Sportul, decembrie 1969 (Anul 25, nr. 742-772)

1969-12-01 / nr. 742

iSS:l Redacția ti admirmtrafia: »tr.l:#: jfj Vasile Coala nr. 16jei. 11.10.05.|?£ '«"«»turban 72 si 28$„ Telex •^^____»portf^mn_buc. 180. 10 Anul XXV - Nr. 742 (6176) 4 pagini 30 Victorie comodă la gimnastică feminină România întrece Bulgaria cu 368,15 p-349,20 p! ® Alina Goreac pe primul loc la individual compus . Oaspetele au prezentat o garnitură slabă, de nerecunoscut ORAȘUL GHEORGHE GHEOR­­GHIU-DEJ, 30 (prin telefon, de la trimisul nostru). După cum se vede, scorul a luat proporţii în întîlnirea de gimnastică dintre e­­chipele feminine ale României şi Bulgariei. Cîştigînd meciul cu 368,15 p — 349,20 p, româncele în­registrează o diferenţă record în istoria întrecerilor lor bilaterale cu sportivele din ţara vecină. Nu e însă un motiv de entuziasm deplin, chiar dacă ne gîndim că meciurile dintre cele două formaţii au fost întotdeauna echilibrate, dîrz dis­putate. Amploarea decalajului consemnat nu trebuie să ne bucure prea mult, deoarece oas­petele au aliniat o garnitură sla­bă, cu serioase carenţe de exe­cuţie, ţinută şi tehnică manifes­tate de toate componentele sale. Singura speranţă a echipei bul­gare rămăsese Anastasia Mitova, prezentă pe locul trei după im­puse şi cu şanse de a încurca cal­culele gazdelor. Dar ratarea e­­xerciţiului la paralele a scos-o pe Mitova cînd lupta pentru pri­mele locuri, punind-o, în plus, în situaţia de a se vedea întrecu­tă şi de compatrioatele sale. Am consacrat primele rînduri ale cronicii noastre sportivelor bulgare, pentru că ele au făcut doar act de prezenţă la concurs, obligînd -ne să ne reducem co­mentariile la această simplă cons­tatare. Aşa stînd lucrurile, gim­nastele românce au rămas ca şi singure în întrecere, dar nu­mai în lupta pentru stabilirea ie­rarhiei fruntaşelor pe aparate şi la individual compus, pentru că victoria pe echipe era pur şi sim­plu scoasă din discuţie. O con­fruntare, de altfel interesantă, prin situaţiile neprevăzute fur­nizate mai ales de fetele ce-şi disputau primele locuri la indi­vidual compus. Pînă la bîrnă, totul părea să decurgă potrivit prevederilor. Deşi pierduse atît la sărituri cît şi la paralele, cîte­­va zecimi, Rodica Apăteanu con­ducea totuşi înaintea ultimelor două probe. Un start defectuos la bîrnă (s-a împiedicat de saltea înainte de a atinge trambulina) i-a adus însă o penalizare de o jumătate de punct, care practic i-a anulat şansele la primul loc. Constanţa, din ziua a doua, a Elenei Ceampelea­­a avut totuşi o­ mică ezitare la paralele) — şi îndeosebi notările ei ridicate la bîrnă (9,40) şi sol (9,50) — a pro­movat-o la finele întrecerii chiar pe locul secund. In acest timp, văzîndu-şi liniştită de concurs, acumulînd note bune la toate aparatele (sărituri 9,40, paralele 9,35, bîrnă 9,40, sol 9,50), Alina Goreac, cu un calm imperturba­bil, a făcut un... salt pe primul loc, pe care a ştiut să şi-l apere onorabil. Lucia Chiriţă — în nota ei obişnuită, un bun om de e­­chipă, fără ratări, dar şi fără zvîcniri spectaculoase. Mia Variu, cu comportări remarcabile la bîrnă şi sol, cu o mişcare am­plă, curată, promite să devi­nă o „senatoare", iar Olga Ştefan merită numai cuvinte de laudă pentru revenirea ne­aşteptat de rapidă, după perioa­da de întrerupere a activităţii competiţionale, determinată de... băieţaşul ei de 6 luni. Am in­clus în cronica noastră, precum se vede, numai aprecierile bune la adresa gimnastelor ro-Constantin MACOVEI ---------------------------------------------­(Continuare in pag. a 4-a) O nouă minge recuperată de baschetbaliştii de la Poli­tehnica Braşov In meciul cu Voinţa Bucureşti Citiţi In pag. a Il-a, cronicile etapei a Vll-a a diviziei A la baschet. In divizia A la volei MASCULIN : DERBY ANOST LA FLOREASCA Cele cîteva sute de spectatori bucureşteni care şi-au­­ rezervat pri­ma jumătate a zilei de ieri Urmăririi unuia dintre derby-urile mas­culine ale diviziei A, Dinamo—Rapid, au pă­răsit sala Floreasca ne­mulţumiţi de calitatea spectacolului oferit de cele două echipe. In­tr-adevăr, partida — nici măcar interesantă, pînă în ultimul set — a fost presărată cu greșeli una mai hilară decit alta, ceea ce a făcut să se creeze o stare de jus­tificată enervare în tri­bune. Refăcînd filmul jocului, am putut con­stata că majoritatea zdrobitoare a punctelor sunt rezultatul unor greşeli flagrante­­ şi nepermise la nişte e­­chipe de talia Rapidu­lui şi a lui Dinamo. Ultima a intrat parcă plictisită în teren, a ob­ţinut totuşi de la Ra­pid 4 puncte consecu­tiv, dar apoi şi-a mani­festat cu generozitate recunoştinţa cedîndu-le „politicoşilor“ adversari seful, ca urm­are a a­­tacurilor lipsite de vla­gă sau trimise în afara terenului, a paselor... derutante servite de ri­dicători propriilor tră­gători şi a slăbiciunilor blocajului. La rîndul lor, giuleştenii şi-au luat revanşa, făcînd cadou dinamoviştilor următoarele 2 seturi. Ca să nu fie mai prejos ! Au tras şi ei cu duiu­mul mingile afară, în fileu sau în blocajul ceva mai activ al di­namoviştilor. Pe ici pe colo, au mai lăsat şi puncte din serviciu. Şi tot cam aşa (citiţi, prin „amabilitatea adversari­lor), rapidiştii stabilesc egalitatea­­ 2—2. Cum însă cineva trebuia să cîştige, setul decisiv — în cea de a doua parte a sa — a fost mai dis­putat, mai frumos şi cu A. BREBEANU (Continuare in pag. 1­4-a1 Runda a 17-a, desfăşurată aseară, n-a produs nici o modificare în configuraţia pri­melor locuri ale clasamentu­lui. Diferenţele au rămas ace­leaşi, pentru că nici unul din­tre fruntaşi n-a avut îndrăz­neala (sau poate inspiraţia) de a-şi înfrunta soarta. Par­­tidele-cheie ale reuniunii s-au încheiat cu rezultate de ega­litate. Szabó a remizat cu Botez, dar numai după ce aceeaşi decizie fusese consem­nată în întîlnirile Gheorghiu- Ghiţescu şi Georgescu-Ciocîl­­tea. Tot în primele 4 ore de joc au încheiat pace Partoş cu Voiculescu. In urma acestor rezultate centrale, Iuliu Szabó continuă să fie lider cu 12 p, urmat de Victor Ciociltea cu 11 p (singurul care-i poate egala, în caz că va cîştiga întrerupta cu Reicher), Gheorghiu 10­2 p (1) — în poziţie egală cu Voiculescu — Ghiţescu 10 p etc. In ultimele două runde cei trei pretendenţi la titlu au de susţinut următoarele întîlniri: SZABÓ — cu Ciociltea (n) şi Grümberg (a) ; CIOCILTEA — Szabó (n) și Segal (n) ; GHEORGHIU — Stanei­u (n) și Botez (n). Acesta este fi­nisul. Citiți în pagina a 2-a co­mentariul tehnic al lui SER­­I­GIU SAMARIAN. * Blocajul dinamovist, alcătuit din Smerecinschi fi­oros, intervine — tardiv — pentru a para atacul lui Costinescu (Rapid) Fete­­ B. GABRIEL Cînd doi se „ceartă“ (Stoica şi Neagu), al treilea (Ştefă­nescu) cîştigă ! Foto I­V. BAGEAC • Steaua — performera eta­pei • Liderul stopat categoric la Iaşi! • Studenţii craioveni şi clujeni au obţinut puncte preţioase in deplasare Jiul, F. C. Argeş­ şi Steagul roşu au realizat victorii scontate In penultima etapă a diviziei A la fotbal RAPID A PRELUAT ȘEFIA CLASAMENTULUI a fost odată — sunt 18 ani /I de atunci — o echipă. Se /~\ numea C.C.A. Avea un atac bun, dar nu teribil : P. Moldoveanu, Roman (Feren­­czi), Dragan, Zavoda­­, Bă­­dean­u. Și tot atunci, mai era o echipă, Dinamo Bucureşti, care avea un atac de vis : Bartha, Nicuşor, Ene­­, Ozon, Suru. Bi­lanţul ? Dinamo a înscris, in a­­cel an, mai multe goluri decit C.C.A., dar apărarea lui Apol­­zan a cîştigat campionatul, pri­mind numai 19. în ediţia urmă­toare, situaţia avea să se repete Dinamo a înscris din nou mai multe goluri decit C.C.A., dar Apolzan a primit numai 16. Şi iarăşi, titlul... Cauza ? Mijlocaşul Balint juca in antecamera lui Apolzan, „inventînd,­, poate fă­ră să ştie, sistemul apărării mai sigure, sistemul cu patru fun­daţi. Şi a mai fost odată — sunt 15 ani de atunci — o mare conste­laţie de atacanţi: aceea a Bra­ziliei lui Balthazar, Julinho şi Brandaozinho. Dar Gustav Sebeş i-a cerut lui Zacharias să joace tn faţa lui Lorant, aşa cum fă­­cuse Balint. Şi marea constelaţie a capitulat in faţa a numai două vîrfuri. Şi a mai fost odată — sînt 11 ani de atunci — o echipă exas­perată de propriile ei atacuri nesfîrşite : echipa Braziliei 1958. Şi l-au rugat atacanţii pe Zito, mijlocaşul, să vină lingă Bellini, stoperul, pentru a întări apăra­ TREAPTA ÎNTlIA... rea. Şi a cîştigat Brazilia cam­pionatul mondial, după un 1—0 cu Ţara Galilor şi un 0—0 cu Anglia, în aplauzele lui Pele, care a admirat siguranţa apără­rii sale şi contraatacurile lui Garrincha. Şi a mai fost odată — sunt 8, 7, 6 şi 5 ani de atunci — o echipă, Dinarm­o Bucureşti, care începea cam aşa : Datcu-Popa, Nunweill­er III, Nunweiller IV, Ivan. Undeva, in faţă, era Pir­­călab cel mare, iar lingă el, mai mici, Gică Ene, Titi Frăţilă, Hai­­du şi chiar David. Şi apărarea lui Nelu Nunweiller a adus pa­tru titluri la rînd acasă, deşi la Steaua jucau şi Constantin, şi Tătaru, şi Alexandrescu, şi Rak­­si, şi Mateianu, şi Crelniceanu, şi alţii. Există astăzi, la noi, o echipă — Dinamo Bucureşti — cu un bloc ofensiv fermecător: Dinu, Ghergheli, Pîrcălab, Nunweiller VI, Dumitrache, Lucescu. Dar, acest atac de vis „pluteşte" fa­talmente, pentru că singurul lu­cru interesant în apărarea sa este că Ştefan rimează cu Che­­ran, iar Crăciunescu — cu Stoe­­nescu. Să mai dăm exemple ? S-ar putea da o mie. S-ar putea vor­bi de Alf Ramsey, care a trans­format extremele în mijlocaşi pentru a cîștiga titlul mondial. S-ar putea vorbi despre meciul nostru de la Lausanne. S-ar pu­tea vorbi, mai recent, despre ro­lul lui Angelescu în angrenajul subţiratecului atac al Rapidului. Dar nu mai e cazul să insistăm asupra rolului imens al unei apă­rări ermetice, bin­e organizate, în fotbal. Ar însemna să desco­perim America sau să-i convin­gem pe Armstrong şi pe Conrad că zborul spre Lună începe cu prima treaptă. E o chestiune de bun simț... loan CHIRILA ••m­illiEN­tinHi'»­ N-A FOST CE SE AŞTEPTA RAPID — FARUL 1—1 (0—0) Stadionul Giuleşti; timp — soare, dar frig și vînt; teren satisfăcător ; spectatori — aproximativ 10 000. A marcat : Neagu (min. 56). RAPID : Răducanu 8 — Ștefan 7 (min. 65 Pop 6), Lupescu 9, Dan 8, Greavu 6, Dinu 7, Dumitru 6, Năs­­turescu 5 (min. 46 Petreanu 5), Angelescu 5, Neagu 6, Codreanu 5. FARUL : Ştefănescu 7 , Antonescu 6, Stoica 7, Mareş 7, Boţea 5, Tănase 5, Koszka 7, Sasu 5, Badea 7, Tufan 5, Kalló 5 (min. 65 Ologu 5). A arbitrat Al. Alexe (Rm. Vilcea) +++■ ajutat la linie de P. Badea şi O. Calagherovici (ambii din Braşov). „Trofeul Petschowschi“ (pentru public) . 9. La tineret-rezerve : Rapid — Farul 3—0 (0—0). Tradiţia nu s-a mai respectat şi publicul — pe o vreme aspră — a fost nevoit să asiste la un meci „cenuşiu“. Rapid s-a prezentat cu mult sub valoarea demonstrată în parti­da cu Dinamo. Iar constănţenii au răs­puns cam în aceeaşi manieră, adică jucînd şi ei alandala. Mai tot timpul, cei 22 de com­batanţi (plus înlocui­torii), cu puţine excep­ţii, parcă erau aşezaţi pe teren la întîmplare. Fazele curate, acţiunile spectaculoase au consti­tuit rarităţi. In prima repriză, giuleştenii, ob­sedanţi la un moment dat, au ţinut să cons­truiască totul pe partea dreaptă, însă Năstures­­cu, presupusul port­drapel al ofensivei bucureştene, n-a fost în zi bună, şi atac după atac se năruia în faţa unui modest Boţea, du­blat cu succes de Ma­reş sau Koszka. In pri­mele 45 de minute — cînd Rapidul a fost mai bun — doar 9 faze au fost demne de reţinut. Constantin ALEXE (Continuare In pag. a 3­ al REZULTATE TEHNICE Steaua — Dinamo Bacău 8—0 (2—0) Jiul — Crişul 2—1 (0-1) Rapid — Farul 1—0 (0—0) C.F.R. — Univ. Craiova 0—0 Politehnica —­ Dinamo Buc. 3—0 (1—0) A. S. Armata — „U“ Cluj 6—­ F. C. Argeş — Petrolul 3—0 (1—0) Steagul roşu — U.T.A. 1—0 (0-0) JOCURILE URMĂTOARE : Miercuri, 3 decembrie Rapid — Petrolul ; Univ. Craiova — Steaua ; F. C. Ar­geş — Dinamo Bucureşti. Duminică, 7 decembrie : Univ. Craiova — F. C. Ar­geş ; Farul — C.F.R. ; Crişul — Steaua ; U.T.A. — Poli­tehnica ; Dinamo Bacău — Rapid ; Petrolul — Steagul roşu ; Dinamo Bucureşti — A. S. Armata ; „U” Cluj — Jiul. CLASAMENTUL 13 7 4 2 21­-11 18 13 8 1 4 26—16 17 13 6 4 3 19—14 16 14 7 2 5 20—18 16 14 8 0 6 23—23 16 13 6 3 4 36—19 15 13 6 3 4 27—17 15 14 6 2 6 18—21 14 14 5 4 5 19—24 14 14 3 7 4 16—16 13 14 6 1 7 16—21 13 13 4 4 5 14—17 12 14 4 3 7 11—22 11 14 4 2 8 14—16 10 14 4 2 8 19—29 10 14 3 2 9 11—26 8 1. Rapid 2. Dinamo Buc. 3. Univ. Craiova 4. Jiul 5. Steagul roșu 6. Steaua 7. F. C. Argeș 8. U.T.A. 9. Dinamo Bacău 10. „U“ Cluj 11. Farul 12. Petrolul 13. C.F.R. 14. Politehnica 15. Crişul 16. A. S. Armata CAMPIONATUL NAŢIONAL De ŞAH Diferenţa se menţine aceeaşi bani ZIAR AL CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU EDULAȚIE RO €Â $1 SPORT Luni - c Decembrie 1960 România—Iugoslavia 3-2 (1-1, 0-0, 2-1) , MeT BRAŞOV, 30­­prin telefoni. Oaspeţii au intrat pe fleaţi hotărâţi să-ţi ia revanşa şi au practicat un joc evident su­perior primei întâlniri. Vervel­­or deosebite i s-a răspuns cu aceeaşi monedă de către e­­chipa noastră, astfel că pu­ţinii spectatori curajoşi — care s-au încumetat să în­frunte termometrul şi, mai ales, viscolul — au avut sa­tisfacţia de a fi martorii u­­nor reuşite momente de ho­chei, în special în repriza In­­tîi şi a treia, cu numeroase şi spectaculoase faze de gol, alternînd de la o poartă la alta. Hocheiştii iugoslavi au acţionat cu două linii, cele mai bune pe care le au, tri­­miţînd întotdeauna pe ghea­ţă prima lor garnitură în re­plica liniei noastre a treia. Dorinţa lor de a clştiga a fost evidentă, dar ea nu s-a putut materializa. Repriza a doua a marcat o scădere de ritm şi eficaci­tate pentru formaţia româ­nă, deoarece antrenorii No­­vacek şi Tiron, dorind să ro­deze întregul lot, au introdus pe teren şi jucătorii de re­zervă. Insuficient de încăl­ziţi, prea des schimbaţi — ceea ce afecta integrarea lor în ritmul partidei — aceştia n-au corespuns integral şi In repriza a treia s-a revenit la formaţia de bază care, for­­ţînd finalul, şi-a adjudecat victoria. A fost un joc fair, cu nu­mai două eliminări. Au mar­cat : Pană (min. 2 şi 52), I. Szabó (min. 50), respectiv Smaley (min. 18 — din of­said — şi 56). Au arbitrat cu scăpări J. Wycisk şi Z. Priminski (Polonia), Mihai BIR­A REZULTATUL MORAL portul are o pluralitate de finalităţi. Cea mai recunoscu­tă, mai căutată şi mai co­mentată pare să fie diferenţa cifrică, aceea care îi departa­jează pe competitori în cate­gorii existenţiale: învingători şi în­vinşi. Ideea succesului sportiv reprezintă o forţă animatorie, vitalizantă, este — la urma urmei — jarul ce hrăneşte armăsarii fermecaţi ai voinţei. Dar şi în această direcţie se cuvine să scrutăm, să supraveghem punctele de vedere, pentru a conferi judecăţilor un echilibru interior. Să ne gîndim ce este — în esenţă — un rezultat sportiv ? O realizare umană compusă din energie biologică, din talent, din calităţi şlefuite cu migală. După înfăptuirea ei, performanţa se desparte de individ, devenind auto­nomă, capătînd o existenţă proprie, asemenea unei cărţi finite care începe să existe separat de autorul ei. Cu ce rămîne, în schimb, performerul ? Ce urme vor fi reţinute, cu precădere, de spiritualitatea lui ? Este legitim să încercăm răspunsuri la aceste între­bări, deoarece sportul ar putea fi îm­pins spre o condiţie precară, dacă va reţine şi va absolutiza, cu timpul, nu­mai finalitatea rezultatului exterior, a performanţei cifrice. Mulţi s-au obişnuit să vadă aproape numai disputa cu adversarul, cu fracţiunile de timp şi de spaţiu, ignorînd — însă — lupta indi­vidului cu sine însuşi. Sportivii sînt şlefuiţi nu o dată după aceeaşi optică ciuntită. Deşi, lupta exterioară purtată de campion este dublată inevitabil de o înfruntare lăuntrică, tot atît de aspră, tot atît de drastică şi, prin aceasta, foarte apropiată de sublim. Ea se poartă între pereţii nevăzuţi ai eului, sub catapeteasma sufletelor şi finali­tatea ei s-ar putea înscrie în categoria REZULTATULUI MORAL. Ne raliem cu toată fervoarea la ideea sportului şi la spiritul său numai în măsura în care ele operează şi ca un tonic na­tural pentru dezvoltarea musculaturii virtuţii, după o metaforă împrumutată de la un spirit umanist. În conştiinţa societăţii noastre rezultatul moral este supravegheat continuu pe toate pla­nurile, cu un ochi dinăuntru, niciodată obosit. Circumscriind la zona sportului acest imperativ social, am dori ca mişcarea noastră sportivă să-l onoreze tot mai pregnant, urmărind, în toate articula­ţiile ei, obţinerea constantă şi a rezul­tatelor morale. Este o finalitate ce n-ar trebui omisă niciodată din previziunile celor ce construiesc traseele viitoarelor performanţe ale sportului românesc. Rezultatul moral şi performanţa exte­rioară trebuie să se subsumeze tot­deauna într-o realitate compactă. Tra­versarea grădinilor sportului ar trebui să se facă astfel încît, după ce se desparte de performanţă, campionul, devenit excampion, să păstreze pentru sine, călător în timp, rezultatul moral al anilor de încleştare cu limitele. Aceasta este, nutrim credinţa, o cale de accedere prin sport către umanitate. Romulus BALABAN .

Next