Sportul, ianuarie 1973 (Anul 29, nr. 7283-7310)

1973-01-04 / nr. 7283

Pag. a 2-a DE VORBĂ CU SPORTIVII, ÎNCEPUT PLANURI ŞI SPERANŢE PENTRU 1973 Ca la fiecare început de an — cînd toată lumea îşi planifică şi fi­xează ţelurile mai apropiate — sportivii, antrenorii şi activiştii sportivi şi-au îndreptat şi ei gîndurile spre marile competiţii aie lui '73 propunîndu-şi sa realizeze noi performanţe, care să întărească şi mai mult tradiţiile şi presti­giul sportiv al României. Ca de obicei, iată-ne în mijlocul acestor fruntaşi ai sportului nostru, consemnînd citeva dintre gîndurile lor : ARGENTINA MENIS (atletism) „Păcat că nu este o Olimpiadă şi în 1973 ! M-aş fi întors cu o me­dalie de aur... Aşa insă, fără J.O., nu-mi rămîne decît să lupt cu propriul meu record mondial şi cu Faina Melnik, adversara mea cea mai redutabilă. De altfel, sint decisă, să nu mai pierd acest record, cel puţin in 1973. Vreau să-l duc cît mai de­parte. Să nu zîmbiţi dacă voi vor­bi de 70 metri. Această graniţă este un fel de 1.90 m pentru să­ritura în înălţime femei. Nimeni nu o credea posibilă şi acum a rămas în urmă, prima sportivă care a atins-o şi a depăşit-o a fost o ro­mâncă, Iolanda Balaş. Eu îmi do­resc aceeaşi performanţă , vreau ca discul meu să zboare peste 70 de metri... sau măcar să-i atingă. Nu ştiu dacă îmi voi realiza gîndul foarte curînd, dar sper că se va întîmpla în 1973 !“ FLORIN GHEORGHIU (șah): „1972 mi-a adus calificarea la­­„interzonale­“, un vis mai vechi, pentru realizarea căruia m-am pre­gătit îndelung. Fireşte, această reu­şită mă angajează şi mai mult în faţa iubitorilor de şah din Româ­nia şi tocmai de aceea vreau ca în acest an să obţin performanţe su­perioare Marile turnee la care voi lua par­te — Ofense, Malaga, „Internaţio­nalele“ României şi Cupa Europei pe echipe, ca să le amintesc doar pe cele mai apropiate — sunt de­osebit de puternice, la startul lor aliniindu-se nume sonore ale şa­hului mondial, aşa incit va trebui să depun eforturi susţinute pentru a mă clasa printre fruntaşi. Principalele obiective pe care mi le-am propus pentru 1973 sunt ocu­parea unuia dintre primele patru locuri, împreună cu echipa Româ­niei, la Cupa Europei şi realizarea unui punctaj cît mai mare la „in­terzonare“. GHEORGHE GRUIA (handbal): „Ştiţi probabil că Steaua, echipa mea de club, nu şi-a permis nici un „respiro“ de la întreruperea campionatului intern. Ne-am an­trenat aproape zilnic, am efectuat turnee peste hotare — în cadrul cărora obiectivul a fost susţinerea cut mai multor jocuri — şi am tre­cut de sferturile de finală ale C.C.E. Cu toţii urmărim acelaşi scop : ciş­­tigarea unui nou titlu de campioni ai ţării şi cucerirea Cupei campio­nilor europeni, ediţia 1973. In urmă cu două ediţii acest trofeu ne-a scăpat printre degete, iar anul tre­cut nu am participat la întreceri, aşa că acum sîntem decişi să re­intrăm cu succes. Handbalul nos­tru masculin are nevoie de citeva victorii răsunătoare. Perioada de reîmprospătare a loturilor a tre­cut. E rîndul succeselor pe plan internaţional, a relansării tradiţi­ilor strălucite pe care le avem în această disciplină. Este şi dorinţa mea pentru anul abia început !” HORIA ISPAS (yachting): „La vîrsta de 12 ani am cucerit un titlu de campion balcanic şi am fost desemnat primul dintre spor­tivii români la această disciplină in obişnuitul clasament anual. A­­cestea s-au petrecut în... 1972. Ce planuri am pentru !73 ? Multe şi mari ! Doresc, în primul rînd, să-mi păstrez titlul cucerit la Balcaniadă, apoi să particip la cît mai multe competiţii internaţionale de anver­gură şi... să nu ies printre codaşi ! Am aflat că anul acesta federaţia de specialitate va primi în dotare şase ambarcaţiuni noi, de cea mai bună calitate. M-aş bucura tare mult dacă una mi-ar fi dată mie. Sînt sigur că m-ar stimula enorm şi că m-ar ajuta la realizarea unor noi performanţe. Tot pentru 1973 mi-am plănuit să atrag spre yach­ting mai mulţi colegi de clasă. Vreau să formăm împreună o „flo­tilă“ de pionieri. Ar fi prima din lume de acest fel...“ GHEORGHE ROŞCU (judo) „Pentru toţi judoka, 1973 înseam­nă o nouă ediţie a Campionatelor europene. Şi eu mă gîndesc tot la această mare întrecere, unde do­­resc să realizez un rezultat de va­loare. Aş putea spune că ţintesc unul dintre locurile fruntaşe. Dar sincer vorbind, vă destăinuiesc că visez o medalie şi dacă o visez în­seamnă că am să fac tot ce-mi stă în puteri pentru a o cuceri . Anul trecut promisesem să aduc judo-ului românesc prima medalie de aur într-o competiţie Interna­ţională. Nu ştiu cîţi credeau că am să reuşesc, cert este că am mun­cit enorm, am slăbit 11 kilograme ca să pot lupta la o categorie mai mică (în măsura în care catego­ria 93 kg poate fi numită... mică !), iar în luna decembrie am urcat pe cea mai înaltă treaptă a po­diumului de premiere la „Inter­naţionalele“ din Polonia. îmi ţi­nusem promisiunea“. VALERIU NETEDU (hochei): „Pentru mine anul care a tre­cut a constituit un mare succes, căci am debutat in echipa naţio­nală, îndeplinindu-mi astfel un vis la care nutreşte orice hocheist. Ştiu, însă, că nu selecţionarea şi debutul înseamnă totul şi mai ştiu că a avea în faţă un portar de talia colegului meu Dumitraş în­seamnă că foarte greu poţi deveni titular, aşa incit mă pregătesc cu un interes şi o asiduitate sporite pentru a merita să devin — în­­tr-un viitor mai apropiat sau mai depărtat — un portar de valoare, demn de toată încrederea. Anul a­­cesta va avea loc o nouă ediţie a Campionatelor mondiale, lucru care mă determină să privesc cu şi mai mare seriozitate antrenamentele, căci într-o competiţie de asemenea anvergură orice rezervă constituie un atu în plus pentru echipă.“ ANATOL GRINŢESCU (antrenorul lotului naţional de polo)­ „Am intrat în noul an cu gîndul la prima ediţie a Campionatului mondial de polo, programată în lu­na septembrie, în Iugoslavia. Echi­pa noastră reprezentativă, substan­ţial întinerită la finele anului 1972, va avea o sarcină mai dificilă de­cît aceea de a obţine performanţe înalte : trebuie să se formeze, să devină un team omogen, valoros şi redutabil, să acumuleze experien­ţă şi să se rodeze în marile com­petiţii internaţionale. Asta nu în­seamnă că pornim de la zero, sau că nu avem un obiectiv bine sta­bilit. Ţelul final pentru care ne pregătim sunt Jocurile Olimpice din 1976 şi sunt convins că, împreună cu noul meu coleg la cîrma „na­ţionalei“, Alexandru Szabó, voi re­uşi să imprim băieţilor un ritm de pregătire foarte susţinut şi o mare dorinţă de afirmare pe plan in­ternaţional. Dispunem­ de jucători tineri cu posibilităţi remarcabile şi, alături de ei, de „veterani“ va­loroşi, capabili să contribuie de­cisiv la sudarea mai rapidă a e­­chipei. Or, în această situaţie, cred că munca intensă ne va da posi­bilitatea să înregistrăm în timp o ascensiune pe plan mondial. Pen­tru C.M. nu pot da un pronostic — de regulă evit pronosticurile — dar esenţial pentru noi este să re­alizăm obiectivul propus : alcătui­rea unei echipe de perspectivă.” VICTOR MOCIANU (antrenor federal de canotaj) : „Cu 1973 începe, şi pentru ca­notaj, un nou ciclu olimpic, deci munca este luată de la cap, sub aproape toate aspectele ei. Noi am început procesul cel mai important — selecţia — aflat în această pe­rioadă în plină desfăşurare. Roa­dele le vom culege încă din pri­mul sezon competiţional intern şi tot de atunci ne vom îndrepta a­­tenţia spre elementele care promit. Dorim să promovăm un mare nu­măr de tineri în loturile reprezen­tative, iar lucrul acesta este posi­bil numai prin activitatea pe care antrenorii o depun cu sportivii lor la cluburi, în perioada de iarnă. Dincolo de aceste probleme, anul 1973 aduce o nouă ediţie a Cam­pionatelor europene, la care dorim să participăm cu garnitura com­pletă şi să reedităm performanţele de anul trecut. Avem canotori şi canotoare de valoare recunoscută, avem resurse şi posibilităţi foarte mari, aşa incit nu ne rămîne decît sâ aşteptăm confruntările interna­ţionale. Fireşte, muncind...” VASILE TEODOR (ciclism): „Se reia „Turul României“! După trei ani de întrerupere, în care noi, toţi cicliştii români, am aşteptat să rulăm din nou pe şoselele ţării, intrecîndu-ne cu alergători de eli­tă de pe tot mapamondul, cea mai dragă întrecere ne va reuni iarăşi la startul ei. Fireşte, spre această întrecere se îndreaptă şi cele mai mari speranţe ale mele. Vreau sa fac o cursă frumoasă, să simt căl­dura tricoului galben şi să reu­­­şesc împreună cu coechipierii mei o victorie pe echipe. Apoi, „Turul Franţei“ şi „Tour de l’Avenir“, ade­vărate campionate mondiale, ne vor capta atenţia şi ne vor determina la pregătiri intense, căci şi acolo vrem să obţinem rezultate de pres­tigiu.“ NICOLAE VIERU (secretar general al federaţiei de gimnastică): „Anul 1973 a început pentru noi prin cursurile de perfecţionare a antrenorilor, în cadrul cărora vor fi abordate probleme tehnico-me­­todice foarte moderne. La aceste cursuri au fost invitaţi şi doi an­trenori sovietici care ne vor îm­părtăşi din experienţa lor. Sub aspect competiţional, gîndurile noastre se îndreaptă spre Cam­pionatele europene de la care aş­teptăm o afirmare a gimnaştilor români la individual. Ne gîndim la Dan Grecu (pentru inele), Gheor­­ghe Păunescu (sol), Anca Grigoraş (bîrnă şi paralele), Ileana Coman (sărituri) şi Elena Ceampelea (sol), care pot ocupa poziţii fruntaşe la aceste aparate. Loturile naţionale şi-au început deja pregătirile şi, după felul în care se lucrează, sîn­tem convinşi că, anul 1973 va fi fructuos“. Declaraţii consemnate de Horia ALEXANDRESCU BIATLONIŞTII ROMÂNI AU Intr-o atmosferă care sugera mai curînd primăvară, la Poiana Braşov s-a disputat întîlnirea internaţională de biatlon dintre echipele României şi Italiei. Alegerea traseului, prin pădurea O­­rendi, şi construirea unei poteci de zăpadă, pentru intrarea şi ieşirea din poligon, au constituit greutăţi orga­nizatorice. Dar, cu mari eforturi, ar­bitrii s-au descurcat mai mult decît onorabil. A venit, apoi, rîndul schiorilor. Biatloniştii italieni, în garnitura com­pletă de la Sapporo, erau cunoscuţi schiorilor români ca nişte concurenţi ambiţioşi, temperamentali, bătăioşi şi echilibraţi în ambele componente ş­tir şi alergare pe schiuri. Ei s-au comportat bine în proba individuală, ocupind în ordine primele patru locuri prin Bertin, Astegiano, Iordan şi Clemenţi. Cei mai buni români au fost NT. Vestea şi I. Ţeposu, clasaţi pe locurile 5 şi 6. N. Cristoloveanu şi Gh. Gîrniţă au ocupat poziţiile 9 şi 10. Dacă concurenţilor români nu li se poate reproşa prea mult în ceea ce priveşte alergarea pe schiuri, în schimb au fost foarte slabi la tir, unde au acumulat — toţi patru — 30 min. de penalizare faţă de cele 15 min. realizate de adversarii lor. Faptul că se aflau într-o prea recentă conva­lescenţă, după gripă, ori că erau­­la primul concurs al sezonului, explică In întîlnirea cu Italia, CÎŞTIGAT DOAR ŞTAFETA numai parţial acest Insucces. In rest însă, se constată şi o insuficientă pregătire la trasul cu arma. Surprinzătoare, generată de o reac­ţie de orgoliu rănit, apare victoria din proba de ştafetă. Concurenţii ro­mâni, perfect mobilizaţi pentru con­curs, concentraţi, în special, asupra tragerii cu arma, au realizat victo­ria într-o manieră categorică. Deci­sivă a fost — paradoxal — tocmai proba de tir, în care cei patru ro­mâni au avut o singură tură de pe­nalizare, faţă de cele trei ale italie­nilor. Cu acest prilej, biatloniştii noştri au intrat în plin sezon competiţional. In urma comportării fluctuante din întîlnirea cu reprezentativa italiană, ei trebuie să desprindă toate învăţă­mintele ce decurg din această primă luare de contact internaţional. REZULTATE TEHNICE: individual: 1. W. Bertin (I) lh 10:52 (6 min. pen.); 2. G. Asteggiano (I) lh 11:52 (2 min. pen.) ; 3. L. Jordan (I) lh 12:07 (4 min. pen.) ;4. A. Clemenţi (I) lh 13:21 (3 min. pen.) ; 5. N. Vestea (R) lh 14:05 (5 min. pen.) ; 6. X. Ţeposu (R) lh 15:39 (7 min. pen.) ; ştafetă 4X7,5 km : 1. România I (Vestea, Cimpoia, Ţeposu, Gîrniţă) 2h 09:54 ; 2. Italia (Bertin, Asteggiano, Clemenţi, Jordan) 2h 11:57; 3. România II (Mîrza, Voicu, Cristoloveanu, Fontana) 2: 16:16. Mihai BIRA fftWSffiEWiiifcMEBfe AZI, LA TUŞNAD CEI MAI TINERI VITEZIŞTI INAUGUREAZĂ SEZONUL '73 Azi, pe inelul de gheaţă de pe lacul Ciucaş din Tuşnad începe primul concurs de patinaj viteză al noului an, tradiţionala compe­tiţie, „Cupa speranţelor“, rezerva­tă „alergătorilor“ pînă la 16 ani. Timp de trei zile, vor evolua la Tuşnad cei mai tineri şi înzestraţi patinatori din Braşov, Miercurea Ciuc, Sibiu, Cluj, Bucureşti şi Tg. Mureş. Probele clasice se vor dis­puta tot pe pista de 300 m, deoa­rece eforturile administraţiei bazei sportive din staţiune, de a mări cu 100 metri inelul de gheaţă, nu s-au materializat. Biroul Federaţiei române de pa­tinaj a stabilit datele de desfăşu­rare ale întrecerilor finale ale cam­pionatelor republicane — seniori, senioare, juniori, junioare şi co­pii : 16—21 ianuarie, la Tuşnad. Comisia tehnică a federaţiei de specialitate a alcătuit lotul ţării noastre care ne va reprezenta la concursul internaţional, „Cupa prie­tenia“, ce se va desfăşura, în prima parte a lunii viitoare, în Uniunea Sovietică. Selecţionerii au ţinut cont de evoluţia celor mai tineri patinatori la concursul inaugural, „Cupa 30 Decembrie“, ce a avut loc săptămâna trecută şi au inclus în lot pe următorii vitezişti : San­da Frum, Carmen Dragoman (Sc. sp Sibiu), Éva Szigeti, Livia Vassi (Sc. sp. M. Ciuc) şi Enikő Giu­ga (Mureşul Tg. Mureş) — la fete.­­* Focht (Dinamo Braşov), L. Lazăr (S.C. M. Ciuc), A. Demeter (Agro­nomia Cluj), Gh. Dumitrescu (Con­structorul Bucureşti) și M. Vrincea­­nu (Sc. sp. Sibiu). Sportul Nr. 7283 dl MII BUNI SPORTIVI Al CLUBURILOR îl­ ANUL 1972 DINAMO STEAGUL ROŞU BRAŞOV PETROLUL PLOIEŞTI Ivan Patzaichin şi — caiac-canoe stere Adamache — fotbal Carol Partoş — şah Nicolae Martinescu Lupte Vasile Sălăgean — atletism Elisabeta Turcu — gimnastică Argentina Menis şi atletism Ortwin Scheible — atletism Aurel Stoica — călărie Ion Ţiriac tenis Samoilă Tomos — schi Nicolae Ionescu — fotbal 1­an IV8* , Aurel Puiu­ și Cristu Vinătoru — popice rw Anexe . box Constantin Pescaru — auto Marian Grigoraș — haltere cu re­ciuri* * • Adam Krisbay — moto Mihai lonescu — fotbal Stefan Iunor — canotaj Const. Moldovan — lupte Dragoş Aldea — nataţie Gheorghe Novac — baschet Nicolae Pescaru — fotbal Gabriel Oană — atletism Cornel­iu fotbal Marin Olteanu — fotbal Const. Mandache — nataţie Cornel Peni­ - handbal Ion Kornuta - lupte Dinu Popescu — polo ŞCOALA SPORTIVA Nr. 1 BUCURESTI Vasile Teodor — ciclism SpoRT auB BACAU STEAUA Viorica Draga — scrimă . . Em. Dombrovschi — fotbal Adrian Horvath — înot Ilie Năstase tenis Aristide Ghiţă — fotbal Dan Nimu și Gheorghe Berceanu lupte Condurat Dinu — box Eugen Ghiţă — canotaj Roman Vartolomeu - caiac-canoe Adrian Popa _ lupte Cristian Nicolau - judo Gheorghe Gruia — handbal Gelu Constantineseu — handbal Carol Weiss — polo ^r°I. Gorbu ' atletism Felicia Durnea — gimnastică Emil Rebedea — volei Minai Jiu — scrima Victor Brenţiu — lupte Gheorghe Şchiopu — ciclism Ileana Gyulai scrimă Nicolae Voinea — handbal Ștefania Trandafir — gimnastică Gyula Bartha — volei . _ . . .. . . _ Gabriel Kicsid — handbal Ion Catargiu — fotbal Petica Buncea — scrimă Bujor Hălmăgeanui — fotbal Gabriela Trușcă — gimnastică Mihai Bocan — handbal FILMUL SPORTIV-IMPORTANT MIJLOC DE EDUCAŢIE ŞI PROPAGANDĂ Filmul a pătruns tot mai pro­fund printre mijloacele cele mai uzitate în lumea sportului pentru demonstrarea virtuţilor tehnice şi popularizarea frumus­eţilor diferi­telor ramuri sportive. Cea de a şaptea artă a permis afirmarea, şi pe această cale, în arena inter­naţională, a sportului românesc. Activitatea cinematografică lega­tă de acest domeniu al vieţii so­ciale s-a simţit, pînă la înfiinţarea în 1967 a „Comisiei film sportiv“, ca o prezenţă sporadică, datorată, în special, strădaniilor unor crea­tori pasionaţi de la studioul „Al. Sahia“. Avînd ca punct de plecare nece­sitatea de a contribui cît mai efi­cient la dezvoltarea sportului la noi în ţară, comisia şi-a structurat­­ munca pe patru direcţii principale : filme cu caracter istoric şi educa­tiv, tehnico-metodic, de popu­larizare destinate tineretului şi de popularizare în rîndul maselor de toate vîrstele. Apelîndu-se la regizori care şi-au cucerit o binemeritată reputaţie — Eugen Popică, Erwin Szekler, Eu­genia Guţu, Savel Stiopul, Andrei Blaier, Lucian Bratu, Florica Hei­ban, Octavian Ioniţă, Constantin Vaeni — producţia de filme spor­tive a cunoscut o tot mai mare dezvoltare şi sub aspect cantitativ, dar, în primul rînd, sub cel cali­tativ. Dintre cele 60 de filme realizate in răstimpul a numai 5 ani, multe au reuşit să se impună în cadrul unor festivaluri internaţionale, cu­cerind, în concurenţă cu pelicule din ţări cu o bogată tradiţie, multe locuri fruntaşe. De la Oberhausen • Numai in ultimii cinci ani s-au realizat 60 de filme cu tematică sportivă . Numeroase premii cucerite la festivalurile internaţionale ,x\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\ (R.F. a Germaniei) în 1968, cînd „Lecţia de educaţie fizică“ a fost distinsă cu menţiune, şi pînă în 1972, numărul filmelor premiate la Grenoble, Cortina d’Ampezzo, Budapesta, Kranj, Moscova, Reims a fost în continuă creştere. Astfel, „Lupta la semicerc“, „Zborul în alb“, „20 de secunde“, „Minivolei“, „De la 3 la 5 ani“ s-au aflat prin­tre cele mai apreciate de juriile internaţionale, fiind, în acelaşi timp, solicitate spre achiziţie de diverse ţări — Algeria, Tunisia, R.F. a Germaniei, Ungaria, Franţa, Anglia, Canada — considerîndu-se că au un conţinut tehnic şi educa­tiv deosebit, purtînd un vibrant mesaj despre sport. Dar, în afara preocupărilor pen­tru realizarea unor producţii cine­matografice de un bun nivel cali­tativ, s-a trecut la organizarea unor filmoteci, menite a fi nucleele de difuzare în întreaga ţară a fil­mului sportiv. Dotate cu întreaga bază materială necesară, centrele de la Cluj, Iaşi, Brăila, Braşov, Timişoara şi Bucureşti au consti­tuit în toţi aceşti ani puncte de lucru, capabile să pună la dispozi­ţia antrenorilor, instructorilor, pro­fesorilor de educaţie fizică, studen­ţilor de la facultăţile de speciali­tate un material documentar util. Trecînd în revistă realizările fil­mului românesc în anii socialismu­lui, nu se pot omite citeva pro­ducţii de importanţă majoră. Ne referim la „Sub steagul partidului“. ..Sportul în România“. ,.Fi­e din istoria sportului în România“, pe­licule care prezintă realizările miş­cării de educaţie fizică şi sport din ţara noastră în luminosul pătrat de veac Inexistentă în trecut, cinemato­grafia sportivă românească a cu­noscut în aceşti ani o dezvoltare impetuoasă. Este încă o dovadă ca sportului, ca mijloc de educaţie a oamenilor, cu multiple posibilităţi de a acţiona favorabil asupra tutu­ror cetăţenilor, de la tineri la vîrst­­nici, i se acordă de către partid şi stat importanţa cuvenită. Iar cei care slujesc sportul prin inter­mediul filmului, se străduiesc să facă acest lucru cu rezultate mereu mai bune. Emanuel FÂNTANEANU PĂŞIM ÎN NOUL AN CU AVÎNT TINERESC (Urm­are din pag. 1) său Niki şi-i spune : „Te rog să cîti­­gaţi Cupa­ţi campionatul, ţi să treceţi ţi de tulul al teilea al Cupei cupe­lor". Sărutările pe care i Ie oferă cu dărnicie, fiului şi nepotului, consti­tuie o dovadă că fraţii Dumitriu sînt de acord cu dorinţele micuţului Dorin. SUS, LA MUNTE... Nu ştim alţii cum sînt, dar noi, muntenii, cind spunem iarnă şi Anul Nou şi Revelion, ne gîndim întotdeau­na la troienele copilăriei, la oameni de zăpadă, gheţuş şi lunecări pe schiuri... Şi, dacă noul an nu i-a întimpinat pe schiori şi boberi cu zăpadă — căci despre ei vreau să spun cite ceva — s-au dus ei în întîmpinare, acolo unde îi poartă destinul de concurenţi. Astfel, boberii Panţuru, Panaitescu, Focşeneanu, Tancov şi Juncu au fă­cut revelionul in tren, indreptîndu-se spre Königsee (R.F.G.), unde, ince­pind din 2 ianuarie, au început an­trenamentele în vederea participării lor la „Cupa Naţiunilor“ şi în conti­nuare la campionatele europene de la Cervinia (Italia). Schiorii, dacă n-au avut obişnuitul alb imaculat în jur, în care se simt tine, au urcat sus la cabanele din munţi, unde zăpada a mai rămas păs­trată la „frigiderele“ iernii şi acolo au sărbătorit în decorul de care se simt legaţi sosirea noului an. O sin­gură excepţie, adică două de fapt. Dan Cristea şi Maria Cîmpeanu, am­bii campioni naţionali de schi pe a­­nul 1972, care au rămas în Braşov, cu părinţii, sărbătorind o logodnă anunţată din vară. Intermezzo scurt, în plin sezon, căci începind din 2 ianuarie Dan Cristea va lua startul la dificilele întreceri de schi cuprin­se în „Cupa Europei“. GÎNDURILE TINERILOR RUGBYŞTI Revelion în familia unui antrenor de rugby — Ion (Cornel) Munteanu de la Clubul sportiv şcolar... Decor adecvat, cu crengi de brad, becuri multicolore şi masă îmbelşugată. Lumea este veselă, destinsă, cu multe nădejdi în 1973. Antrenorul Munteanu nu face excepţie. — Aţi fost de curind în tabără, cu elevii dvs... — Da, la Malnaş, pentru o săptă­­mînă. O uşoară schimbare de climat pentru rugbyştii mei, foarte necesa­ră după un trimestru de muncă in­tensă, rodnică pentru cei mai mulţi. — Ce aţi făcut acolo, pe planul pregătirii sportive ? — Am căutat şi folosim fiecare zi a taberei pentru sporirea rezistenţei fizice- In rugby, aşi asemenea atu nu este de neglijat. Antrenorul Munteanu, cunoscut şi apreciat modelator de talente, are printre altele, la activ performanţa de a fi obţinut aproape de 10 ori titlul de campion naţional de juniori cu XV­Ie Clubului sportiv şcolar. — In 1973 echipa îşi va adăuga încă un titlu de cea mai bună formaţie de juniori din ţară ? — Nu, anul acesta o asemenea per­formanţă este mai greu de realizat... Lotul trece printr-o prefacere, mulţi sportivi — absolvind liceul — s-au transferat la alte cluburi. Cu tinerii promovaţi în toamnă încerc acum să reomogenizez lotul. Este o operaţie de durată, care cere în primul rînd răb­dare. Dar, anul viitor, cine ştie... Fiindcă, în primăvară, România va fi gazda ediţiei 1973 a turneului din cadrul „Cupei naţiunilor FIRA“ la rugby, îi solicităm antrenorului Mun­­teanu un pronostic cu privire la şan­sele noastre. Remarc optimismul său : — Nu-i uşor, desigur, să ciştigi un asemenea turneu. Dar cînd vii după un frumos succes In deplasare (n.n. anul trecut, la Roma, România a fost cîştigătoarea turneului), ei bine, ai toate şansele să îl reeditezi. Nu du­cem lipsă nici de elemente de valoare şi nici de antrenori care să asigure lotului o foarte bună pregătire. — Apropo de antrenori : ce impre­sie vă lasă quartetul Denischi-Carna­­bol-Vizitiu-Doiciu ? — Sunt patru tehnicieni foarte do­taţi, cu rezultate remarcabile, fiecare în parte, şi la echipele respective şi la lotul cadeţilor. Nu văd cum din efortul lor colectiv, sincer şi nepre­cupeţit, să nu rezulte o pregătire a lotului la nivelul a ceea ce dorim cu toţii : ca România să poată alinia în turneul de la Bucureşti, o echipă re­dutabilă, solidă pe toate comparti­mentele, cu o netă personalitate în joc. — Deci, să aşteptăm cu nădejdi turneul din aprilie. — Evident ! DOUĂ NUNŢI CLUJENE Din mapa cu adresele Revelionu­lui trag una la întîmplare şi citesc : restaurantul „Gambrinus“. Alerg, înăuntru — nuntă mare. Mire : o cu­noştinţă mai veche ex „U“-istul Stăn­­cel, azi jucător la Minerul Baia Mare, echipă care pregăteşte asaltul spre prima divizie. Susţinători de bază : foştii coechipieri de la „U“, printre care Ştefan, Solomon şi Uifăleanu. Când orologiul bate ora­ş şi întreaga sală e cuprinsă de frenezie, prin clin­chetul de pahare se descifrează şi urări pentru „U“, formaţie care în 1972 a cunoscut piscul şi depresiunea primei divizii. Dorinţa unanimă : re­găsirea drumului spre... „înalta so­cietate“. Pînă atunci, însă, „noroc şi la mulţi ani !“ — după generoasele legi ale tinereţii şi Revelionului, legi pe care reprezentanţii clubului semi­centenar le-au deprins de la înain­taşii care susţineau că „U“ s-a năs­cut şi trăieşte din voinţă, cintec şi elan. Pentru „U“ şi mesagerii lui s-a mai toastat la o nuntă : cea a baschetba­listului Matei Rührig. Principala do­rinţă ce-a răzbit din animata tabără a „giganţilor“ a fost „locul II", reali­zare pentru împlinirea căreia „tre­buie mai întîi să te montezi“ — după cum spunea fericitul mire. Aşa că, fiecare pahar închinat de sărbători trebuie să cuprindă şi leit-motivul „pentru... Cupa cupelor“ — sfătuia el, sorbind cu voluptate din paharul care a şi văzut conturată silueta mult doritului trofeu. ...Ceasul a trecut de miezul nopţii. Formez 12181 şi aştept. Cînd vocea de la celălalt capăt al firului răs­punde : „Casa Si­lai", mă recomand, şi întreb unde îşi, petrece Revelionul finalista de la München. — La telefon sint chiar eu, Ileana. — N-ai... „evadat“ ? — îmi place să fac revelioanele în familie. Mai ales că in timpul anu­lui sint destul de mult plecată de acasă. — Ce întîmplare de-a lui ’72 ai încercat să „îneci“ in paharul băut la răscrucea anilor ? — N-a fost o întîmplare, ci o idee, că lumea a început să mă uite. De aceea, pentru 1973 mi-am propus un nou record la 800 m sau 1 500 m, pro­ba de care mă apropii din ce în ce mai convingător. — Succes, şi la mulţi ani ! Nuşo DEMIAN INSTANTANEE GĂLĂJENE A fost destul de dificil să ne ale­gem „subiectele“ reportajului nos­tru, deoarece majoritatea sportivilor gălăţeni au sărbătorit Anul Nou în familie. Şi totuşi... Căpitanul echipei de hochei Dună­rea Galaţi, Octavian Corduban, îm­preună cu soţia sa Ana, au fost vă­dit surprinşi de vizita noastră noc­turnă. Invitaţii lor, colegii de echipă Sorin Ciobotaru, Ion Bălăneanu, Ste­lian Rusu veniseră de mult şi, în momentul intrării noastre, tocmai degustau un excelent vin de Cotnari. După urările de rigoare, i-am rugat pe hocheiştii gălăţeni să ne răspun­dă la tradiţionala întrebare : „Ce sa­tisfacţii v-a adus anul trecut şi ce ginduri nutriţi pentru anul care so­seşte ?“ Notăm, dintre răspunsuri... Corduban : „Calificarea în prima se­rie a campionatului şi promovarea examenului de antrenor. Aş vrea, de asemenea, ca din cadrul grupei de copii pe care o conduc să scot la lu­mină trei-patru talente“ . Ciobotaru : „Să termin cu bine cursurile Facul­tăţii de filologie din Bucureşti, iar pe linie de sport să contribui ca Du­nărea Galaţi să aibă un cuvînt mai gr­eu de spus în viitoarele întreceri. Avem o echipă de mare perspec­tivă . Miezul nopţii ne-a găsit în com­pania apreciatului cavaler al fluieru­lui, medicul Grigore Bîrsan. — Cum a fost, doctore, 1972 ? — Un an plin de satisfacţii pe am­bele planuri : profesional şi... de ar­bitraj. Aştept de la noul an — fără falsă modestie — confirmarea valorii prin care pot ajunge pe lista F.I.F.A. Nu am scăpat ocazia, fireşte, să iau o scurtă declaraţie şi soţiei doctoru­lui, Helga, maestră a sportului, în prezent profesoară la Liceul Pedago­gic . „Sunt fericită că în anul care a trecut arbitrul Birsan nu mi-a mai oferit ocazia să întilnesc oameni care să mă privească ironic sau chiar com­pătimitor ★ In sfîrşit, mult după miezul nopţii, l-am găsit şi pe boxerul Vasile Lehă­­duş, care îşi petrecea revelionul îm­preună cu familia. Notăm primele ginduri din 1973 : „Aş vrea, în pri­mul rînd, să mulţumesc antrenorului emerit Petre Mihai pentru încrederea acordată, ştiut fiind că el m-a readus pe linia de plutire. A fost un an de muncă grea, în scopul reafirmării mele. Anul acesta nu voi precupeţi nici un efort pentru a da maestrului meu şi spectatorilor gălăţeni satisfac­ţia cuceririi titlului de campion , abia aştept să mă intîlnesc cu Alexe I — şi selecţionarea în prima echipă a ţării“. T. SIRIOPOL, — coresp. judeţean O cupă de şam­panie cu soţii Mona şi Nicolae Navasari. Dacă in decursul unui an ai împărţit atitea bucurii şi decepţii Împreună, poate ca tocmai in cea mai frumoasă noapte, cea de revelion, să nu fi de ce in vacanţa de iarnă atloţii juniori din lotul reprezentativ şi-au „Noroc şi mulţi ani fericiţi“ — urează mirilor Doina şi Matei Rührig „pivoţii“ Horia Demian, Gheorghe Oczelak, antrenorul Vasile Gelerin. Foto : Marta APOR — Cluj in multe concursuri de atletism, de laolaltă cu colegii de echipă ? Iată dat din nou intilnire la Predeal Foto I Dragos NEAGU

Next