Sportul, ianuarie 1980 (Anul 36, nr. 9363-9386)

1980-01-04 / nr. 9363

PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITI VA I ZIAR AL CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU EDUCATIE FIZICA SI SPORT­­ ANUL XXXVI - Nr. 9363 |­4 PAGINI - 30 BANI ! Vineri 4 ianuarie 1980 ­i ÎMBUNĂTĂŢIRE A PREGĂTIRII FIZICE ŞI A TEHNICII - ROADELE PRIMEI ETAPE DE PREGĂTIRE A HOCHEIŞTILOR FRUNTAŞI Interviu cu antrenorul principal al lotului olimpic de hochei, ŞTEFAN IONESCU Odată cu ultimul meci, cel de la Baken (Suedia), al tur­neului scandinav susţinut de lotul nostru reprezentativ de hochei, s-a terminat şi una dintre cele mai importante e­­tape de pregătire a hocheişti­­lor noştri fruntaşi în vederea participării la Jocurile Olimpi­ce de la Lake Placid. Apre­cierea că este vorba într-ade­­văr de o etapă foarte impor­tantă trebuie legată de faptul că ea a fost cea mai lungă din­tre ele, cu acest prilej punîn­­du-se, de fapt, bazele de pre­gătire fizică (mai ales), tehnică şi tactică. La capătul acestei perioade de muncă, adică la puţine zile după întoarcerea lotului nos­tru reprezentativ acasă, am purtat o discuţie cu antrenorul principal al echipei, Ştefan Ionescu, referitoare la roadele antrenamentelor desfăşurate şi la perspectivele echipei noastre reprezentative. __ Cum caracterizaţi această primă etapă de pregătire ? — Foarte utilă şi încheiată cu roade îmbucurătoare. Mă refer la faptul că nefiind pre­saţi de un obiectiv apropiat, am putut lucra în linişte, cu spor. Am realizat un cert pro­gres pe linia îmbunătăţirii pre­gătirii fizice. Un argument în sprijinul afirmaţiei mele îl constituie faptul că deşi in cadrul turneului recent înche­iat am străbătut peste 2000 de km în condiţii atmosferice de­osebit de grele, am disputat 6 jocuri cu adversari puternici şi nu am pierdut nici una din aceste confruntări. A fost un Călin ANTONESCU (Continuare in pag. a 4-a) CRAIOVA-O PEPINIERĂ A HANDBALULUI NOSTRU Desigur, admiratorului­­ din tribună al spectacolului hand­balistic, numele de Vladimir Cojocaru­ nu-i va spune altceva decit că acesta este imul din­tre cei mai buni arbitri ro­mâni. Cind crainicul sălii a­­nunţă că Vladimir Cojocaru (de obicei fâcînd pereche cu Ior­­dache Mihăilescu) „fluieră" un meci, jucătorii şi, deopotrivă spectatorii, ştiu că litera şi spiritul regulamentului vor fi respectate întocmai. Reporterul a avut prilejul să-l cunoască pe arbitrul craiovean la el acasă. Aici, in Bănie, Vladi­mir Cojocaru este, pe rînd, un reputat economist la marea în­treprindere „Electroputere“ şi antrenor al echipei de băieţi. Tot din pasiunea pentru hand­bal instruieşte echipa de fete a asociaţiei „Voinţa“. Dar cel mai notabil randa­ment al său s-a concretizat­­ în calitatea ce­ o deţine de a­­proape 20 de ani, de preşedin­te al comisiei de handbal a C.J.E.F.S. Dolj , în înfiinţa­rea, oriunde a fost posibil, a cite unui nucleu de handbal, împreună, un mănunchi destul de bogat de activişti obşteşti, de profesori de educaţie fizică (Mircea Paşec, Gheorghe Zbo­­ra, Ion Cioboiu, Mihai Constan­­tinescu, Iorgus Ciumanis, Gheorghe Coman) a reuşit să facă să se vorbească despre handbalul craiovean, la început ca activitate de masă (1 200 de sportivi legitimaţi, 77 de sec­ţii afiliate, aproape 100 de ar­bitri activi, 18 terenuri omo­logate în municipiul Craiova, 32 de terenuri simple în ju­deţ), apoi ca sport de perfor­manţă. Referindu-ne la acest din urmă aspect, reamintim că Universitatea Craiova (care a­­cum activează în eşalonul va­loric secund) face eforturi să reintre în Divizia A. Dar pepiniera de handbalişti şi handbaliste — lucru absolut firesc — se află la Clubul sportiv şcolar din Craiova. Pre­şedintele acestei unităţi de per­formanţă, profesorul Constantin Chinoiu, antrenorii echipelor clubului, Gheorghe Zbora şi Ion GAVRILESCU (Continuare in pag. 2-3) GÎNDURI ŞI ANGAJAMENTE ÎNFLĂCĂRATE PENTRU NOI ÎMPLINIRI ÎN ANUL 1980 „DACIADA" - O PREOCUPARE MAJORĂ Puternic mobilizaţi de cu­vintele secretarului general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, adresate întregu­lui nostru popor în Mesajul rostit la cumpăna anilor, noi, activiştii în domeniul sportului din judeţul Mehedinţi, ne-am propus pentru anul 1980, şi sun­tem­ hotărâţi să o realizăm, o bogată agendă de lucru. Voi în­cepe cu sportul de performan­ţă, cu cele 7 titluri de cam­pioni naţionali pe care sportivii judeţului nostru sunt decişi , şi se pregătesc de pe acum , să le cucerească în finalele pe ţară la caiac-canoe, canotaj, atle­tism şi box. Urcind în calitate, sportul mehedinţean îşi va tri­mite, bine pregătiţi, tinerii care au fost incluşi în loturile olim­pice de handbal şi lupte. Una din preocupările noastre principale o va constitui în continuare dezvoltarea sportului de masă, cu accent pe etapa de asociaţii a marii competiţii na­ţionale „Daciada“. Dintre nu­meroasele activităţi — care, desigur, vor puncta în clasa­mentul final pe judeţe al „Da­ciadei“ — menţionăm creşterea numărului de acţiuni turistice, a duminicilor cultural-sportive, atragerea şi mai multor tineri şi virstnici în cupele pe ramuri de producţie, la gimnastica la locul de muncă etc. Vrem, de asemenea, să ne mărim zestrea sportivă în anul 1980. Vom inaugura bazinul o­­limpic de înot din municipiul nostru şi vom încheia — la Or­şova — lucrările la moderna bază nautică. G. DUNĂRINŢU prim-vicepreşedinte al C.J.E.F.S. Mehedinţi SPORTUL TIRGOVISTEAN Dacă am pune oricărui cetă­ţean, cit do cit avizat, al Tir­­goviştei Întrebarea : care a fost cea mai mare realizare lo­cală in perimetrul sportului in 1979, ar răspunde fără ezitare : darea in folosinţă a Sălii poli­valente. O realizare intr-adevăr valoroasă a colectivelor de pro­iectanţi şi constructori din stră­vechea cetate de scaun, azi moderna cetate a oţelului, strungurilor şi lămpilor elec­trice. O construcţie impună­toare, purtind pecetea origina­lităţii, funcţionalului şi bunului gust, care se integrează armo­nios în peisajul înfloritor al urbei. Da, tirgoviştenii au primit cu mare bucurie şi satisfacţie ves­tea inaugurării noului edificiu destinat amatorilor de sport şi cea mai elocventă dovadă a fost participarea lor entuziastă la acest moment memorabil. Erau mîndri şi mulţumiţi. Poate şi pentru că se simţeau alături de edili, părtaşi la înăl­ţarea frumosului edificiu prin cele peste zece mii de ore de muncă patriotică efectuată de ei, beneficiarii — practicanţi ai sportului sau amatori de spectacole sportive... — Era nevoie de un astfel de lăcaş al sportului, intr-un o­­raş a cărui populaţie a crescut vertiginos în ultimii ani, ca ur­mare a revoluţiei industriale pe care o trăieşte, ne spunea secretarul C.J.E.F.S. Dîmboviţa, prof. N. Dincă. — ...Şi ale cărui săli de sport nu mai puteau cuprinde, pare­­le, activitatea sportivă de per­formanţă şi nici nu ofereau condiţii propice desfăşurării competiţiilor. — Intr-adevăr, erau puţine, mici, fără tribune. în plus, pre­gătirea sportivilor se făcea a­­nevoios, din cauza aglomeraţiei, iar efectul propagandistic in rindul populaţiei, al tineretului, îndeosebi, era destul de scăzut. Sala polivalentă, dotată cu vestiare, saună, bazin pentru recuperare, grupuri sanitare, sală de forţă, instalaţii electro­nice de scor , p­ermite desfă­şurarea antrenamentelor şi competiţiilor la mai multe dis­cipline : volei, baschet, hand- Aurelian BREBEANU (Continuare in­ pag. 2-3) CIT MAI MULŢI PARTICIPANŢI LA EDIŢIA DE IARNĂ A „DACIADEI“! Pentru copiii şi tinerii aflaţi în vacanţă, ca şi pentru iubitorii sta­tornici ai sporturilor de iarnă zapada căzută in ultimele zile a creat — in marea majoritate a zonelor ţării — condiţii minunate de practi­care a săniuşului şi schiului. Timpul este prielnic, de asemenea, pati­najului şi hocheiului pe gheaţă. Este, aşadar, momentul potrivit organizării întrecerilor prevăzute în calendarul etapei de iarnă a „DACIADEI“ la disciplinele specifice sezonului în toate asociaţiile sportive, la oraşe, ca şi la sate. Aşa cum recomandă şi Comisia centrală de organizare a marii competiţii sportive naţionale „Daciada", avind în vedere condiţiile existente, este necesar ca toate comisiile locale, consiliile municipale, orăşeneşti şi judeţene de educaţie fizică şi sport, organele şi orga­nizaţiile cu atribuţii şi îndeosebi consiliile asociaţiilor sportive să-şi intensifice preocupările pentru asigurarea desfăşurării unui bogat pro­gram competiţional de masă, zilnic şi îndeosebi la sfîrşit de săptă­­mână. Să fie antrenaţi la învăţarea sporturilor de iarnă şi în con­cursuri cit mai atractive un mare număr de preşcolari, elevi, studenţi, tineri şi oameni ai muncii. Pentru că, după cum se ştie, cîteva ore ■n aer liber, la schiat, sanius sau patinaj reprezintă un excepţional f­ijloc de recreare, de călire fizică, de întărire a sănătăţii, a puterii de muncă şi învăţătură. O atenţie deosebită trebuie acordată, totodată, alegerii locurilor de concurs, pe pîrlii şi derdeluşuri cu pante potrivite virstei şi gra­dului de pregătire a co­ncurenţilor, în condiţii maxime de securitate. La organizarea întrecerilor este de dorit să îşi aducă contribuţia profesorii de educaţie fizică, sportivii şi instructorii cu experienţă din cadrul asociaţiilor şi organelor sportive locale. Din­­ văzduh frumoasa iarnă cerne norii de zăpadă... Echipaţi cu sănii de tot felul, copiii din bd. 1 Mai din Capitală şi-au făcut ieri pîrtie pînă la „Cireşarii“. Aici, curse de 25 m cu start lansat, tir cu bulgări, intr-un cuvînt — vacanţă ! Foto : Vasile BAGEAC O NOUĂ CALITATE SI IR RUGBYUL ROMANESC! 1979 a fost un an important pentru rugbyul românesc, el marcînd prima întilnire cu o reprezentativă naţională din Marea Britanie. Desigur, ultima sa lună ne-a lăsat un gust a­­mar, după meciul de la Mont­­auban, pe care-1 considerăm insă doar un accident in acti­vitatea echipei noastre, ea ară­­tîndu-şi adevăratele posibilităţi în jocurile din primăvară, din cadrul Campionatului european, şi — mai ales — in turneul mai mult decit onorabil din Ţara Galilor. Trebuie, se înţelege, ca aceste posibilităţi să fie confir­mate în dificilele partide ale lui 1980. Să nu uităm că în a­­fara celor 3 intilniri, din prima parte a sezonului, contind pen­tru competiţia continentală, na­ţionala va susţine in toamnă un nou examen pe terenurile britanice, de această dată în Irlanda, unde are datoria să se prezinte cel puţin la fel de bine ca în Ţara Galilor. Iar marea ocazie a revanşei în faţa puternicului XV al Fran­ţei nu trebuie ratată ! Gindurile noastre, ale în­tregului activ federal, ale tuturor pasionaţilor rugbyului, se îndreaptă, în acelaşi timp, spre „schimbul de mîine“. Cea OVIDIU MARCU secretar responsabil al F. R. Rugby (Continuare in pag. 2-3) (Continuare in pag. a 4-a) BASCHETBALISTELE ROMANCE ÎN ÎNTRECERI INTERNATIONALE După cum se ştie, în ulti­mele zile ale anului ce s-a în­cheiat, la Neustadt (R. F. Germania) a avut loc un turneu internaţional de baschet femi­nin. La întrecere au fost pre­zente echipele reprezentative ale României, Cehoslovaciei, R. F. Germania şi Ungariei, în ultima competiţie internaţională a anului 1979, baschetbalistele românce au evoluat foarte bine, reuşind trei victorii, din tot atitea meciuri, şi clasîndu-se astfel pe primul loc. La înapo­ierea în ţară l-am rugat pe an­trenorul Traian Constantines­­cu să ne dea cîteva amănunte despre cele petrecute la­­­Neustadt. „Sportivele noastre au evo­luat foarte bine în toate cele trei partide, dar în special în meciul cu Cehoslovacia (care a prezentat cea mai bună garni­tură), pe care l-am cîștigat cu 73—65, s-au întrecut pe ele. Mariana Bădinici, Doina Mate, Diana Bălaş şi junioara Mag­dalena Fati au realizat tot ce au vrut şi astfel ne-am făcut loc spre primul loc al clasa­mentului. Am întrecut apoi re­

Next