Steagul Roşu, iunie 1954 (Anul 1, nr. 59-82)
1954-06-03 / nr. 59
Pag 2-a 156 de ani de la naşterea lui Mihail Ivanovici Glinka Mihail Ivanovici Glinka ocupă um loc de frunte în istoria muzicii ruse şi universale. Semnificaţia operei sale capătă im zilele noastre o amploare deosebită. Eaconstituie un exemplu măreţ de luptă pentru valorificarea din teaului popular in creaţia muzicală simfonică şi de operă şi un îndrumar de Preţ pe drumul unei arte înaintate, realiste. Evoluţia personalităţii artistice a compozitorului Mihail Glinka se leagă de perioada unor puternice frămintări sociale şi este influenţată im mod direct de lupta poporului rus împotriva asupririi şi tiraniei regimului ţarist. Această luptă, oglindită şi în energia cu care masele populare au ţinut piept tru■ pelor napoleoniene in 1812 şi in răscoalele ţărăneşti de după 1830, trezeşte la viaţă conştiinţa unei părţi a intelectualităţii ruse. In frunte cu „decembriştii“, oamenii de cultură înaintaţi ai vremii militează pentru afirmarea culturii naţionale ruse, combătîmd cu vehemenţă servilismul faţă de cultura apuseană. Tinăr student la Petersburg, Glinka nu rămine in afara acestei lupte. Linia creaţiei sale urmează de la început frămîntările timpului şi idealurile sale artistice se conturează tot mai dar im strîmsă legătură cu acestea- Compozitorul se ocupă de prelucrarea cîntecelor populare ruse — cunoscute şi îndrăgite încă din copilărie —• invăţînd în acelaşi timp necontenit din marii clasici: Haydn, Mozart, Beethoven. Curiind, orizontul limitei pe care-l oferea şcoala de la Petersburg nu mai satisfăcea exigenţele creatorului şi Glinka trece la desăvârşirea cunoştinţelor sale muzicale prin Lungi călătorii de studii în interiorul Rusiei şi peste graniţele ei, în Italia, Franţa şi Germania. In aceste ţări, Glinka întîlneşte pe mulţi creatori vestiţi ai timpului, ca Bellini, Donizetti, Meyerbeer, şi alţii. La Paris il cunoaşte pe Berlioz, de care se leagă printr-o trainică prietenie. ’ Pretutindeni însă, Glinka învaţă şi se simte legat in primul rînd de arta poporului. Folclorului spaniol, de care se ocupă timp de doi ani, ii dedică două din cunoscutele sale piese simfonice: „Hote Aragomeza“ şi „O noapte la Madrid“. Simţindu-se stăpin pe măiestria componistică, Glinka porneşte la realizarea marelui său vis: crearea unei opere naţionale ruse cu care să se poată pune capăt dominaţiei italiene şi franceze în muzica de operă. După povarţa poetului Jupovsky, el se îndreaptă către subiectul legendei istorice a lui Ivan Susanin, ţăranul rus care-şi jertfeşte viaţa pentru salvarea patriei sale. Premiera operei „Ivan Susanin“ marchează „existenţa operei ruse, a muzicii ruse“ cum spune criticul Odoewesky, contemporan cu Glinka. Cu „Ivan Susanin“, Glinka pune bazele iprimei drame lirice populare ruse, după cum numai ciţiva ani mai târziu cu „Ruslan și Ludmila" — pe subiectul poemului lud Pușkin — tot el face drum operei epice ruse, dezvoltată apoi de Rimsky-Korsakov. Rezolvarea genială a prelucrării cintecului popular rusesc în drama muzicală este transpusă apoi de Glinka și în domeniul muzicii simfonice, in uverturile şi părţile orchestrale ale celor două opere, dar mai ales in fantezia simfonică „Kamarinskaia“. Construită pe contrastul a două teme ce reprezintă două genuri fundamentale ale cintecului popular rus — cel tărăgănatşi cel de joc — lucrarea aduce elemente valoroase pe calea muzicii simfonice realiste, folosind intonaţiile populare nu ca un scop in sine, ci reuşind să redea prin ele aspecte concrete ale vieţii-Ceaikovsky ilustrează cu multă plasticitate In cuvintele: „întreaga şcoală simfonică rusă este In „Kamarinskaia" — importanţa mare a simfonismului lui Glinka pentru muzica rusă. Glinka excelează şi în formele mici. Romanţele sale, create de-a lungul întregii sale cariere de compozitor, aduc o nesfîrşită varietate şi bogăţie de idei. Trebuie cu deosebire menţionată grupa de romanţe pe versuri de Puşkin, versuri care capătă in muzica lui Glinka aceeaşi tălmăcire perfectă de care se bucură şi lirica lui Goethe în creaţia lui Schubert sau cea a lui Heine in creaţia lui Schumann. îmbinarea perfectă dintre text şi muzică rezultată din înrudirea spirituală adîincă a celor doi titani — Puşkin şi Glinka — a deschis un nou drum liricei vocale ruse, drum pe care l-au urmat compozitorii „grupului celor 5“, mai ales Borodin, apoi Ceaikovsky şi mai tirziu Rachmaninov. Glinka este primul compozitor clasic rus ,şi întemeietorul şcolii muzicale naţionale ruse. El este acela care, reuşind să sintetizeze ■întreaga experienţă valoroasă a predecesorilor săi şi însemnate progrese ale artei muzicale europene, a creat o limbă muzicală nouă, cu rădăcini adinei înizvoarele populare, înţelegerea largă a realităţii naţionale ruse, puterea imaginilor şi perfecţiunea formei artistice au constituit un model pentru generaţiile următoare de compozitori ruşi. Primul care a continuat şi dezvoltat opera lui Glinka a fost contemporanul său mai tînăr A. S. Daligomîrski, în a cării creaţie se simte influenţa directă a marelui maestru.Glinka a deschis urmaşilor săi cin Rusia calea unei arte adevărate, legată de tendinţele cele mai progresiste ale vremii. Şcoala muzicală rusă,fortată de el şi dusă la o şi maimare strălucire de compozitorii „grupului celor 5“ şi mai ales de Ceaikovsky, a constituit un exemplupentru creatorii înaintaţi din întreaga Europă. Pe modelul ei, incepiind cu a doua jumătate a veacului trecut, au înflorit şcoli naţionale europene, ai căror reprezentanţi au adus in patrimoniul muzicii universale creaţii valoroase, inspirate din muzica popoarelor lor şi legate de viaţa şi aspiraţiile maselor largi. In ţara noastră, şcoala naţională iniţiată de G. Enescu a urmărit îndeaproape principiile estetice şi practice ale lui Glinka şi pe cele ale urmaşilor săi. Moştenirea artistică lăsată de Mihail Ivanovici Glinka continuă să însemne un fevor nesecat de învăţăminte pentru creatorii de muzică sovietică şi pentru toţi artiştii legaţi de aspiraţiile maselor din lumea întreagă. Din partea marelui public din ţara noastră, creaţia lui Glinka se bucură astăzi de o înaltă preţuire şi dragoste. Ea are o influenţă binefăcătoare asupra dezvoltării şi perfecţionării şcolii noastre muzicale contemporane, ale cărei eforturi suntîndreptate spre găsirea unui stil românesc şi spre făurirea operei naţionale. împlinirea a 150 de ani de la naşterea lui Mihail Ivanovici Glimka trebuie să constituie un nou,prilej de difuzare intensă a creaţiei genialului compozitor şi un imbold pentru lărgirea repertoriului orchestrelor simfonice şi teatrelor noastre de operă cu lucrări incă neprogramate, dar aşteptate cu nerăbdare de publicul nostru. ANA FROST MIHAIL IVANOVICI GLINKA Pictură de REPIN Intr-un articol publicat în Nr. 10 (1953) al revistei „Viata Romînească“, in care se ocupa de povestirea „Ana Nucului" de Remus Luca, scriitorul Petru, Dumitriu spunea — printre altele — referindu-se la autorul acestei povestiri : „Mi se pare că acest scriitor începător a moştenit o tradiţie care se află la mulţi scriitori din ultimii zeci de ani, mai ales moldovenii de ceea ce Creangă exprima prin vorba „ţărănie“, „ţărăniile mele“. Asta cuprinde, după cum socotesc eu, multe: înţelepciune, umor, sensibilitate, ironie cind emoţionantă, cînd batjocoritoare, cînd plină de simpatie, cînd duşmănoasă“... Cine cunoaşte măcar unele din lucrările acestui tînăr scriitor îşi dă seama că în cuvintele de mai sus nu-i vorba de o referire convenţională, hazardată, ci de o apreciere pe deplin justificată a calităţilor şi artei sale scriitoriceşti. Intr-adevăr, puţini dintre tinerii scriitori care s-au afirmat la noi în ultimul timp şi pe care fenomenul literar din ţara noastră i-a înregistrat ca pe nişte îmbucurătoare succese obţinute pe tărîmul creşterii de noi cadre scriitoriceşti, — se pot mîndri cu un asemenea dar al povestirii cu prozatorul Remus Luca. Aceasta est© o constatare ce s-a impus încă de la apariţia primelor sale lucrări publicate în paginii© revistelor şi pe care cititorii le-au întîmpinat cu o deosebită simpatie, întrezărind în slova tînărului scriitor ecourile unui autentic şi viguros talent. Fraza bogată, plină de duh şi sfătoşenie, dar limpede şi curată ca şi graiul ţăranului ardelean despre care povesteşte, îţi aminteşte cu stăruinţă pe aceea a lui Slavici, de la care Remus Luca a învăţat foarte mult în ceea ce priveşte arta povestirii, dar la care se adaugă o tonalitate nouă, clocotitoare şi tinerească, generată de trăirea intensă a realităţilor sociale din epoca avintată a construcţiei socialiste. Despre anumite particularităţi stilistice în creaţia lui Remus Luca s-ar putea spune multe lucruri. Ar fi însă prematură şi riscantă o încercare de a determina limitele personalităţii sale scriitoriceşti; deocamdată, el încă se află la început de drum, şi evoluţia viitoare a scrisului său poate, fi, cel mult, sugerată cu aproximaţie pe baza elementelor ce se vădesc în creaţia lui de acum. Ceea ce este însă evident şi poate fi considerat ca o trăsătură de bază a creaţiei sale, este faptul că în centrul preocupărilor sale tematice se situează omul satului, ţăranul. Majoritatea eroilor săi sînt ţărani, oameni ai satului ardelean, pe care el îi cunoaşte atît de bine şi în zugrăvirea cărora pune atîta dragoste, aplecîndu-se cu grijă asupra celor mai mărunte aspecte ale vieţii şi preocupărilor lor. Remus Luca nu s-a orientat însă către viaţa satului:dirntr-o idilică preferinţă a peisajului rustic seu atras de pitorescul exterior al figurii omului de la sat, ci dintr-un sincer ataşament faţă de problemele mari, de viaţă, ale acestor oameni. Nu este nevoie de o prea mar© argumentaţie pentru a demonstra că povestirea „Ana Nucului“ a însemnat un real succes în creaţia autorului şi, în general, în literatura noastră nouă cu tematică ţărănească. Povestirea are meritul principal de a fi zugrăvit în chip reuşit — descoperind şi luna inînd ca un fascicol de raze pornite dintr-un reflector, pe minunata scenă a vieţii — un mare adevăr al epocii noastre : ridicarea şi transformarea femeii de la însă — datorită noilor condiţii de viaţă , într-un om înaintat, cu o conştiinţă nouă. Ana Nucului, eroina principală a povestirii, este o femeie simplă, dintr-un cătun pierdut undeva la poalele munţilor, care în alte condiţiuni sociale ar fi rămas o ţărancă obişnuită, ca toate celelalte, despre care nu s-ar fi ştiut decît cel mult că est© nevasta lui Petrea Nucului şi că argăţesc împreună la chiaburul Nădlag Chiorul. Autorul ne-oînfăţişează însă în condiţiile de astăzi, cînd regimul democrat-popular a dat posibilitate fiecărui om capabil să se afirme. Fiind numită director al căminului cultural din cătunul lor, Ana trebuie să dea o luptă crîncenă cu greutăţile pe care le ar© de înfruntat, şi povestirea emoţionantă a drumului parcurs de la primii paşi făcuţi cu şovăială şi stîngăcie în noua ei muncă, pînă la izbînda finală, cînd ansamblul artistic organizat de ea cîştigă concursul raional — constitui© de fapt istoria formării unui caracter nou, a unui luptător de nădejde pentru ridicarea satului. Ana, care la început ni se înfăţişează sub chipul unei femei firave, lipsită de experienţă şi speriată de imensitatea răspunderii ce-i revine odată cu titlul de directoare acăminului (de care ea se sperie şi mai mult), ne apare la sfârşitul povestirii dîrză şi stăpînă pe sine. Pînă să ajungă aci însă ea a trebuit să lupte din greu cu ignoranţa şi neîncrederea oamenilor, în general cu starea de înapoiere a satului pe de o parte, iar pe de altă parte, cu neînţelegerea şi rezistenţa încăpăţînată a lui Petrea, soţul său care o iubeşte foart© mult, însă căruia nu-i vine deloc la îndemînă ca nevasta lui să fie... director la căminul cultural, funcţie care — după concepţia lui simplistă şi retrogradă — nu se potriveşte decît unui învăţător sau unui domn de la oraş. Dezvoltîndu-şisubiectul pe aceste două linii ,paralele ce alcătuiesc baza conflictului, însă care se întîlnesc şi se întrepătrund, constituind un tablou de viaţă unitar, Remus Luca dezvăluie cititorului o seamă de aspecte interesante din viaţa actuală a satului nostru. Descrierile de natură, alternând cu situaţii pline de acţiune şi dramatism, in care se ciocnesc caractere şi se reliefează sentimente puternice, te poartă prim viaţa agitată a cătunului Nima Cârpinişuiul, prilejuindu-ţi într-oi bună măsură cunoaşterea oamenilor şi a relaţiilor dintre ei. Ţăranii comunişti cu o conştiinţă înaintată, ca Macavei Savu, primitori şi largi la inimă ca Paşca Romulus, ori îndărătnici ca Tomuţa Gavrilă, intîlneşti pretutindeni în satele noastre, însă din povestirea lui Remus Luca înveţi să-i cunoşti cu adevărat, să le cunoşti sufletul, gîndurile, preocupările. Tomuţa Gavrilă e un ţăran muncitor, gospodar, aşezat, dar ca şi mijlocaşul Vasilică Sălcudeanu priveşte cu rezervă acţiunile culturale pornite în cătun din iniţiativa Anei, împiedicindu-şi copii — care sunt utemişti — să participe la repetiţiile echipei artistice. In schimb, bătrînul Macavei Savu, care este membru de partid, înţelege mai limpede decit ei mersul înainte al vieţii, şi a început să vadă rosturile acestei primeniri a vechilor rînduieli, participă cu o înflăcărare tinerească la toate acestea, ajutind-o p© Ana şi încurajînd-o în momentele de şovăială şi descurajare. Tot el este acela care obligă pe chiaburul Visalon Creţu să-şi achite cotele la colectare, şi face aceasta convins că îşi îndeplineşte o datori© patriotică şi că, în felul acesta, apără interesele celor mulţi, deoarece „legea pe care o aducea cu el şi cu care lovea în chiabur era legea inimii lui“... De lucrul acesta îşi dă seama şi Visalon Creţu, chiaburul, care vede cum activitatea căminului cultural întemeiat cu atîta strădanie de Ana Nucului şi de ceilalţi săteni care o sprijină, trezeşte interesul oamenilor pentru cunoştinţe noi, le desmorţeşte mintea şi-i face să priceapă că acum ei sînt aceia care trebuie să-şi spună cuvîntul pretutindeni, pentru că a lor est© puterea şi nu a celor bogaţi ! De aceea, încercările lui de a zădărnici strădania Anei şi de a împiedica întemeierea cătminului cultural, apar pe deplin justificate, ele izvorînd firesc din această ură înverşunată faţă de cei pe care nu-i mai poate exploata şi din regretul desnădăjduit faţă de poziţiile iremediabil pierdute. In general, se poate afirma că povestirea lui Remus Luca reuşeşte într-o bună măsură să prezint© tabloul realităţilor existente în momentul de faţă la sate şi că face lucrul acesta în chip reuşit şi convingător, datorită acelei cunoaşteri a vieţii satului şi artei de povestitor, pe care tovarăşul Petru Dumitriu te subînţelegea prin „ţărăniile“ lui Remus Luca... Trebuie spus însă că povestirea „Ana Nucului" nu satisface, pe deplin cerinţa cititorilor datorită inconsecvenţei de care dă uneori dovadă autorul, bătrînul Macavei Savu, minunat realizate ca personaje literare, dovedesc că el ştie să redea cu mult simţ artistic caractere ţărăneşti şi să le imprime o comportare conformă cu trăsăturile lor specifice. Există însă cazuri cînd autorul recurge la situaţii create artificial, neveridice, care să slujească linia conflictului, căruia el îi imprimă o direcţie nu întotdeauna bine orientată — lucru care duce la stridenţe supărătoare în construcţia lucrării. Astfel pentru a ilustra un aspect al greutăţilor pe care ie are de întîmpinat Ana in alcătuirea echipei de teatru, autorul ne înfăţişează pe sătenii din Nima Cărpinişului ca pe nişte oameni extrem de înapoiaţi care pînă acum (respectiv pînă în 1951 cînd se petrece acţiunea povestirii) nu Ştiau ce-i aceea o piesă de teatru. Iar cînd au prilejul să vadă aşa ceva, ei manifestă o naivitate copilărească, aproape primitivă . „La 30 decembrie a anului ce trecuse, oamenii din Nima ajunseseră să vadă pentru prima dată o piesă de teatru şi se miraseră că Paşca Romulus îşi schimbă glasul şi se uită urît şi pînă la urmă este legat pentru nişte blăstămăţii de care n-a auzit nimeni. Se bucuraseră la sfîrşit, cînd au aflat că totul fusese un fel de glumă şi-l văzuseră pe Romulus, nevătămat, între ei...“ Insă greutatea mare o are de întîmpinat Ana mai înainte, atunci cînd trebui© să împartă rolurile tinerilor, care sînt tot atît de „neştiutori" ca şi părinţii lor. Asemenea lipsuri serioase scad din forţa de convingere a lucrării, deoarece contrazic în mod categoric realitatea pe care cititorul — mai ales cel din lume satului, căruia îi e adresată povestirea — o cunoaşte. înainte de a încheia trebuie să mai adăugăm că şi condiţiile grafice în care s-a tipărit povestirea „Ana Nucului“ sunt întrucîtva necorespunzătoare, deoarece a existat o insuficientă preocupare în această direcţie din PAfa Editurii Tineretului. Pe lingă faptul repovestirea a fost lipsită de o ilustrare a textului, cel puţin prin câteva desene care ar fi contribuit la înţelegerea mai deplină a scenelor semnificative, coperta a fost lucrată la întîmplare şi ea nu face altceva decit să deservească lucrarea. Cele două femei zugrăvite pe copertă — şi care în intenţia pictorului ar înfăţişa pe Ana Nucului şi prietena sa, Mărimea Hurdubeţ — nu au nimic comun cu caracterele celor două personaje ale cărţii. Povestirea „Ana Nucului" rămâne una din realizările valoroase ale prozei noastre noi, cu tematică ţărănească, şi ea ne îndreptăţeşte să aşteptăm de la Remus Luca alte lucrări şi mai realizate, care să satisfacă pe deplin exigenţa cititorilor. ION MACARIE In legătură cu povestirea „Ana Nucului“ de Remus Luca Nu s-ar putea spune că Remus Luca niu cunoaşte firea ţăranului. Dimpotrivă, figurile de ţărani ca Paşca Romulus, Gheorghi STEAGUL ROŞU Pe urmele materialelor publicate Preţuri La rubrica „Scrisori către redacţie” din ziarul „Steagul roşu” nr. 36, a apărut scrisoarea tov. Iureş Nicolae, fruntaş in întrecerea socialistă de la uzinele ,,23 August“. In scrisoarea care poartă titlul „Preţuri diferite“, se semnalau unele nereguli privitoare la buna deservire a consumatorilor la restaurantul „23 August”. Secţiunea comercială a Sfatului popular al Capitalei şi Trustul alimentaţiei publice locale din raionul „23 August” ne-au confirmat justeţea celor sezisate şi ne-au comunicat măsurile ce ,s-au luat. Astfel, s-a constatat că ospătară Bucur Ana a încărcat plata consumaţiei tov. Iureş Nicolae şi a prietenului său cu contravaloarea a 3 porţii de peşte. Cu toate că în realitate au consumat 5 porţii de peşte, ei au plătit pentru 8 porţii. Prin confruntarea bonurilor de marcaj ale ospătarei Ana Bucur, cu nota de diferite plată eliberată, s-a constatat deci o diferenţă de 3 porţii încasate ilegal. Faţă de abuzul săvîrşit, dosarul ospătarei Ana Bucur a fost înaintat procuraturii raionale cu adresa Nr. 3789 din 17.V.1954. Pînă la judecarea procesului ea a fost retrogradată în muncă. De asemenea, la redacţie a sosit o adresă din partea Procuraturii oraşului Bucureşti, prin care se arată că în urma sezisării apărute în coloanele ziarului s-au luat măsuri pentru acţionarea în judecată a celor găsiţi vinovaţi. Redacţia ziarului nostru consideră incomplete răspunsurile primite din partea Trustului Alimentaţiei Publice al raionului „23 August“, căci nu s-au comunicat ce măsuri s-au luat contra atitudinii responsabilului de la restaurantul „23 August“ care ascunde condica de sugestii şi care — după cum au observat şi alţi cetăţeni — lipseşte cu regularitate în orele de aglomeraţie şi in zilele de sărbătoare. însemnări^ Funcţionari de tip ...îmiamintesc perfect ziua. Era duminică 23mai şi faptele relatate mai jos se petreceau cu puţin înainte de amiază. După ce săptămlni de-a rîndul a plouat aproape fără întrerupere, aceasta era prima zi cînd cerul nu mai era umbrit de nori şi soarele strălucea vesel, imbiimd parcă pe cetăţeni spre parcuri şi grădini. Im Parcul Libertăţii, aleile centrale ca şi potecile pitoreşti fremătaiu de un public numeros ce s-a grăbit să se bucure de frumuseţea primăvăratecă a naturii care în acest colţ de oraş abundă în flori multicolore, arbori trufaşi, întinse peluze de verdeaţă proaspătă şi bazine cu vesele jocuri de ape. Uimit din principatele puncte de atracţie aleparcului îl constituie insă lacul. Bărci mari şi mici, proaspăt vopsite, alunecă în toate direcţiile pe oglinda lucie a apei, oferind clipe de desfătare numeroşilor copii, ca şi însoţitorilor lor. In această duminică am fost şi eu unul dintre acei numeroşi părinţi care, dornici să ofere copiilor o dimineaţă plină de surprize plăcute, s-au îndreptat spre debarcaderul lacului. La casa de bilete, un afiş clar dădea posibilitate amatorilor să se orienteze imediat asupra preţurilor , pentru o jumătate de oră de plimbare pe lac, lei 2,50 plus o garanţie de 10 lei. Mi-am luat biletul respectiv şi instalîndu-mă împreună cu fetiţa într-o barcă, am făcut de citeva ori imbomjurul lacului, după care am revenit la debarcader, cu părere de rău că timpul se scursese atît de repede. Până aci lucrurile au decurs normal și nimic nu mă putea face să cred că nu voi rămine cu impresia plăcută a celor 30 de minute petrecute pe loc. La casa de bilete am prezentat bonul respectiv pentru a mi se restitui suma de 10 lei avansată drept garanţie, înaintea mea, un alt cetăţean, cu aceleaşi intenţii, angajase cu casieriţa o discuţie care mi-a reţinut imediat atenţia . — Te rog ai răbdare că nu am... mărunţiş — spuse casieriţa. — Păi nu este vorba de mărunţiş, că doar bancnote de 5 şi 10 lei simt destule. — N-am mărunţiş şi trebuie să aştepţi ! La insistenţele cetăţeanului casieriţa i-a înminat suma de 10 lei. Am putut vedea cu această ocazie că sertarul mesuţei la care lucra casieriţa era plin cu monedă măruntă. Vemimdu-mi rindul la casă, am întins bonul, aşteptind să mi se restituie garanţia. Aproape instinctiv casieriţa mi-a răspuns cam in aceiaşi termeni: — Mai aşteaptă, că n-am mărunţiş ! După aceleaşi insistenţe ca în cazul precedent, casieriţa a deschis sertarul şi mi-a restituit garanţia. Mi-am dat atuinei seama, cu o justificată revoltă, că acest „n-am mărunţiş“ nu era o intenplare, ci constituia un sistem izvorît dim spiritul de şicană de care mai dau încă dovadă unii dintre funcţionarii noştri. In după amiaza zilei de 26 mai, puţin timp după deschiderea ghişeelor, mă aflam la agenţia C.E.C. din Calea Rahovei nr. 185. Înaintea mea se afla cetăţeamia Savu Maria, din str. Sandu Marin nr. 16. — Tovarăşă, a trecut factorul poştal pe acasă in timp ce eu mă aflam la servici, la fabrica de confecţii „Gh. Gheorghiu-Dej“. Factorul a precizat că trebuie să mă prezint în Calea Rahovei nr. 185, să încasez nişte bani din pensia cuvenită copilului meu. — Ce tot vorbești d-ta ? Noi nu plătim pensii. Pentru asta trebuie să te duci la ghișeul din Calea Victoriei, apoi la Poştă, la sfaltul popular... — Dar nu se poate, — insistă cetățeana Savu Maria arătând biletul lăsat de factor — doar aici scrie precis: Calea Rahovei nr. 185. Cauta, te rog, că stei sigură că aici trebuie să încasez banii. — Fă ce ţi-amspus şi înţelege că n-ai ce căuta aici! Cetăţeana şi-a susţinut însă cu hotărîre punctul său de vedere. Din cele din urmă, funcţionara de la ghişeu a cedat şi s-a apucat să caute Intr-un mic teanic de hirtă pe care le avea in faţă , descoperind repede documentul cu pricina, s-a adresat Măriei. Savu „revoltată“ : — Păi vezi că nu ştii să te exprimi ? Aici este vorba de sporul de pensie şi nu de pensie, aşa cum ai pretins dumneata. Cetăţeanua Savu Maria, mulţumită de „descoperirea" făcută de funcţionara C.E.C.-ului, şi-a recunoscut „vina“, a încasat banii şi a plecat. Am părăsit împreună agenţia C.E.C. din Calea Rahovei nr. 185. Cu vădită satisfacţie Savu Maria mi s-a adresat: „Dacă nu aş fi fost aşa de dîrză, aş mai fi pierdut incă vreo 2—3 zile, bătind in zadar drumurile“. Această ultimă intîmplare mi-a readus in minte cele petrecute cu citeva zile înainte in Parcul Libertăţii, indemnindu-mă să scriu rândurile de faţă. Hotărît lucru că spiritul de şicană, specific functioinaruluii de tip vechi, mai poate fi încă extilioit prim unele din instituţiile noastre. El trebuie insă descoperit şi combătut cu toată asprimea deoarece nu mai are ce căuta in climatul sănătos al societăţii noastre de astăzi. I. ab. vechi m/s /a Intre Budapesta şi Berlin... De vorbă cu atleţii români care au concurat la Budapesta Spre amiază avionul a aterizat pe întinsul aerodrom al Budapestei. Toţi mai fuseseră în frumosul oraş maghiar, dar de data aceasta emoţiile erau mai puternice. La concursul internaţional, care urma să înceapă chiar a doua zi participau cîţiva dintre cei mai buni atleţi din Europa. Şi atît Lia Manoliu şi Iolanda Balaş cît şi Ion Speter, Ilie Savel şi Ion Opriş ştiau că în ţară comportarea lor era aşteptată cu nerăbdare. Imediat au fost cazaţi într-o vilă de lingă Budapesta. Era o vilă construită în stilul naţional dotată cu cele mai moderne instalaţii. A doua zi toate forţele s-au încordat, începuse concursul. Pe marele Stadion Popular din Budapesta veniseră sîmbătă după amiază 16.000 de spectatori. Participau la aceste întreceri atleţi şi atlete din R.P. Polonă, R.P. Bulgaria, R. Cehoslovacă, R.D.G., Germania occidentală. Una din primele probe care au început sîmbătă după amiază pe Stadionul Popular din Budapesta a fost aruncarea discului (femei). „Ne-am lămurit chiar din prima aruncare — ne-a mărturisit antrenorul Cornel Iovănescu , cînd Lia cu 43,84 m a stabilit şi un nou record al ţării. Dealtfel se lămuriseră şi adversarele sale. Chiar dacă nu ar fi reuşit o aruncare şi mai bună, Lia Manoliu tot cîştiga primul loc !“ Dar maestra sportului Lia Manoliu a reuşit la Budapesta excelenta performanţă de a realiza un foarte bun record al ţării noastre. Cea mai bună aruncare a sa a fost de 44,85 m. „Deosebit de interesantă a fost cursa de 110 m garduri! — ne-a spus Ioan Speter . Eu nu aveam probă sîmbătă şi am urmărit cu mare atenţie pe colegii mei de echipă. Sosirea pe 110 m garduri chiar am fotografiat-o. A fost o sosire cum nu am văzut de mult. Trei atleţi — Ion Opriş, maghiarul Csenger şi reprezentantul Germaniei occidentale, Steines — au sosit în acelaşi timp. A fost necesară developarea fotografiei şi drept să vă spun am avut mari emoţii!“ „Eu în schimb n-am avut”, interveni cu fermitate în discuţia noastră antrenorul Cornel Iovănescu. „L-am văzut pe Opriş cum cu cinci şase metri înainte de sosire asvîrle primul pieptul şi am fost sigur că el a cîştigat. De altfel fotografia a subliniat, cu claritate, acest lucru“. La proba de înălţime femei nu a fost nici un fel de luptă. Iolanda Balaş a sărit 1,60 m, iar următoarea clasată 1,53 m... A doua zi au intrat în concurs Speter şi Savel. Primul a concurat Savel la 400 m garduri. Principalul adversar era Heinz Ulzheimer (Germania occidentală). Ilie Savel nu şi-a putut stăpîni emoţia şi oarecum a pierdut plecarea. Astfel chiar din primii 5 metri a pierdut un metru. La ultimul gard Ulzheimer mai avea încă avans. Dar dîrzenia cu care ştie Savel să lupte în finiş a ieşit învingătoare şi de data aceasta. La proba sa Speter fără a da nimănui emoţii a cîştigat primul loc. Atleţii noştri au sosit de la Budapesta marţi noaptea. Dri dimineaţa ei au făcut un antrenament pe Stadionul Dinamo şi astăzi vor pleca spre Berlin unde vor concura în cadrul unui mare concurs internaţional. In capitala Republicii Democrate Germane ei vor face tot c® este posibil pentru a duce şi mai departe valoarea atletismului românesc. MAX BANUS Nouă goluri spectaculoase ieri la Giuleşti Locomotiva Griviţa Roşie— Ştiinţa Timişoara 5-4 (3-2) Puţin a lipsit ca in jocul de ieri Ştinţa Timişoara să plece acasă cu un nou rezultat de egalitate, deşi feroviarii bucureşteni aveau la un moment dat 2 puncte diferenţă. A intervenit eliminarea lui Călin in minutul 60, pentru lovirea adversarului ,şi din acest moment bucureştenii am crezut că e mai prudent să facă un joc de aipărar© care le-ar menţine avantajul. Greşită orientare tactică, deoarece apărarea Ştiinţei Timişoara, compartimentul cel mai perfect al echipei, până ieri, s-a dovedit destul de penetrabilă. Abia după ce scorul devenise 4-4, in minutul 72, feroviarii au iniţiat atacuri susţinute la poarta studenţilor, reuşind multe faze de gol, dintre care doar urna singură a fost concretizată, in minutul 86 de Andrei Rădulescu. De altfel, feroviarii au Înscris 3 din cele 5 goluri, prin contra-atacuri viguroase, in care Marian, cel mai bun de pe teren, a fost creatorul, fapt ce dovedeşte că linia de atac nu funcţionează încă perfect. De asemenea, nici apărarea bucureştenilor nu a corespuns dinÎntregime, jucînd sub nivelul obişnuit. Ştiinţa Timişoara şi-a dezvăluit ieri secretul jocurilor egale, înaintarea, care cu ajutorul celor doi halfi de margine, ştie să-şi creeze poziţii de şut, le ratează, datorită ineficacităţii. In jocul de ieri cei cinci ata- PIIMA ZI A CAMPIONATULUI Ieri după amiază s-a desfăşurat pe velodromul Dinamo prima zi a întrecerilor din cadrul campionatului regional de ciclism pe pistă. Primele probe care s-au desfăşurat au fost cele de urmărire pe echipe băieţi la care au participat un număr de opt echipe. Desfăşurîndu-se pe serii eliminatorii, au ajuns în sferturile de finală echipele : Progresul Casa Scînteii, Dinamo I, Dinamo II, Constructorul. In cele două serii ale sferturilor de finală au ieşit învingătoare Dinamo II, cu timpul de 5’23”5/10 şi Dinamo I cu timpul de 5'23'’3/10, care îşi vor disputa întîietatea în cea de a doua zi a campionatelor regionale. Cea de a doua probă a concursului a fost urmărirea pe echipe fete, la care au participat numai 3 echipe, Dinamo, Flamura Roşie şi Progresul Casa Scînteii. Aici trebuie să arătăm că a existat o parte slabă în organizarea concursului fiindcă nu au fost mobilizate mai multe colective sportive să participe la canţi timişoreni au făcut un cimp uin joc spectaculos cu treceri de balon din viteză, dar plasamentul greşit al lui Ciosescu şi Dinulescu, la loviturile de poartă, a făcut ca studenţii timişoreni să nu înscrie decit din greşelile apărătorilor bucureşteni. Deşi nu s-a ridicat la o valoare tehnică excepţională, meciul de ieri a plăcut prin jocul deschis, practicat în majoritatea timpului de cele două echipe, prin fazele de gol care au abundat şi desigur, prin numărul mare de goluri, acest ultim lucru revenind ambelor apărări mai mult decît înaintări, lor. Cel mai elocvent lucruîin această privinţă îl constituie faptul că Ştiinţa Timişoara a primit ieri un gol mai puţin decit in toate jocurile disputate şi a înscris mai mult decît jumătate din punctele marcate pînă acum in acest campionat. Jocul a fost condus cu scăpări de arbitraji Taşula★ Iată şi celelalte rezultate din etapa de ieri a campionatului categoriei A la fotbal: Minerul Petroşani—Ştiinţa Cluj 4-0 (2-0), Flamura roşie U.T.A.—Dinamo Bucureşti 1-0 (0-0), Locomotiva Timişoara—Metalul Hunedoara 5-0 (1-0), Progresul Oradea— Locomotiva Tg. Mureş 1-1, Flacăra Ploeşti— Dinamo Oraşul Stalin 1-0, Metalul Cîmpia Turzii—C.C.A. 1-4 (0-1). REGIONAL DE CICLISM PE PISTA această probă. Dovedindu-se mai bine pregătită din punct de vedere fizic şi cu o coeziune mai perfectă, echipa feminină a Flamurii Roşii a cîştigat concursul. Cea mai aşteptată probă, care a oferit un spectacol frumos a fost proba individuală contra timp, la care au participat un număr de 14 alergători. Printre aceştia se numără Ştefan Lemîndroiu (Dinamo), Oprea V. (C.C.A.), Navrea Gh. (C.C.A.), Reinhardt (Flamura Roşie) şi alţi sportivi consacraţi în această disciplină. Trebuie remarcat faptul că proba de viteză pe distanţa de 1000 metri a fost cîştigată de un ciclist, tînăr, care la capătul unior eforturi deosebite a realizat timpul de 1’16”8/10. Acesta este ciclistul Constantin Dumitrescu de la Progresul Casa Scînteii. Proba de viteză la fete a fost cîștigată de alergătoarea Aurelia Drăghici (Dinamo), cu timpul de 1 ’26” 1 /10, urmată de Norma Klein (Fl. Roşie) și V. Vasilescu (Dinamo). Două noi recorduri mondiale stabilite de Zátopek BRUXELLES, 2 (Agerpres). — In cadrul unui concurs de atletism desfăşurat marţi seara pe stadionul din Bruxelles, cunoscutul atlet cehoslovac Emil Zátopek a stabilit două noi recorduri mondiale de mare valoare. El a doborît propriul său record pe distanţa de 10.000 m. plat realizînd timpul de 28’54”2/10. Recordul mondial precedent era de 29’01”6/10 şi fusese stabilit în luna noiembrie a anului trecut. Turneul internaţional PRAGA 2 (Agerpres). — Turneul internaţional de şah dincadrul campionatului mondial, care se desfăşoară la Praga, a continuat la 1 iunie, cu disputarea partidelor Întrerupte şi amînate din primele trei runde. Tînărul nostru reprezentant Victor Ciocîltea a jucat excelent continuarea partidei cu maestrul cehoslovac Pachmann. Deşi intrerupsese de dezavantaj material. Cioclirea s-a apărat cu energie şi precizie în faţa manevrelor de ciştig ale campionului ceho Etapele de duminică 6 iunie şi duminică 13 iunie ale campionatului regional de fotbal au fost suspendate deoarece la aceste date se vor desfăşura jocurile din cadrul etapei regionale a Cupei R.P.R. la fotbal pe anul 1954. Programul jocurilor de duminică 6 iunie este următorul: IN BUCUREŞTI; FI. Roşie „Gh. Gheorghiu-Dej" — Metalul I.D.EB ; FI- Roşie Kirov — Metalul Boleslaw Bierut; Dinamo 18 Buc. — Voinţa I; FI. Roşie F.R.B. — FI. Roşie Quadrat; Progresul C.P.C.S. — Metalul I.P.R.O.M.E.T.; Locomotiva M.C.F. — Electromagnetica. IN REGIUNE: Voinţa Alexandria — FI. Roşie Bere Rahova Buc.; Recolta Nainu (Mihăileşti) — Fl. Roşie Abator Buc.; Progresul Slobozia — FI- Roşie Călăraşi; Zori Noi Giurgiu — Fl. Roşie Giurgiu; Recolta Cacaleţi (Giurgiu) — Locomotiva Giurgiu; Suiteşti (Vidra) — Recolta Al./IS. Buc.; Dinamo 24 Periş (Snagov) — Flacila Sovrompetrol Buc.; Voinţa Olteniţa — Recolta Negoeşti; Metalul Olteniţa — Ştiinţa Buc.; G.A.S. Roseţi — Progresul Călăraşi; Recolta C.M. Roşiori — Fl. Roşie Roşiori, Locomotiva Roşiori — Progresul Alexandria, Locomotiva Titu (Răcari) — Metalul Clement Tot în cursul aceleiaşi probe, Zátopek a corectat şi recordul mondial pe distanţa de 6 mile cu timpul de 27’59”2/10. Vechiul record mondial era de 28’08”4/10. De remarcat este faptul că în decurs de trei zile Zátopek a stabilit 3 noi recorduri mondiale la 5000, 10.000 m. şi 6 mile. In prezent atletul cehoslovac este deţinătorul a 9 recorduri mondiale de şah de la Praga slovac, reuşind să obţină remiza. Celălalt şahist român care participă la acest turneu, Ion Bălanei, a repurtat victoria in faţa şahistului albanez Hoxha. Partidele Olafsson-Uhlmann şi Koskinen-Soliri s-au terminat cu un rezultat de remiză. Filip a pierdut la Sliva, iar Pachmann a cîştigat partidele cu Pedersen şi respectiv Barcza. Kreger a cedat la Palmasson. Partida întreruptă dintre Ciocutea şi Szabó s-a amînat urmînd să se joace în altă zi. Gottwald Buc., Progresul Tr. Măgurele — Dinamo Olteniţa. Pentru a completa numărul de 8 echipe din oraşul Bucureşti care urmează să participe in etapa regională a Cupei R-P.R. la fotbal, se vor desfăşura astăzi 3 iunie in oraşul Bucureşti următoarele intilniri: Metalul 16 — Armata 12, teren Laminorul ; Flamura Roşie C. David — Locomotiva Filaret, teren C.A.M. II; Munca pentru popor — Progresul C.C.F.S., teren P.T.T.; Fl. Roşie I Mai. — Metalul I C.A.S., teren I.T.B.; Metalul VI. sculărie — Progresul I.T-B. Tei, teren N.F.B. ; Fl. Roşie Viscolii — Ştiinţa Politehnica teren Viscofil; Fl. Roşie 7 Noiembrie — Fl. Roşie Bekt Brainer, teren Progresul C.C.S.; Fl. Roşie U.C.R. — Voinţa II, teren Turda. Toate jocurile vor începe la ora 17. Învingătorii din ziua de 3 iunie urmează a se întâlni în ziua de duminică 6 iunie in cadrul etapei regionale a Cupei R-P.R după următorul program: învingătorul de la jocul 1 cu învingătorul de la jocul, 8; învingătorul de la jocul 2 cu învingătorul de la jocul 7; învingătorul de la jocul 3 cu învingătorul de la jocul 6 ; Învingătorul de la jocul 4 cu învingătorul de la jocul 5. Programul de azi și duminică al etapei regionale a Cupei R. P. R. la fotbal