Sportul, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 742-772)
1969-12-01 / nr. 742
iSS:l Redacția ti admirmtrafia: »tr.l:#: jfj Vasile Coala nr. 16jei. 11.10.05.|?£ '«"«»turban 72 si 28$„ Telex •^^____»portf^mn_buc. 180. 10 Anul XXV - Nr. 742 (6176) 4 pagini 30 Victorie comodă la gimnastică feminină România întrece Bulgaria cu 368,15 p-349,20 p! ® Alina Goreac pe primul loc la individual compus . Oaspetele au prezentat o garnitură slabă, de nerecunoscut ORAȘUL GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ, 30 (prin telefon, de la trimisul nostru). După cum se vede, scorul a luat proporţii în întîlnirea de gimnastică dintre echipele feminine ale României şi Bulgariei. Cîştigînd meciul cu 368,15 p — 349,20 p, româncele înregistrează o diferenţă record în istoria întrecerilor lor bilaterale cu sportivele din ţara vecină. Nu e însă un motiv de entuziasm deplin, chiar dacă ne gîndim că meciurile dintre cele două formaţii au fost întotdeauna echilibrate, dîrz disputate. Amploarea decalajului consemnat nu trebuie să ne bucure prea mult, deoarece oaspetele au aliniat o garnitură slabă, cu serioase carenţe de execuţie, ţinută şi tehnică manifestate de toate componentele sale. Singura speranţă a echipei bulgare rămăsese Anastasia Mitova, prezentă pe locul trei după impuse şi cu şanse de a încurca calculele gazdelor. Dar ratarea exerciţiului la paralele a scos-o pe Mitova cînd lupta pentru primele locuri, punind-o, în plus, în situaţia de a se vedea întrecută şi de compatrioatele sale. Am consacrat primele rînduri ale cronicii noastre sportivelor bulgare, pentru că ele au făcut doar act de prezenţă la concurs, obligînd -ne să ne reducem comentariile la această simplă constatare. Aşa stînd lucrurile, gimnastele românce au rămas ca şi singure în întrecere, dar numai în lupta pentru stabilirea ierarhiei fruntaşelor pe aparate şi la individual compus, pentru că victoria pe echipe era pur şi simplu scoasă din discuţie. O confruntare, de altfel interesantă, prin situaţiile neprevăzute furnizate mai ales de fetele ce-şi disputau primele locuri la individual compus. Pînă la bîrnă, totul părea să decurgă potrivit prevederilor. Deşi pierduse atît la sărituri cît şi la paralele, cîteva zecimi, Rodica Apăteanu conducea totuşi înaintea ultimelor două probe. Un start defectuos la bîrnă (s-a împiedicat de saltea înainte de a atinge trambulina) i-a adus însă o penalizare de o jumătate de punct, care practic i-a anulat şansele la primul loc. Constanţa, din ziua a doua, a Elenei Ceampeleaa avut totuşi o mică ezitare la paralele) — şi îndeosebi notările ei ridicate la bîrnă (9,40) şi sol (9,50) — a promovat-o la finele întrecerii chiar pe locul secund. In acest timp, văzîndu-şi liniştită de concurs, acumulînd note bune la toate aparatele (sărituri 9,40, paralele 9,35, bîrnă 9,40, sol 9,50), Alina Goreac, cu un calm imperturbabil, a făcut un... salt pe primul loc, pe care a ştiut să şi-l apere onorabil. Lucia Chiriţă — în nota ei obişnuită, un bun om de echipă, fără ratări, dar şi fără zvîcniri spectaculoase. Mia Variu, cu comportări remarcabile la bîrnă şi sol, cu o mişcare amplă, curată, promite să devină o „senatoare", iar Olga Ştefan merită numai cuvinte de laudă pentru revenirea neaşteptat de rapidă, după perioada de întrerupere a activităţii competiţionale, determinată de... băieţaşul ei de 6 luni. Am inclus în cronica noastră, precum se vede, numai aprecierile bune la adresa gimnastelor ro-Constantin MACOVEI ---------------------------------------------(Continuare in pag. a 4-a) O nouă minge recuperată de baschetbaliştii de la Politehnica Braşov In meciul cu Voinţa Bucureşti Citiţi In pag. a Il-a, cronicile etapei a Vll-a a diviziei A la baschet. In divizia A la volei MASCULIN : DERBY ANOST LA FLOREASCA Cele cîteva sute de spectatori bucureşteni care şi-au rezervat prima jumătate a zilei de ieri Urmăririi unuia dintre derby-urile masculine ale diviziei A, Dinamo—Rapid, au părăsit sala Floreasca nemulţumiţi de calitatea spectacolului oferit de cele două echipe. Intr-adevăr, partida — nici măcar interesantă, pînă în ultimul set — a fost presărată cu greșeli una mai hilară decit alta, ceea ce a făcut să se creeze o stare de justificată enervare în tribune. Refăcînd filmul jocului, am putut constata că majoritatea zdrobitoare a punctelor sunt rezultatul unor greşeli flagrante şi nepermise la nişte echipe de talia Rapidului şi a lui Dinamo. Ultima a intrat parcă plictisită în teren, a obţinut totuşi de la Rapid 4 puncte consecutiv, dar apoi şi-a manifestat cu generozitate recunoştinţa cedîndu-le „politicoşilor“ adversari seful, ca urmare a atacurilor lipsite de vlagă sau trimise în afara terenului, a paselor... derutante servite de ridicători propriilor trăgători şi a slăbiciunilor blocajului. La rîndul lor, giuleştenii şi-au luat revanşa, făcînd cadou dinamoviştilor următoarele 2 seturi. Ca să nu fie mai prejos ! Au tras şi ei cu duiumul mingile afară, în fileu sau în blocajul ceva mai activ al dinamoviştilor. Pe ici pe colo, au mai lăsat şi puncte din serviciu. Şi tot cam aşa (citiţi, prin „amabilitatea adversarilor), rapidiştii stabilesc egalitatea 2—2. Cum însă cineva trebuia să cîştige, setul decisiv — în cea de a doua parte a sa — a fost mai disputat, mai frumos şi cu A. BREBEANU (Continuare in pag. 14-a1 Runda a 17-a, desfăşurată aseară, n-a produs nici o modificare în configuraţia primelor locuri ale clasamentului. Diferenţele au rămas aceleaşi, pentru că nici unul dintre fruntaşi n-a avut îndrăzneala (sau poate inspiraţia) de a-şi înfrunta soarta. Partidele-cheie ale reuniunii s-au încheiat cu rezultate de egalitate. Szabó a remizat cu Botez, dar numai după ce aceeaşi decizie fusese consemnată în întîlnirile Gheorghiu- Ghiţescu şi Georgescu-Ciocîltea. Tot în primele 4 ore de joc au încheiat pace Partoş cu Voiculescu. In urma acestor rezultate centrale, Iuliu Szabó continuă să fie lider cu 12 p, urmat de Victor Ciociltea cu 11 p (singurul care-i poate egala, în caz că va cîştiga întrerupta cu Reicher), Gheorghiu 102 p (1) — în poziţie egală cu Voiculescu — Ghiţescu 10 p etc. In ultimele două runde cei trei pretendenţi la titlu au de susţinut următoarele întîlniri: SZABÓ — cu Ciociltea (n) şi Grümberg (a) ; CIOCILTEA — Szabó (n) și Segal (n) ; GHEORGHIU — Staneiu (n) și Botez (n). Acesta este finisul. Citiți în pagina a 2-a comentariul tehnic al lui SERIGIU SAMARIAN. * Blocajul dinamovist, alcătuit din Smerecinschi fioros, intervine — tardiv — pentru a para atacul lui Costinescu (Rapid) Fete B. GABRIEL Cînd doi se „ceartă“ (Stoica şi Neagu), al treilea (Ştefănescu) cîştigă ! Foto IV. BAGEAC • Steaua — performera etapei • Liderul stopat categoric la Iaşi! • Studenţii craioveni şi clujeni au obţinut puncte preţioase in deplasare Jiul, F. C. Argeş şi Steagul roşu au realizat victorii scontate In penultima etapă a diviziei A la fotbal RAPID A PRELUAT ȘEFIA CLASAMENTULUI a fost odată — sunt 18 ani /I de atunci — o echipă. Se /~\ numea C.C.A. Avea un atac bun, dar nu teribil : P. Moldoveanu, Roman (Ferenczi), Dragan, Zavoda, Bădeanu. Și tot atunci, mai era o echipă, Dinamo Bucureşti, care avea un atac de vis : Bartha, Nicuşor, Ene, Ozon, Suru. Bilanţul ? Dinamo a înscris, in acel an, mai multe goluri decit C.C.A., dar apărarea lui Apolzan a cîştigat campionatul, primind numai 19. în ediţia următoare, situaţia avea să se repete Dinamo a înscris din nou mai multe goluri decit C.C.A., dar Apolzan a primit numai 16. Şi iarăşi, titlul... Cauza ? Mijlocaşul Balint juca in antecamera lui Apolzan, „inventînd,, poate fără să ştie, sistemul apărării mai sigure, sistemul cu patru fundaţi. Şi a mai fost odată — sunt 15 ani de atunci — o mare constelaţie de atacanţi: aceea a Braziliei lui Balthazar, Julinho şi Brandaozinho. Dar Gustav Sebeş i-a cerut lui Zacharias să joace tn faţa lui Lorant, aşa cum făcuse Balint. Şi marea constelaţie a capitulat in faţa a numai două vîrfuri. Şi a mai fost odată — sînt 11 ani de atunci — o echipă exasperată de propriile ei atacuri nesfîrşite : echipa Braziliei 1958. Şi l-au rugat atacanţii pe Zito, mijlocaşul, să vină lingă Bellini, stoperul, pentru a întări apăra TREAPTA ÎNTlIA... rea. Şi a cîştigat Brazilia campionatul mondial, după un 1—0 cu Ţara Galilor şi un 0—0 cu Anglia, în aplauzele lui Pele, care a admirat siguranţa apărării sale şi contraatacurile lui Garrincha. Şi a mai fost odată — sunt 8, 7, 6 şi 5 ani de atunci — o echipă, Dinarmo Bucureşti, care începea cam aşa : Datcu-Popa, Nunweiller III, Nunweiller IV, Ivan. Undeva, in faţă, era Pircălab cel mare, iar lingă el, mai mici, Gică Ene, Titi Frăţilă, Haidu şi chiar David. Şi apărarea lui Nelu Nunweiller a adus patru titluri la rînd acasă, deşi la Steaua jucau şi Constantin, şi Tătaru, şi Alexandrescu, şi Raksi, şi Mateianu, şi Crelniceanu, şi alţii. Există astăzi, la noi, o echipă — Dinamo Bucureşti — cu un bloc ofensiv fermecător: Dinu, Ghergheli, Pîrcălab, Nunweiller VI, Dumitrache, Lucescu. Dar, acest atac de vis „pluteşte" fatalmente, pentru că singurul lucru interesant în apărarea sa este că Ştefan rimează cu Cheran, iar Crăciunescu — cu Stoenescu. Să mai dăm exemple ? S-ar putea da o mie. S-ar putea vorbi de Alf Ramsey, care a transformat extremele în mijlocaşi pentru a cîștiga titlul mondial. S-ar putea vorbi despre meciul nostru de la Lausanne. S-ar putea vorbi, mai recent, despre rolul lui Angelescu în angrenajul subţiratecului atac al Rapidului. Dar nu mai e cazul să insistăm asupra rolului imens al unei apărări ermetice, bine organizate, în fotbal. Ar însemna să descoperim America sau să-i convingem pe Armstrong şi pe Conrad că zborul spre Lună începe cu prima treaptă. E o chestiune de bun simț... loan CHIRILA ••milliENtinHi'» N-A FOST CE SE AŞTEPTA RAPID — FARUL 1—1 (0—0) Stadionul Giuleşti; timp — soare, dar frig și vînt; teren satisfăcător ; spectatori — aproximativ 10 000. A marcat : Neagu (min. 56). RAPID : Răducanu 8 — Ștefan 7 (min. 65 Pop 6), Lupescu 9, Dan 8, Greavu 6, Dinu 7, Dumitru 6, Năsturescu 5 (min. 46 Petreanu 5), Angelescu 5, Neagu 6, Codreanu 5. FARUL : Ştefănescu 7 , Antonescu 6, Stoica 7, Mareş 7, Boţea 5, Tănase 5, Koszka 7, Sasu 5, Badea 7, Tufan 5, Kalló 5 (min. 65 Ologu 5). A arbitrat Al. Alexe (Rm. Vilcea) +++■ ajutat la linie de P. Badea şi O. Calagherovici (ambii din Braşov). „Trofeul Petschowschi“ (pentru public) . 9. La tineret-rezerve : Rapid — Farul 3—0 (0—0). Tradiţia nu s-a mai respectat şi publicul — pe o vreme aspră — a fost nevoit să asiste la un meci „cenuşiu“. Rapid s-a prezentat cu mult sub valoarea demonstrată în partida cu Dinamo. Iar constănţenii au răspuns cam în aceeaşi manieră, adică jucînd şi ei alandala. Mai tot timpul, cei 22 de combatanţi (plus înlocuitorii), cu puţine excepţii, parcă erau aşezaţi pe teren la întîmplare. Fazele curate, acţiunile spectaculoase au constituit rarităţi. In prima repriză, giuleştenii, obsedanţi la un moment dat, au ţinut să construiască totul pe partea dreaptă, însă Năsturescu, presupusul portdrapel al ofensivei bucureştene, n-a fost în zi bună, şi atac după atac se năruia în faţa unui modest Boţea, dublat cu succes de Mareş sau Koszka. In primele 45 de minute — cînd Rapidul a fost mai bun — doar 9 faze au fost demne de reţinut. Constantin ALEXE (Continuare In pag. a 3 al REZULTATE TEHNICE Steaua — Dinamo Bacău 8—0 (2—0) Jiul — Crişul 2—1 (0-1) Rapid — Farul 1—0 (0—0) C.F.R. — Univ. Craiova 0—0 Politehnica — Dinamo Buc. 3—0 (1—0) A. S. Armata — „U“ Cluj 6— F. C. Argeş — Petrolul 3—0 (1—0) Steagul roşu — U.T.A. 1—0 (0-0) JOCURILE URMĂTOARE : Miercuri, 3 decembrie Rapid — Petrolul ; Univ. Craiova — Steaua ; F. C. Argeş — Dinamo Bucureşti. Duminică, 7 decembrie : Univ. Craiova — F. C. Argeş ; Farul — C.F.R. ; Crişul — Steaua ; U.T.A. — Politehnica ; Dinamo Bacău — Rapid ; Petrolul — Steagul roşu ; Dinamo Bucureşti — A. S. Armata ; „U” Cluj — Jiul. CLASAMENTUL 13 7 4 2 21-11 18 13 8 1 4 26—16 17 13 6 4 3 19—14 16 14 7 2 5 20—18 16 14 8 0 6 23—23 16 13 6 3 4 36—19 15 13 6 3 4 27—17 15 14 6 2 6 18—21 14 14 5 4 5 19—24 14 14 3 7 4 16—16 13 14 6 1 7 16—21 13 13 4 4 5 14—17 12 14 4 3 7 11—22 11 14 4 2 8 14—16 10 14 4 2 8 19—29 10 14 3 2 9 11—26 8 1. Rapid 2. Dinamo Buc. 3. Univ. Craiova 4. Jiul 5. Steagul roșu 6. Steaua 7. F. C. Argeș 8. U.T.A. 9. Dinamo Bacău 10. „U“ Cluj 11. Farul 12. Petrolul 13. C.F.R. 14. Politehnica 15. Crişul 16. A. S. Armata CAMPIONATUL NAŢIONAL De ŞAH Diferenţa se menţine aceeaşi bani ZIAR AL CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU EDULAȚIE RO €Â $1 SPORT Luni - c Decembrie 1960 România—Iugoslavia 3-2 (1-1, 0-0, 2-1) , MeT BRAŞOV, 30prin telefoni. Oaspeţii au intrat pe fleaţi hotărâţi să-ţi ia revanşa şi au practicat un joc evident superior primei întâlniri. Vervelor deosebite i s-a răspuns cu aceeaşi monedă de către echipa noastră, astfel că puţinii spectatori curajoşi — care s-au încumetat să înfrunte termometrul şi, mai ales, viscolul — au avut satisfacţia de a fi martorii unor reuşite momente de hochei, în special în repriza Intîi şi a treia, cu numeroase şi spectaculoase faze de gol, alternînd de la o poartă la alta. Hocheiştii iugoslavi au acţionat cu două linii, cele mai bune pe care le au, trimiţînd întotdeauna pe gheaţă prima lor garnitură în replica liniei noastre a treia. Dorinţa lor de a clştiga a fost evidentă, dar ea nu s-a putut materializa. Repriza a doua a marcat o scădere de ritm şi eficacitate pentru formaţia română, deoarece antrenorii Novacek şi Tiron, dorind să rodeze întregul lot, au introdus pe teren şi jucătorii de rezervă. Insuficient de încălziţi, prea des schimbaţi — ceea ce afecta integrarea lor în ritmul partidei — aceştia n-au corespuns integral şi In repriza a treia s-a revenit la formaţia de bază care, forţînd finalul, şi-a adjudecat victoria. A fost un joc fair, cu numai două eliminări. Au marcat : Pană (min. 2 şi 52), I. Szabó (min. 50), respectiv Smaley (min. 18 — din ofsaid — şi 56). Au arbitrat cu scăpări J. Wycisk şi Z. Priminski (Polonia), Mihai BIRA REZULTATUL MORAL portul are o pluralitate de finalităţi. Cea mai recunoscută, mai căutată şi mai comentată pare să fie diferenţa cifrică, aceea care îi departajează pe competitori în categorii existenţiale: învingători şi învinşi. Ideea succesului sportiv reprezintă o forţă animatorie, vitalizantă, este — la urma urmei — jarul ce hrăneşte armăsarii fermecaţi ai voinţei. Dar şi în această direcţie se cuvine să scrutăm, să supraveghem punctele de vedere, pentru a conferi judecăţilor un echilibru interior. Să ne gîndim ce este — în esenţă — un rezultat sportiv ? O realizare umană compusă din energie biologică, din talent, din calităţi şlefuite cu migală. După înfăptuirea ei, performanţa se desparte de individ, devenind autonomă, capătînd o existenţă proprie, asemenea unei cărţi finite care începe să existe separat de autorul ei. Cu ce rămîne, în schimb, performerul ? Ce urme vor fi reţinute, cu precădere, de spiritualitatea lui ? Este legitim să încercăm răspunsuri la aceste întrebări, deoarece sportul ar putea fi împins spre o condiţie precară, dacă va reţine şi va absolutiza, cu timpul, numai finalitatea rezultatului exterior, a performanţei cifrice. Mulţi s-au obişnuit să vadă aproape numai disputa cu adversarul, cu fracţiunile de timp şi de spaţiu, ignorînd — însă — lupta individului cu sine însuşi. Sportivii sînt şlefuiţi nu o dată după aceeaşi optică ciuntită. Deşi, lupta exterioară purtată de campion este dublată inevitabil de o înfruntare lăuntrică, tot atît de aspră, tot atît de drastică şi, prin aceasta, foarte apropiată de sublim. Ea se poartă între pereţii nevăzuţi ai eului, sub catapeteasma sufletelor şi finalitatea ei s-ar putea înscrie în categoria REZULTATULUI MORAL. Ne raliem cu toată fervoarea la ideea sportului şi la spiritul său numai în măsura în care ele operează şi ca un tonic natural pentru dezvoltarea musculaturii virtuţii, după o metaforă împrumutată de la un spirit umanist. În conştiinţa societăţii noastre rezultatul moral este supravegheat continuu pe toate planurile, cu un ochi dinăuntru, niciodată obosit. Circumscriind la zona sportului acest imperativ social, am dori ca mişcarea noastră sportivă să-l onoreze tot mai pregnant, urmărind, în toate articulaţiile ei, obţinerea constantă şi a rezultatelor morale. Este o finalitate ce n-ar trebui omisă niciodată din previziunile celor ce construiesc traseele viitoarelor performanţe ale sportului românesc. Rezultatul moral şi performanţa exterioară trebuie să se subsumeze totdeauna într-o realitate compactă. Traversarea grădinilor sportului ar trebui să se facă astfel încît, după ce se desparte de performanţă, campionul, devenit excampion, să păstreze pentru sine, călător în timp, rezultatul moral al anilor de încleştare cu limitele. Aceasta este, nutrim credinţa, o cale de accedere prin sport către umanitate. Romulus BALABAN .