Sportul, mai 1976 (Anul 32, nr. 8267-8288)

1976-05-01 / nr. 8267

După Campionatele europene de lupte libere REPREZENTANŢII NOŞTRI TREBUIE SAŞI SPOREASCĂ EFORTURILE PENTRU JOCURILE OLIMPICE La cea de a XIX-a ediţie a Campionatelor eu­ropene de lupte libere sportivii ro­mâni, deşi prezenţi numai la 8 din cele 10 categorii de greutate, au avut o comportare re­marcabilă. Ei au reuşit să cucereas­că un titlu conti­nental (L. Simon — cat. +100 kg), două medalii de argint (P. Coman — 62 kg, M. Pîr­­călabu — 74 kg), o alta de bronz (S. Morcov — 90 kg), iar trei dintre ceilalţi luptători români s-au clasat pe locuri fruntaşe : G. Anghel — 57 kg, V. Iorga — 82 kg, pe locul IV şi I. Arapu — 52 kg pe locul V. Doar tî­­nărul debutant A. Renţea (48 kg), accidentindu-se în primul meci, nu a putut să-şi încerce în continuare şansele. Indiscu­tabil, bilanţul realizat de repre­zentanţii ţării noastre la această ediţie, ultima şi cea mai im­portantă înaintea J.O., constituie un succes apreciabil. Ei au luptat cu multă dîrzenie, ini­ţiind numeroase atacuri şi fi­­nalizînd cu îndemînare proce­dee tehnice de mare eficacitate. Aşezăm în prim-plan faptul că patru dintre reprezentanţii ţării noastre, G. Anghel, P. Coman, S. Morcov şi L. Simon au reu­şit să iasă învingători înainte de limită în faţa redutabililor sportivi bulgari de la categoriile respective, printre care I. Ian­­kov (62 kg) — de două ori campion european (1973, 1975) şi M. Ghercev (90 kg) — me­dalie de bronz la C.M. 1975. Alte preţioase victorii le-au realizat sportivii noştri în par­tide cu adversari valoroşi din R.D. Germană, Ungaria şi Tur­cia. L. Simon a dispus de fc.wwwwwwwwwwwwwWWWWWWWWWWWWV J. Balla (Ungaria), de care fu­­sese învins net anul trecut, iar G. Anghel a obţinut victoria în faţa lui H. Brukert (R.D.G.) — medaliat la C.E. şi C.M. din 1974. Nu de puţine ori luptă­torii români au reuşit, în urma unor considerabile eforturi, să întoarcă rezultatele in favoarea lor cînd aproape nimeni nu se mai aştepta. Desigur, antrenorii Ion Crîsnic, Ion Vascal-Po­­povici, Gheorghe Şuteu, Ion Bă­­trîn ş.a. au depus multe şi în­sufleţite eforturi , pentru a-i pregăti pe sportivii români ali­niaţi la această competiţie. în Europa însă, după cum se ştie, cîteva ţări dispun de re­prezentanţi valoroşi la­­ acest stil, sportivi care se numără cu regularitate printre protagonişti la J.O. şi C.M. Ne referim în­deosebi la luptători din U.R.S.S., Bulgaria, România, Ungaria, R.D. Germană, R.F. Germania şi Turcia. Dar, in competiţia pentru titlurile şi medaliile olimpice se înscriu cu aspiraţii justificate şi sportivi din Japo­nia, R.P. Mongolă, Iran, R.P.D. Coreeană şi S.U.A. Este de re­ţinut şi faptul că la unele ca­tegorii n-au participat cei mai reprezentativi luptători. în acest context trebuie să judecăm re­­zultatele sportivilor români şi mai ales perspectivele la Mont­real. Aproape toate succesele luptătorilor români au fost ob­ţinute în tururile eliminatorii. Cînd au ajuns însă în turneele finale, n-au mai avut resursele necesare pentru evoluţii asemă­nătoare deşi, în majoritate, ei nu intilneau adversari deosebit de valoroşi. Se aştepta cu în­dreptăţire o comportare mai bună din partea lui V. Iorga, mai ales după ce trecuse de trei adversari redutabili. Dar inter­venţia chirurgicală de la mij­locul lunii decembrie a anului trecut, care l-a obligat la re­intrarea in arena competiţională doar cu două luni in urmă, s-a resimţit tot mai mult după fiecare partidă, in cele din urmă el ieşind din cursa pentru o medalie. In ceea ce-1 priveste pe I Arapu, după opinia noas­tră nu poate să facă fată decit la o repriză sau cel mult două. Am reaminti numai că in cel de al treilea meci, cu tinărul R. Hofman (R.D.G.) avea înain­tea ultimului rând un aprecia­bil avantaj de puncte (9—2), după care a fost egalat şi apoi învins prin tuş ! Rezumând, putem aprecia că majoritatea luptătorilor români prezenţi la europenele de la Leningrad şi-au cîştigat dreptul de a-şi încerca şansele la Montreal. Avem convingerea că ei vor face totul pentru a se pregăti cu maximă intensitate incit la J.O. să se prezinte cit mai bine. Costin CHIRIAC Ladislau Simon, campionul „greilor" I DIN AGENDA COMPETITIONALA | I A LUNII MAI I t . ti £ • Pol­oiştii români continuă seria testelor în toată luna mai. Intre ^ ^ 4 si 9 ale lunii ei vor juca la Cluj-Napoca in compania redutabi- ^ ^ lelor formaţii ale U.R.S.S., Ungariei, Cubei, precum şi impo- ^ & triva formaţiilor Australiei si Bulgariei, in perioada 16—18 se ^ E vor deplasa in Italia pentru un alt turneu, iar intre 26 si 30 ^ mai vor lua parte la Budapesta la ,,Cupa Hungaria“. ^ • Ce rezervă luna mai atleţilor fruntaşi ? în ziua de 3. la ^ ^ Atena, un patrulater al demifondiştilor si fondiştilor din Anglia, g & Belgia, Grecia şi România, iar în zilele de 15 şi 16 mai, tradiţio- ^ nalele ,,Campionate internaţionale“ ale ţării noastre. ^ • Noi starturi ale schitiştilor, caiaciştilor şi canoiştilor români: ^ 1, 15—16 mai Regata Pancearevo, 29—30 mai Regata Moscova şi ^ Regata Duisburg pentru canotajul academic, 13—15 mai Regata 0 g Snagov pentru caiac-canoe. ^ 0 • Intre 8 și 24 mai echipa de ciclism a României va fi prezentă ^ ^ la tradiţionala competiţie rutieră „Cursa Păcii“ ce se va desfăşura ^ g anul acesta pe traseul Praga—Varşovia—Berlin. ^ t ^\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\^^^^ ÎNTRE TURUL MEDITERANEAN“ ȘI „CURSA PĂCII“ A S-a ediție a „Turului Me­diteranean“ s-a încheiat dumi­nică la Antalya cu victoria for­­mației reprezentative a Româ­niei. Firește, la nivelul actual al sportului nostru cu pedale, succesul obținut în Turcia este de natură să ne bucure. Cele 7 echipe naţionale (Turcia A, B şi tineret, R.F. Germania, Iran, Libia şi R.A. Egipt) pe care sportivii noştri le-au întrecut nu au o valoare confirmată, dar majoritatea celor peste 40 de rutieri turci se aflau pe un tra­seu cunoscut şi in condiţii cli­materice (a fost foarte cald pentru această perioadă) care le sunt familiare. Apoi, echipa Ro­mâniei susţinea cu acest pri­lej primul său test peste ho­tare din sezonul actual. Ciştigind trei etape (prin Vasile Teodor) şi clasindu-şi 4 din cei 6 componenţi în prime­le 10 locuri (II — V. Teodor, III — Z. Cojocaru, VI — E. Dul­gheru­, VII — M. Romaşcanu), lotul nostru pentru „Cursa Pă­cii“ ne-a demonstrat că are un nivel satisfăcător de pregătire. Dacă condiţiile meteorologice improprii din „Cupa Voinţa“ (coroborate cu oboseala unui voiaj de 20 de ore intre sosirea la Antalya şi startul de la Bucureşti) nu vor fi diminuat prea mult resursele fizice ale sportivilor noştri, atunci ne pu­tem aştepta la o compor­tare superioară celei din anii trecuţi in cursa Praga—Varşovia —Berlin. Echipa actuală, care a cîştigat „Turul Mediteranean“ se bazează pe experienţa şi am­biţia lui Vasile Teodor, pe ta­lentul lui Mircea Romaşcanu, pe forţa lui Valentin Ilie, pe posibilităţile dovedite in etapele de munte de Ion Cojocaru şi Eugen Dulgheru, pe dorinţa de afirmare a lui Teodor Drăgan. Fireşte, „Cursa Păcii" este o competiţie extrem de grea, cu o participare de elită. Ar fi riscant să credem că cei 6 ru­tieri români vor conta in bă­tălia pentru un loc pe podium. Dar vor putea, desigur, să în­cerce. Chiar dacă in final nu vor reuşi să-şi împlinească in­tegral dorinţele, au realmente posibilitatea să se claseze intre primele 6 formaţii, iar la indi­vidual să joace un rol activ. Este şi ceea ce le pretindem. Adică un pas înainte pe dru­mul reafirmării valorii sportu­lui cu pedale românesc, H. N. CONFIRMĂRI Ale „VITEZIŞTILOR“ LA BALCANIADA DE TIR Cei prezenţi la întrecerile Balcaniadei de tir de la Sofia — ediţia 1976 — ar răspunde la o eventuală întrebare că mo­mentul cel mai emoţionant al întregii reuniuni a fost evo­luţia pistolarilor noştri vite­­zişti. Dacă după primele 30 de focuri, Corneliu Ion se afla cu 297 p după Stan Marin — 299 p şi Alexandru Gered — 298 p,­in ziua următoare cam­pionul nostru, realizatorul ce­lor „600 din 600“ de la Bucu­reşti, a susţinut din nou un adevărat recital. Corneliu Ion a polarizat atenţia tuturor în încercarea sa de a remonta di­ferenţa. Au urmat serii lungi de decari. Exact în centrul si­luetelor. Adică a urmat o de­monstraţie a ceea ce poate să însemne spectacol — da, spec­tacol ! — în tir, adică intr-un sport în general nespectacular. Corneliu a demonstrat pe po­ligonul de la Sofia ce poate în­semna nu atit o întrecere cu partenerii de concurs, cit, in primul rînd, cu el însuşi, cu propriii săi nervi, cu tremurul imperceptibil al braţului, cu li­mitele performanţei sportive. Cu 299 p in seria a doua, spor­tivul de la Steaua a adus e­­chipei noastre al patrulea ti­tlu balcanic. Am insistat asupra acestei i­­magini nu atit pentru a aduce laudele cuvenite unui mare sportiv ci, în primul rînd, pen­tru a consemna, o dată in plus, faptul că în proba de pistol viteză valoarea trăgători­lor români a primit la Sofia o nouă confirmare. Corneliu Ion, Marin Stan, Virgil Atanasiu au fost primii trei clasaţi la indi­vidual. Dar un fapt şi mai semnificativ ni se pare a fi noul record pe echipe (superior cu 1 p recordului mondial) realizat cu acelaşi prilej: 2371 (v.r. 2370 p, stabilit în 1975). Un progres lent, la prima ve­dere, dar numai cei avizaţi ştiu ce efort este adesea necesar pentru un singur punct in plus... In cert progres se afla şi specialiştii de la pistol liber. E adevărat că ei n-au obţinut nici un titlu, cedîndu-le pe am­bele (individual şi pe echipe) trăgătorilor bulgari, favoriţii probei. Dar, prin spulberarea celui mai vechi record national, pe echipe (2187 p, realizat in 1962 !) cu 22 de puncte (n.r. — 2209), D. Iuga, L. Stan, L. Pop si D. Ciobanu ne-au oferit un semn sigur că, la rîndul lor, „sprintează“ in corpore, spre nivele valorice superioare. Deși n-au strălucit de astă dată,­aducindu-ne doar un ti­tlu balcanic, fetele noastre au arătat că în orice concurs, chiar cînd nu sunt în cea mai bună formă, rămîn o forţă de care trebuie să se ţină seamă. Deoarece, iată, cu rezultate pe care le considerăm mai slabe faţă de posibilităţile lor gene­ral­e, ele s-au situat, de pildă în proba de puşcă 10 m pe locurile 2 (Mariana Feodor), 3 (Dumitru Matei) şi 5 (Vero­nica Tripşa — autoarea recon­fortantei victorii din proba de puşcă standard, 3X20 m). La capitolul tirului feminin trebuie remarcată evoluţia Evei Oláh, mai ales la proba de puşcă 10 m (aer comprimat) juniori, pe care a şi cîştigat-o. In întrecerea cu juniorii de la categoria sa de virstă, campi­oana europeană a probei a de­monstrat că ar putea urma cu succes exemplul binecunoscu­telor Desanka Pesut (Iugosla­via), Ana Pelova şi Nonka Sa­­farova (Bulgaria). Adică să smulgă băieţilor medalii. Chiar de aur ! — Radu TIMOFTE SPRE O ECHIPĂ COMPLETĂ ® Boxerii titulari desemnaţi la 7 categorii ® Incertitudini la semimuscă, muscă, cocoş şi pană ® Meciuri de verificare publică In condiţiile unei excepţionale competiţii internaţionale — cum a fost turneul „Centura de aur“ de la Bucureşti — ne-am pu­tut edifica asupra potenţialului de moment al elitei boxului nostru. Timp de o săptămînă (şi nu numai în ziua finalelor !) am avut ocazia, alături de cei 50 000 de spectatori şi odată cu experţii, să verificăm forma sportivă a pugiliştilor fruntaşi, precum şi gradul de creştere valorică a fiecăruia în parte. La o apreciere obiectivă ne dă dreptul tocmai tăria compe­tiţiei in care pugiliştii români au fost adesea confruntaţi cu adversari faimoşi, unii dintre redutabilii puncheuri ai lumii boxului amator. Nu e uşor să ai in faţă, in ring, reprezen­tanţi ai celebrei şcoli pugilis­­tice cubaneze, nici pe abilele şi agilele elemente de excepţie din R.P.D. Coreeană, precum nici pe excelenţii venezuelani sau pe sportivii africani şi din zona mediteraneană. In întilni­­rile directe cu aceştia, în ma­joritatea cazurilor boxerii ro­mâni au făcut cinste şcolii că­reia ii aparţin, confirmind prin cele 7 victorii finale renumele obţinut şi apărat de atitea ori pe continentul european. Ambianţa generală şi valoa­rea turneului au fost evocate tocmai pentru a sublinia fap­tul că şi atunci cînd au fost întrecuţi sportivii români s-au aflat intr-o companie care-i onorează. Să ne gîndim doar la Ciu En­zo, Genovevo Gri­­nan sau Ernesto Sanchez pe care, cu siguranţă, ii vom re­­întilni în preajma podiumului olimpic de la Montreal ! Pentru boxul românesc, de data aceasta, turneul „Centura de aur“ dobîndea o calitate în plus, el urmînd să îngăduie o hotărîtoare trecere în revistă a candidaţilor noştri olimpici. In acest scop, zilele trecute s-au întrunit specialiştii federaţiei cu sarcina de a desemna titularii. Faptul că pînă şi aceştia ezită încă înaintea luării unei decizii pentru primele patru categorii de greutate arată nu nehotărî­­rea selecţionerilor, cit mai ales concurenta existentă in această zonă. Pe cine să alegi, de pildă, la semimuscă, între Remus Cozma (învingătorul cubanezului Jesus Ramos), mai puţin experimenta­tul Teofil Ghinea şi tempera­mentalul Alexandru Turei ? Fără a mai vorbi de enorma di­ficultate în selecţie pe care o ridică trio-ul de la categoria muscă , cîştigătorul competiţiei brăileanul Niţă Robu, aflat in progres, campionul ţării Fa­­redin Ibrahim (învingătorul campionului Jocurilor Paname­ricane, cubanezul Ramon Du­­valon) sau fostul campion eu­ropean Constantin Gruescu ? Dacă la categoria cocoş ru­tina gălăţeanului Mircea Tone va prevala, probabil, in faţa tinereţii lui Ion Lungu (în­vins greu de campionul cuba­nez Adolfo Horta), lupta ră­­mîne deschisă la categoria pa­nă, unde s-a creat o situaţie specială. In ciuda severelor in­fringed suferite, succesiv, de Gabriel Pometcu şi de Gheor­­ghe Ciochină, trebuie ţinut sea­ma de faptul că ei au intilnit un adversar cu totul ieşit din comun (cubanezul Grinan), dar căruia puteau să-i facă faţă cu o mai atentă pregătire tac­tică, aşa cum s-a văzut în mod clar mai ales în primele două reprize ale meciului pierdut prin imprudenţă de Ciochină. Ambii candidaţi la această ca­tegorie merită stima noastră pentru valoarea lor. In toate aceste situaţii tehni­cienii au hotărit să găsească soluţia prin meciuri publice de selecţie, în urma cărora se vor decide titularii. începi­nd de la semiuşoară, fiecare categorie are înscris in dreptul ei cite un singur nu­me : Simion Cuţov (semiuşoa­­ră), Calistrat Cuţov (uşoară), Victor Zilberman (semimijlocie), Vasile Didea (mijlocie mică), Alec Năstac (mijlocie), Costică Dali­noi­u (semigrea) şi Mircea Simon (grea). Dintre aceştia, o impresie deosebită a lăsat „greul“ Mircea Simon care a dovedit — pentru prima oară — că este capabil să susţină un meci în ritm infernal, bazin­­du-se în special pe mijloacele sale defensive şi punctind în momentele de angajament de­cisiv. Fireşte că valoarea lui va creşte odată cu ameliorarea mobilităţii în ring. Fraţii Cuţov rămin aceiaşi sportivi valoroşi, pe care se poate conta în orice competiţie de amploare. O sur­priză plăcută a oferit Vasile Didea (învingătorul lui Luis Fe­lipe Martinez, înlocuitorului ce­lebrului Rolando Garbey in lo­tul olimpic al Cubei). După ac­cidentări, Victor Zilberman şi Alec Năstac vor găsi fără îndo­ială calea spre desăvîrşirea for­mei lor sportive. Cel mai mult are de muncit, însă, în perioa­da care a mai rămas pină la J.O., semigreul Costică Dafi­­noiu, ale cărui calităţi naturale trebuie completate cu elemente tehnice. Prezenţa unei echipe complete de boxeri români la Montreal ne dă, de pe acum, speranţa în reuşite la care şcoala pugilis­­tică românească are dreptul pe temeiul performantelor sale an­terioare. Victor BANCIULESCU Paul IOVAN Schimburi de lovituri in partida „greilor" Mircea Simon (dreapta) Si Angel Milian (Cuba) Foto : Sigmund BAKCSY

Next