă palmaresul meu, ci doar să ar­gumentez cu fapte, trăite, un anumit punct de vedere. Sunt, deci, pentru atac, pentru ofen­sivă. Fireşte, nu oricînd şi nu în orice condiţii. Privindu-i însă pe rutierii tineri cum aşteaptă doar sprintul final pentru eta­larea talentului şi a pregătirii, cum se grupează în partea infe­rioară a plutonului în majorita­tea timpului, cum nu acţionea­ză în momentele deosebit de fa­vorabile, am impresia că noi, antrenorii, nu facem încă sufi­cient pentru a le insufla aces­tor sportivi în devenire un spi­rit de permanentă combativita­te, singurul care le poate ajuta să devină ciclişti in adevăratul sens al cuvîntului, rutiferi de mare performanţă. Iată de ce m-am decis astăzi să le arăt care sînt beneficiile pe care le aduce EVADAREA, acţiune care încununează noţiunea de com­bativitate. Atuurile ei sînt : 1. Dă posibilitatea rulajului într-un tempo regulat, eliminînd obositoarele schimbări de ritm ale plutonului ; 2. Datorită acestui tempo sta­bil, ciclistul se poate alimenta la intervalele necesare ; 3. Evadarea aduce avantajul rulajului într-un „cerc restrîns“, deci în compania unui număr redus de adversari ; 4. Se creează posibilitatea fo­losirii depline a plasei şi, în consecinţă, a micşorării efortu­lui ; 5. Numărul mic de ciclişti a­­flaţi în evadare creează rutie­rului prilejul de a folosi mai e­­ficient resursele la sprintul fi­nal, de a ocupa un loc mai bun şi de a fi astfel răsplătit prin­­tr-o performanţă de bună va­loare pentru spiritul său com­bativ. Aş mai putea adăuga că ra­reori am văzut în activitatea mea de ciclist busculade in gru­purile de evadaţi, că acţiunea ofensivă te obişnuieşte să de­pui eforturi continui, să-ţi dez­volţi, chiar în competiţii, pre­gătirea, că — în sfirşit — aler­gătorul care participă la multe acţiuni îşi estimează mai bine forţele, nu se lasă impresionat de adversari, îşi creează o per­sonalitate bine definită. Acestea sunt motivele pentru care îi sfă­tuiesc pe toţi cicliştii să alunge din arsenalul lor tactic cursele de aşteptare, să se debaraseze de incîlcitele interese ce se nasc artificial intr-o cursă şi să nu uite că sportul cu pedale este un sport individual, iar misiu­nea sa principală este aceea de a-şi apropia victoria prin mun­că, prin cît mai multă contri­buţie la dinamizarea întrecerii. Ciclismul internaţional con­sacră în fiecare an numai alergători combativi, numai sportivi cu un curaj deosebit, numai oameni care se dăruiesc fără rezerve acestui atit de fru­mos sport. Aşadar, nu uitaţi : EVADAREA dă frumuseţe în­trecerii cicliste, ea consacră viitorii aşi ai pedalei ! Marin NICULESCU O sală plină pină la refuz, trepidînd ca un vulcan înainte de erupţie ! Pe Scenă, „careul magic“ în care se succedau pe­rechi de herculi minusculi an­grenaţi în încleştări nemaipo­menite. Sala Casei tineretului din strada Turturele adăpostea finala fazei municipale a cam­pionatului republican de juniori mici. Nivelul tehnic ca şi ar­doarea micilor combatanţi, de­parte de a fi minore, mă aca­paraseră şi pe mine, ca pe toţi din jurul meu. Perechile T. Dinu (Voinţa)—M. Peia (Dina­mo), V. Neagu (Olimpia)—V. Ion (C.S.S.), I. Adam (Progre­sul)—M. Boaru (Dinamo) sau D. Amzulescu (Progresul)—D. Stăncescu (Gr. Roşie) ofereau adevărate recitaluri de box, gustate cu satisfacţie de către toţi spectatorii. Deodată, în pauza dintre două meciuri, am auzit la mi­crofon : „Marţi 1 aprilie, în a­­ceastă sală, clubul Olimpia (ne­obositul club Olimpia) va or­ganiza o gală amicală cu concursul secţiilor de box din Capitală“ ! Am alergat într-un suflet la masa oficială. Să fie oare o glumă de 1 aprilie ? Acolo am dat peste fostul m­eu student, prof Mihai Bădescu, absolvent al I.E.F.S. cu specia­lizare box care, ca metodist al Consiliului municipal pen­tru educaţie fizică şi sport, în­drumă şi activitatea comisiei de box din Bucureşti. Cele a­­flate au întrecut aşteptările, îmi relata cu satisfacţie că an­trenorii cluburilor din Capitală au înţeles, în sfîrşit, că tre­buie să se smulgă din amor­ţeală. Fiecare dintre ei îşi dă­dea seama de adevărurile sub­liniate în coloanele ziarelor, fiecare simţea lipsa reuniunilor amicale sau necesitatea alcă­tuirii calendarelor sportive lo­cale în funcţie de condiţiile proprii şi nu de cerinţele unui calendar oficial şi central. Dar lipsea iniţiativa ! Şi atunci co­misia municipală a apelat la entuziasmul neobosit al veşnic tînărului Mielu Coculescu şi al prodigiosului său club Olimpia. Rezultatul ? Această primă gală amicală care redeschide seria tradiţională şi eficientă a re­uniunilor de cartier, atît de u­­tile şi gustate în trecutul nu prea îndepărtat. Nădăjduim că iniţiativa nu se va înăbuşi in faşă, dată fiind ex­perienţa şi dăruirea de sine a celui care a ţinut făclia com­petiţiilor şi organizărilor pu­­gilistice atît de mult timp ne­stinsă in Capitală şi prin alte centre de box din ţară. Mielu Doculescu a găsit deplină înţe­legere şi un sprijin activ la forurile competente ale clubu­lui Olimpia, care, de altfel, a organizat şi faza municipală a campionatului republican de seniori şi juniori. De-a lungul celor 21 de reuniuni în care au boxat numai juniori (230 de spor­tivi), priceperea şi entuziasmul celor de la Olimpia s-a alătu­rat elanului şi efortului susţi­nut al antrenorilor E. Fűrész, M. Diaconescu, Gh. Iliuţă, M. Balaş, Gh. Dumitru, T. Rădu­­lescu, Şt. Iordache etc. Ceea ce ne-a mai bucurat nespus a fost şi forma organi­zatorică a campionatului Ca­pitalei. Deşi el s-a desfăşurat de-a lungul a două luni, parti­cipanţii au fost traşi la sorţi toţi o dată. In acest fel antre­norii au cunoscut pe adversa­rii elevilor lor cu mult înainte de­ meci, putîndu-i pregăti „la concret“. Mi-a revenit în minte, zilele trecute, o propunere deosebit de interesantă care sugera re­­şiţenilor de a organiza reuniuni la ei acasă între foştii şi actua­lii „produşi” ai boxului din acest vechi centru pugilistic cu bogată tradiţie. Suntem­ convinşi că şi F. R. Box, care a pro­mis că va studia temeinic pro­blemele sesizate în coloanele ziarului „Sportul“, va merge pe aceeaşi linie, a încurajării iniţiativelor, în special, cînd ele privesc organizări locale. Eustafiu MĂRGĂRIT Seminţele nu au fost luate de vint... BRAVO, CHIŢU! Cîştigînd şi ultimul concurs, desfăşurat duminică la Buzău, Ştefan Chiţu (Steaua) a con­firmat din plin valabilitatea se­lecţionării sale în echipa repre­zentativă care va lua startul peste două săptămîni la cam­pionatul mondial (c­. 250 cmc). Dacă in primele două con­cursuri din actualul sezon (Vă­leni şi Moreni), Chiţu a­­mai avut unele ezitări, duminică, la Buzău, el şi-a făcut adversarii şah-mat, conducînd plutonul, in toate cele trei manşe alergate, intr-o manieră prin care a en­tuziasmat pe toţi cei prezenţi. Alături de Chiţu (de departe cel mai bun), au avut o com­portare meritorie Aurel Ionescu (Steaua), Ervin Seiler (Metalul), Cristian Davids (Metalul), Ion Sasz (St. roşu Braşov) şi Adam Kriszbay (St. roşu Braşov), cla­saţi pe locurile următoare. Seiler, după insuccesul de la Moreni, s-a reabilitat, în parte, la ultimul concurs, dar el tre­buie să mai muncească pentru a-şi reocupa locul în ierarhia motocrosului nostru. Ovidiu Puiu a comis o inexactitate, s-a răsturnat în turul 10 al ulti­mei manşe, şi a fost nevoit să abandoneze tocmai cînd era în luptă directă cu Seiler şi Io­­nescu pentru locul secund în clasamentul general al compe­tiţiei, loc pe care l-ar fi me­ritat din plin după evoluţia sa pină în momentul abandonului. Cîteva cuvinte despre tinerii alergători. A. Ionescu se impu­ne tot mai mult în atenţia spe­cialiştilor pentru „mersul“ său curat, îşi alege minuţios trusa optimă şi îşi pregăteşte bine maşina de concurs. La fel, C­ . Goran şi A. Kriszbay au făcut progrese de la un concurs la altul. Debutantul M. Banu este în plină afirmare dar, deficitar la capitolul rezistenţă, va tre­bui să insiste mai mult la an­trenamente pentru a elimina a­­ceastă carenţă. Cursa juniorilor a fost cîş­­tigată de Teodor Bălănoiu (Steaua), urm­at de colegii săi de club, Ion Marin şi Ştefan Totoescu. I. DUMITRESCU SPORTIVITATE ŞI FOTBAL Am fost, întotdeauna, un „îndrăgostit“ de Mateianu. Am cunoscut în el — de ani de zile, de cînd sînt „microbist" — una dintre cele mai mari speranțe ale fotbalului nostru. Am fost convins că numele său va străluci asemeni celui al lui Petschowschi. Toate calitățile lui — dar absolut toate — pretindeau, justificat, să vezi astfel lucrurile. Fără a vrea să-l mîhnesc, am im­presia că, încă nici la ora ac­tuală, virtualităţile sale nu s-au afirmat integral. Mi-l a­­mintesc în epoca lui de pre­­zenţă la Universitatea­ Cluj vreme în care această forma­ţie studenţească avea o „îna­intare“ demnă de o autentică naţională. (Evident, cum se gîndea atunci în „administra­ţia superioară“ — citeşte Fe­deraţia ! — de fotbal, nimă­nui nu i-ar fi trecut prin emisferele cerebrale o aseme­nea idee). Mai apoi — chiar şi iubirile cele mai mari oste­nesc ! — Mateianu a plecat la Progresul Bucureşti. Şi, deoarece destinul nu poate fi evitat, Universitatea Cluj şi Progresul Bucureşti s-au întîl­­nit, „acasă" la studenţi, în­tr-un meci în care, pentru prima dată, Mateianu îşi în­frunta foştii colegi de club. La ieşirea echipelor pe teren, nouăzeci la sută din specta­tori l-au fluierat pe Mateianu. Pentru ei era un „trădător“. Mateianu — care este unul dintre cei mai fini, mai cava­leri jucători de fotbal ce i-am cunoscut vreodată. Mateianu — pe care l-am văzut de zeci de ori lovit de adversari, bruscat, împiedicat neloial să-şi arate măiestria tehnică, Mateianu — care niciodată nu a răspuns cu aceeaşi mo­nedă nedemnă. Nu voi uita nicicând acele fluierături ig­nobile, ruşinoase, ale unui pu­blic care, spre mîndria lui în­suşi, s-a schimbat , acum două duminici, la întîlnirea dintre Universitatea Cluj şi Politeh­nica Iaşi — în cadrul compe­tiţiei deschise pentru „Tro­feul Petschowschi“ — publicul clujean a primit nota­­10. Dacă sper, dar cu luciditatea inuti­lităţii, că există vreo şansă pentru universitarii clujeni să cîştige campionatul — o, la cite deşertăciuni nu ne face să cădem în capcană „dra­gostea" ! ? — am convingerea fermă că, stimîndu-se pe sine, publicul clujean va fi­­pe lo­cul prim în competiţia „Tro­feul Petschowschi“. Mi-am amintit de în­timp­la­­rea cu Mateianu, recent, după cele aflate despre întîlnirea dintre Petrolul şi Farul. Şi mi-am dat seama că, la fel ca în multe alte direcţii, de la vremea cînd datează povestea ce am narat-o în legătură cu Mateianu, mentalitatea care domneşte in fotbalul nostru a dobîndit valenţe noi. Badea, fost jucător ploieştean, evo­luează acum la Farul Con­stanţa. Nu ştiu dacă, la in­trarea echipelor pe teren, el a fost sau nu fluierat de pu­blic. Ceea ce, însă, cunoaşte acum toată lumea din felul cum s-a desfăşurat jocul­­ rezultă clar din următoarele riscuri citite în numărul Sportului din marţea trecută : „FI a suportat un şir de „aten­ţii“ din partea foştilor colegi. Alexiu şi N. Ionescu i-au ser­vit cîteva „tălpi“, iar Opri­­şan şi Dridea au încercat să-l pună în situaţii neplăcute, spre deliciul (dacă putem spu­ne astfel) galeriei...“ Deci, am dreptate : de la întîmplarea petrecută, la Cluj, odinioară, cu Mateianu — fotbalul nos­tru, cel puţin în parte, se a­­rată a fi dobîndit noi virtuţi. S-a realizat, pe terenul ploieş­tean, o „bună comuniune“ în­tre unii jucători ai Petrolului şi simpatizanţii acestora. Cred că este cazul ca inimile să ne tresalte de bucurie ! Şi, în efu­ziunile acestei stranii bucurii, se pun cîteva întrebări: a) de ce a primit arbitrul Aurel Bentu 4 (patru) stele pentru modul cum a condus jocul ? ; b) cum se traduce — în ter­meni mai pe popularul nos­tru înţeles — afirmaţia apă­rută în cadrul cronicii dedi­cată acestui meci, afirmaţie care pretinde că arbitrul a fost „ajutat bine la linie de R. Buzdan şi Al. Pîrvu (toţi din Bucureşti) ?; c) de ce publi­cul ploieştean a fost creditat, în „Trofeul Petschowschi", cu nota 8 ? ; cu­m­ se simt — după disputarea acestui meci — „colegii“ lui Alexiu, N. Io­­nescu, Oprişan şi Dridea ? Cei patru citaţi am impresia că au uitat apropierea verii, cînd, poate, vor dori să-şi petreacă o binemeritată'* odihnă la Mare. Al. CAPRARIU­­ P. S. La meciul Progresul Bucureşti—Laponul Arad pu­blicul a primit nota 4, deoa­rece s-a aruncat cu bulgări de zăpadă în teren. Fiindcă ză­pada este pe cale să treacă, propun ca următoarele întîl­­niri ale Progresului să aibă loc lingă o carieră de piatră... Prioritate atletismului! (Urmare din pag. 1) bine sau nu să se lucreze pe pro­be, pe grupe de probe sau antre­norii să fie multilaterali. Consi­der că fiecare profesor trebuie sâ muncească acolo unde se pricepe mai bine , In proba sau In pro­bele In care s-a specializat. Continuitatea In activitatea de performanţă a atleţilor care ter­mină şcoala sau junioratul, este — după părerea mea — rezolvată. Un elev al Şcolii sportive de atle­tism, al şcolii sportive sau al unei secţii dintr-o asociaţie are posi­bilitatea, atunci cînd intră In fa­cultate, cînd îşi satisface stagiul militar sau cînd se încadrează In producţie să-şi continue la un nivel şi mai înalt pregătirea In cadrul cluburilor sportive de per­formanţă. Din păcate, numărul acelora care solicită încadrarea In aceste secţii este infim. Şi eu sunt de părere că a doua obligaţie a antrenorului care creş­te atleţi este aceea de a se ocupa şi după absolvirea şcolii de viito­rul sportivilor săi, pină la înca­drarea acestora In noua formă de activitate Normarea valorică a muncii an­trenorilor şi profesorilor este o măsură salutară, iniţiată de Mi­nisterul învăţămîntului In scopul de a crea posibilitatea profesori­lor să contribuie la creşterea mă­iestriei sportivilor Revenind la problemele de bază ce trebuie rezolvate de urgenţă, se impune generalizarea practi­cării atletismului, de la vîrsta cea mai fragedă şi o acţiune perma­nentă, intensă, de insuflare a dra­gostei pentru acest sport în rin­­durile şcolarilor de toate vîrstele, concomitent cu asigurarea condi­ţiilor minime de desfăşurare a activităţii (predarea obligatorie a atletismului în cadrul orelor de educaţie fizică, înfiinţarea în ca­drul asociaţiei sportive şcolare a unei secţii de atletism, amenaja­rea unei baze atletice simple pe lingă şcoală şi stabilirea unui program competiţional ( uşor de realizat : meciuri atletice inter­­şcoli, divizie şcolară, participarea la fazele pe şcoală şi localitate a campionatelor şcolare etc.). Fiecare şcoală îşi poate procu­ra, din fondul alocat pentru ma­terial didactic, un mic inventar : greutăţi, discuri, suliţe, stilpi pen­tru sărituri. Dacă există, in a­­ceastă privinţă, o orientare corectă a conducerilor şcolilor de toate gradele — orientare concordată cu ordinele şi dispoziţiile Ministeru­lui învăţămîntului, privitor la pregătirea fizică a tinerei gene­raţii , iar directorul de şcoală este pus in cunoştinţă de impor­tanţă generală a atletismului de profesorul de educaţie fizică, fie­care şcoală va ajunge să promo­veze elemente talentate pentru sport în general şi pentru atle­tism în special. Recent, clubul sportiv Dinamo a analizat temeinic activitatea secţiei sale de atletism sub toate aspectele. Cu toate că deţine 18 titluri individuale şi titlul de cam­pioană pe echipe la atletism, con­cluzia finală a fost că activitatea la această disciplină nu s-a des­făşurat la un nivel corespunză­tor. Vinovaţi de această situaţie precară au fost, pe lingă antre­nori, atît biroul de secţie cit şi conducerea clubului care au tole­rat desfăşurarea unei activităţi insuficient organizată, desfăşurată oarecum în neconcordanţă cu o­­biectivele importante ce stau în faţa activităţii atletice. Nici la noi investiţiile materiale şi energia umană consumată nu au dat un randament corespunzător. De aceea, au fost luate unele măsuri organizatorice care să contribuie la redresarea activită­ţii, aşa incit secţia de atletism a C.S. Dinamo să poată deveni o secţie fruntaşă in atletismul eu­ropean. Astffel, în anul 1969, an care marchează începutul unui nou ci­clu olimpic, ne-am propus să rea­lizăm ca obiectiv principal : asi­gurarea unei structuri organizato­rice corespunzătoare, care să per­mită desfăşurarea unei activităţi cu maximum de randament. Pe această linie, pină la sfîrşitul a­­nului 1969, vor fi rezolvate favo­rabil : baza materială ; încadra­rea cu cadre tehnice de speciali­tate (7 antrenori cu normă întrea­gă şi 4,5 cu ora) care să asigure desfăşurarea muncii specializate ; program competiţional adecvat ; îndrumare tehnică de specialita­te, corespunzătoare cerinţelor an­trenamentului­ atletic modern ; o colaborare strinsă cu Federaţia română de atletism. Privitor la sistemul competiţio­nal al copiilor şi juniorilor, con­sider că acestui capitol trebuie să i se asigure o atenţie majoră, de­oarece el este acela care condi­ţionează întregul proces de pre­gătire. Dacă cerinţele de concurs nu sunt in concordanţă cu posibi­lităţile juniorilor In fiecare etapă de virstă, atunci va apare o dere­glare care se va reflecta negativ în Întreaga activitate de creştere a viitorilor atleţi. Nu trebuie să facem, la vîrsta junioratului, un scop din performanţă. Trebuie să creştem cu răbdare şi tact peda­gogic pe viitorii performeri, să nu se impunem obţinerea cu „orice preţ“ a unor performanţe de care ar fi capabili numai cu riscul unor dereglări funcţionale sau psihice. Cooperativa „DESERVIREA“ Bucureşti organizează MEDITAŢII PENTRU CANDIDAŢII LA EXAMENUL DE ADMITERE ÎN ÎNVĂŢĂMÎNTUL SUPERIOR ŞI TEHNIC DE ARHITECTURĂ Cooperativa garantează calitatea predărilor, meditaţiile fiind susţinute de profesori cu înaltă calificare profesională şi îndelungată experienţă şi care folosesc un bogat material didactic. Informaţii şi înscrieri zilnic între orele 10—17 în str. Filitti nr. 10, telefon 13.54.69. sportál „Cupa Flacăra“ - o reuşită de participare Cea de a doua cursă ciclistă a sezonului, „Cupa Flacăra“, disputată duminică pe varianta Buftea II — Ploieşti (cu start la borna km 7), s-a desfăşurat pe o vreme neprielnică (frig, reprize de fulguială, vint). Cu toate acestea, 131 de rutieri au ţinut să-şi verifice gradul de pregătire. Din păcate, mediile orare înregistrate s-au situat, din nou, sub nivelul cerinţelor, întrecerea seniorilor a fost şi cea mai populată : 40 de con­curenţi. La capătul Celor 70 km ai traseului, sosirea s-a făcut... la fotografie, victoria revenind — ca şi înt competiţia de debut a sezonului — braşoveanului Ştefan Suciu. Clasament : 1. Şt. Suciu (Dezrobirea) la 53:30 î­­m.p. 37 km ; 2. A. Ţiclea­­nu (Olimpia Buc), 3. Gh. Mol­do­veanu (Steaua) — ambii în acelaşi timp cu învingătorul. La juniori mari (40 km), primii trei clasaţi au fost departajaţi de cite o secundă : 1. P. Do­lofan (Steaua) lh 05:50—m.p. 30,455, 2. P. Cîmpeanu (Olim­pia) lh 05:51, 3. I. Muşat (Di­namo) lh 05:52. O dispută dîrză au furnizat-o cei 33 de juniori mici pe distanţa de 20 km. Sosire în bloc : 1. Gh. Voiculescu (Steaua) 34:55, 2. I. Gavrilă (Steaua), 3. V. Ba­­dea (Dezrobirea) — acelaşi timp cu Voiculescu. Sosire strinsă şi la celelalte două categorii, cîş­­tigate de I. Rimă (Sc. sp. 2) — 18 min. pe 8 km. în proba semicurselor, şi D. Nicolae (A. S. Confecţia) 19:25, pe a­­ceeaşi distanţă. Melania Decuseară şi Ion Ganea au confirmat supremaţia internă Dumitru Popoaie, revelaţia concursului de primăvară Concursul republican de primăvară a deschis seria în­trecerilor anului 1969, avînd o participare numeroasă şi o valoare tehnică bună. In cele două zile de concurs am asis­tat la o competiţie viu dispu­tată, la sărituri cu coeficient de dificultate ridicat, bine e­­xecutate, arbitrii răsplătind corect strădania fiecărui par­ticipant cu note bune şi foar­te bune. Sub acest aspect se poate spune că întrecerea şi-a atins scopul : verificarea sta­diului de pregătire a sporti­vilor fruntaşi din cadrul sec­ţiilor şi a celor care ne vor reprezenta, la 5 şi 6 aprilie, la Concursul internaţional de la Bucureşti. Disputele, găzduite de ba­zinul Floreasca din Capitală, au scos în evidenţă neta supe­rioritate a lui Ion Ganea şi a Melaniei Decuseară care au executat sărituri cu coeficien­te foarte ridicate (2 1/2 salt răsturnat — Ganea, 11/2 salt cu 11/2 şurub — Decu­seară). Am remarcat, însă, că noua generaţie asal­tează cu hotărîre primele locuri în clasament. In afara lui D. Popoaie, C. Nedelcu, Ildiko Csiki, şi Mariana Voi­­nea, s-au evidenţiat şi alţi tineri săritori care s-au apro­piat de consacraţi prin sări­turi executate corect (din punct de vedere tehnic) şi cu eleganţă. Progresul cel mai evident l-a realizat Popoare, a cărui muncă perseverentă a început să-şi arate roadele. In general, se poate aprecia că decalajul dintre primii clasaţi şi următorii s-a micşorat, a­­ceasta datorită îmbunătăţirii execuţiilor tehnice atît la să­riturile impuse, cît şi la cele libere. In ceea ce priveşte ar­bitrajul, el a sprijinit prin no­tele acordate stabilirea reală a clasamentului. In cele două zile, s-a constatat că aprecie­rea salturilor de către șapte arbitri determină un clasa­ment mai obiectiv decit cea făcută cu cinci arbitri. Şi acum, clasamentele : fe­minin, trambulina de 3 m: 1. Melania Decuseară (Pro­gresul București) 401,52 p ; 2. Ildikó Csiki (Crişul Oradea) 314,13 p ; 3. Mariana Voinea (Şcolarul Bucureşti) 278,25 p; 4. Irinel Popescu (Şcolarul) 276,09 p ; 5. Doina Săvulescu (Şcolarul) 272,52 p ; trambu­lina de 1 m: 1. Decuseară 374,97 p ; 2. Csiki 304,92 p ; 3. Voinea 267,63 p; 4. Popescu 250,14 p; 5. Fraia Mühlstef­fen (Școala sportivă Sibiu) 249,96 p ; combinată : 1. Decu­seară 776,49 p ; 2. Csiki 619,05 p ; 3. Voinea 545,88 p ; mascu­lin, trambulina de 3 m : 1. I. Ganea (Independența Sibiu) 446,89 p ; 2. P. Decuseară (Progresul) 413,61 p ; 3. D. Po­poaie (I.E.F.S.) 413,52 p ; 4. C. Nedelcu (Școlarul) 400,41 p ; 5. N. Spariosu (Steaua) 400,23 p ; 6. G. Baican (Pro­gresul) 384,81 p ; trambulina de 1 m : 1. Ganea 409, 38 p ; 2. Popoaie 398,95 p ; 3 Nedel­cu 380,70 p; 4. Decuseară 373,29 p ; 5. Spariosu 355,50 p ; 6. Baican 354,12 p ; combi­nată : 1. Ganea 856,27 p ; 2. Popoaie 812,47 p ; 3. Decu­seară 786,90 p. prof. Emilia NEGULESCU arbitru internațional * Nr. 501 (5935) IN CAMPIONATUL DIVIZIONAR 0 etapă cu multe victorii in deplasare FEMININ Laromet Bucureşti — Rapid Bucureşti 2268—2164 p d. Par­tidă cu rezultate modeste, care insă se datoresc, în bună mă­sură, unor condiţii obiective — arena Laromet are pistei« u­­zate. Larometul, care pornea favorită, a trecut prin emoţii la începutul reuniunii, fiind de două ori condusă la cîteva beţe diferenţă. După confruntarea dintre perechea a IV-a, ini­ţiativa­­ a trecut definitiv de partea gazdelor Intrucit Tran­dafir (L) a învins-o pe Amzu­­lato (R) cu 388-327 p­p. De menţionat buna comportare a junioarelor Elena Vasile şi Ste­la Andrei (Laromet), jucătoare aflate în pregătire pentru „eu­ropene”, care au realizat cele mai ridicate cifre ale reuniunii — 405, respectiv, 398 p d. De la Rapid s-a evidenţiat doar Flo­­rica Lapuşan cu 385 popice do­­borîte (T. R.) Voinţa Tg. Mureş — Voinţa Bucureşti 2489—2480 p d. Intîl­­nire de mare luptă în care gaz­dele au învins la o diferenţă minimă. Cea mai eficace jucă­toare a fost bucureşteanca Cris­ta Szöcs, notată cu 437 p d. S-au mai remarcat Margareta Szemanyi (432), junioara Ana Albert (430), Minodora Cheţan (423) de la mureşence, respec­tiv, Constanţa Marincea (432) şi Cornelia Moldoveanu (428). (I. Păuş-coresp. principal). Voinţa Cluj - C.S.M. Reşiţa 2339—2350 p d. O victorie ne­sperată a reşiţencelor, care au avut în Maria Stanca şi în ju­nioara Ildico Jijic cele mai bune jucătoare — 431 p d, res­pectiv, 407 p d. De la gazde, excelent s-a comportat Ileana Gyarfas, notată cu 433 p d. Petrolul Ploieşti — Hidrome­canica Braşov 2336—2472 p d. Infringerea pe arena proprie a Petrolului, campioană pe 1968, se datorește, îndeosebi, slabei comportări a Elenei Nicolescu care a doborit numai 366 de popice. Braşovencele au evo­luat foarte bine, fiecare jucă­toare realizînd peste 400 p d. (A. Vlăsceanu-coresp. principal) U. T. Arad — Gaz metan Me­diaş 2236—2094 p d. Joc nein­teresant. Cel mai bun punctaj a fost obţinut de aradeanca Voichiţa Babuţiu (din lotul de junioare) — 415 p d. (I. Şte­­fan-coresp.)MASCULIN C.F.R. Timişoara — Construc­torul Bucureşti 4895—4944 p d. Popicarii bucureşteni au reali­zat acest rezultat surpriză prin ultimul lor schimb, C. Ru­­dău, care l-a întrecut pe Szucs de o manieră categorică : 861— 818 p d. (P. Arcan — coresp. principal). Gaz metan Mediaş — Petro­lul Ploieşti 5028-5055 p d. Oas­peţii, cu aportul lui C. Vînăto­­ru (890 p d), au reuşit să cîş­tige în final meciul cu medi­­eşenii. In rest, rezultate me­diocre : A. Chirilă — 843, S. Kiss — 830, de la gazde şi D. Dumitru — 840 de la ploieşteni. (Z. Rişnoveanu—coresp.) Voinţa Tg. Mureş — Rapid Bucureşti 5239—5143 p d. La ju­mătatea partidei conduceau ra­­pidiştii, cu 13 popice doborîte în plus. Cei mai buni : Mar­tina 909 (0 bile în gol), Soos 906, de la Voinţa, respectiv, Constantin 887 şi Măntoiu 870 p d. Olimpia Reşiţa — Gloria Bucureşti 5413—5143 p d. Reşi­­ţenii, avînd în Rădulescu, Kri­­dor şi Micoroiu jucători cu re­zultate de peste 900 popice doborîte au cîştigat fără emo­ţii. De la Gloria foarte bine s-a comportat Gh. Dumitrescu — 910 p d. (D. Plăviţu—co­resp.) Voinţa Cluj — Flacăra Cîm­­pina 5124—5157 p d. Cim­­pinenii, cu o formație mai o­­mogenă, au cîștigat pe merit. P. Purje (Fr.) a totalizat cel mai bun punctaj al reuniunii, 941. De la gazde, bine s-a com­portat A. Stei — 894 p d. (A. Palade-coresp.) Vizionaţi la cinematograful „Republica" din Capitală răutăciosul regia GHEORGHE VITANIDIS­ICOLAE scenariul în alte roluri IOANA BULCA, HOREA POPESCU, MANIA ANTONOVA GEORGE AURELIAN Z­Z­­SERBAN IUBAN

Next