Steagul Roşu, aprilie 1954 (Anul 1, nr. 5-30)

1954-04-01 / nr. 5

P­ rimele zile ale celui de al doilea tri­mestru găsesc poporul nostru mun­citor angajat cu toate forţele sale în opera de construcţie paşnică, în lupta pen­tru înflorirea continuă a economiei na­ţionale. Sarcinile trasate de partid şi gu­vern sînt însuşite cu entuziasm, devin cauza întregului popor, tocmai pentru că ele exprimă înseşi năzuinţele maselor muncitoare. De aci îşi trage seva elanul cu care milioane de constructori ai socia­lismului îşi unesc eforturile pentru a transpune în viaţă programul de măsuri economice elaborat de partidul nostru, în vederea creşterii bunăstării poporului muncitor. Pe ogoarde regiunii noastre, munci­le agricole sîunt în toi. Colectiviştii, întovă­­răşiţii, cei ce muncesc în S.M.T.-uri şi G.A.S.-uri, precum şi ţăranii muncitori cu gospodării individuale depun strădanii neobosite pentru a executa în cit mai bune condiţiuni lucrările agricole de pri­măvară, conştienţi că de reuşita acestei etape depinde în cea mai mare măsură obţinerea unor recolte bogate la toate culturile. Alături de ei lucrează mii de mecanizatori, — vrednici strungari, lă­cătuşi, sudori, tehnicieni, etc., — plecaţi din între­prinderile noastre socialiste spre a participa direct la bătălia pentru asi­gurarea pîinii poporului. In timp ce oamenii muncii de pe ogoa­re luptă pentru a face din regiunea noa­stră o regiune fruntaşă în campania agri­colă de primăvară, colectivele întreprin­derilor industriale depun eforturi sporite pentru a se situa în primele rînduri în îndeplinirea planului de producţie. Nu­meroase unităţi industriale au venit în sprijinul agriculturii, livrînd la termen motoarele de tractoare ce le-au avut în reparaţie, felurite piese de schimb, unelte agricole, etc. De pildă, colectivul Atelie­relor Auto ale Ministerului Industriei Me­talurgice şi Construcţiilor de Maşini a terminat repararea a peste 240 mo­toare de tractoare, iar întreprinderile „I.C.A.R.”, „21 Decembrie”, „I.O.R.“ au livrat însemnate cantităţi de piese de schimb pentru agricultură. In multe din uzinele şi fabricile care au avut neajunsuri serioase de pe urma vis­colului din februarie, rămînerile în urmă au fost biruite într-un timp scurt. Bună­oară, colectivele întreprinderilor „Ţesăto­­r­­iile Reunite”, „Ilie Pintilie”, „Electro­magnetica“ şi­ altele au reuşit — printr-un efort deosebit — să depăşească simţitor planul pe luna martie, ceea ce a permis îndeplinirea planului trimestrial. In multe din întreprinderile producătoare de bu­nuri de larg consum se face simţită o preocupare deosebită pentru îmbogăţirea sortimentelor de primăvară şi vară, pen­tru crearea unor produse şi modele care să corespundă cerinţelor maselor consu­matoare. Realizări frumoase în această direcţie au obţinut uzinele textile „7 No­iembrie”, fabrica „Ilie Pintilie” şi alteile. Cu toate acestea nu trebuie trecut cu vederea faptul că există încă numeroase întreprinderi în care persistă deficienţe serioase. Unele fabrici au rămas datoare poporului muncitor însemnate cantităţi de alimente, mii de metri de ţesături, nu­meroase perechi de încălţăminte, etc. Aşa este cazul fabricii de paste făinoase Nr. 2, al ţesătoriilor „Donca Simo” şi „Flamura roşie“, care au rămas în urmă în ceea ce priveşte îndeplinirea planului de pro­ducţie. Sînt întreprinderi în care conducerile se situează pe o poziţie profund dăunătoare şi nu acordă atenţia cuvenită probleme­lor calităţii şi sortimentelor, mărginindu­­se la îndeplinirea cantitativă a planului. Aşa se face că în ultima vreme pe porţile întreprinderii „Mihail Ardereanu” au ieşit deseori ţesături de proastă calitate, pro­duse insuficient finisate, cu aspect urît; aşa se face că o parte din acele produse de „Tehnica Tricotaje” sînt de calitate necorespunzătoare, se frîng repede, creind serioase greutăţi întreprinderilor care le folosesc. O situaţie asemănătoare există şi la u­­z un de „23 August” şi „Vasile Roaită”. În aceste întreprinderi, lipsa de preocupare pentru calitatea unor repere a făcut ca procentul de rebuturi să crească simţitor, grevînd asupra preţului de cost. Chiar şi la fabrica de confecţii „Gh. Gheorghiu- Dej” — întreprindere care în general a reuşit să pună la dispoziţia maselor con­sumatoare confecţii de bună calitate — şi-a făcut loc în ultima vreme automul­­ţumirea, ceea ce a dus la o scădere a ca­lităţii unor produse. In unele întreprinderi se manifestă ten­dinţa de a se munci inegal, de a se da întrecerii socialiste un caracter de cam­panie şi a se face vîlvă în jurul unor pro­bleme importante, p­entru ca numai după puţină vreme ele să fie date uitării. Ast­fel, la uzinele „Mao Tze-dun” se acordase într-un timp multă preocupare pentru a­­plica­rea metodelor avansate de muncă şi, drept rezultat, se înregistrau frumoase victorii în producţie. In ultimul timp însă, problema folosirii metodelor înaintate a fost lăsată pe ultimul plan, iar condu­cerea tehnică nu se mai îngrijeşte să creeze condiţii muncitorilor pentru apli­carea metodelor Kolesov, Bîcov-Bortke­­vici, Rîjkov, etc., ceea ce se răsfrînge în mod negativ asupra rezultatelor în pro­ducţie. La uzinele „Mátyás Rákosi”, fenomenul negativ al pierderii pe drum a unor probleme deosebit de importante se manifestă în ceea ce priveşte activitatea secţiei producătoare de bunuri de larg consum. Un astfel de „stat” de muncă aduce prejudicii serioase intereselor economiei naţionale şi trebuie combătut cu toată vi­goarea. Conducerile întreprinderilor ră­mase în urmă, fie în ceea ce priveşte în­deplinirea cantitativă a planului, fie rea­lizarea celorlalţi indici , au datoria să analizeze de pe o poziţie autocritică si­tuaţia din întreprinderea respectivă, să nu meargă pe linia de a pune lipsurile pe seama condiţiilor obiective, ci să stăruie în a găsi rădăcinile acestor lipsuri şi a le îndepărta fără întîrziere Analiza ră­­mînerilo­r în urmă trebuie să se soldeze cu adoptarea unor măsuri energice și ur­mărirea aplicării lor zi de zi, ceas de ceas. Pășind în cel de al IIdea trimestru, colectivul fiecărei întreprinderi trebuie să se îngrijească din timp de îndeplinirea in­tegrală a sarcinilor de plan. Este de dato­ria conducerilor tehnico-administrative de a se orienta just şi a da dovadă de operativitate în diferite probleme, de a nu aştepta ca toate dificultăţile să fie rezol­vate „de la centru”. O preocupare perma­nentă trebuie acordată dezvoltării produc­ţiei bunurilor de larg consum, îmbunătă­ţirii calităţii, lărgirii sortimentelor şi re­ducerii preţului de cost. ■ Atenţia tuturor factorilor de conducere din întreprinderi, în­deosebi a comitetelor de întreprindere trebuie să se îndrepte în mod special spre organizarea temeinică şi desfăşurarea largă a întrecerii socia­liste. Bine folosită, această minunată me­todă constituie pîrghia centrală pe care se sprijină lupta pentru punerea în valoare a imenselor rezerve interne existente în fiecare unitate de muncă. Pentru ca întrecerea socialistă să gă­sească un larg cîmp de desfăşurare, di­recţiunea fiecărei întreprinderi are dato­­ria de a crea condiţiile necesare, prin aplicarea de masuri tehnico-organizato­­rice, măsuri care să pornească de la de­favoarea la timp a sarcinilor de producţie şi să treacă prin întreg lanţul de proble­me de producţie, ca de pildă, mica meca­nizare, aprovizionarea cu scule, îngri­jirea maşinilor, etc. îndrumate de către organizațiile de partid, comitetele de întreprindere trebuie să se ocupe direct de organizarea întrece­rii socialiste. Grija pentru cuprinderea unor mase cît mai largi în întrecere tre­buie să se împletească cu lupta pentru ri­dicarea întrecerii la un înalt nivel. Numai o întrecere în care se stabilesc obiective concrete, lesne de urmărit, în care anga­jamentele se reînoiesc cu regularitate, iar în jurul rezultatelor în muncă se face o largă agitaţie politică — numai o astfel de întrecere mobilizează pe cei ce muncesc la îmbunătăţirea activităţii lor şi duce la un avînt general în producţie. Datoria principală a organizaţiilor de partid este de a pune problemele produc­ţiei în centrul preocupărilor, de a asigura conducerea politică a întrecerii socialiste şi a întregii activităţi. Munca politică de masă trebuie să includă printre obiecti­vele ei întărirea disciplinei socialiste în producţie, • creşterea simţului de răspun­­dere, cultivarea unui înalt spirit critic şi autocritic — elemente de bază pentru ri­dicarea activităţii în producţie pe o treap­tă mai înală. Desfăşurînd larg întrecerea socialistă, folosind metode variate pentru descoperi­rea şi punerea în valoare a inepuizabile­lor rezerve Interne, colectivele întreprin­derilor din regiunea noastră vor reuşi să-şi îndeplinească cu cinste sarcinile im­portante ce le revin în cel de al 11-lea trimestru al anului, aducînd o contribuţie preţioasă în lupta pentru îmbelşugarea vieţii poporului. Toată atenţia îndeplinirii integrale a sarcinilor de producţie ORCANUL COMITETELOR REGIONAL ŞI ORĂŞENESC BUCUREŞTI ALE P. M. R. ŞI AL SFATURILOR POPULARE ALE REGIUNII­­­ ORAŞULUI BUCUREŞTI* ANUL I—NI. 5 4 PAGINI 20 BANI JOI 1 APRILIE 1954 Cu privire la relaţiile comerciale sovietoromîne C­a rezultat al tratativelor comerciale so­­vieto-romîne încheiate cu succes, s-a semnat la 31 martie a.c. la Moscova Protocolul cu privire la livrările reciproce de mărfuri în­tre U.R.S.S. şi R.P.R. pe anul 1954. Prin Protocol se prevede o mărire în con­tinuare a volumului livrărilor reciproce de mărfuri atît faţă de livrările prevăzute pe anul 1954 în Acordul Comercial de lungă durată, cit și faţă de volumul schimbului de mărfuri realizat în 1953. U.R.S.S. va livra Republicii Populare Române bumbac, cocs, minereu de fier, me­tale feroase şi neferoase. Îngrăşăminte, uti­laj industrial, maşini agricole, autovehicule şi alte mărfuri necesare economiei naţionale romineşti. In afară de aceasta, In 1954 conform acordurilor Încheiate anterior, Uniunea So­vietică va livra Romîniei utilajul com­plex, pentru întreprinderi industriale și de asemenea, va acorda României ajutorul teh­nic în construirea acestor întreprinderi. România va exporta în U.R.S.S. produse petrolifere, produse forestiere, ciment, pro­duse chimice, vase pescărești, şlepuri, ca­zane de aburi şi alte mărfuri care s-au li­vrat din Romînia în U.R.S.S. în mod obiş­nuit in anii trecuţi. Protocolul a fost semnat din partea sovie­tică de către Ministrul Comerţului Exterior, I. G. Kabanov şi din partea romina de că­tre Ministrul Comerţului Exterior, Al. Bîrlă­­deanu. (Agerpres) In fiecare zi, noi fapte rodnice AU CURĂŢIT PESTE 32.000 POMI FRUCTIFERI Pe lîngă pregătirile desfăşurate în ve­derea lucrărilor agricole din primăvara aceasta, colectiviştii şi ţăranii muncitori din cuprinsul raionului Crevedia, au acor­dat o atenţie deosebită şi sectorului pomicol, îndrumaţi de tehnicieni, la îndemnul organizaţiilor de bază şi al comitetelor executive ale sfaturilor populare comu­nale, numeroşi colectivişti şi ţărani mun­citori din acest raion au ieşit la curăţa­tul pomilor fructiferi îndată ce timpul a devenit prielnic acestor munci. Astfel, colectiviştii şi ţăranii munci­tori din comuna Gratia, au reuşit printr-o muncă organizată să execute într-un ter­men scurt curăţitul şi răritul a peste 9.300 pomi fructiferi. Asemenea frumoase realizări sînt şi în comunele Clejani, Ogrezeni, Floreşti şi altele unde de asemenea au fost curăţiţi şi văruiţi un număr de aproape 32.300 pomi fructiferi, şi au fost stropiţi cu soluţii chimice un număr de 1.200 pomi fructiferi. ENE PETRE corespondent voluntar Insufleţiţi de dorinţa de a contribui într-o cît mai mare măsură la dezvoltarea agricul­turii noastre, oamenii muncii de la uzinele „Vasile Roaită“ din Capitală, obţin im­portante succese în producea de unelte agricole. De curînd ei au fabricat pentru prima oară în ţară, semănători manuale de porumb, care vor fi de mare folos oamenilor muncii de la sate. In prezent, colectivul uzinelor „Vasile Roaită“ se pregăteşte să pună la dispoziţia agriculturii primele 4.000 de se­mănători manuale de porumb. In clişeu: Muncitorii din brig­ada condusă de tovarăşul Niculae Graure, cercetează calitatea noilor lor produse. Pentru oamenii muncii de pe ogoare M 3.Acesc cu spor înainte de a incepe muncile agricole de primăvară, ţăranii muncitori din co­muna Greaca, raionul Olteniţa, au discu­tat în cadrul unei adunări populare ce s-a ţinut la căminul cultural, sarcinile ce le revin din Hotărîrea partidului şi guvernului cu privire la lucrările agri­cole de primăvară. Ştiind ce au de făcut, îndată ce timpul a devenit prielnic şi pămîntul s-a zvîn­­tat pe alocuri, ei au pornit cu avînt la însămînţat. Primii care au ieşit pe ogoare, la însă­­mînţatul culturii de mazăre, au fost ţăra­nii muncitori Bindea D. Marin, Nedelcu Ion, Bindea D. Alexandru şi alţii care numai într-o singură zi au reuşit să în­­sărpinţeze o însemnată suprafaţă cu ma­zăre şi alte culturi. Frumoase realizări au obţinut în această direcţie şi ţăranii muncitori din Şoldanu. PETRE ION corespondent voluntar Bunuri de larg consum Pentru a traduce în viaţă Hotărîrile plenarei lărgite a C.C. al P.M.R. din august 1953 cu privire la îmbunătăţirea nivelului de trai al oamenilor muncii, muncitorii şi tehnicienii de la Atelierele Navale din Giurgiu, au analizat posibili­tăţile de producţie şi au ajuns la conclu­zia că, prin folosirea resurselor interne, se poate trece la producţia de bunuri de larg consum. In acest scop s-a luat legătura cu O.C.L. Comerţul mixt Giurgiu cu care s-a contractat livrarea de diverse bunuri de larg consum ce vor fi distribuite în ca­drul oraşului şi raionului Giurgiu. In vederea executării acestui contract s-a şi început confecţionarea unui număr de 1.500 cuiere de lemn, 4.000 umeraşe de haine şi în curînd, va începe fabrica­rea altor articole de lemn cum ar fi de pildă, scaune, taburete, mese de bucă­tărie, cutii pentru bucătărie, precum şi obiecte turnate din fontă ca : plite, gră­tare, picioare de fontă pentru sobe de bucătărie şi altele. ILIE IONESCU corespondent voluntar Timpul nu are halte. Clipele, anii, veacu­rile trec fără oprire. Asemeni lor, aşezările omeneşti îşi desfăşoară activitatea fără po­pasuri. In marşul lor impetuos pe drumul civilizaţiei, oamenii au pus pe frontispiciul oraşelor pecetea veşnicei mişcări. Semnul măreţ al energiei în neîntreruptă acţiune, 11 poartă în toată splendoarea lui Bucureştiul de astăzi. La tot pasul simţi cum bate pulsul oraşului. Ai impresia că te găseşti in faţa unui organism viu, a cărui inimă nu înce­tează o clipă să palpite, a cărui forţă nu-şi găseşte niciodată odihnă. Ocupînd pe harta ţării o suprafaţă micuţă, acest organism de o vastă complexitate îşi trăieşte agitaţia lui permanentă. Şi dacă adesea suntem­ ui­miţi de complexitatea şi perfecţiunea orga­nismului omenesc, nu mai puţin ne, minu­nează uriaşul organism al Bucureştiului cu legile sale funcţionale atît de asemănătoare cu cele ale unei fiinţe, întocmai ca o vieta­te, oraşul are părţile sale componente de o importanţă vitală. Funcţiunile acestora sînt absolut indispensabile. Sectoarele importante ale oraşului cunosc o activitate continuă, de zi şi noapte, iar oa­menii care lucrează în aceste sectoare, inţe­­leglnd însemnătatea muncii lor, nu-şi precu­peţesc niciodată eforturile. De roadele stră­daniilor lor se bucură toţi ceilalţi locuitori ai Capitalei. Iată cîteva din sectoarele unde munca nu încetează nici o clipă... ★ A trecut aproape un veac de cînd a luat fiinţă uzina electrică Grozăveşti. Din ziua aceea s-au scurs mai bine de 11 miliarde de secunde. De atunci, în niciuna din aceste secunde, curentul nu a încetat să treacă prin cablul care leagă uzina de oraş. S-au scurs fără întrerupere miliarde de secunde, dar şi miliarde de kilowaţi. Paralel cu rîul aerian al energiei electrice îşi urmează, tot fără oprire, drumul către inima Capitalei un alt rîu. Acesta, spre deosebire de celălalt, care este un rezultat al geniului omenesc, a fost creat de natură şi ii spune din timpuri străvechi: Dîmboviţa. O bună parte din de­bitul apei domoale a Dîmboviţei, înainte de a-şi face intrarea în oraş, trece prin caza­­nele de aburi ale uzinei şi, transformîndu-se intr-o forţă redutabilă, învîrteşte cu mii de turaţii pe minut turbinele întreprinderii de electricitate. Cu această viteză uluitoare, turbinele se invîrtesc zi şi noapte, neconte­nit, vreme de un an de zile, după care sunt revizuite pe rînd şi puse din nou in funcţiu­ne pentru o altă perioadă îndelungată de timp. Niciodată însă nu au fost oprite toate simultam Zecile de atmosfere cu care aburii prove­niţi din apa Dîmboviţei îşi exercită presiu­nea asu­pra turbinelor s­­înt supraveghiate şi dirijate de 4 decenii de către un munci­tor harnic, pe nume Marin Marin. El şi to­varăşii lui din celelalte schimburi au avut de înfruntat multe greutăţi de-a lungul ani­lor. Adesea au luptat cu vitregia patronilor, de două ori au înfruntat urgia războiului şi de nenumărate ori au înfruntat furia naturii atunci cînd iarna cu gerurile şi viscolele ei cumplite îngheţa apa turnurilor de răcire a maşinilor. Mereu însă ei au biruit. Oraşul a avut mereu energie electrică. Uneori, cînd este în schimbul de noapte, Marin Marin se opreşte cîteva clipe la una din ferestrele uzinei Şi cată cu ochii către cartierele Capi­talei. Peste tot zăreşte lumină. Poate că la ora aceea mulţi citesc, văd o piesă de tea­tru, un film, sau studiază sub razele becu­rilor. Marin zîmbeşte fericit. El nu veghiază un zadar. Rîul­ electric care îşi are izvoarele în turbinele uzinei nu va sta niciodată un loc, ca şi liniştita Dîmboviţa, în apele că­reia sînt oglindite noaptea, miile de becuri aprinse de pe cheiuri. •­ Este ora cînd sobra întunecime a nopţii Începe să se destrame. Măreţ şi orbitor in strălucirea lui, soarele se înalţă încet dea­supra emisferei noastre. Solemna procesiune a răsăritului coincide în Bucureşti cu o altă procesiune care începe să se desfăşoare zgo­motos de-a lungul şi de-a latul oraşului. Din toate depourile pornesc în clipele acelea şiraguri nesfîrşite de tramvaie care, mereu grăbite, cutreeră străzile, inaugurînd cu uruitul lor metalic suita cotidiană de zgo­mote a Capitalei. În tot cursul zilei, pînă la miezul nopţii, ele transportă neobosite milioane de călători. Puţini cunosc însă via­ţa acestor tramvaie. Cetăţenii care călăto­resc în vagonul 3015 nu ştiu că cu cîteva ore în urmă, acest vagon a suferit o opera­ţie grea. În orele care au precedat răsăritul, vagonul 3015 a fost complet desfăcut la Ate­lierele Centrale I.T.B. Din cauza apei, moto­rul vagonului s-a ars. Adus la Atelierele Cer.trale, el a fost luat in primire de către echipa tovarăşului Gheorghe Constantin şi ipparat in cîteva ore. Şi aici, la I.T.B., activitatea nu încetează nici ziua, nici noaptea. Lucrînd în mai multe schimburi, muncitorii Atelierelor Cen­trale repară cu rîvnă vagoanele, pentru ca în fiecare dimineaţă, în clipa răsăritului, ele să-şi poată începe procesiunea obişnuită. Fără aceste strădanii permanente, tramvaiele nu ar putea să circule. Viaţa lor este ca şi a omului. De aceea au nevoie de îngrijire. Ca nişte medici pricepuţi, Gheorghe Con­stantin, Mihalcea Constantin şi alţii, se în­grijesc de tramvaie. Aşa se explică faptul că cetăţenii nu sînt lipsiţi niciodată de acest mijloc de transport. În anul 1949, pe Calea Victoriei a fost în­fiinţată Farmacia de stat nr. 1. Atunci, in­tr-o dimineaţă de vară, uşa farmaciei a fost descuiată şi primii cumpărători i-au trecut pragul. Din ziua aceea, uşa acestei unităţi farmaceutice nu a mai fost niciodată încu­iată. De ani de zile, cheia stă nefolosită într-un sertar, pentru că farmacia este des­chisă în permanenţă. La orice oră, cetăţeanul poate găsi medicamentele de care are ne­voie. Se întîmplă uneori ca cineva să aibă ne­voie urgentă, fără întîrziere, de un medica­ment. Chiar şi atunci cînd această necesi­tate urgentă se iveşte tîrziu după miezul nopţii, ori­care dintre locuitorii oraşu­ui găseşte aici şi la celelalte 11 farmacii care funcţionează în permanenţă ceea ce îi tre­buie. Cînd celelalte magazine au fost închise de mult, cînd pe străzi trecătorii sînt rari, cind majoritatea locuitorilor dorm, la cele 12 far­macii se găsesc întotdeauna oameni con­ştiincioşi, gata să servească pe cei care au nevoie şi să ajute astfel la vindecarea celor bolnavi. Uneori, pe la 2 sau 3 noaptea, la Farmacia nr. 1 vin cumpărători cu reţete complicate, greu de făcut. Farmacistele Mă­­nescu Mirela şi Ştefănescu Beatrice ştiu că acestea nu pot suferi amina­re. Ele se stră­duiesc să le facă în timpul cel mai scurt. Sfaturile lor sunt ascultate cu atenţie de către cumpărători care pleacă mulţumindu-le cu recunoştinţă. Mîine cînd­ alte tovarăşe de muncă vor veni să le ia locul, cele două far­maciste se vor putea odihni cu satisfacţia datoriei împlinite. In timp ce ele se vor odihni, altele vor munci mai departe în a­­cest sector unde activitatea in slujba oame­nilor nu încetează niciodată. ★ Fabrica ,,Constantin David“ este o adevă­rată combină de plini. Io permanenţă, pe o gură a acestei uriaşe combine sînt deşertaţi sacii cu grîu, iar pe alta iese plin la gata coaptă. In timp ce zeci de camioane sosesc mereu aici aducînd tone de grîu, altele plea­că spre oraş încărcate cu tone de pîine ru­menă. Procesul de transformare a griului în pîine se desfăşoară de-a lungul unei benzi rulante care trece de la valturile mereu ,flă­­minde, la malaxoare, apoi către sala cuptoa­relor. Pe această cale mişcătoare, transfor­marea se repetă cu o exactitate matematică. Asemeni unui bun ceasornic, întors întot­deauna la timp, întreg mecanismul fabricii nu se opreşte nici ziua, nici noaptea. Cei care lucrează aici sînt adevăraţi maeş­tri ai şarjelor de pîine. Pentru munca deo­sebită pe care o depun, asigurind zi de zi pîinea oraşului, mulţi dintre ei au fost răs­plătiţi cu decoraţii. Cocătorul Ştefănescu Ion îşi poartă cu mîndrie pe piept „Or­dinul Muzicii“ cl. 111-a. Aceste semne de înaltă distincţie sînt o mărturie a pre­ţuirii pe care partidul şi guvernul o arată acelora care prin hărnicia lor fac ca viaţa celor ce muncesc să devină mai uşoară. ★­­Legenda spune că de mult, pe malurile Dîmboviţei, în locurile unde astăzi se în­tinde Bucureştiul, a poposit un păstor pe care îl chema Bucur şi că acesta ar fi în­temeietorul oraşului nostru. Au trecut veacuri în şir de atunci. Pe vremea lui Bucur, în aceste locuri nu se auzeau decit tălăngile şi doinele cîntate din frunză. Odată cu venirea nopţii cobora pe malurile rîului liniştea deplină şi înceta orice activitate. Astăzi însă, Bucureştiul arată cu totul altfel. Ziua, sau noaptea, întotdeauna, auzi glasul oraşului care nu adoarme niciodată. Auzi acest glas în uzinele şi fabricile în care maşinile sînt preluate din mers de că­tre schimburi. II auzi în gări, la centralele telefonice şi în toate celelalte sectoare unde se munceşte fără întrerupere. Astăzi, în cetatea lui Bucin activitatea creatoare pentru fericirea ponorului mutici­­tor nu are halte, ca şi timpul. PAVEL DUMBRAVA ZI ŞI NOAPT­E... ★ Colectivişti, întovărăşiţi şi ţărani muncitori cu gospodării individuale! Muncitori şi tehnicieni d­in S. M. T. şi G. A. S. / Luptaţi cu toate forţele pentru respectarea riguroasă a regulilor agrotehnice — chezăşia obţinerii de recolte îmbelşugate la hectar/ __________________________________________________________________ Angajamentele muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor de la G.A.S. Bălteni Muncitorii şi tehnicienii gospodăriei agri­cole de stat din comuna Bălteni, raionul Ră­­cari, s-au întrunit zilele trecute într-o adu­nare festivă pentru a răspunde la anga­jamentele luate de colectivul de muncitori, tehnicieni şi funcţionari de la gospodăria agricolă de stat din Variaş, regiunea Arad. Astfel, ei­ s-au angajat să termine însă­­mînţările de primăvară cu 7 zile înainte de termen, să economisească o cantitate de 5000 kg. motorină şi să realizeze o econo­mie de 80.000 lei. De asemenea şi-au mai propus ca anul acesta să munceiască într-un fel cu totul deosebit şi să aplice cu stricteţe toate regu­lile agrotehniei. Astfel şi-au luat angaja­mentul să depăşească planul la cultura ovă­­zului cu 4bu lte. la hectar, la mazăre boabe cu 520 kg. la ha. la cartofi cu 5.000 kg. la ha., iar la producţia de legume şi zarzavaturi să depăşească planul cu 42.000 de kg. Pentru obţinerea acestui spor de recolte la ha. conducerea gospodăriei agricole de stat Bălteni va lua o serie de măsuri orga­nizatorice care să asigure obţinerea de re­­colte mari la hectar. Astfel, în acest an se vor cultiva după metoda cuiburilor dis­puse un pătrat 20 de ha. cartofi timpurii, 25 hectare fasole de grădină, 15 hectare roşii de toamnă, 3 hectare castraveţi de vară, 4 hectare dovlecei, etc. Şi în ceea ce priveşte ridicarea producţiei animale colectivul de muncitori şi tehnicieni şi-a luat angajamentul ca să depăşească planul la produşi fătări la toate categoriile cu 9 la sută, să realizeze peste plan 24 de tăuraşi de reproducţie şi să dea peste plan o cantitate de 10.038 litri lapte, 2.000 kg. carne şi 400 kg. miere albine etc. Acestea sînt o parte din angajamentele pe care şi le-a luat colectivul de muncitori, tehnicieni, ingineri şi funcţionari de la gos­podăria agricolă de stat din comuna Băl­teni, raionul Răcari. Traduse în viaţă, ele vor contribui la cîştigarea bătăliei însămînţărilor, la sporirea producţiei vegetale şi animale, contribuţie de seamă la ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. Numai ţesături de calitate superioara Consfătuirea organizată la uzinele textile „7 Noiembrie” Se pot obţine numai produse de calitate superioară în uzina noastră ? La între­barea aceasta s-au străduit să răspundă muncitorii, tehnicienii şi inginerii din uzinele textile „7 Noiembrie“ care au luat parte ieri după amiază la consfă­tuirea pe care colectivul redacţiei gaze­tei de uzină „Fusul şi Suveica” a orga­nizat-o sub îndrumarea şa cu sprijinul organizaţiei de bază şi al direcţiunii. După referatul prezentat de şeful ser­viciului control tehnic, au luat cuvîntul numeroşi filatori şi ţesători, maiştri, teh­nicieni, ingineri, vopsitori,­ mecanici, etc. Inginerul Popa Raisa a subliniat succe­sele obţinute, după care a ridicat pro­blema uniformităţii torsiunii firelor, ca o condiţie de bază pentru îmbunătăţirea calităţii produselor. Alţi vorbitori au scos în evidenţă fap­tul că de la plenara C.C. al P.M.R. din august 1953 şi pînă în prezent, colectivul întreprinderii a realizat 150 modele noi, peste 300 combinaţii noi de culori şi a pus în fabricaţie mai multe articole care nu se produceau în trecut. In acelaşi timp, au fost scoase la iveală şi criticate o serie de deficienţe ce s-au înregistrat în sectorul finisaj şi în alte sectoare de producţie. Din discuţii a reieşit că există încă numeroase rezerve interne în pri­vinţa ridicării calităţii produselor. In cuvîntul lor, tov. I. Fekete, directo­rul uzinei, şi Dobre Reveca, secretara or­ganizaţiei de bază, au scos în evidenţă sarcinile ce revin colectivului în vederea realizării angajamentului luat: „Pe poarta uzinei nu va pleca nici un metru de ţe­sături de proastă calitate“. îşi lucrează lotul individual Printre raioanele fruntaşe în acţiunea de repartizare a terenurilor virane, se situează şi raionul 1 Mai. Mun­cind cu însufleţire, tehnicienii sec­ţiei agricole a sfatului popular­­ raional, au reuşit pînă în prezent să identifice terenuri virane în suprafaţă de 259.002 m.p. Repartizate în loturi de 200—300 m.p., aceste terenuri virane au fost date spre cultivare cetăţenilor, prin cele 22 între­prinderi din cuprinsul raionului. Cu aceeaşi însufleţire deputaţii şi co­misia de femei din comuna subordonată Voluntari au reuşit să identifice 460 de parcele în suprafaţă de 56.120 m.p. care au fost de asemenea repartizate oameni­lor muncii pentru a le cultiva cu legume şi zarzavaturi. Ingrijindu-se ca cei care au primit loturi individuale să le poată cultiva la timp, secţia agricolă a sfatului popular al raionului 1 Mai a distribuit cetăţenilor seminţe de ceapă, usturoi, fa­sole, rădăcinoase, etc. Printre cetăţenii care şi-au reparat uneltele şi au început să lucreze tere­nurile repartizate sînt Florea Babici, Teodor Bejenaru şi Dumitru Voicu. E. ALIMANESCU corespondent voluntar fiu valorificat inserate m\­M de zarzavaturi Ca şi în alţi ani, ţăranii muncitori din cuprinsul raionului Vidra au fost şi de data aceasta printre primii care au înţe­les să contribuie la aprovizionarea oame­nilor muncii din Capitală cu diferite zar­zavaturi ca : ceapă verde, pătrunjel, mă­rar, spanac şi alte produse timpurii. Ei îşi valorifică prin cooperativa lo­cală sau prin unităţile „Aprozar“ tot mai mari cantităţi de asemenea produse. In fruntea acestei acţiuni patriotica sînt ţăranii muncitori din comuna Gosti­­nari care şi-au valorificat pînă în pre­­zent aproape 3000 kg. de zarzavaturi tim­purii. Astfel, ţăranul muncitor Dumitru S. Stoian a recoltat numai în două zile pesta 1000 kg. spanac, ceapă verde şi altele ce au fost valorificate apoi în vederea apro­vizionării populaţiei din Capitală. Asemenea realizări sînt şi in comunele Valea Dragului, Vidra şi altele unde tot mai mulţi producători de legume şi zar­zavaturi se străduiesc să obţină o recoltă bogată pe care o valorifică prin orga­nizaţiile comerciale locale. BURCEA MARIN corespondent valutar Unelte pentru cultivatorii / loturi Pe lîngă sprijinul pe care întreprinderile îl acordă cultivatorilor de loturi individuale, procurîndu-le unelte mici de grădinărie con­­fecţionate din rezerve interne, cultivatorii îşi pot procura aceste unelte la preţuri re­duse şi prin comerţul de stat. In ultimele zile, magazinele de stat din Capitală care vînd articole de fierărie au fost aprovizionate cu 5.000 de cazmale, 6.500 de sape, 4.500 de greble, 1.000 de săpăligi şi alte unelte mici de grădinărie. Depozitele oficiului de gros industrial pot pune, la nevoie, la dispozi­ţia magazinelor cantităţi suficiente de ase­menea unelte pentru a putea face faţă tutu­ror cerinţelor.

Next