Sportul, august 1984 (Anul 40, nr. 10771-10796)
1984-08-01 / nr. 10771
Pe pista stadionului Coliseum, din Los Angeles, delegaţia României trece prin faţa tribunelor la Ceremonia de deschidere a celei de a XXIII-a ediţii a Jocurilor Olimpice de vară. Purtătorul drapelului ţării noastre este campionul olimpic de tir Corneliu Ion. Laserfoto : A.P.AGERPRES PROLEJARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNITI-VA ! ZIAR AL CONSILIULUI NAJIONAL PENTRU EDUCAJIE FIZICA ȘI SPORI ANUL XL - Nr. 10 771 | 4 PAGINI - 50 BANI | Miercuri 1 august 1984 GIMNASTELE ROMÂNCE IŞI SUSŢIN CU SUCCES CANDIDATURA LA MEDALIILE OLIMPICE Luni, Ecaterina Szabó — singura concurentă notată cu 10 LOS ANGELES, 31 (prin telefon). Luni după-amiază, la ..Pauley Pavilion- arenă cu peste 12 000 locuri, a Universităţii din California, aceleaşi clipe de satisfacţie ca acum 8 ani la Jocurile Olimpice de la Montreal. Atunci, gimnastica feminină românească, mai puţin afirmată în arena olimpică, a apărut ca o senzaţie, lansînd-o spre culmi de erorie De Nadia Comăneci, ca pe noua şi marea vedetă mondială a acestui sport. Iar acum, după 8 ani, şcoala românească s-a prezentat cu o nouă generaţie de sportive. Valoarea şi omogenitatea sunt atuuri care o situează foarte aproape de nivelul formaţiei pe care am aliniat-o în 1976, la Montreal, Ecaterina Szabó şi Lavinia Agache asemuindu-se în multe privinţe cu Nadia Comăneci. In concursul de luni seară, Ecaterina Szabó a fost notată cu 10 la sol, singura notă maximă acordată de arbitre in întrecerea fetelor si admiraţia publicului a devenit fără margini fată de gimnastele românce, aplaudate la scenă deschisă. Competiţia pentru cele mai bune note şi locuri la exerciţiile impuse a început în cursul dimineţii de luni. Deşi este cunoscut faptul că programul obligatoriu nu este îndeajuns de atractiv pentru a capta interesul spectatorilor, de această dată, atît dimineaţa, cînd publicul american a venit să-şi susţină formaţia favorită, reprezentativa S.U.A., cit şi după-amiaza, la reuniunea în care au evoluat reprezentativele României. R.P. Chineze şi Canadei, sala a fost arhiplină. Reprezentativa S.U.A., care-şi doreşte medalia de aur, s-a prezentat într-o formă remarcabilă, cu exerciţii bune e- Aurel NEAGU (Continuare in pag a 4-a) Canotoarele noastre au luat un start bun CINCI ECHIPAJE ROMÂNEȘTI CALIFICATE ÎN FINALE LOS ANGELES, 31 (prin telex). Pg Lacul Casitas de la Santa Barbara au început întrecerile canotoarelor și canotorilor. Specialiștii sporturilor nautice sunt cei mai matinali la actuala Olimpiadă, cursele desfăsurîndu-se dimineata devreme, cu începere de la ora 7.30, ora locală, intrucît spre ora prînzului apar valuri pe acest lac natural, iar căldura este foarte mare. Un public numeros a tinut să asiste la reuniunea inaugurală care a programat primele curse eliminatorii feminine si masculine. Patru echipaje feminine româneşti s-au aliniat la startul seriilor si toate patru au obtinut victorii convingătoare, trei dintre ele cîstigînd dreptul de a evolua direct în finale, fără a mai susţine si examenul semifinalelor. Numai Valeria Racilă urmează să dispute și o semifinală — dat fiind numărul mare de concurente, trei serii cu 16 echipaje — ea obţinînd, însă, cel mai bun timp al probei, în prima cursă de canotaj a acestei ediţii a Jocurilor Olimpice, în proba de 4+1 rame, echipajul românesc Olga Bularda, Chira Apostol, Maria Fricioiu, Florica Lavric , Viorica Joja a concurat pe culoarul al 3-lea, alături de echipajele Olandei, S.U.A., R.P. Chineze si Coreei de Sud. Fetele noastre, medaliate cu argint la C.M. de anul trecut de la Duisburg, au forțat pe prima parte a distantei, trecînd la jumătatea cursei (500 m) în 1:36,1. cu mai bine de 3 secunde faţă de cele mai apropiate adversare. Diferenţa se va menţine în continuare, sportivele noastre controlînd fără probleme disputa. Clasament : 1. România 3:21,61, 2. Olanda 3:24,98, 3. S.U.A. 3:28,02, 4. R.P. Chineză 3:37,70, 5. Coreea de Sud 3:35,03. Cealaltă serie a fost cîștigată de echipajul Canadei în 3:23,45. O victorie clară au obtinut și Elisabeta Oleniuc—Marioara Popescu în proba de 2 vîsle, în fata echipajului considerat cel mai puternic adversar, cel al surorilor canadience Daniele si Silken Laumann : 3:24,28, respectiv 3:26,72 locul 3 fiind ocupat de Olanda 3:23,67, iar locul 4 de Anglia 3:37,72. Cealaltă serie a fost cîștigată de echipajul norvegian Haldis Lenis, Solfrid Johansen 3:28,41. In ultima serie a probei de simplu, Valeria Răcilă a realizat cea mai categorică victorie a zilei. Avînd 5 secunde avans la jumătatea distanţei, campioana noastră a continuat să vîslească un acelaşi ritm susţinut, fără însă a da impresia că se întrebuinţează la potenţialul maxim, mărind diferenţa, la sfirşitul celor 1000 m, la aproape 8 secunde (3:44,22). In urma ei : Stephanie Foster (Noua Zeelandă) 3:51,86. Maria da la Fuente (Mexic) 3:55,60. Lisa Scheibert (Norvegia) 3:55,80. Laurence Hourdel (Franţa) *4:00,27. In sfirsit, în proba de 4+1 vîsle, echipajul Titie Ţăran, Anişoara Sorohan, Ioana Badea, Sofia Corban + Ecaterina Oancia a condus de la prima Vladimir MORARU (Continuare In pag. a 4-a) Intre două avioaneJ^1* ...Flori şi medalii pentru speranţele nataţiei Robert Pinter s-a întors cu fruntea sus de la Campionatele europene de nataţie pentru juniori. Şi ce poate fi mai frumos pentru un sportiv decit să se întoarcă astfel, cu fruntea sus, acasă ?... Băiatul acesta de 16 ani şi jumătate (e născut la 6 ianuarie 1968 la Baia Mare) nu a fost dăruit de natură cu un fizic deosebit pentru marea performanţă. E înalt doar de un metru şi 72 de centimetri (proaspătul campion olimpic şi recordman mondial, Michael Gross, are 2,01 m !), cîntăreşte 72 kilograme. Dar, acolo unde natura a fost mai zgîrcită, a compensat munca, ambiţia, dorinţa. L-a crescut aşa, în cultul muncii, mult iubitoarea-i mamă. Apoi şcoala — este elev al Liceului industrial 8 Baia Mare, colectivul sportiv — C.S.M.S., unde a început înotul prin 1977, cu Petre Deac, continuînd cu antrenorul emerit Gheorghe Dimeca. Aşa îl ştim pe Robert — un exemplu de muncă, de dăruire, precum colegele sale Enikő Palencsar sau Maricica Culică, de pildă. Foarte disciplinat, tenace, el nu a făcut niciodată mofturi, o strins din dinţi cind ceva nu mergea, găsind forţa de a o lua de la capăt chiar şi atunci cînd nu-şi mai simţea, de oboseală, de efort, braţele... ... Şi a învins ! Medaliile s-au adunat seturi, seturi („mereu le tot aranjează, le şterge de praful vremii mama !“), ajungînd la mai bine de 150 numai cele cuvenite învingătorului, într-o probă sau alta, la o categorie sau alta de vîrstă în întrecerile republicane. Recordurile naţionale bătute de el de la vîrsta de 10 ani pînă acum au trecut, la rindule, de 200, la liber — de la „sută“ la 1500 m, fluture, la mixt. Iar acum înseamnă acest atît de proaspăt triumf într-o cursă a „europenelor“ pentru speranţele înotului, la 200 m fluture, tocmai în proba ce aducea nataţiei româneşti, cu un an în urmă, prima medalie de aur din toată istoria sa. Atunci campionul a fost Cristian Ponta, ploieşteanul, elevul lui Toma Miriţescu, acum este Robert Pinter, băimăreanul, elevul lui Gheorghe Dimeca, după o cursă în care victoria s-a văzut dublată de un timp remarcabil — 2:04,23, excelent pentru juniorii continentului, excelent pentru seniorii români — record naţional ! Frumoasa izbîndă nu l-a schimbat şi nu-l va schimba, o spunem fără teama de a greşi, pe Robert. A rămas acelaşi băiat modest, neştiind cum să răspundă, la aeroport, îndelungatelor stringeri de mină ale secretarului federaţiei, Lucian Dumitrescu, ale celorlalţi. A rămas acelaşi excelent coleg, îndrăgit de toţi din preajmă, acelaşi tînăr mereu zîmbitor, optimist, încrezător în viaţă. Cu o sete nemaipomenită de viaţă. Şi de muncă... Iulia Mateescu s-a întors cu fruntea sus din Luxemburg. Trei medalii, de bronz, la 200 m spate, la 100 şi 200 m fluture plus alte două finale („sută“ spate — locul 4 şi „sută“ liber — locul 8) înseamnă ceva, mai cu seamă cînd ai Geo RAETCHI (Continuare In pag. 2—3) Iulia Mateescu, Robert Pinter și... medaliile lor Foto : I. BĂNICĂ Patru decenii de viață nouă, liberă, prosperă ACTIVITATEA SPORTIVĂ,N PAS CU ÎMPINIE SOCIALISTE AIE PATRIEI MĂRTURII GRĂITOARE DIN ACTUALITATEA JAM CRIŞURILOR Cine cunoaşte Oradea şi împrejurimile acestui modern oraş nu poate să nu se îndrăgostească — acesta este cuvîntul — de pitoreştile zone ale ştrandului orăşenesc, de frumoasa pădure Săldăbagiu, de complexele de odihnă, tratament şi agrement de la Băile 1 Mai şi Felix, unde populaţiei îi stau la dispoziţie nu mai puţin de 15 bazine cu apă încălzită. Dar cu aceasta nu am spus totul. Pentru că staţiunile Ţinea. Stîna del Vale sînt foarte ademenitoare, iarna şi vara, pentru cei care doresc să-şi petreacă ore de odihnă şi să practice exerciţii fizice în mijlocul naturii. Ei bine, s-a întîmplat să ne aflăm la Oradea într-una din zilele cînd vremea nu era tocmai favorabilă excursiilor. Era destul de frig. Cu toate acestea, zeci de mii de oameni porniseră către punctele de agrement amintite. Ii aştepta acolo o baie de soare, o baie în adevăratul înţeles al cuvîntului în bazine cu apă încălzită, dar îi aşteptau şi numeroase instalaţii simple de sport. Am citit — venite de la mai multe asociaţii sportive — cîteva afişe cu preferinţele oamenilor muncii legate de traseele pe care doreau să le străbată la un sfîrşit de săptămînă : unii s-au oprit asupra vizitării peşterii Meziad, alţii vroiau să vadă Peştera Urşilor , Vadul Crişului. Trei Copaci. Poiana Florilor erau alte trei obiective turistice (din cele peste 30) înscrise în agendele oamenilor. Numeroase acţiuni sportive de masă specifice („Festivalul sportului bihorean" — ajuns la a 9-a ediţie, cuprinzînd 18 ramuri sportive, „Festivalul sportului feminin", „Festivalul sportiv al petroliştilor" la Marghita şi Suplacu de Barcău, „Turul ciclist bihorean", „Cupa Oraşului Salonta" etc.), gimnastică la locul de muncă (sunt angrenaţi aproape 60 000 de oameni), mai ales la întreprinderile de confecţii din Oradea, Marghita şi Oraşul Dr. Petru Groza — iată tot atîtea forme la care pot apela cei care doresc să-şi întreţină sănătatea, să-şi fortifice trupul şi mintea. O discuţie cu oricare om avizat în sport va porni de la ceea ce a dat Bihorul sportului românesc. Nataţia, mai cu seamă, dar şi atletismul, turismul şi fotbalul sunt discipline ale căror începuturi datează — există documente în acest sens — de peste şase decenii. Aşa cum, pe un plan paralel, cîteva asociaţii sportive, „Stăruinţa", „Fierarul“ şi „Esta-Sun" au constituit punctele de pornire în făurirea organizaţiilor sportive din zilele Ion GAVRILESCU (Continuare In pag. t—S) Vedere exterioară a modernei Săli a sporturilor din municipiul Oradea Foto : Juliu JAKAB — Oradea