Sportul, august 1984 (Anul 40, nr. 10771-10796)

1984-08-01 / nr. 10771

Pe pista stadionu­lui Coliseum, din Los Angeles, dele­gaţia României trece prin faţa tri­bunelor la Cere­monia de deschi­dere a celei de a XXIII-a ediţii a Jocurilor Olimpice de vară. Purtăto­rul drapelului ţării noastre este cam­pionul olimpic de tir Corneliu Ion. Laserfoto : A.P.­AGERPRES PROLEJARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNITI-VA ! ZIAR AL CONSILIULUI NAJIONAL PENTRU EDUCAJIE FIZICA ȘI SPORI­­ ANUL XL - Nr. 10 771 | 4 PAGINI - 50 BANI | Miercuri 1 august 1984 GIMNASTELE ROMÂNCE IŞI SUSŢIN CU SUCCES CANDIDATURA LA MEDALIILE OLIMPICE Luni, Ecaterina Szabó — singura concurentă notată cu 10 LOS ANGE­LES, 31 (prin telefon). Luni după-amiază, la ..Pauley Pavi­lion-­ arenă cu peste 12 000 locuri, a Universităţii din Ca­lifornia, aceleaşi clipe de sa­tisfacţie ca acum 8 ani la Jocurile Olimpice de la Mont­real. Atunci, gimnastica femi­nină românească, mai puţin afirmată în arena olimpică, a apărut ca o senzaţie, lansînd-o spre culmi de erorie De Nadia Comăneci, ca pe noua şi marea vedetă mondială a acestui sport. Iar acum, după 8 ani, şcoala românească s-a prezentat cu o nouă generaţie de sportive. Valoarea şi omogenitatea sunt atuuri care o situează foarte aproape de nivelul formaţiei pe care am aliniat-o în 1976, la Montreal, Ecaterina Szabó şi Lavinia Agache asemuin­­du-se în multe privinţe cu Nadia Comăneci. In concursul de luni seară, Ecaterina Szabó a fost notată cu 10 la sol, singura notă maximă acordată de arbitre in întrecerea fete­lor si admiraţia publicului a devenit fără margini fată de gimnastele românce, aplaudate la scenă deschisă. Competiţia pentru cele mai bune note şi locuri la exerci­ţiile impuse a început în cursul dimineţii de luni. Deşi este cunoscut faptul că pro­gramul obligatoriu nu este în­deajuns de atractiv pentru a capta interesul spectatorilor, de această dată, atît dimineaţa, cînd publicul american a venit să-şi susţină formaţia favorită, reprezentativa S.U.A., cit şi după-amiaza, la reuniunea în care au evoluat reprezentati­vele României. R.P. Chineze şi Canadei, sala a fost arhi­plină. Reprezentativa S.U.A., care-şi doreşte medalia de aur, s-a prezentat într-o formă re­marcabilă, cu exerciţii bune e- Aurel NEAGU (Continuare in pag a 4-a) Canotoarele noastre au luat un start bun CINCI ECHIPAJE ROMÂNEȘTI CALIFICATE ÎN FINALE LOS ANGELES, 31 (prin te­lex). Pg Lacul Casitas de la Santa Barbara au început în­trecerile canotoarelor și cano­torilor. Specialiștii sporturilor nautice sunt cei mai matinali la actuala Olimpiadă, cursele desfăsurîndu-se dimineata de­vreme, cu începere de la ora 7.30, ora locală, intrucît spre ora prînzului apar valuri pe acest lac natural, iar căldura este foarte mare. Un public numeros a tinut să asiste la reuniunea inaugu­rală care a programat primele curse eliminatorii feminine si masculine. Patru echipaje fe­minine româneşti s-au aliniat la startul seriilor si toate patru au obtinut victorii convingă­toare, trei dintre ele cîstigînd dreptul de a evolua direct în finale, fără a mai susţine si examenul semifinalelor. Nu­mai Valeria Racilă urmează să dispute și o semifinală — dat fiind numărul mare de concu­rente, trei serii cu 16 echi­paje — ea obţinînd, însă, cel mai bun timp al probei, în prima cursă de canotaj a acestei ediţii a Jocurilor Olim­pice, în proba de 4+1 rame, ech­ipajul românesc Olga Bu­­larda, Chira Apostol, Maria Fricioiu, Florica Lavric , Vio­rica Joja a concurat pe cu­loarul al 3-lea, alături de e­­chipajele Olandei, S.U.A., R.P. Chineze si Coreei de Sud. Fe­tele noastre, medaliate cu ar­gint la C.M. de anul trecut de la Duisburg, au forțat pe prima parte a distantei, trecînd la jumătatea cursei (500 m) în 1:36,1. cu mai bine de 3 se­cunde faţă de cele mai apro­piate adversare. Diferenţa se va menţine în continuare, spor­tivele noastre controlînd fără probleme disputa. Clasament : 1. România 3:21,61, 2. Olanda 3:24,98, 3. S.U.A. 3:28,02, 4. R.P. Chineză 3:37,70, 5. Coreea de Sud 3:35,03. Cealaltă serie a fost cîștigată de echipajul Ca­nadei în 3:23,45. O victorie clară au obtinut și Elisabeta Oleniuc—Marioara Popescu în proba de 2 vîsle, în fata echipajului considerat cel mai puternic adversar, cel al surorilor canadience Daniele si Silken Laumann : 3:24,28, respectiv 3:26,72 locul 3 fiind ocupat de Olanda 3:23,67, iar locul 4 de Anglia 3:37,72. Cea­laltă serie a fost cîștigată de echipajul norvegian Haldis Le­­nis, Solfrid Johansen 3:28,41. In ultima serie a probei de simplu, Valeria Răcilă a rea­lizat cea mai categorică victo­rie a zilei. Avînd 5 secunde a­­vans la jumătatea distanţei, campioana noastră a continuat să vîslească un acelaşi ritm susţinut, fără însă a da im­presia că se întrebuinţează la potenţialul maxim, mărind di­ferenţa, la sfirşitul celor 1000 m, la aproape 8 secunde (3:44,22). In urma ei : Stepha­nie Foster (Noua Zeelandă) 3:51,86. Maria da la Fuente (Mexic) 3:55,60. Lisa Scheibert (Norvegia) 3:55,80. Laurence Hourdel (Franţa) *4:00,27. In sfirsit, în proba de 4+1 vîsle, echipajul Titie Ţăran, Anişoara Sorohan, Ioana Ba­dea, Sofia Corban + Ecaterina Oancia a condus de la prima Vladimir MORARU (Continuare In pag. a 4-a) Intre două avioaneJ^1* ...Flori şi medalii pentru speranţele nataţiei Robert Pinter s-a întors cu fruntea sus de la Campionatele europene de nataţie pentru ju­niori. Şi ce poate fi mai frumos pentru un sportiv decit să se întoarcă astfel, cu fruntea sus, acasă ?... Băiatul acesta de 16 ani şi jumătate (e născut la 6 ianua­rie 1968 la Baia Mare) nu a fost dăruit de natură cu un fi­zic deosebit pentru marea per­formanţă. E înalt doar de un metru şi 72 de centimetri (proaspătul campion olimpic şi recordman mondial, Michael Gross, are 2,01 m !), cîntă­­reşte 72 kilograme. Dar, acolo unde natura a fost mai zgîr­­cită, a compensat munca, ambi­ţia, dorinţa. L-a crescut aşa, în cultul muncii, mult iubitoarea-i mamă. Apoi şcoala — este elev al Liceului industrial 8 Baia Mare, colectivul sportiv — C.S.M.S., unde a început înotul prin 1977, cu Petre Deac, con­­tinuînd cu antrenorul emerit Gheorghe Dimeca. Aşa îl ştim pe Robert — un exemplu de muncă, de dăruire, precum co­legele sale Enikő Palencsar sau Maricica Culică, de pildă. Foar­te disciplinat, tenace, el nu a făcut niciodată mofturi, o strins din dinţi cind ceva nu mergea, găsind forţa de a o lua de la capăt chiar şi atunci cînd nu-şi mai simţea, de oboseală, de efort, braţele... ... Şi a învins ! Medaliile s-au adunat seturi, seturi („mereu le tot aranjează, le şterge de pra­ful vremii mama !“), ajungînd la mai bine de 150 numai cele cuvenite învingătorului, într-o probă sau alta, la o categorie sau alta de vîrstă în întrece­rile republicane. Recordurile naţionale bătute de el de la vîrsta de 10 ani pînă acum au trecut, la rindu­le, de 200, la liber — de la „sută“ la 1500 m, fluture, la mixt. Iar acum înseamnă acest atît de proas­păt triumf într-o cursă a „eu­ropenelor“ pentru speranţele înotului, la 200 m fluture, toc­mai în proba ce aducea nata­­ţiei româneşti, cu un an în urmă, prima medalie de aur din toată istoria sa. Atunci cam­pionul a fost Cristian Ponta, ploieşteanul, elevul lui Toma Miriţescu, acum este Robert Pinter, băimăreanul, elevul lui Gheorghe Dimeca, după o cursă în care victoria s-a văzut du­blată de un timp remarcabil — 2:04,23, excelent pentru juniorii continentului, excelent pentru seniorii români — record naţio­nal ! Frumoasa izbîndă nu l-a schimbat şi nu-l va schimba, o spunem fără teama de a greşi, pe Robert. A rămas acelaşi băiat modest, neştiind cum să răspundă, la aeroport, îndelun­gatelor stringeri de mină ale secretarului federaţiei, Lucian Dumitrescu, ale celorlalţi. A rămas acelaşi excelent coleg, îndrăgit de toţi din preajmă, acelaşi tînăr mereu zîmbitor, optimist, încrezător în viaţă. Cu o sete nemaipomenită de viaţă. Şi de muncă... Iulia Mateescu s-a întors cu fruntea sus din Luxemburg. Trei medalii, de bronz, la 200 m spate, la 100 şi 200 m fluture plus alte două finale („sută“ spate — locul 4 şi „sută“ liber — locul 8) înseamnă ceva, mai cu seamă cînd ai Geo RAETCHI (Continuare In pag. 2—3) Iulia Mateescu, Robert Pinter și... medaliile lor Foto : I. BĂNICĂ Patru decenii de viață nouă, liberă, prosperă ACTIVITATEA SPORTIVĂ,­N PAS CU ÎMPINI­E SOCIALISTE AIE PATRIEI MĂRTURII GRĂITOARE DIN ACTUALITATEA JAM CRIŞU­RILOR Cine cunoaşte Oradea şi îm­prejurimile acestui modern o­­raş nu poate să nu se îndră­gostească — acesta este cu­­vîntul — de pitoreştile zone ale ştrandului orăşenesc, de frumoasa pădure Săldăbagiu, de complexele de odihnă, tra­tament şi agrement de la Băi­le 1 Mai şi Felix, unde popu­laţiei îi stau la dispoziţie nu mai puţin de 15 bazine cu apă încălzită. Dar cu aceasta nu am spus totul. Pentru că sta­ţiunile Ţinea. Stîna del Vale sînt foarte ademenitoare, iar­na şi vara, pentru cei care doresc să-şi petreacă ore de odihnă şi să practice exerciţii fizice în mijlocul naturii. Ei bine, s-a întîmplat să ne aflăm la Oradea într-una din zilele cînd vremea nu era tocmai fa­vorabilă excursiilor. Era des­tul de frig. Cu toate acestea, zeci de mii de oameni porni­seră către punctele de agre­ment amintite. Ii aştepta acolo o baie de soare, o baie în ade­văratul înţeles al cuvîntului în bazine cu apă încălzită, dar îi aşteptau şi numeroase instalaţii simple de sport. Am citit — venite de la mai multe aso­ciaţii sportive — cîteva afişe cu preferinţele oamenilor mun­cii legate de traseele pe care doreau să le străbată la un sfîrşit de săptămînă : unii s-au oprit asupra vizitării peşterii Meziad, alţii vroiau să vadă Peştera Urşilor , Vadul Crişu­­lui. Trei Copaci. Poiana Flori­lor erau alte trei obiective tu­ristice (din cele peste 30) în­scrise în agendele oamenilor. Numeroase acţiuni sportive de masă specifice („Festivalul sportului bihorean" — ajuns la a 9-a ediţie, cuprinzînd 18 ramuri sportive, „Festivalul sportului feminin", „Festivalul sportiv al petroliştilor" la Mar­­ghita şi Suplacu de Barcău, „Turul ciclist bihorean", „Cupa Oraşului Salonta" etc.), gim­nastică la locul de muncă (sunt angrenaţi aproape 60 000 de oameni), mai ales la întreprin­derile de confecţii din Oradea, Marghita şi Oraşul Dr. Petru Groza — iată tot atîtea forme la care pot apela cei care do­resc să-şi întreţină sănătatea, să-şi fortifice trupul şi mintea. O discuţie cu oricare om a­­vizat în sport va porni de la ceea ce a dat Bihorul sportu­lui românesc. Nataţia, mai cu seamă, dar şi atletismul, tu­rismul şi fotbalul sunt disci­pline ale căror începuturi da­tează — există documente în acest sens — de peste şase decenii. Aşa cum, pe un plan paralel, cîteva asociaţii spor­tive, „Stăruinţa", „Fierarul“ şi „Esta-Sun" au constituit punc­tele de pornire în făurirea or­ganizaţiilor sportive din zilele Ion GAVRILESCU (Continuare In pag. t—S) Vedere exterioară a modernei Săli a sporturilor din municipiul Oradea Foto : Juliu JAKAB — Oradea

Next