Viaţa Capitalei, februarie 1950 (Anul 2, nr. 227-249)

1950-02-01 / nr. 227

La Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa" * Oamentii noui primesc explicaţii noui despre lumea vieţuitoarelor . C­u ani in urmă, muncito­rul ceferist Ion Dumitru s’a oprit in făţa Miletu­lui de Istorie Naturală din Piaţa Victoriei. Venise să viziteze muzeul. Intr’una din sălile expoziţiei, a zăbovit in faţa unui sche­let enorm care îl impresie-­ nase. Corpul uriaş al mons­trului ii trezi curiozitatea. Ion Dumitru se aplecă în faţa u­­nei „etichete explicative” şi cu multă greutate silabisi: „Di-no-te-ri-um” A voit a­, tind să culeagă unele expli­caţii suplimentare, dar n’a gă­sit dela cine să le ia. Pe Ion Dumitru, cuvântul de pe eti­chetă nu l-a lămurit deloc. Asemenea „etichete explica­tive” a întâlnit şi la celelalte piese şi colecţii expuse. La plecarea din muzeu, in mintea lui Ion Dumitru s’au întipărit totuşi câteva aspecte dintr’o lume necunoscută. Când a ajuns acasă, nevasta l-a întrebat: — Ce-ai văzut, Ioane, la muzeu? — Fel de fel de „dihănii”, a răspuns el, simplu. Anii au trecut. Muzeul de Istorie Naturală şi-a deschis larg porţile pentru manşele populare. Muncitorii din uzi­ne, grupuri de studenţi şi e­­levi, membri ai gospodăriilor colective, alcâtuesc tot mai mult lumea vizitatorilor. Oamenii muncii au astăzi posibilitatea, să-şi îmbogăţeas­că cunoştinţele despre natură şi despre istoria ei. Problema apariţiei omului pe pământ e o preocupare de seamă a cer­curilor de vizitatori. Munci­torii se interesează îndeaproa­pe de felul cum s-a transfor­mat natura şi vieţuitoarele ei. Varietăţile de animale, plani­şele, colecţiile felurite, trezesc în mintea fiecăruia dorinţa vie de a cerceta natura. Stu­diind cele expuse în muzeu, oamenii muncii îşi dau şi mai bine seama că natura a înce­tat să mai fie o taină. Astăzi la Muzeul de Istorie Naturală, o mare parte din colecţiile expuse sunt­­ prevă­zute cu explicaţii pe cât posi­bile limpezi pentru toată lu­mea. Pe lângă­­ denumirea şti­inţifică, explicaţiile conţin şi numele popular al speciei res-, pective, felul de viaţă, carac­teristicile, răspândirea, etc. Intr’una din sălile muzeului forfotesc mai mulţi vizitatori. Printre ei se află şi muncito­rul ceferist Ion Dumitri, care vizitează a doua oară muzeul, după mulţi ani. Intr’o sală dela parter, se află expus un elefant, înainte vreme, animalul respectiv era însoţit numai de denumirea lui latinească: „Elephas Ma­ximus". In majoritatea cazu­rilor, vizitatorii plecau nedu­meriţi. Numele latinesc nu le spunea nimic. Astăzi, tovară­şul Ion Dumitru află că-i vor­ba despre un elefant care „are 4000 kilograme, trăeşte până la 150 de ani, patria lui este în India. Luat de tânăr se do­mesticeşte uşor, servind ca a­­nimal de transport”. Oamenii muncii cercetează cu o deosebită atenţie vitrine­le expuse. Urmărind varieta­tea colecţiilor, ei îşi însuşesc cât mai multe cunoştinţe fo­lositoare. Animalele şi păsările din ţara noastră ca şi acelea din ţările străine, atrag cu deosebire atenţia. Muncitorul Batistă Ştefan s-a oprit în faţa unei vitrine. Un animal curios i-a atras privirile. După explicaţii, to­­varăşul Ştefan a aflat urmă­toarele : „Hanumanul”, sau „maimuţa sfântă”. Trăeşte în unele părţi ale Indiei. _ Intre altele, explicaţiile arată că brahmanii au obiceiul de a se închina in faţa acestui ani­mal. Heligia brahmană îl re­cunoaşte cei pe un sfânt. — „Citind despre aceasta, ne spune tov, Batistă Ştefan, îmi dau şi măi bine seama de starea înapoiată în care zac ■şi astăzi popoarele coloniale, subjugate de imperialismul anglo-american". In sala mamiferelor, tov. ştefan a vizitat şi celelalte vitrine El s’a interesat în­deaproape de vieţuitoarele din epocile b­cute şi s’a oprit mai mult la secţia de anatomie comparată, unde se vorbeşte despre originea omului. La plecarea din muzeu, tov. Batistă Ştefan se simţea mai luminat, se simţea îmbogăţit. El a strâns multe cunoştinţe folositoare, care îl vor ajuta să se călăuzească spre o do­cumentare realistă in cunoaş­terea naturii. ★ In sala dela intrarea mu­zeului, s’a oprit un grup nu­meros de copii, înconjurând primele vitrine. Pe feţele tu­turor ai înflorit zâmbetul voios. Detaşamentul de pioneri ,,E­­mîlia Itza” vizitează muzeul pentru a-şi îmbogăţi cunoş­tinţele despre natură şi vie­ţuitoarele ei. In fruntea grupului, un a­­sistent din Serviciul de cer­cetări al Muzeului dă pionie­rilor explicaţiile necesare. In sala mamiferelor,­­ copiii s-au strâns în faţa unei „fa­milii de gorile”. Ei pun între­bări diferite. In urma expli­caţiilor, pionierii au aflat felul de viaţă şi caracteristicile a­­cestor mamifere. In sălile muzeului s’au strâns tot mai mulţi vizita­tori. Printre muncitorii dela întreprinderile şi Instituţiile din Capitală, întâlnim o parte din membrii Gospodăriei Co­lective Agricole din Ialomiţa. Dela întreprinderea de Stat „Elena Pavel" au venit dease­­meni numeroşi tovarăşi. In caietul de impresii, ţesă­­toarea Guranda Aha a scris câteva păreri: „Vizitând mu­zeul, mi-am făcut o imagine asupra transformării omului şi a celorlalte vieţuitoare în di­ferite epoci. Ceea ce nu mi-a plăcut e faptul că unele ani­male n'au ca explicaţii decât denumiri pe care nu le-am putut înţelege”. Intr’adevăr, tov. Quranda are dreptate Mai sunt încă unele explicaţii care nu con­ţin decât o seamă de numiri latineşti. Un exemplu, ni-l pre­zintă vitrina coralilor, de pe a parei etichetă sub­ţim : „a­­ceşti polipi carnivori, de-al Mandreporilor şi Coralilor de gen Mussa, Euphylla, Coeloria şi alţii’’... Deasemeni, o mare parte din colecţii nu au eti­chete explicative. Şi această lipsă s’a observat, în bună parte la secţia păsărilor şi a insectelor. Alte vitrine nu sunt prevăzute cu lămuriri asupra animalelor ce alcâtuesc co­lecţia respectivă, ci numai cu explicaţii cu caracter literar : „Viaţa în regiunile arctice. Viaţa în pădure”, etc. Aceste lipsuri trebuesc înlă­turate cât mai repede. Mu­zeul de Istorie Naturală „Gri­gore Antipa” e chemat să con­­tribue la opera de culturali­zare a masselor populare in acest scop, colecţiile trebue să conţină cât mai multe lămu­riri pe înţelesul tuturor. Cu explicaţii bazate pe ştiinţa adevărată, muzeul va deveni un tot mai preţios izvor de lumină pentru cei mulţi. Mihail Gospodin P­ământul nostru, rupt din soare în virtutea puterii centrifuge deslănţuită de învârtirea vertiginoasă a soare­lui, a păstrat multă vreme — mi­lioane de ani! starea incan­descentă, arzândă, pe care şi soa­­rele continuă s-o aibă datorită massei sale considerabile. Tem­peratura pământului era şi ea de m­ii de grade, ceea ce făcea ca materia din­ care era alcătuit să fie topită şi volatilizată. Această materie­ în fierbere se înălţa în văzduh, unde, dând de răceala de ghiaţă a spaţiului ce înconjura pământul,­­*• circa 300 grade sub zero, p­recădea, oarecum solidi­­ficată, pe pământ, unde se topea din nou şi iarăşi se ridica în înălţimi ca să recadă din nou. În filaj acesta, după multe mili­oane de ani, pământul începu să prindă o­­ pojghiţă la suprafaţă, care se învârtoşa mereu sub acţiunea ploii de materiale ce aducea cu sine o parte din ră­ceala neînchipuită a spaţiului­­in­terplanetar. Făptul acesta a deter­minat scăderea­ treptată a tempe­raturii de pe suprafaţa mereu în­­tărită a pământului. Această tem­peratură scăzând sub 100 grade — după ce pământul fu înconju­rat de atmosferă, adică de stratul de aer care-l învălueşte până la o înălţime de câteva sute de kilo­metri, vaporii de apă din atmo­sferă să lichefiară şi căzură sub formă de ploaie pe scoarţa pămân­­tului, solidificând-o şi mai mult. Acest proces de răcire şi soli­­dificare a pământului la supra­faţă, durează de peste două mi­liarde de ani. După ultimele date ale ştiinţei, aceasta este vechimea scoarţei pământeşti: două miliarde de ani. Ne închipuim­­uimirea citito­rului care întâlneşte pentru pri­ma oară asemenea cifre ce i se par, cu drept cuvânt, fantastice. Totuşi, ştiinţa sovietică şi-a însu­şit aceste date ale astronomiei şi ale cosmogoniei, ceea ce dove­deşte că ele corespund adevăru­lui,, pentru că ştiinţa sovietică nu­­urmăreşte decât adevărul şi nu admite decât ceea ce este verificat şi demonstrat. In Uniunea Sovie­­tică, savanţii cari se îndeletni­cesc cu chestiunile ce ne preo­cupă, adâncind problema formării şi evoluţiei pământului, confirmă datele pe cari le înfăţişăm alei. De­sigur că în această materie nu poate fi vorba de dovezi palpabile, dar există mijloace de cercetare şi investigare riguros ştiinţifice, pa cari oamenii de ştiinţă le folosesc CU succes, des­­legând cu ele multe probleme ce păreau că depăşesc posibilităţile omului. E­xistă mai multe metode geo­­logice cari au fost folosite pentru­ determinarea vârstei pământului şi toate aceste me­tode au ajuns cam la acelaş re­­zultat. Cu ajutorul lor s’a cer­cetat vechimea straturilor depuse în fundul unor mări cari au exis­tat odinioară, s’a studiat timpul necesar prefacerii uraniului în plumb, pentru ca, din proporţia dintre uraniu şi plumb existentă în anumite terenuri, să poată fi stabilită vechimea acelor terenuri. Această transformare a uraniului în plumb a fost experimentată şi în laboratoarele chimiştilor şi, ţinându-se seama de cantităţile de plumb din rocile cari conţin minereuri de uraniu, s’a putut, socoti timpul de când exist,­ ace­ste roci, stabilindu-se durata existenţei diferitelor straturi pă­­mânteşti, care confirmă datele geologice după cam­ scoarţa pă­mântului are o vechime de două miliarde de ani. Scoarţa solidă a pământului are acum o grosime de aproximativ 60 de kilometri, dincolo de care materia pământească este în fier­bere şi, la o adâncime mai mare, în stare de vapori. Erupţiunile vulcanice se datoresc acestei materii arzânde, care, în siuciu­­mul ei, isbucneşte, în anumite locuri, până la suprafaţa pămân­­tului, iar cutremurele de pământ nu sunt decât frământările acestei colosale masse arzânde din mie­zul pământului, care nu-şi poate găsi astâmpăr. Amintim că diametrul pământ, tulul este de 40.000 de kilo­metri, faţă de care grosimea scoar­ţei pământeşti, de circa 60 kilo­metri, este destul de neînsemnată. Şi e bine că e aşa, pentru că în­­­­groşarea scoarţei pământului pre­supune o răcire mai mare a su­prafeţei globului­ nostru, ceea ce­­ duce la dispariţia vieţii de pe pământ — căldura pământului fiind o condiţie neapărată acestei , vieţi. Perspectiva aceasta rămâ­ne totuşi : pământul continuă să se răcească, însă, din fericire, destul de încet, aşa că viaţa ani­mală şi vegetală îi este asigurată pentru alte sute de milioane de ani... Săpăturile adânci ce s’au făcut în­ pământ cu prilejul lucrărilor de sonde și mine, au dovedit că temperatura crește cu un grad la fiecare 30—33 metri adâncime. In unele mine, temperatura este atât de ridicată, încât muncitorii nu pot sta acolo decât 3—4 ceasuri şi, în acest timp, sunt nevoiţi să se stropească mereu cu apă rece. Cele mai adânci să­pături ce s’au putut face au fost de patru până la patru şi jumă­tate kilometri, din adâncul lor ţâşneau aburi şi apă fierbinte. Temperatura pământului crescând, aşa­dar, cu un grad la fiecare 30—33 metri adâncime, dovede­şte că la aproximativ 60 kilo­metri (cât e grosimea scoarţei pământeşti) ea ajunge la 1500— 2000 grade, ceea ce însemnează, fără nicio îndoială, că miezul pământului e în stare arzândă, clocotitoare. S­coarţa pământului, solidifi­­cându-se, s’a sbârcit, for­mând adâncituri şi ridică­turi proporţionate volumului. Când ploile au început să curgă în torente asupra pământului, apele au năvălit în cavităţile scoarţei pământeşti cari, pe a­­locuri, erau de mai multe mii de metri adâncime, formând mările şi oceanele. In fundul acestor mări şi oceane s’au depus, în straturi orizontale, diferite ma­teriale aduse cu ele de apele ce năvăleau, ca nisip, lut, calcar, grezie, etc., cari, în decursul milioanelor de ani, au ajuns la sute şi mii de metri înălţime. După alte milioane de ani, pă­mântul continuând să se răcească, a făcut ca scoarţa lui să se adâncească mai mult în alte locuri şi atunci apele din mnele mări şi oceane au năvălit spre acele adâncimi, iar în locurile de unde s'au retras apele lor au răsărit aceste straturi înalte. Sub acţiu­nea contractării pământului, a ghemuirii lui din pricina răcirii, aceste straturi s'au frânt şi s’au răsturnat, înfăţişându-se astfel ochilor noştri în regiunile pe cari le nurpim muntoase. Din suprafaţa totală a pămân­tului, care e de 510 milioane kilo­metri pătraţi, 375 milioane kilo­metri pătraţi sunt acoperiţi de apele oceanelor şi mărilor. Din oceane şi mări razele soarelui ridică în atmosferă cantităţi enor­me de vapori de apă. Aceşti va­pori, duşi de vânt, se condensează în nori şi cad, sub formă de ploaie. iarăşi pe pământ, uneori la depărtări de mii de kilometri de locul de unde s’au evaporat, făcând pământul să rodească şi să hrănească vieţuitoarele ce mişună pe el. Pâraele, râurile şi fluviile, la rândul lor, alimentează necon­­tenit mările şi oceanele cu noui cantităţi de apă. Cercetările straturilor geologice cari formează scoarţa pământului au stabilit că pe vremuri au exi­stat şi alte întinderi mari de pământ, alte continente, care le­­gau între ele Europa, America şi Asia. Aceste continente au fost, ca să zicem aşa, înghiţite de­­oceanele noui din adâncimile ivite prin strângerea scoarţei pământeşti în urma răcirii pro­gresive a pământului. Există do­vezi ştiinţifice cari adeveresc aceste susţineri. Intre altele, s-a constatat că în straturile geolo­gice ale Americii se găsesc ră­măşiţe de animale cari au trăit şi în Europa, bunăoară. Aceasta dovedeşte că pe vremea aceea America şi Europa formau un singur pământ, pe care vieţuiau aceleaşi soiuri de animale. In straturile geologice aflate mai către suprafaţă, însă, rămăşiţele găsite dovedesc că speciile de animale s'au diferenţiat, ceea ce se explică prin faptul că cele două continente s'au separat, fiind despărţite de apele enorme ale oceanelor cari au inundat şi aco­perit acele continente de legă­tură adâncite prin efectul răcirii şi strângerii scoarţei pământului. Cu toată forma sferică a pă­mântului şi rostogolirea lui neîn­­cetată prin învârtirea în jurul soarelui şi în jurul propriei sale axe, apele nu se împrăştie pe toată suprafaţa globului, nu-l inundă cu totul şi nu se revarsă în hău, pentru că sunt reţinute de puterea de atracţie a pământului. Ş­i astfel, munţi, dealuri, văi, şesuri, fluvii, mări şi ocea­ne, se întrec în a zămisli condiţii prielnice de viaţă pe această scoarţă relativ subţire a globului pământesc, pe când mie­zul pământului, a cărui grosime e de vreo 700 de ori mai mare, continuă să ardă şi să facă din când în când boroboaţe prin cu­tremurele ce le provoacă şi prin erupţiile vulcanice cari aduc atâtea nenorociri pentru locuitorii din preajmă. Până când ome­nirea scăpată de pacostea capi­talismului pornit pe distrugere şi pe frânarea progresului, va găsi mijlocul să facă nevătămătoare şi efectele acestor fenomene natu- - rale. A. Gălăţeanu 1 GLOBUL NOSTRU PĂMÂNTESC NSEMNARI TEATRALE AU ÎNCEPUT repetiţiile piesei „cetatea DE FOC" La Teatrul Naţional au început eri repetiţiile ul­tm­ei piese a scriitorului Mihail Ravidoglu „Cetatea de foc’’. După „Mi­nerii”, piesa de mare răsunet, care a adus pentru prima oară pe scenele noastre crâmpee din viaţa, frământările şi năzuinţele minerilor noştri, tov. Mihail Davidoglu îmbogăţeşte noua noastră dramaturgie cu o lucrare inspirată din minunata activitate a muncitorilor şi tehnicienilor din „cetatea de foc” ,a­ Reşiţei, care luptă pentru construirea socialismului în ţara noastră. Direcţia de scenă a fost încredinţată tov. Nicolae Mas­­sim, care împreună cu autorul, alcătueşte lista definitivă a interpreţilor. O NOUA VERSIUNE ŞI DISTRIBUŢIE A COMEDIEI „GAIŢELE" După­ cum am anunţat, Tea­trul Naţional din Capitală pre­găteşte o nouă premieră a come­diei de moravuri „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu. Este vorba, de fapt, de o nouă versiune a acestei lucrări, prin care autorul scoate mai bine in evidenţă satira la adresa bur­gheziei romăneşti. Deasemeni distribuţia a fost remaniată. Astfel, in rolurile principale apar Sonia Cluceru, Maria Pilotti, Angela Mateescu, Eugenia Rădulescu, Dina Cocea, Nataşa Alexandra, Nicu Dumi­triu şi Ion Tatianu. Dintre interpreţii vechei ver­siuni joacă numai Sonia Clu­­ceru şi Nataşa Alexandra. Deasemeni şi direcţia de scenă a fost schimbată, noua versiune a „Gaiţelor” fiind pusă in scenă de Ion Şahighian. PREGĂTIREA STAGIUNII LA TEATRUL TINERETULUI Teatrul de la Sf. Sava care a primit denumirea de „Teatrul Maţional — Teatrul Tineretului“ îşi va începe activitatea in pri­mele zile ale lunii Februarie ,prezentând premiera piesei „Aşa s’a călit oţelul”, dramatizare după celebrul roman cu acelaş nume al lui N­icolae Ostrovski. In momentul de faţă piesa care aduce in scenă minunata viaţă a eroului sovietic Pavel Corceaghin a intrat in ţa­za repetiţiilor ge­nerale ce sunt conduse de direc­torii de scenă Ion Aurel Maican şi George Dem. Loghin. Concomitent cu aceste repe­tiţii care se desfăşoară pe scenă, in reperele Teatrului Tineretului au început repetiţiile comediei lui Shakespeare „Nevestele ve­sele din Windsor“ în direcţia de scenă a lui Ion Sahighian. Interpretarea va fi susţinută de Al. Giugariu, Ion Iancovescu, Ion Manu, Jenied Constantinescu, Nicu Dumitriu, Marcel Gingu-­­­lescu, D. Amigdalis, Dorin Stre­­teanu, Tant­zi Cocea, Mimi Enă­­ceanu şi Varodara Nigrim. „Nevestele vesele din Windsor“ se va juca în versiunea româ­nească a publicistului Florian Nicolau. Premiera a fost fixată pentru sfârșitul lunii Februarie. VIATA CAPITALEI CART! NOUI PROCESUL TRĂDĂTORULUI TRAIC3O COSTOV ȘI AL COMPLICILOR SAI (Editura Partidului Ifl­uucitoresc Român) L­a Editura Partidului Muncitoresc Român, a apărut „Procesul­­ trădătorului Traicio Costov și al complicilor săi“. „ Actul de acuzare, arată li­mpede că atât complotul din R. P. Bulgaria cât şi acela al lui Raj­x, recent judecat la Budapesta, nu sunt acte întâmplătoare şi izolate de trădarea principiilor marxist - leniniste, ci ele fac parte dintr’un plan de mult urzit de imperia­liştii anglo-americani şi de slugile lor titoiste, împotriva socialismu­lui şi a frontului păcii. încă din 1942, temându-se de victoria U.R.S.S., serviciile de spionaj britanic şi american şi-au strecurat emisarii şi agenţii lor in partidele comuniste din Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria şi îm­preună cu agentul lor principal pentru Balcani, Tito, şi-au inten­sificat acţiunea de spionaj şi sabotaj. Astfel, în Septembrie 1944, Costov s-a strecurat în Comitetul Central al Partidului Comunist Bulgar şi, înconjurându-se de acoliţi hrăniţi cu aceleaşi principii troţchiste şi-a început activitatea tră­dătoare. . Din actul de acuzare se des­prinde pe de o parte ţelul bandei Ipi Costov de a ţâri Bulgaria in lagărul imperialist, iar pe de altă parte uneltirile imperialiştilor şi ale agenţilor titoişti de a des­prinde de socialism ţările cu regimuri de democraţie populară, pen­tru ca, inrobindu-le, să slăbească lagărul păcii. Activitatea mârşavă a lacheilor imperialismului dovedeşte svâr­­colirile disperate ale acestor condamnaţi ai istoriei, demonstrează că lupta de clasă este mai aprigă decât oricând şi impune clasei mun­citoare să-şi întărească unitatea forţelor sale pentru sdrobirea de­finitivă a exploatării. „CĂSUŢĂ DIN SUSENSC” DE STEPAN SCIPACIOV (Editura Cartea Rusă) έn măreaţa şi avântata poezie sovietică, Stepan Scipaciov ocupă un loc­ de frunte. Poet ridi­cat din mijlocul oamenilor muncii, el aduce in versurile sale dărzenia luptătorilor care au făurit Ţara Sovietelor. Intr’o formă poetică din cele mai înalte, Scipaciov exprimă un fond adânc revoluţio­nar, viaţa nouă socialistă, pe omul nou sovietic, spiritul lui constructiv, dragostea-i faţă de Partid şi patriotismul lui fierbinte. In acela­ş timp, poezia lui desvălue marea iubire şi stima oamenilor sovietici pentru învăţătorii şi conducătorii lor, Lenin şi Stalin. Pentru a-l prezenta publicului nostru cititor, Editura „Cartea Rusă" a scos o culegere din versurile lui Stepan Scipaciov. Sub titlul „Căsuţa din Şuşensc", Victor Kernbach a tradus câteva poeme ca­racteristice, pline de clan creator şi de credinţă bolşevică. In poemul care dă şi titlul plachetei, Scipaciov slăveşte amintirea lui Lenin, iar in „PIAŢA ROŞIE" şi „ÎNCEPE ZIUA", apare Stalin, conducă­torul iubit al poporului sovietic şi învăţătorul proletariatului inter­naţional. „CĂSUŢĂ DIN ŞUŞENSC“ constitue o adevărată bucurie pen­tru iubitorii poeziei sovietice. „TREIZECI DE ANI” DE PROF. BANYAI LÁSZLÓ Note despre drumul­ populaţiei maghiare din România I­­n Editura de Stat a apărut de curând, în limba maghiară, lucrarea profesorului Banyai László, întitulată „Treizeci de ani”. In cartea aceasta, autorul analizează evenimentele din viaţa populaţiei maghiare din ţara noastră, de la 1918 şi până astăzi. Banyai László scoate în evidenţă cauzele prăbuşirii monarhiei habsburgice, influenţa uriaşă a Marii Revoluţii Socialiste din Oc­tombrie, în creşterea avântului revoluţionar al proletariatului din România. Autorul arată mai departe cum sub conducerea P.C.R. care îşi ducea munca în condiţiunile grele ale ilegalităţii, forţele demo­crate maghiare din ţară, s’au unit, în prima organizaţie maghiară cu caracter naţional „Madosz“-ul, uniunea oamenilor muncii de na­ţionalitate maghiară, care a dus lupta consecvent împotriva guver­nelor reacţionare. Împotriva cotropitorilor fascişti. Cartea lui Banyai László se Încheie cu capitolul întitulat „Pe drumul democraţiei populare“, în care autorul analizează perspec­tivele uriaşe de viaţă îmbelşugată, fericită şi liberă, care s’au des­chis şi pentru populaţia maghiară din ţară, odată cu lichidarea ex­ploatării, odată cu victoria clasei muncitoare. Această lucrare atât de preţioasă şi actuală, va apare în cu­rând şi în limba română. (Editura de Stat) A apărut „VIATA ROMÂNEASCA" Revista a Uniunii Scriitorilor din R.P.R. (Anul III, Nr. I, Ianuarie 1950) Revista se deschide cu o serie de poezii închinate ma­relui Lenin. Semnează: Radu Boureanu, Nicolae Tăutu, Va­­leriu Câmpeanu, Heinrich Si­moni (trad. de Al. Philippide). Din Nicolai Râlencov traduce G. Dem. Pan, iar din poetul daghestan Rasul Gamzatov traduce Virgil Teodorescu. Un lung poem închinat Stalin­­gradului, de Iohanes Becher, este tradus de Ion Marin­ Sa­­doveanu. Proza e reprezentată prin noua piesă de teatru a lui Mihail Davidoglu — „Cetatea de tfoc“ — şi continuarea ro­­manului lui Ion Călugăru „O­­ţel şi pâine” (II). Urmează două nuvele semnate de Pe­tre Dragoş „Ion Lăscan s’a pus pe gânduri“ şi Octav Mă­­gureanu „Stratul cu ţiţei”. O parte din nenumăratele scrisori în versuri trimise de oamenii muncii din R.P.R. tovarăşului Stalin, cu ocazia celei, de a 70-a aniversări, îm­bogăţesc acest număr. La Teorie şi Critică apar următoarele articole : J. Pop­per : „Daruri şi poeme pentru Stalin“, Andronica Popescu: „Planul de Stat în literatură”­­. c. Nicolescu: „Eminescu şi Creangă“, Ileana Vrancea „Doinele“.. Revista se încheie cu un nu­măr de recenzii. Cercetările astronomilor sovietici cu privire la coada de gaze a pământului Cercetările Observatorului Astronomic din orașul Alma- Ata (capitala î­.S.S. Cazare) au confirmat ipoteza emisă de austronomul sovietic Astapo­­vici, cum că planeta noastră are o coadă de gaze. Cercetările acestea au fost întreprinse încă în timpul războiului de Observatorul as­tronomic din Ashabad, unde Astapovici a urmărit acest fe­nomen. Este intersant de relevat că astronomul american Moulton, și astronomul suedez Gülden, socoteau că dincolo de orbita pământului există o acumu­lare de părticele de meteo­riţi, care provoacă fenomene vizibile în nopţile de eclipsă, sub forma unor pete slab lu­minate în punctul din spaţiul ceresc opus soarelui. Oamenii de ştiinţă sovietici au desminţit complect această teorie. Pe baza cercetărilor fotometrice, fotografice şi spectrale făcute la Alma-Ata, s’a dovedit în mod indiscuta­bil că lumina slabă din punc­tul opus soarelui este în rea­litate o coadă de gaze a pă­mântului. Coada uriaşă a pla­netei noastre se întinde pe o distanţă de cel puţin 100.000— 125.000 km. în direcţia opusă soarelui, întocmai ca şi cozile cometelor. Un cartof de 10 kg. şi un ciorchine de strugure de 5 kg. la expoziţia agricolă regională din Cimkent La Cimkent (R. S. S. Cazahă) s-a deschis o expoziţie agricolă regional. La această expoziţie sunt pre­zentate specii de bumbac alb şi colorat, obţinute de sovhozul Fan­ta Arai. Colhozul înaintat ,,Le­­nînskii Puţi“ (Drumul leninist), din raionul Starmsk, ilustrează prin cele ce expune o recoltă bogată de legume. Diferiţi bulbi de car­tofi, obţinuţi de colhoznicii din a­­cest artei, cântăresc peste zece kilograme. Ciorchinii de struguri din viile artelului „Belâe Vodî” (Apele albe), din acelaş raion, cântăresc câte 5 kilograme. Atenţia tuturor vizitatorilor este atrasă de standurile colhozului „Pobeda” (Victoria) din raionul Gheorghiev, care oglindesc larga mecanizare a producţiei agricole. Vacanţa de iarnă a studenţilor sovietici Se vor organiza excursii şi vizite în întreprinderile in­dustriale. (Agerpres). OPERA DE STAT : Carmen; TEATRUL NAŢIONAL (Comedia): Trei Surori; TEATRUL NAŢIONAL (Studio): Argilă şi Porţelan; TEA­­I­TRUL DE ESTRADA: Spectacolul Nr. 1; TEATRUL DE REVISTE : Bate’n lemn; TEATRUL MUNICI­PAL : Un om obişnuit; TEA­TRUL ARMATEI; (B-dul G.ral Magheru 20): Medicul de plasă; TEATRUL ARMATEI (Calea 13 Septembrie) : Tarsiţa şi Roşiorul; TEATRUL C.G.M. (Lipscani 53): Program nou de cântece, dansuri şi proză. PATRIA, MARNA, TRIANON, M­IC, TOMIS, FLACARA, MIO­RIŢA, FLORIDA, DACIA, ODEON, Grăuntele Preţios, SCALA, CAPITOL MARCONI, IZBÂNDĂ MOŞILOR, VOLGA : Moş Locomotiva. TIMPURI NOI :­­ Luminile din Urali ; 2. Pata Albă ; 3. Quartete muzicale (Desen animat în culori); 4. Laboratorul minune ; 5. Teatrul central al Armatei Roşii, PAX : Răsună Valea. LUMINA : Drumul Gloriei. VICTORIA : Vladimir IUci Lenin. MODEL : Locotenent Cristina CULTURAL : Carnetul de Par­­tic! UNIREA : Minin­ui Pojarski. TRIUMF : Drumul fericirii. 7 NOEMBRIE-GRIVIȚA : Arinca. LYRA : Undeva în Europa. MILANO : Stânca Diavolului. POPULAR : Balada Siberiei AVRIG, APOLLO : Bătălia Sta­­lingradului. RAHOVA : Dezonorita AID­A: Valsul Primăverii. NONI . Arinca. MARŢI 31 IANUARIE 1950 RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I. — 17.57 . Deschide­­rea emisiunii, 18,00. Recomandări din programul de seară, 18,03. Co­rul Uzinelor Vulcan. 18,30. Curs de limba rusă. RADIO BUCUREŞTI I - 19 00 : Cântece ale compozitorilor noştri inspirate de dragostea de Patrie. 19.10. carnet Cultural: cronica re­vistelor de Alexandru Bălăci, RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI II­I 19,00: Emisiune în limba maghiară, RADIO BUCUREŞTI I 19,25: Cântece al compozitorilor noştri inspirate de dragostea de Pa­­trie RADIO ROMANIA, RADIO BU-­­CUREŞTI I ŞI RADIO BUCU­REŞTI II.­­ 19.30. Emisiune pentru Căminele Culturale, RADIO ROMANIA, RADIO BU­CUREŞTI I ŞI RADIO TIMIŞOARA. 20.00. Radio-Jurnal RADIO BUCUREŞTI I Seară de operă ,,Rigoletto” operă in trei acte de Verdi. 21.53 Muzici uşoare, RADIO ROMANIA ŞI PA­Î­IO BUCUREŞTI I. 20.15. Un disc. 20. 0. Comentari! evenimentelor intrire, 20.30. Mici piese pentru pian 23.40. Universitatea Radio, sp.50. 1.U­zit­ă uşoară de compozitori români. An, spiblul C.F.R. 21.00. Concert de muzici sovietică RADIO ROMANIA. RADIO BUCUREŞTI I ŞI RADIO BUCUREŞTI II 22.00. Ora exactă Radio.Jurnal, RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI I. 22.15. Un disc 22.20. Publicitate. 22.25. Buletinul de ştiri in limba rusă. 22.30. Emisiune pen­tru Republica Populară Bulgaria. 23.00. Lieduri de Glinka şi Dargo­majski. 23.20. Uvertura Prietenia Popoarelor de Glier. 23.30. Radio Jurnal. 23.35. Concert de muzică populară variată. 24.00. Ora exactă. Inchiderea emisiunii. RADIO BUCUREȘTI II. 22.15 Theofil Demetrescu pian. 22.38 . Muzică variată. 23.00. Ora­ exactă. închiderea emisiunii.’ B-dul Generalisaimul Stalin 21; Piaţa Rosetti 3; Strada Vasile Lascăr 129; Calea Moşilor 53; Ca. Lascăr 129 ; Calea Moşilor 53 ; Ca- B.dul Dimitrov 93; Şos. Iancului 98; Calea Văcăreşti 39; Strada La­borator 1; strada 30 Decembrie 17; Calea Rahovei 79; Calea Văcăreşti 299; Şos. Giurgiului 105; Prelung, 13 septembrie 2; Şos.. .Viilor 49; Călea 13 Septembrie 2; Strada Ca­rol Davila 7; B.dul­­ Mal­l; Şos. Giuleşti 117; Pipera Herăstrău SUBURBANE Colentina Strada 7 Noembrie 13; Griviţa B.dul Bucureşti Noi 81; Militari, B.dul Păcii 16; Chiajna str. Eroului 22; Apărătorii Pa­triei, Şos. Berceni 83 ; Băneasa, Şos. Bucureşti,Ploeşti 16; Pante­­limon şos. Brăilei 1; Dudeşti,Cio­­plea, Şos. Pulberăriei 105; Popeşti Leordeni, Farmacii deschise permanent ziua şi noaptea : Farmacia Nr. 1, Calea Victoriei 23; Farmacia Nr. 85, Calea Griviţei 217 Biblioteca Societăţii pentru răs­­pândirea ştiinţei­­şi Culturii. Aten neul R.P.R, intrarea prin Gh. Ber­sarcu, deschisă intre orele 9—14. 16—21. Biblioteca A.R.L.U.S. strada Ion Ghica deschisă dela orele 8—21. Biblioteca Centrală strada Batiştei Nr. 18, deschisă dela Or­gle 8—20. Biblioteca Populară Nr 1, Calea Griviţei nr. 250 Biblioteca Populară Nr. 1 Prelungirea Feren­­tari Nr. 5, Biblioteca Populară Nr. 3, Şoseaua Colentina Nr. 20. Biblioteca Populară Nr. 4 Şoseaua Pantelimon Nr 274 , Biblioteca Populară Nr. 5, Şoseaua Alexan­dria Nr. 59. Biblioteca Populară Nr 6 strada Aviator Valter nr 40; Biblioteca Populară Nr. 7, B­.dul Ghencea 194; Biblioteca Populară Nr. 8 Calea Călărași Nr. 253; Bi­blioteca Populară nr. 9, str. D. Can­­temir Nr 20; Biblioteca Populară Nr. 16, Șoseaua Ciurel 82. Biblio,­cile populare sunt deschise Intre orele 8—12 17—20. Muzeul dr. Minovici str. Prof. Minovici Nr. 7, Muzeul Th. Aman, str. C. A. Ros­setti Nr 9. Muzeul Simuj B-dul N. Bălcescu _ .. . . Alău—..1 i Cartea sovietică La sfârşitul lunii ianuarie începe vacanţa de iarnă a studenţilor sovietici. Consiliul Central al Sindicatelor a tra­sat pentru această perioadă o serie de noi măsuri cu carac­ter cultural. Zeci de mii de studenţi îşi vor petrece vacanţa in sana­torii şi în casele de odihnă, pe seama asigurărilor sociale. In toate oraşele din Uniu­nea Sovietică unde există in­stitute şi şcoli tehnice, vor avea loc adunări ale tuturor elevilor şi studenţilor. Au fost alocate sute de mii de ruble pentru organizarea de serate şi baluri pen­tru studenţi. Studenţii vor primi bilete de teatru, cinematograf şi pentru concerte. In cluburile studenţeşti vor avea loc în­tâlniri ale tineretului cu frun­taşii din industrie, agricul­tură, ştiinţă şi artă. In toate Cărţile şi ziarele sovietice joacă un rol uriaş in desvoltarea institutele şi şcolile­­ tehnice culturii şi educarea comunistă a oamenilor muncii. In primele vor avea loc spectacole şi con- trei decenii ale Puterii Sovietice, editurile din U. R. S. S. au ti­­certe date de artişti amatori, părli aproape 11 miliarde de­­ cărţi Asociaţiile Sportive vor or- In Pezent, în Uniunea Sovi­etica apar peste 7000 de z­­are, Aso­ci. f.P°rtl T­J într'un Ural de 30 milioane exemplare, gamza competiţii sportive de in fotografie, standul unei expoziţii din Moscova cu cărţi patinaj, volei, basket, şah, etc. editate de Editura de Stat.

Next