Sportul, aprilie 1969 (Anul 25, nr. 501-530)
1969-04-01 / nr. 501
Pag. a 5-a IN PLUTON... EVADAREA A început noul sezon competiţional al rutierilor. Nu aşa cum am fi dorit-o, dar... în Capitală au avut loc două minicompetiţii, iar peste hotare cicliştii noştri au fost prezenţi la startul a două întreceri de amploare : la „Fléche Algerienne” (alături de alergători din 10 ţări, dintre care 7 europene) şi la „Cupa Pleven“ (împreună cu rutieri din R. P. Bulgaria, Uniunea Sovietică, R. D. Germană). Nu voi mai discuta despre performanţele lor, despre geneza unor greşeli mai vechi sau mai noi. Mă voi referi la un alt aspect, pe care l-am desprins din cele două întreceri desfăşurate pe şoselele din împrejurimile Capitalei. Este vorba de orientarea tinerilor ciclişti către o abordare ofensivă a curselor. înainte de a argumenta necesitatea ofensivei permanente a atacului dezlănţuit în cursele de fond, doresc să le arăt rutierilor că eu însumi am fost — ca sportiv — adeptul unei astfel de tactici, că de-a lungul întregii mele cariere de ciclist am beneficiat enorm de pe urma acestui mod de a gîndi. în anul 1949, la Budapesta, în cadrul Jocurilor Balcanice și ale Europei Centrale, în cursa de fond pe 180 km, am evadat de la km 30 şi, susţinîndu-mi acţiunea ofensivă cu toată energia de care eram capabil, cu toate resursele fizice şi psihice, am reuşit să închei competiţia după 150 km de alergare solitară pe locul I cu un avans de 17 minute. Nu este singurul exemplu din activitatea mea. Aş putea să le mai vorbesc tinerilor ciclişti şi despre alte victorii obţinute — în ţară şi peste hotare — datorită aplicării acestei atlt de eficiente tactici : ofensiva. Cititorii au sesizat, desigur, că readucînd în discuţie succesele pe care le-am dobîndit în ciclism, n-am vrut să scot în evidenţă palmaresul meu, ci doar să argumentez cu fapte, trăite, un anumit punct de vedere. Sunt, deci, pentru atac, pentru ofensivă. Fireşte, nu oricînd şi nu în orice condiţii. Privindu-i însă pe rutierii tineri cum aşteaptă doar sprintul final pentru etalarea talentului şi a pregătirii, cum se grupează în partea inferioară a plutonului în majoritatea timpului, cum nu acţionează în momentele deosebit de favorabile, am impresia că noi, antrenorii, nu facem încă suficient pentru a le insufla acestor sportivi în devenire un spirit de permanentă combativitate, singurul care le poate ajuta să devină ciclişti in adevăratul sens al cuvîntului, rutiferi de mare performanţă. Iată de ce m-am decis astăzi să le arăt care sînt beneficiile pe care le aduce EVADAREA, acţiune care încununează noţiunea de combativitate. Atuurile ei sînt : 1. Dă posibilitatea rulajului într-un tempo regulat, eliminînd obositoarele schimbări de ritm ale plutonului ; 2. Datorită acestui tempo stabil, ciclistul se poate alimenta la intervalele necesare ; 3. Evadarea aduce avantajul rulajului într-un „cerc restrîns“, deci în compania unui număr redus de adversari ; 4. Se creează posibilitatea folosirii depline a plasei şi, în consecinţă, a micşorării efortului ; 5. Numărul mic de ciclişti aflaţi în evadare creează rutierului prilejul de a folosi mai eficient resursele la sprintul final, de a ocupa un loc mai bun şi de a fi astfel răsplătit printr-o performanţă de bună valoare pentru spiritul său combativ. Aş mai putea adăuga că rareori am văzut în activitatea mea de ciclist busculade in grupurile de evadaţi, că acţiunea ofensivă te obişnuieşte să depui eforturi continui, să-ţi dezvolţi, chiar în competiţii, pregătirea, că — în sfirşit — alergătorul care participă la multe acţiuni îşi estimează mai bine forţele, nu se lasă impresionat de adversari, îşi creează o personalitate bine definită. Acestea sunt motivele pentru care îi sfătuiesc pe toţi cicliştii să alunge din arsenalul lor tactic cursele de aşteptare, să se debaraseze de incîlcitele interese ce se nasc artificial intr-o cursă şi să nu uite că sportul cu pedale este un sport individual, iar misiunea sa principală este aceea de a-şi apropia victoria prin muncă, prin cît mai multă contribuţie la dinamizarea întrecerii. Ciclismul internaţional consacră în fiecare an numai alergători combativi, numai sportivi cu un curaj deosebit, numai oameni care se dăruiesc fără rezerve acestui atit de frumos sport. Aşadar, nu uitaţi : EVADAREA dă frumuseţe întrecerii cicliste, ea consacră viitorii aşi ai pedalei ! Marin NICULESCU O sală plină pină la refuz, trepidînd ca un vulcan înainte de erupţie ! Pe Scenă, „careul magic“ în care se succedau perechi de herculi minusculi angrenaţi în încleştări nemaipomenite. Sala Casei tineretului din strada Turturele adăpostea finala fazei municipale a campionatului republican de juniori mici. Nivelul tehnic ca şi ardoarea micilor combatanţi, departe de a fi minore, mă acaparaseră şi pe mine, ca pe toţi din jurul meu. Perechile T. Dinu (Voinţa)—M. Peia (Dinamo), V. Neagu (Olimpia)—V. Ion (C.S.S.), I. Adam (Progresul)—M. Boaru (Dinamo) sau D. Amzulescu (Progresul)—D. Stăncescu (Gr. Roşie) ofereau adevărate recitaluri de box, gustate cu satisfacţie de către toţi spectatorii. Deodată, în pauza dintre două meciuri, am auzit la microfon : „Marţi 1 aprilie, în această sală, clubul Olimpia (neobositul club Olimpia) va organiza o gală amicală cu concursul secţiilor de box din Capitală“ ! Am alergat într-un suflet la masa oficială. Să fie oare o glumă de 1 aprilie ? Acolo am dat peste fostul meu student, prof Mihai Bădescu, absolvent al I.E.F.S. cu specializare box care, ca metodist al Consiliului municipal pentru educaţie fizică şi sport, îndrumă şi activitatea comisiei de box din Bucureşti. Cele aflate au întrecut aşteptările, îmi relata cu satisfacţie că antrenorii cluburilor din Capitală au înţeles, în sfîrşit, că trebuie să se smulgă din amorţeală. Fiecare dintre ei îşi dădea seama de adevărurile subliniate în coloanele ziarelor, fiecare simţea lipsa reuniunilor amicale sau necesitatea alcătuirii calendarelor sportive locale în funcţie de condiţiile proprii şi nu de cerinţele unui calendar oficial şi central. Dar lipsea iniţiativa ! Şi atunci comisia municipală a apelat la entuziasmul neobosit al veşnic tînărului Mielu Coculescu şi al prodigiosului său club Olimpia. Rezultatul ? Această primă gală amicală care redeschide seria tradiţională şi eficientă a reuniunilor de cartier, atît de utile şi gustate în trecutul nu prea îndepărtat. Nădăjduim că iniţiativa nu se va înăbuşi in faşă, dată fiind experienţa şi dăruirea de sine a celui care a ţinut făclia competiţiilor şi organizărilor pugilistice atît de mult timp nestinsă in Capitală şi prin alte centre de box din ţară. Mielu Doculescu a găsit deplină înţelegere şi un sprijin activ la forurile competente ale clubului Olimpia, care, de altfel, a organizat şi faza municipală a campionatului republican de seniori şi juniori. De-a lungul celor 21 de reuniuni în care au boxat numai juniori (230 de sportivi), priceperea şi entuziasmul celor de la Olimpia s-a alăturat elanului şi efortului susţinut al antrenorilor E. Fűrész, M. Diaconescu, Gh. Iliuţă, M. Balaş, Gh. Dumitru, T. Rădulescu, Şt. Iordache etc. Ceea ce ne-a mai bucurat nespus a fost şi forma organizatorică a campionatului Capitalei. Deşi el s-a desfăşurat de-a lungul a două luni, participanţii au fost traşi la sorţi toţi o dată. In acest fel antrenorii au cunoscut pe adversarii elevilor lor cu mult înainte de meci, putîndu-i pregăti „la concret“. Mi-a revenit în minte, zilele trecute, o propunere deosebit de interesantă care sugera reşiţenilor de a organiza reuniuni la ei acasă între foştii şi actualii „produşi” ai boxului din acest vechi centru pugilistic cu bogată tradiţie. Suntem convinşi că şi F. R. Box, care a promis că va studia temeinic problemele sesizate în coloanele ziarului „Sportul“, va merge pe aceeaşi linie, a încurajării iniţiativelor, în special, cînd ele privesc organizări locale. Eustafiu MĂRGĂRIT Seminţele nu au fost luate de vint... BRAVO, CHIŢU! Cîştigînd şi ultimul concurs, desfăşurat duminică la Buzău, Ştefan Chiţu (Steaua) a confirmat din plin valabilitatea selecţionării sale în echipa reprezentativă care va lua startul peste două săptămîni la campionatul mondial (c. 250 cmc). Dacă in primele două concursuri din actualul sezon (Văleni şi Moreni), Chiţu amai avut unele ezitări, duminică, la Buzău, el şi-a făcut adversarii şah-mat, conducînd plutonul, in toate cele trei manşe alergate, intr-o manieră prin care a entuziasmat pe toţi cei prezenţi. Alături de Chiţu (de departe cel mai bun), au avut o comportare meritorie Aurel Ionescu (Steaua), Ervin Seiler (Metalul), Cristian Davids (Metalul), Ion Sasz (St. roşu Braşov) şi Adam Kriszbay (St. roşu Braşov), clasaţi pe locurile următoare. Seiler, după insuccesul de la Moreni, s-a reabilitat, în parte, la ultimul concurs, dar el trebuie să mai muncească pentru a-şi reocupa locul în ierarhia motocrosului nostru. Ovidiu Puiu a comis o inexactitate, s-a răsturnat în turul 10 al ultimei manşe, şi a fost nevoit să abandoneze tocmai cînd era în luptă directă cu Seiler şi Ionescu pentru locul secund în clasamentul general al competiţiei, loc pe care l-ar fi meritat din plin după evoluţia sa pină în momentul abandonului. Cîteva cuvinte despre tinerii alergători. A. Ionescu se impune tot mai mult în atenţia specialiştilor pentru „mersul“ său curat, îşi alege minuţios trusa optimă şi îşi pregăteşte bine maşina de concurs. La fel, C . Goran şi A. Kriszbay au făcut progrese de la un concurs la altul. Debutantul M. Banu este în plină afirmare dar, deficitar la capitolul rezistenţă, va trebui să insiste mai mult la antrenamente pentru a elimina această carenţă. Cursa juniorilor a fost cîştigată de Teodor Bălănoiu (Steaua), urmat de colegii săi de club, Ion Marin şi Ştefan Totoescu. I. DUMITRESCU SPORTIVITATE ŞI FOTBAL Am fost, întotdeauna, un „îndrăgostit“ de Mateianu. Am cunoscut în el — de ani de zile, de cînd sînt „microbist" — una dintre cele mai mari speranțe ale fotbalului nostru. Am fost convins că numele său va străluci asemeni celui al lui Petschowschi. Toate calitățile lui — dar absolut toate — pretindeau, justificat, să vezi astfel lucrurile. Fără a vrea să-l mîhnesc, am impresia că, încă nici la ora actuală, virtualităţile sale nu s-au afirmat integral. Mi-l amintesc în epoca lui de prezenţă la Universitatea Cluj vreme în care această formaţie studenţească avea o „înaintare“ demnă de o autentică naţională. (Evident, cum se gîndea atunci în „administraţia superioară“ — citeşte Federaţia ! — de fotbal, nimănui nu i-ar fi trecut prin emisferele cerebrale o asemenea idee). Mai apoi — chiar şi iubirile cele mai mari ostenesc ! — Mateianu a plecat la Progresul Bucureşti. Şi, deoarece destinul nu poate fi evitat, Universitatea Cluj şi Progresul Bucureşti s-au întîlnit, „acasă" la studenţi, într-un meci în care, pentru prima dată, Mateianu îşi înfrunta foştii colegi de club. La ieşirea echipelor pe teren, nouăzeci la sută din spectatori l-au fluierat pe Mateianu. Pentru ei era un „trădător“. Mateianu — care este unul dintre cei mai fini, mai cavaleri jucători de fotbal ce i-am cunoscut vreodată. Mateianu — pe care l-am văzut de zeci de ori lovit de adversari, bruscat, împiedicat neloial să-şi arate măiestria tehnică, Mateianu — care niciodată nu a răspuns cu aceeaşi monedă nedemnă. Nu voi uita nicicând acele fluierături ignobile, ruşinoase, ale unui public care, spre mîndria lui însuşi, s-a schimbat , acum două duminici, la întîlnirea dintre Universitatea Cluj şi Politehnica Iaşi — în cadrul competiţiei deschise pentru „Trofeul Petschowschi“ — publicul clujean a primit nota10. Dacă sper, dar cu luciditatea inutilităţii, că există vreo şansă pentru universitarii clujeni să cîştige campionatul — o, la cite deşertăciuni nu ne face să cădem în capcană „dragostea" ! ? — am convingerea fermă că, stimîndu-se pe sine, publicul clujean va fipe locul prim în competiţia „Trofeul Petschowschi“. Mi-am amintit de întimplarea cu Mateianu, recent, după cele aflate despre întîlnirea dintre Petrolul şi Farul. Şi mi-am dat seama că, la fel ca în multe alte direcţii, de la vremea cînd datează povestea ce am narat-o în legătură cu Mateianu, mentalitatea care domneşte in fotbalul nostru a dobîndit valenţe noi. Badea, fost jucător ploieştean, evoluează acum la Farul Constanţa. Nu ştiu dacă, la intrarea echipelor pe teren, el a fost sau nu fluierat de public. Ceea ce, însă, cunoaşte acum toată lumea din felul cum s-a desfăşurat jocul rezultă clar din următoarele riscuri citite în numărul Sportului din marţea trecută : „FI a suportat un şir de „atenţii“ din partea foştilor colegi. Alexiu şi N. Ionescu i-au servit cîteva „tălpi“, iar Oprişan şi Dridea au încercat să-l pună în situaţii neplăcute, spre deliciul (dacă putem spune astfel) galeriei...“ Deci, am dreptate : de la întîmplarea petrecută, la Cluj, odinioară, cu Mateianu — fotbalul nostru, cel puţin în parte, se arată a fi dobîndit noi virtuţi. S-a realizat, pe terenul ploieştean, o „bună comuniune“ între unii jucători ai Petrolului şi simpatizanţii acestora. Cred că este cazul ca inimile să ne tresalte de bucurie ! Şi, în efuziunile acestei stranii bucurii, se pun cîteva întrebări: a) de ce a primit arbitrul Aurel Bentu 4 (patru) stele pentru modul cum a condus jocul ? ; b) cum se traduce — în termeni mai pe popularul nostru înţeles — afirmaţia apărută în cadrul cronicii dedicată acestui meci, afirmaţie care pretinde că arbitrul a fost „ajutat bine la linie de R. Buzdan şi Al. Pîrvu (toţi din Bucureşti) ?; c) de ce publicul ploieştean a fost creditat, în „Trofeul Petschowschi", cu nota 8 ? ; cum se simt — după disputarea acestui meci — „colegii“ lui Alexiu, N. Ionescu, Oprişan şi Dridea ? Cei patru citaţi am impresia că au uitat apropierea verii, cînd, poate, vor dori să-şi petreacă o binemeritată'* odihnă la Mare. Al. CAPRARIU P. S. La meciul Progresul Bucureşti—Laponul Arad publicul a primit nota 4, deoarece s-a aruncat cu bulgări de zăpadă în teren. Fiindcă zăpada este pe cale să treacă, propun ca următoarele întîlniri ale Progresului să aibă loc lingă o carieră de piatră... Prioritate atletismului! (Urmare din pag. 1) bine sau nu să se lucreze pe probe, pe grupe de probe sau antrenorii să fie multilaterali. Consider că fiecare profesor trebuie sâ muncească acolo unde se pricepe mai bine , In proba sau In probele In care s-a specializat. Continuitatea In activitatea de performanţă a atleţilor care termină şcoala sau junioratul, este — după părerea mea — rezolvată. Un elev al Şcolii sportive de atletism, al şcolii sportive sau al unei secţii dintr-o asociaţie are posibilitatea, atunci cînd intră In facultate, cînd îşi satisface stagiul militar sau cînd se încadrează In producţie să-şi continue la un nivel şi mai înalt pregătirea In cadrul cluburilor sportive de performanţă. Din păcate, numărul acelora care solicită încadrarea In aceste secţii este infim. Şi eu sunt de părere că a doua obligaţie a antrenorului care creşte atleţi este aceea de a se ocupa şi după absolvirea şcolii de viitorul sportivilor săi, pină la încadrarea acestora In noua formă de activitate Normarea valorică a muncii antrenorilor şi profesorilor este o măsură salutară, iniţiată de Ministerul învăţămîntului In scopul de a crea posibilitatea profesorilor să contribuie la creşterea măiestriei sportivilor Revenind la problemele de bază ce trebuie rezolvate de urgenţă, se impune generalizarea practicării atletismului, de la vîrsta cea mai fragedă şi o acţiune permanentă, intensă, de insuflare a dragostei pentru acest sport în rindurile şcolarilor de toate vîrstele, concomitent cu asigurarea condiţiilor minime de desfăşurare a activităţii (predarea obligatorie a atletismului în cadrul orelor de educaţie fizică, înfiinţarea în cadrul asociaţiei sportive şcolare a unei secţii de atletism, amenajarea unei baze atletice simple pe lingă şcoală şi stabilirea unui program competiţional ( uşor de realizat : meciuri atletice interşcoli, divizie şcolară, participarea la fazele pe şcoală şi localitate a campionatelor şcolare etc.). Fiecare şcoală îşi poate procura, din fondul alocat pentru material didactic, un mic inventar : greutăţi, discuri, suliţe, stilpi pentru sărituri. Dacă există, in această privinţă, o orientare corectă a conducerilor şcolilor de toate gradele — orientare concordată cu ordinele şi dispoziţiile Ministerului învăţămîntului, privitor la pregătirea fizică a tinerei generaţii , iar directorul de şcoală este pus in cunoştinţă de importanţă generală a atletismului de profesorul de educaţie fizică, fiecare şcoală va ajunge să promoveze elemente talentate pentru sport în general şi pentru atletism în special. Recent, clubul sportiv Dinamo a analizat temeinic activitatea secţiei sale de atletism sub toate aspectele. Cu toate că deţine 18 titluri individuale şi titlul de campioană pe echipe la atletism, concluzia finală a fost că activitatea la această disciplină nu s-a desfăşurat la un nivel corespunzător. Vinovaţi de această situaţie precară au fost, pe lingă antrenori, atît biroul de secţie cit şi conducerea clubului care au tolerat desfăşurarea unei activităţi insuficient organizată, desfăşurată oarecum în neconcordanţă cu obiectivele importante ce stau în faţa activităţii atletice. Nici la noi investiţiile materiale şi energia umană consumată nu au dat un randament corespunzător. De aceea, au fost luate unele măsuri organizatorice care să contribuie la redresarea activităţii, aşa incit secţia de atletism a C.S. Dinamo să poată deveni o secţie fruntaşă in atletismul european. Astffel, în anul 1969, an care marchează începutul unui nou ciclu olimpic, ne-am propus să realizăm ca obiectiv principal : asigurarea unei structuri organizatorice corespunzătoare, care să permită desfăşurarea unei activităţi cu maximum de randament. Pe această linie, pină la sfîrşitul anului 1969, vor fi rezolvate favorabil : baza materială ; încadrarea cu cadre tehnice de specialitate (7 antrenori cu normă întreagă şi 4,5 cu ora) care să asigure desfăşurarea muncii specializate ; program competiţional adecvat ; îndrumare tehnică de specialitate, corespunzătoare cerinţelor antrenamentului atletic modern ; o colaborare strinsă cu Federaţia română de atletism. Privitor la sistemul competiţional al copiilor şi juniorilor, consider că acestui capitol trebuie să i se asigure o atenţie majoră, deoarece el este acela care condiţionează întregul proces de pregătire. Dacă cerinţele de concurs nu sunt in concordanţă cu posibilităţile juniorilor In fiecare etapă de virstă, atunci va apare o dereglare care se va reflecta negativ în Întreaga activitate de creştere a viitorilor atleţi. Nu trebuie să facem, la vîrsta junioratului, un scop din performanţă. Trebuie să creştem cu răbdare şi tact pedagogic pe viitorii performeri, să nu se impunem obţinerea cu „orice preţ“ a unor performanţe de care ar fi capabili numai cu riscul unor dereglări funcţionale sau psihice. Cooperativa „DESERVIREA“ Bucureşti organizează MEDITAŢII PENTRU CANDIDAŢII LA EXAMENUL DE ADMITERE ÎN ÎNVĂŢĂMÎNTUL SUPERIOR ŞI TEHNIC DE ARHITECTURĂ Cooperativa garantează calitatea predărilor, meditaţiile fiind susţinute de profesori cu înaltă calificare profesională şi îndelungată experienţă şi care folosesc un bogat material didactic. Informaţii şi înscrieri zilnic între orele 10—17 în str. Filitti nr. 10, telefon 13.54.69. sportál „Cupa Flacăra“ - o reuşită de participare Cea de a doua cursă ciclistă a sezonului, „Cupa Flacăra“, disputată duminică pe varianta Buftea II — Ploieşti (cu start la borna km 7), s-a desfăşurat pe o vreme neprielnică (frig, reprize de fulguială, vint). Cu toate acestea, 131 de rutieri au ţinut să-şi verifice gradul de pregătire. Din păcate, mediile orare înregistrate s-au situat, din nou, sub nivelul cerinţelor, întrecerea seniorilor a fost şi cea mai populată : 40 de concurenţi. La capătul Celor 70 km ai traseului, sosirea s-a făcut... la fotografie, victoria revenind — ca şi înt competiţia de debut a sezonului — braşoveanului Ştefan Suciu. Clasament : 1. Şt. Suciu (Dezrobirea) la 53:30 îm.p. 37 km ; 2. A. Ţicleanu (Olimpia Buc), 3. Gh. Moldoveanu (Steaua) — ambii în acelaşi timp cu învingătorul. La juniori mari (40 km), primii trei clasaţi au fost departajaţi de cite o secundă : 1. P. Dolofan (Steaua) lh 05:50—m.p. 30,455, 2. P. Cîmpeanu (Olimpia) lh 05:51, 3. I. Muşat (Dinamo) lh 05:52. O dispută dîrză au furnizat-o cei 33 de juniori mici pe distanţa de 20 km. Sosire în bloc : 1. Gh. Voiculescu (Steaua) 34:55, 2. I. Gavrilă (Steaua), 3. V. Badea (Dezrobirea) — acelaşi timp cu Voiculescu. Sosire strinsă şi la celelalte două categorii, cîştigate de I. Rimă (Sc. sp. 2) — 18 min. pe 8 km. în proba semicurselor, şi D. Nicolae (A. S. Confecţia) 19:25, pe aceeaşi distanţă. Melania Decuseară şi Ion Ganea au confirmat supremaţia internă Dumitru Popoaie, revelaţia concursului de primăvară Concursul republican de primăvară a deschis seria întrecerilor anului 1969, avînd o participare numeroasă şi o valoare tehnică bună. In cele două zile de concurs am asistat la o competiţie viu disputată, la sărituri cu coeficient de dificultate ridicat, bine executate, arbitrii răsplătind corect strădania fiecărui participant cu note bune şi foarte bune. Sub acest aspect se poate spune că întrecerea şi-a atins scopul : verificarea stadiului de pregătire a sportivilor fruntaşi din cadrul secţiilor şi a celor care ne vor reprezenta, la 5 şi 6 aprilie, la Concursul internaţional de la Bucureşti. Disputele, găzduite de bazinul Floreasca din Capitală, au scos în evidenţă neta superioritate a lui Ion Ganea şi a Melaniei Decuseară care au executat sărituri cu coeficiente foarte ridicate (2 1/2 salt răsturnat — Ganea, 11/2 salt cu 11/2 şurub — Decuseară). Am remarcat, însă, că noua generaţie asaltează cu hotărîre primele locuri în clasament. In afara lui D. Popoaie, C. Nedelcu, Ildiko Csiki, şi Mariana Voinea, s-au evidenţiat şi alţi tineri săritori care s-au apropiat de consacraţi prin sărituri executate corect (din punct de vedere tehnic) şi cu eleganţă. Progresul cel mai evident l-a realizat Popoare, a cărui muncă perseverentă a început să-şi arate roadele. In general, se poate aprecia că decalajul dintre primii clasaţi şi următorii s-a micşorat, aceasta datorită îmbunătăţirii execuţiilor tehnice atît la săriturile impuse, cît şi la cele libere. In ceea ce priveşte arbitrajul, el a sprijinit prin notele acordate stabilirea reală a clasamentului. In cele două zile, s-a constatat că aprecierea salturilor de către șapte arbitri determină un clasament mai obiectiv decit cea făcută cu cinci arbitri. Şi acum, clasamentele : feminin, trambulina de 3 m: 1. Melania Decuseară (Progresul București) 401,52 p ; 2. Ildikó Csiki (Crişul Oradea) 314,13 p ; 3. Mariana Voinea (Şcolarul Bucureşti) 278,25 p; 4. Irinel Popescu (Şcolarul) 276,09 p ; 5. Doina Săvulescu (Şcolarul) 272,52 p ; trambulina de 1 m: 1. Decuseară 374,97 p ; 2. Csiki 304,92 p ; 3. Voinea 267,63 p; 4. Popescu 250,14 p; 5. Fraia Mühlsteffen (Școala sportivă Sibiu) 249,96 p ; combinată : 1. Decuseară 776,49 p ; 2. Csiki 619,05 p ; 3. Voinea 545,88 p ; masculin, trambulina de 3 m : 1. I. Ganea (Independența Sibiu) 446,89 p ; 2. P. Decuseară (Progresul) 413,61 p ; 3. D. Popoaie (I.E.F.S.) 413,52 p ; 4. C. Nedelcu (Școlarul) 400,41 p ; 5. N. Spariosu (Steaua) 400,23 p ; 6. G. Baican (Progresul) 384,81 p ; trambulina de 1 m : 1. Ganea 409, 38 p ; 2. Popoaie 398,95 p ; 3 Nedelcu 380,70 p; 4. Decuseară 373,29 p ; 5. Spariosu 355,50 p ; 6. Baican 354,12 p ; combinată : 1. Ganea 856,27 p ; 2. Popoaie 812,47 p ; 3. Decuseară 786,90 p. prof. Emilia NEGULESCU arbitru internațional * Nr. 501 (5935) IN CAMPIONATUL DIVIZIONAR 0 etapă cu multe victorii in deplasare FEMININ Laromet Bucureşti — Rapid Bucureşti 2268—2164 p d. Partidă cu rezultate modeste, care insă se datoresc, în bună măsură, unor condiţii obiective — arena Laromet are pistei« uzate. Larometul, care pornea favorită, a trecut prin emoţii la începutul reuniunii, fiind de două ori condusă la cîteva beţe diferenţă. După confruntarea dintre perechea a IV-a, iniţiativa a trecut definitiv de partea gazdelor Intrucit Trandafir (L) a învins-o pe Amzulato (R) cu 388-327 pp. De menţionat buna comportare a junioarelor Elena Vasile şi Stela Andrei (Laromet), jucătoare aflate în pregătire pentru „europene”, care au realizat cele mai ridicate cifre ale reuniunii — 405, respectiv, 398 p d. De la Rapid s-a evidenţiat doar Florica Lapuşan cu 385 popice doborîte (T. R.) Voinţa Tg. Mureş — Voinţa Bucureşti 2489—2480 p d. Intîlnire de mare luptă în care gazdele au învins la o diferenţă minimă. Cea mai eficace jucătoare a fost bucureşteanca Crista Szöcs, notată cu 437 p d. S-au mai remarcat Margareta Szemanyi (432), junioara Ana Albert (430), Minodora Cheţan (423) de la mureşence, respectiv, Constanţa Marincea (432) şi Cornelia Moldoveanu (428). (I. Păuş-coresp. principal). Voinţa Cluj - C.S.M. Reşiţa 2339—2350 p d. O victorie nesperată a reşiţencelor, care au avut în Maria Stanca şi în junioara Ildico Jijic cele mai bune jucătoare — 431 p d, respectiv, 407 p d. De la gazde, excelent s-a comportat Ileana Gyarfas, notată cu 433 p d. Petrolul Ploieşti — Hidromecanica Braşov 2336—2472 p d. Infringerea pe arena proprie a Petrolului, campioană pe 1968, se datorește, îndeosebi, slabei comportări a Elenei Nicolescu care a doborit numai 366 de popice. Braşovencele au evoluat foarte bine, fiecare jucătoare realizînd peste 400 p d. (A. Vlăsceanu-coresp. principal) U. T. Arad — Gaz metan Mediaş 2236—2094 p d. Joc neinteresant. Cel mai bun punctaj a fost obţinut de aradeanca Voichiţa Babuţiu (din lotul de junioare) — 415 p d. (I. Ştefan-coresp.)MASCULIN C.F.R. Timişoara — Constructorul Bucureşti 4895—4944 p d. Popicarii bucureşteni au realizat acest rezultat surpriză prin ultimul lor schimb, C. Rudău, care l-a întrecut pe Szucs de o manieră categorică : 861— 818 p d. (P. Arcan — coresp. principal). Gaz metan Mediaş — Petrolul Ploieşti 5028-5055 p d. Oaspeţii, cu aportul lui C. Vînătoru (890 p d), au reuşit să cîştige în final meciul cu medieşenii. In rest, rezultate mediocre : A. Chirilă — 843, S. Kiss — 830, de la gazde şi D. Dumitru — 840 de la ploieşteni. (Z. Rişnoveanu—coresp.) Voinţa Tg. Mureş — Rapid Bucureşti 5239—5143 p d. La jumătatea partidei conduceau rapidiştii, cu 13 popice doborîte în plus. Cei mai buni : Martina 909 (0 bile în gol), Soos 906, de la Voinţa, respectiv, Constantin 887 şi Măntoiu 870 p d. Olimpia Reşiţa — Gloria Bucureşti 5413—5143 p d. Reşiţenii, avînd în Rădulescu, Kridor şi Micoroiu jucători cu rezultate de peste 900 popice doborîte au cîştigat fără emoţii. De la Gloria foarte bine s-a comportat Gh. Dumitrescu — 910 p d. (D. Plăviţu—coresp.) Voinţa Cluj — Flacăra Cîmpina 5124—5157 p d. Cimpinenii, cu o formație mai omogenă, au cîștigat pe merit. P. Purje (Fr.) a totalizat cel mai bun punctaj al reuniunii, 941. De la gazde, bine s-a comportat A. Stei — 894 p d. (A. Palade-coresp.) Vizionaţi la cinematograful „Republica" din Capitală răutăciosul regia GHEORGHE VITANIDISICOLAE scenariul în alte roluri IOANA BULCA, HOREA POPESCU, MANIA ANTONOVA GEORGE AURELIAN ZZSERBAN IUBAN