Steagul Roşu, septembrie 1954 (Anul 1, nr. 135-159)

1954-09-01 / nr. 135

Pag. 2-a Din activitatea viitoare a Filarmonicii de Stat în­ stagiunea trecută, Filarmonica de Stat din Bucureşti a fost organizată pe baze noi, luîn­­d forma unui mare combinat. Acest com­binat a adunat în jurul său pe unii dintre sofiştii de la diverse filarmonici din ţară, a organizat în afara orchestrei sale simfonice două formaţiuni de muzică de cameră — un cvartet vocal şi unul de coarde — trecînd sub directa sa supraveghere şi îndrumare orchestra populară Barbu Lăutaru, pină nu de mult orchestră experimentală a Institu­tului de folclor. Bogăţia şi varietatea programelor susţinu­te de formaţiunile combinatului au făcut să crească interesul maselor populare faţă de manifestările artistice ale Filarmonicii, mar­­cînd o cotitură în munca acesteia. La aceasta a contribuit, intr-o mare măsură, şi înfiin­ţarea lectoratului muzical, compus din­­tr-un număr de muzicologi sub conducerea maestrului Zeno Vancea, lectorat ce se ocupă cu pregătirea conferinţelor şi redactarea pro­gramelor de sală. Tot lectoratul muzical a pr­egătit în sta­giunea trecută ciclul de 6 concerte-lecţie, care deşi au avut un caracter mai mult ex­perimental, au­diat rezultate îmbucurătoare. Ele au atras un public numeros, format cu deosebire din tineret, studenţi şi muncitori, dornici să se familiarizeze cu termenii mu­zicali şi să cunoască o serie de probleme le­gate de istoria şi creaţia muzicală. Pe baza succeselor şi experienţei obţinute în trecuta stagiune, perspectivele viitoarei stagiuni a filarmonicii, care se va deschide la 15 septembrie, apar deosebit de luminoa­se. Pentru noua stagiune s-a proiectat un număr de 40 concerte-lecţie, împărţite pe două cicluri, concerte ce vor avea loc în fie­care sîmbătă d.a. la sala Dalles. In ciclul întîi — ce cuprinde 10 lecţii — se vor lămuri o serie de termeni tehnici mu­zicali, iar în cel de al doilea, — cu 30 de lecţii—— se-i va trece la tratarea unor proble­­dfriesterie sa mu­zicii, atraFztoidu-se etapeie­­ importante, figurile­­ marilor compozitori, a­­jungîndu-se şi la o serie de probleme speci­fice creaţiei muzicale. Exemplificările a­­cestor concerte se vor face pe discuri sau la concursul unor artişti de frunte din diver­sele noastre instituţii muzicale. Concertele-lecţii sînt astfel concepute încît să se poată da şi în întreprinderile mari. Ele merită din partea auditorului o continuitate în participare şi cer un minimum de pregătire — cu deosebire ciclul al doilea — şi de aceea biletele se vor căpăta pe bază de abonamente, la preţuri foarte convenabi­le. Acest ciclu de concerte-lecţii trebuie să se bucure de o largă popularizare, cu deose­bire din partea centrului de difuzare a bile­telor care are datoria să asigure participa­rea la aceste manifestări a unui cît mai nu­meros public. In afara acestei serii de concerte, filar­monica va susţine în cadrul stagiunii viitoa­re, de două ori pe săptămînă, cu începere de la 2 octombrie şi pină la mijlocul lunii ia­nuarie 1955, programele orchestrei sale sim­fonice. In această direcţie repertoriul viitoa­rei stagiuni prevede un mare număr de pie­se simfonice romîneşti. De altfel,­ patru din concertele orchestrei filarmonice vor fi închi­nate în exclusivitate creaţiei originale. Pu­­blicul muzical bucureştean va putea asculta, în primă audiţie, piese valoroase ale creato­rilor noştri printre care cităm: Oratoriul Tu­dor Vladimirescu, al compozitorului Gh. Du­­mitrescu (în întregime), Variaţiunile pe o temă bizantină pentru violoncel şi orchestră de Paul Constantinescu, Concertul pentru v­oară, şi orchestră de Mircea Basarab, Sim­fonia nr. 14 de Cuclin, ş. a. Şi din muzica simfonică sovietică, publi­cul nostru va audia, în afara pieselor cunos­cute şi îndrăgite, prime audiţii ale Concer­tului pentru pian şi­ orchestră de Şostakovici, Simfoniei a V-a de Prokofiev, , Simfoniei I-a de Bunin, ş.a. Tot în primă audiţie se vor executa în stagiunea viitoare,a orchestrei filarmonice şi cîteva dintre lucrările compo­zitorilor din ţările de democraţie populară cum sunt: Concertul pentru flaut şi orchestră de Blodek (R. Cehoslovacă), sau Concer­tul nr. 3 pentru pian şi orchestră şi muzică pentru instrumente de coarde şi percuţie de compozitorul maghiar Béla Bartók. Din repertoriul clasic universal, un ciclu de 5 concerte sub conducerea dirijorului G. Georgescu, maestru emerit al artei din R.P.R., este dedicat simfoniilor lui Beethoven, după cum, cu prilejul unor date comemorative, vor avea loc concerte dedicate lui Borodin, Bach, Haendel, Richard Strauss. La condu­cerea orchestrei simfon­'ce filarmonice îi vom vedea şi­ în viitoarea stagiune pe ma­eştrii G. Georgescu, C. Silvestri, A. Men­delsohn şi dirijori mai tineri ca Sergiu Co­­misiona, Th. Costiuc, Mendi Rosenblum. De asemenea de la orchestrele simfonice din provincie sunt invitaţi la pupitrul primei noa­stre orchestre, dirijorii Mircea Popa din Ti­mişoara, Dinu Niculescu de la Oraşul Stalin, Antonin Dolan de la Cluj, ş. a. Concertele de muzică de cameră vor avea loc şi în stagiunea viitoare, tot în sala Dalles, cu programe foarte variate. Susţinute de cele două formaţiuni permanente ale fi­larmonicii noastre — cvartetul vocal şi cel de coarde — şi de alte formaţiuni foarte diferite, sub directa organizare a acesteia, concertele de muzică de cameră vor face cunoscut pu­blicului nostru repertoriul vast şi încă nn suficient valorificat al acestui gen. Ca o inovaţie, în stagiunea viitoare, tre­buie semnalată deschiderea studioului ex­perimental de muzică de cameră. In cadrul acestui studio se vor produce cadrele noastre tinere, dintre care cele mai bune vor trece apoi să concerteze în sala Dalles. In reper­toriul concertelor din studioul experimental intră aproape în mod exclusiv lucrările com­pozitorilor noştri. Corul filarmonicii, sub conducerea lui D. D. Botez, artist emerit al R.P.R., va par­ticipa la majoritatea concertelor şi va da şi cîteva concerte a capella. Sîntem siguri că el­ va dovedi în stagiunea viitoare o creştere a măiestriei sale artistice, creştere constata­tă încă în trecuta stagiune şi care se dato­­reşte activităţii cercurilor de studii profesio­nale, iniţiate nu mult timp după formarea ansamblului coral. Orchestra de muzică populară „Barbu Lău­taru“, iubită de masele largi care-i aşteaptă concertele cu multă nerăbdare, va da în sta­giunea viitoare concerte săptăminale in fie­care duminică seara, cu material din cele peste 300 de culegeri şi prelucrări din reper­toriul său. Condusă de Ionel Budişteanu şi Nicu Stănescu, artişti emeriţi ai R.P.R., or­chestra „Barbu Lăutaru“ va îndeplini şi în stagiunea viitoare rolul important de valo­rificare şi răspîndire a creaţiei populare, fă­­cînd tot mai mult cunoscute publicului bucureştean noi şi noi comori din tezaurul nesecat al artei populare din toate regiunile patriei noastre. Orchestra şi corul filarmonicii, ca şi for­maţiile sale de cameră, au adus o valo­roasă contribuţie şi în cadrul Decadei ma­nifestărilor culturale organizate cu prilejul aniversării a 10 ani de la eliberarea ţării noastre. Concertele filarmonicii din această decadă au cuprins un număr însemnat din cele mai interesante lucrări simfonice­ şi de ca­meră ale creatorilor noştri. Sunt de menţionat două concerte, cel ce a avut foc sub conducerea lui Constantin Silvestri, maestru emerit al artei din R.P.R. şi laureat al Premiului de Stat, în care s-au executat cele 4 dansuri simfonice de L. Klepper, poemul simfonic „Pe plaiuri moldo­vene“ de Viorel Doboş şi Simfonia s-a a maestrului Ion Dumitrescu — şi cel dirijat de G. Georgescu, maestru emerit al artei din R.P.R., în care publicul nostru a ascul­tat balada „Gh. Doja“ de Constantin Palade, Rapsodia a 11-a de G. Enescu, „3 dansuri româneşti“ de Th­. Rogalsk, şi Suita de ba­let „Cînd strugurii se coc“ de Mihail Jora. Varietatea şi bogăţia formaţiilor şi progra­melor combinatului filarmonic vor aduce in viitoarea stagiune o contribuţie însemnată în munca de educare muzicală a marilor mase din ţara noastră. ANA FROST înscrierile la şcoala profesională de tractorişti din Giurgiu Şcoala profesională de tractorişti de 2 ani din Giurgiu, str. Molotov Nr. 23, pregă­teşte elevi în meseria de tractorişti. Admiterea în această şcoală se face pe baza unui examen., Se poate prezenta la examenul de admitere orice tînăr absolvent a 7 clase elementare avînd vîrsta între 14—16 ani (pentru şcolile silvice 15—17 ani). Cererile de înscriere la examenul de ad­mitere se vor depune la școală pînă la fi­ftftptsjpfyjte ,a. c. însoţite de următoarele «8f: tere. certificat da. ab­, ^pjiprea tjfjasei a VII­-a,, acţ, .doveattM„,,cf,ş, situaţia materială, certificat de sănătate. Examenul de admitere va cor­sta din: 0 probă scrisă şi orală la limba romînă (pen­tru toate specialităţile), o probă scrisă şi orală la botanică (pentru specialităţile ag­ri­cultură, legumicultura, pomicultură, viticul­tură şi silvicultură), zoologie­­(pentru spe­­cialităţile zootehnice şi veterinară), mate­matică (pentru tractorişti). Durata învăţămîntului este de 2 ani. Pe tot timpul şcolarizării elevii vor primi gra­tuit: cazarea, hrana, echipament, manuale, rechizite şcolare, etc. Practica şcolară şi de producţie se exe­cută în atelierele-laborator ale şcolii, la fer­ma şcolii G.A.S., G.A.C., S.M.T., centre me­canice, dispensare veterinare, etc., după , specif­icul şcolii. Transportul elevilor în vacanţă şi la practică este suportat de către şcoală. După absolvirea şcolii, elevii vor fi re­partizaţi în producţie in unităţile agricole socialiste unde vor fi încadraţi după califi­carea lor. STEAGUL­ ROŞU Tirgul de mostre de la Leipzig în toamna fiecărui an se organizează la Leipzig — important centru industrial al R.D. Germane — tradiţionalul tîrg de mos­tre. Anul acesta, la tîrgul de la Leipzig expun mărfuri Uniunea Sovietică, R. P. Chi­neză, R. D. Germană, R. Cehoslovacă, R.P.R., R. P. Polonă, R.P. Ungară, R. P. Bulgaria, precum şi numeroasa firme din ţările capi­taliste. Şi de această dată Republica Populară Romînă va participa cu un variat sortiment din cele mai importante produse ale ramu­rilor ei economice. In interiorul pavilionului central, care se întinde pe o suprafaţă de circa 1.500 m­.p., ţara noastră va expune pe lingă produsele agro-alimentare prin care era cunoscută în trecut, produse ale industriei metalurgice şi de construcţii de maşini, ale industriei uşoare, alimentare, electrotehnice, chimice, de prelucrare a lemnului, care vor înfăţişa succesele deosebite obţinute intr-un timp scurt de aceste ramuri industriale. In spaţiul rezervat ţării noastre vor fi prezentate motoare cu combustie internă de capacităţi diferite, maşini-unelte folosite în industria metalurgică prelucrătoare, diferite tipuri de rulmenţi, maşini şi utilaj minier, ca locomotive de mină, vagoneţi, benzi cu raclete, perforatoare, ciocane de abataj, ma­­terial de protecţie. Dintre produsele indus­triei noastre electrotehnice, vor fi expuse generatori pentru turbine de 3090 kilowaţi, transformatori de 5.600 KVA, grupuri elec­trogene mari, transformatori de puteri, tensiuni şi intensităţi, grupuri de sudură, diverse instrumente de precizie pentru mă­surători, scule pentru prelucrări fine şi un variat sortiment de bunuri electrotehnice de larg consum. Producţia industriei uşoare române va de­monstra la Leipzig iscusinţa textiliştilor noştri, a muncitorilor din fabricile de încăl­ţăminte şi a celor din fabricile de sticlă şi ceramică fină. In numeroase standuri vor fi prezentate ţesături de bumbac, lină şi mătase, stofe, confecţii şi tricotaje de calitate superioară pentru femei, bărbaţi şi copii. Varietatea şi calitatea modelelor de încălţăminte pentru diferite sezoane, marochinăria şi materialul sportiv vor demonstra şi în acest an la tra­diţionalul t­rg talentul artistic al muncito­rilor şi tehnicienilor din Întreprinderile de pielărie şi încălţăminte din ţară. Minunatele cusături şi covoare cu motive naţionale vor arăta preocuparea pentru valorificarea bo­găţiei folclorului naţional, măiestria artei romîneşti a cărei faimă a trecut de mult graniţele ţării. In standurile rezervate industriei alimen­tare vor fi prezentate produse de patiserie, brinzeturi, conserve de peşte, carne şi legu­me, băuturi spirtoase de calitate superioară, precum şi diferite soiuri de cereale şi se­minţe de legume. Dintre produsele chimice, ţara noastră va expune la Leipzig negru de fum, produse clorosodice, produse provenite din prelucra­rea gazului metan şi din distilarea lemnu­lui, lacuri şi vopsele, medicamente, produse sintetice, etc. Vor fi prezentate de aseme­nea produse finite ,din lemn ca mobilă ar­tistică, mobilă împletită, instrumente mu­zicale, ambarcaţiuni şi aparate de gimnas­tică, cherestea, placaj, furnir. In interior vor fi numeroase grafice şi texte, fotomon­taje de mari proporţii reprezentînd produ­sele agricole (sectoarele pomicol, viticol, piscicol şi sericicol), ritmul de dezvoltare a diverselor ramuri economice, marile con­strucţii, locuinţe muncitoreşti. Pe o suprafaţă de peste 1.000 m.p., R.P.R. va expune în exterior o serie de maşini şi instalaţii folosite la extracţia şi prelucrarea petrolului, o sondă metalică în funcţiune, instalaţii de foraj, tractorul RD 35. Tot aici vor fi expuse diferite construcţii moderne romîneşti de material rulant, folosit în trans­portul pe căile ferate. Tîrgul de toamnă de la Leipzig, care va reuni produsele industriale din numeroa­se ţări cu regim politic şi economic diferit, va contribui l­a lărgirea schimburilor econo­mice între ţări. Pavilionul rom­înesc de la Leipzig va oglindi şi de această dată reali­zările strălucite obţinute de poporul român în domeniul ştiinţei şi al tehnicii, care slu­jesc cauza construirii socialismului în ţara noastră, a ridicării bunei stări a celor ce muncesc și a apărării păcii. CARNET BIBLIOGRAFIC In Editura de Stat pentru literatură politică a apărut în broșură. DIRECTIVELE CONGRESULUI AL II-lea AL PARTIDULUI CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA AGRICULTURII IN URMĂTORII 2—3 ANI 80 pagini Noi lucrări apărute in colecţia ,,Biblioteca şcolarului” In cadrul colecţiei „Biblioteca şcolarului"­­*■ a Editurii Tineretului s-au tipărit noi lucrări din operele clasicilor noştri Vasile Alecsandri, George Coşbuc şi I. C. Visarion, precum şi cîteva povestiri ale marelui scrii­tor rus A. P. Cehov. Vasile Alecsa­ri, neobosit cercetător al creaţiei noastre populare, a strîns în volu­mul „Doine şi legende“ o serie de doline, balade şi legende inspirate din viaţa fră­­mîntată a poporului şi prin care acesta îşi comunică dorinţa de libertate şi ura împo­triva asupritorilor. Volumul „Poezii alese“ de George Coşbuc cuprinde unele dintre cele mai valoroase poezii ale marelui nostru poet. Majoritatea versurilor cuprinse în volum sunt inspirate din trecutul de luptă al po­porului nostru, exprimînd dorinţa sa arză­toare de libertate şi dreptate. Volumul cuprinde de asemenea poezii ca „Noaptea de vară“, „Vestitorii prim­ăverii“, etc., din care se desprinde dragostea poetu­lui pentru natura patriei dragi. Viaţa grea a maselor populare în trecut este descrisă în volumul de „Nuvele“ al lui­ I. C. Visarion. Nuvele ca „Surupării de ale lui Surup“ sau „Cucurigu“ cuprind pagini în care se vădesc ura şi protestele ţăranilor împotriva celor ce-i jefuiesc. Autorul a ştiut să scoată în lumină calităţile sufleteşti ale oamenilor simpli, demni de preţuit, pe care cititorul ii priveşte cu simpatie. In „Povestiri“, A. P. Cehov zugrăveşte diferite aspecte ale vieţii sociale a Rusiei din vremea ţarilor. Cu verva-i cunoscută, marele clasic rus satirizează moravurile societăţii acelei epoci, demascind corupţia funcţionarilor ţarişti, sau exploatarea nemiloasă a copiilor. Lucrările acestea vor fi de un real folos pentru şcolari şi pionieri în completarea cu­noştinţelor căpătate în şcoală. Colecţia Pitică (Pentru preşcolari şi şcolari mici.) U­­­rmărind prezentarea lucrărilor pentru copii într-o formă cît mai atrăgătoare şi accesibilă micilor cititori şi învăţînd din exemplul editurilor­ sovietice pentru copii şi tineret, Editura Tineretului a început edita­rea unei noi colecţii destinată preşcolarilor şi şcolarilor mici — „Colecţia Pitică“. In cadrul acestei colecţii s-a tipărit minu­nata lucrare a lui George Coşbuc „Povestea gîştelor“, care prin versurile sale atrăgătoa­re şi printr-o reuşită prezentare grafică s-a bucurat de mult succes. A apărut de asemenea în colecţie un vo­lum de „Fabule“ al poetului Marcel Bresla­­şu. Dimitrie Goga a publicat pentru cei mici „Povestea vulpii“, „Povestea lupului“, „Po­vestea motanului“ şi „Povestea purcelului“. Călin Gruia a scris o poveste foarte intere­santă intitulată „Ciuboţelele ogarului“, Iar Mihail Stoian „Găinuşa de aur“. De aseme­nea a mai apărut în colecţie „Turţurele ingîmfat“, de Tamara Pînzaru şi lucrarea în versuri „O familie de porţelan“ de Emil Dorian. Pentru viitor, Editura Tineretului îşi pro­pune ca în afară de lucrări ale scriitorilor contemporani, să publice în colecţia „Pitică“ şi lucrări pentru copii scrise de clasicii lite­raturii noastre şi universale. Cu coperta in cîteva culori, avînd un format mic şi costînd între 20 şi 50 de bani, colecţia se bucură­ de o largă răspîndire în rîndurile nucilor cititori. Declaraţiile scriitorului austriac F. K. Franchy şi ale lui Giuliatti­ Verona despre vizitele făcute in tara noastră Printre oamenii de artă şi de ştiinţă care sunt oaspeţi ai ţării noastre, invitaţi de In­stitutul Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea se află şi scriitorul austriac Frantz Karl Franchy. Scriitorul Frantz Karl Franchy este auto­rul mai multor lucrări dramatice, prezentate cu succes pe scenele germane, precum şi au­torul mai multor romane. înainte de a părăsi ţara noastră, scriito­rul Frantz Karl Franchy a avut o convor­bire cu un redactor al Agenţiei Române de Presă „Agerpres“. Pe mine, care am cunoscut România din trecut — a spus scriitorul austriac — m-a impresionat avîntul în muncă, ritmul în care se construieşte. In regiunile pe care le-am vizitat se pot vedea cu ochii rezul­tatele muncii. Mă refer în primul rînd la fabricile şi uzinele noi, la instalaţiile lor perfecţionate, la zecile de mii de muncitori şi la condiţiile bune de muncă ce au fost create. Imaginea muncii constructive se in­­tîlneşte pretutindeni. Am văzut cum pen­tru prima oară în Romînia se fabrică rul­menţi, autocamioane, tractoare şi alte uti­laje industriale şi agricole. Printre realizările pe care le-am văzut şi care mi-au lăsat de asemenea o impresie, deosebită sunt şi noile construcţii de locuin­ţe muncitoreşti pe care le-am văzut în dife­rite oraşe. Ca o realizare importantă vreau să menţionez şi organizarea in centrele in­dustriale a şcolilor tehnice şi­ a căminelor unde viitorii muncitori primesc o bună pre­gătire nu numai în specialitatea lor, dar şi o pregătire de cultură generală. Vizitînd aceste şcoli şi cămine am constatat cît de mare este diferenţa dintre viaţa tinerilor de azi şi viaţa ucenicilor din trecut. Frantz Karl Franchy a vorbit apoi despre impresiile sale asupra vieţii culturale şi ar­tistice a poporului român. Am avut plăce­rea să mă întîlnesc în timpul vizitei mele în Romînia cu mai mulţi scriitori şi oameni de artă. Din convorbirile avute cu ei am aflat despre admirabilele condiţii pe care le au creatorii de artă în ţara dvs. Sprijinul pe care îl primesc aici scriitorii şi în general toţi oamenii de artă, preţuirea de care ei­ se bucură par a fi lucruri de necrezut pentru cei din ţările unde dezvoltarea adevăratei arte întîmpină numeroase greutăţi. Vizitînd muzeele din Bucureşti, a spus în continuare scriitorul austriac, am putut să admir operele clasicilor picturii romîneşti, Grigorescu, T. Aman, Andreescu şi alţii, pe care îi cunoşteam foarte puţin. Operele­­ a­­cestor maeştri pot face cinste celor mai mari muzee de artă din lume. Editarea aces­tor picturi în albume, în condiţii tehnice ireproşabile, face ca aceste comori preţioase ale artei romîneşti să fie cunoscute şi să devină un bun al omenirii întregi. Am cunoscut de asemenea mai îndeaproa­pe portul naţional, muzica şi arta populară rominească. Ele sunt bine cunoscute şi in străinătate şi sunt mult apreciate. O impre­sie deosebită mi-a făcut vizitarea „Muzeului satului“. Acest muzeu oferă posibilitatea unui cercetător în domeniul culturii să cu­noască specificul şi dezvoltarea artei popu­­lare romîneşti din diferite regiuni ale ţării. Mă voi gîndi întotdeauna cu multă plă­cere la vizita pe care am făcut-o acum în ţara­­ dv., a spus în încheiere Frantz Karl Franchy, şi sper că voi putea reveni în cu­­rînd pentru a vedea noile progrese pe care sunt sigur că le va face poporul acestei­ ţări în toate domeniile vieţii economice şi cultur­rale. Antonio Giumiatti-Verona, secretar al Aso­­ciaţie­i micilor cultivatori din Italia, mem­bru al conducerii Cooperaţiei agricole proviin­­ciale italiene, care ne vizitează ţara la in­­vitaţia Consiliului Central al Sindicatelor, a avut o convorbire cu un corespondent al Agenţiei Române de Presă „Agerpres“. Ceea ce impresionează în primul rînd ochii oricărui occidental care vine în ţara dvs. —­ a spus Antonio Gium­atti — este atmosfera de muncă constructivă, dorinţa de pace a întregului popor. In Romînia n-am văzut şo­meri.­­mi-am­ dat seama că muncitorul ro­mân este perfect conştient că lucrează pen­tru a contribui la ridicarea economică atît a sa cît şi a întregii ţări. Nu sunt comunist. Vederile mele politica au un caracter independent. Am văzut că muncitorul român a­­vînd asigurat­­locul său în fabrică, se întrece pentru a produce cît mai mult, în timp ce muncitorul italian este constrîns să fugă după un ciştig care să-l ajute a-şi menţine viaţa. Maşinile din fabricile voastre lucrează pentru o muncă de pace şi de con­strucţie. La noi, maşinile servesc profitului marilor industriaşi. In Italia, invenţiiile, inovaţiile, măresc şomajul şi agravează in­direct nivelul de viaţă al tuturor muncitori­lor. Cu cît voi reuşiţi să vă îmbunătăţiţi munca, cu atît trăiţi cu toţii mai bine. Per-­­sonal, sînt mulţumit că am putut să capăt această experienţă, care îmi va da posibili-­ tatea să mă orientez mai bine asupra situa­ţiei din ţara mea. La reîntoarcere voi arăta Italienilor efortul vostru care reprezintă un pas hotărît pe tărîmul construcţiei şi al pă-­­cii între popoare. O muncă astfel conce­pută nu poate să plece decât de la premiza de a menţine pacea. Acest lucru s-a arătat în toată măreţia sa cu ocazia demonstraţiei din ziua de 23 August, la care am avut prilejul să asist. Efortul guvernului român pentru ridicarea economică a ţării este imens. El apare evi­dent nu numai din cele cîte s-au înfăptuit pînă acum, dar şi din conştiinţa tuturor ce­tăţenilor că munca­ lor proprie contribuia la obţinerea unor realizări şi mai mari. Ceea ce aţi construit în ultimii ani, nici un guvern capitalist n-ar fi putut să facă. Voi, romînii, puteţi fi mîndri de aceasta. Muncitorii italieni se informează de real­izările din Romînia. Opinia publică italia­nă doreşte o dezvoltare largă a schimburi­­lor comerciale dintre Italia şi Romînia, ceea ce ar crea şi posibilitatea reluării schimbu­rilor culturale. Itali­a importă petrol din America şi Persia, în condiţii dezavanta­joase. Această situaţie poate fi înlăturată şi printr-un schimb de produse între ţările noastre cu un rezultat avantajos atît pentru Italia cît şi pentru Romînia. Maşinile şi vasele fabricate în Italia ar putea fi schim­bate în Romînia cu materii prime, ceea ce va da posibilitate, pe de o parte, redeschi­derii a zeci de fabrici italiene, printre care marile întreprinderi metalurgice şi navale La Seggi­ane, L’Ansaldo şi La San Giorgio, în care vor găsi de lucru zeci de mii de muncitori italieni concediaţi, iar Romîniei, pe de altă parte, îi va ajuta să-și desăvîr­­șească mai rapid opera socială începută. Sper că cele două popoare vor reuși în cu­­rînd să aibă legături concrete în acest do­meniu. ★ Consfătuirea cadrelor didactice din raionul Alexandria Intre 25—27 august a avut loc în oraşul Alexandria cea de a 5-a consfătuire raională a cadrelor din învăţămînt. In prima zi a fost prezentat referatul sec­ţiei de învăţămînt de către tovarăşul Nicolae Văcăroiu. Vorbitorul a subliniat in cursul expunerii activitatea cadrelor didactice pe anul şcolar 1964—1954. In continuare, au mai fost ţinute alte două referate, la limba romînă şi ştiinţe naturale, de către profesorii Anton Velcu şi Maria Botez. Pe marginea dării de seamă a secţiei de învăţămînt a luat cuvîntul tov. Neacşu Constantin de la Şcoala nr. 1 mixtă din Ale­xandria, care a vorbit despre munca desfă­şurată de cadrele didactice pe tărîm şcolar şi extra-şcolar. In continuare, el a insistat asupra importanţei controlului temelor ce se dau elevilor pentru rezolvare, precum şi a importanţei stimulării elevilor fruntaşi. To­varăşa Maria Lăzărescu, absolventă a şcolii pedagogice, şi-a luat angajamentul să aplice metodele pedagogice sovietice, folosind un învăţămînt ştiinţific, pentru legarea cunoştin­ţelor de practică. Tov. Trifu Zlate, din comuna Arăgura, a arătat că au existat deficienţe în procesul de învăţămînt datorită şi faptului că nu întotdeauna cadrele didactice au fost sprijinite în problema muncii de şcolarizare de către comitetul executiv al sfatului popu­lar comunal. Din partea comitetului executiv al statului popular raional Alexandria, tov. Neagu Flo­rian a arătat că referatul secţiei de învăţă­­mânt a ilustrat în mod convingător activi­tatea multilaterală a cadrelor didactice din oraşul şi comunele raionului Alexandria. Totodată el a mai vorbit şi despre lipsurile ce au existat în unele comune, unde cadrele didactice s-au eschivat de la unde sarcini încredinţate. In continuarea consfătuirii, în zilele de 26 şi 27 august au avut loc şedinţe pe secţii. In aceste şedinţe s-a vorbit despre modul de planificare a materiei pe teme, subteme, în decursul unui pătrar. La secţia ştiinţe naturale profesoara Ma­­ria Botez a vorbit despre importanţa predă­rii şi fixării lecţiei precum şi despre nece­sitatea folosirii materialelor didactice in ve­derea unei explicaţii mai documentate. De asemenea, aceste consfătuiri au avut loc şi în secţiile de limba romînă, geografie, ma­tematică şi altele. In ultima zi a consfătuirii, s-a dat citire proiectului de hotărîri cu privire la desfă­şurarea noului an şcolar. Tov. Florian Neagu a vorbit despre necesitatea aplicării acestui proiect de către cadrele didactice din cuprin­sul raionului Alexandria. In încheierea con­sfătuirii a luat cuvîntul tov. Ion Faier care, în numele biroului comitetului raional de partid Alexandria, a vorbit despre impor­tanţa consfătuirii, arătînd că ea constituie un preţios schimb de experienţă între ca­drele didactice. După aceasta, s-au înmînat diplome de merit profesorilor Vladimir Pavlov, Dumitru Popescu și altora, pentru activitate deose­bită în predarea limbii ruse. * Moș Nicolae Vizirii îşi amintește cu amă­răciune de zilele, de altădată. A plecat din satul său, gonit de mizerie. Nu mai putea să hrănească cele trei guri de copii care plingeau cit era ziua de mare. Intr-o bună zi a luat hotărirea. — Tu nevastă, răniti cu plodul ăl mic acasă. Te-oi descurca cum știi. Eu iau ge­menii cu mine, la Bucureşti şi de a merge treaba, vii şi tu.­­ Şi-a luat omul bocceaua şi gemenii şi a pornit-o spre oraş. Mai întîi a nimerit la grădinărit căci acolo se pricepea mai bine. Dar cum stăpinul era hain, a trecut la nive­­latul terenurilor de tenis din str. Carol Da­vila, unde veneau boierii să joace mingea. Cît a suferit bietul Nicolae pe aci, numai el ştie. Nu mai scăpa de surchideli şi palme, iar cînd copiii au prins să se joace şi ei cu mingea de tenis i-a prins un boier şi ţin-le bătaie! Flăcăii lui Nicolae creşteau, dar nevastă­­sa tot n-a ajuns la oraş, căci banii tot nu ajungeau. Ca să mai împlinească nevoile, cei doi băieţi care l-au însoţit pe Nicolae, ajutau boierii. Ei ridicau mingile, ca nu cumva simandicoasele feţe să se aplece după ele şi să se-ndoaie din şale. Pentru treaba asta primeau ciţiva bani. Anii au trecut, căci nimic nu stă un loc. Odată cu anii s-au dus şi boierii. Pe tere­nurile pe care jucau altădată fii de moşieri şi de mari fabricanţi, joacă acum şi băieţii lui Nicolae Viziru. Şi încă, cum joacă... Cine n-a auzit de Gogu Viziru, campionul Repu­blicii Populare Române, sau de fratele său, Marin, la rindul său mare jucător. Numele lor este cunoscut acum, departe, în multe ţări ale Europei. Bătrinul Nicolae Viziru nu s-a despărţit de terenul de tenis. Este cel mai mare meşter in amenajarea terenurilor roşii. Zilele trecute l-am văzut la lucru. Ne-am prins la vor­pă, aşa cum facem de multe ori. Cu ocazia Zilei Aviaţiei Populare Ro­mâne, Aeroclubul Central al Aviaţiei Sportive organizează duminică 5 sep­tembrie un mare miting aviatic la care îşi vor da concursul cei mai buni pi­loţi, planorişti şi paraşutişti din ţară. Oamenii muncii vor putea asista la un program interesant, care prin varieta­tea lui întrece cu mult pe cei de anul trecut. „Nu mă despart de terenurile astea, începu moş Nicolae. Multe mă leagă de ele. E drept, multe lucruri triste, dar şi mai multe bucu­rii. Gemenii mei pe ele au învăţat tenisul, zilele noi care au venit ne-au ajutat, au de­venit buni sportivi. Şi acum, muncesc să-l văd şi pe ăl mic departe. Are 16 ani, merge la liceu, căci a apucat zile mai bune ca fra­ţii săi, şi va ajunge şi el campion, la pri­­veşte-l". Pe terenul de alături, Nicu Viziru, cel mai mic dintre fraţi, juca tenis, i-am admi­rat loviturile precise, tehnica lui exactă. Şi cum să nu înveţe bine sportul cînd poate juca in voie şi cînd ochiul antrenorului este mereu pe el şi îi arată fiecare, mişcare. De la gemenii Viziru şi pină la Nicu Vizi­ru sînt zece ani. Dar ani care au schimbat viaţa familiei Viziru. ★ A trecut un an de cind, in Bucureşti, a jucat echipa de rugbi a Italiei. Pină la acest meci, rugbiştii noştri nu au mai avut legă­turi cu echipele din occident de mai bine de 15 ani. Se­ ştia bine că echipa Italiei este puternică, se mai ştia că are o experienţă internaţională foarte mare, că in faţa echi­pei­­Franţei, campioana Europei, a jucat cu succes şi că n-a primit mai mult de două încercări. Meciul nu a fost uşor. A fost chiar foarte greu, mai ales că italienii au început puternic şi au profitat din plin de timiditatea jucă­torilor noştri. La un moment dat, condu­ceau cu 16—3. Nu mai era speranţă de ega­lat. Dar sportivii noştri au început să joace mai bine. Ei au folosit din plin pe Dumitru Ghiuzelea şi acesta a izbutit să treacă de trei ori de toată apărarea italiană. Scorul a ajuns 16—14 şi, dacă meciul ar tr mai fi durat cîteva minute, desigur că ves­tita echipă a Italiei ar fi fost învinsă. Era clar pentru toată lumea că echipa noastră merita să ciştige, că a avut o re­venire excepţională. Pe toate buzele flutura numele eroului acestui meci: Dumitru Ghiu­­zelea. Chiar şi adversarii de pe teren recu­noşteau că acest „diavole", cum l-au pore­clit, nu poate fi ţinut, atunci cînd se lan­sează spre ţintă. Nimeni nu a reuşit să marcheze echipei Italiei trei încercări, una după alta, şi iată că în Bucureşti acest tînăr venit de pe malurile Dunării ,a izbutit cea mai mare performanţă. Zeci de sportivi s-au dus spre vestiare să felicite pe Ghiuzelea. Am fost unul dintre puţinii care au pătruns in vestiar. In loc să vedem un sportiv mîndru de performanţa sa, l-am găsit pe Ghiuzelea mihnic. Ne-a fost imposibil să-l calmăm. Tirziu, sportivul nostru s-a liniştit şi ne-a spus: „sunt amărit că n-am învins"! Acesta este sportivul de tip nou. El nu se interesează de propria lui performanţă, de faptul că el personal a jucat bine. El luptă pentru culorile ţării sale şi dacă nu a învins echipa, tot ce a făcut el nu mai are nici o importanţă. însemnătate are vic­toria comună. ,Spiritul acesta sănătos a făcut ca rug­biştii noştri să-şi vadă mai bine lipsurile. Ei au învins apoi, lină pe rînd, echipe ves­tite ca Perpignan, P.U.C., formaţii­ franceze de renume, au întrecut net echipele F.S.G.T. Franţa, Selecţionata Germaniei şi combi­nata tineretului din Australia şi Noua Ze­­elandă, echipa engleză „Swansea", cucerind­ 20 de medalii de aur în jocurile celui de al 4-lea Festival al Tineretului şi Studenţi-­­lor de la Bucureşti. ★ Cind megafoanele au anunţat că Dinu Cristea a cucerit locul unuii în proba de zece mii metri din meciul atletic R.P.R.­—Olanda, mii de oameni aflaţi în tribunele Stadionu­lui Republicii aplaudau­­ pe unul din cei mai bătrini sportivi din Europa. La 43 ani, Dinu Cristea este mereu tînăr, mereu capabil să obţină noi performanţe. Nu a bătut oare Dinu Cristea numeroase recorduri ale ţării la o vîrstă cind alţii se gîndesc la bătrî­­neţe ? Cum se explică oare vitalitatea acestui sportiv veşnic tînăr ? Dar să-l lăsăm să ne povestească chiar el : „Am început sportul în urmă cu 22 ani. Dar ce fel de sport era ăla cred că ştiţi. Alergam şi eu cum mă tăia capul, pîni scă­­deam istovit. Nu mă ţinea alimentaţia, ci mă ţinea dragostea pentru sport. Pe vremea aceea nici nu se pomenea de antrenament ştiinţific, de alimentare raţională, de con­diţii de alergare. Făceam sport de perfor­manţă, dar dacă trebuia să ne măsurăm cu străinii ne făceam de ris. Eram toba bă­tăilor, codaşii codaşilor. Şi cum să nu fie aşa, cînd statul nici nu vroia să ştie de sport şi mai ales de sportivi. Am apucat insă zile bune. N-am mai fost tînăr în zilele puterii populare, dar eu mi-am zis că nici bătrin nu sint. Cind am băgat de seamă că ni se dau echipamente, antre­nori, stadioane frumoase, ba ne mai,şi în­demna să mergem să ne antrenăm, puteam eu să nu merg la pas cu tinerii ? Dar, ce zic eu la pas... Fugeam de rupeam pămintul! Mă antrenam şi mă antrenez mai stăruitor ca niciodată. Şi uite aşa, am ajuns să alerg mai uşor ca oricînd. Vîrsta ?. Nu contează­. Dacă faci sport mereu, nu imbătrîneşti. Am copii mari, dar nu mă las întrecut nici de ei, nici de alţii. Desigur că vor veni din urma mulţi tineri, care vor întrece recordurile mele. Nu sint gelos pe ei. Mă bucur de pro­gresul lor, căci el este rezultatul condiţiilor noi care le au pentru a-şi dezvolta măies­tria sportivă". — a. v. — • JOCURILE internaţionale de fotbal cu Rezervele de Muncă, Banik Ostrava, selecţionata Sofiei şi Motor Zwickau au prilejuit interesante con­statări. Echipa sovietică a jucat ex­trem de ofensiv din prima şi pînă în ultima clipă a meciului şi a pres­tat un joc tehnic in care fiecare ju­cător era în mişcare şi era preocupat de ansamblu, dovedind clar că fot­­balul e joc de asociaţie. La echipa sovietică n-am văzut jucători ‘spec­­tatori, absenţi în joc deşi prezenţi pe teren. Apoi, ritmul ei de joc a cres­cut în intensitate cu fiecare mi­nut care trecea şi jocul se apropia de sfîrşit. Tehnica individuală a ju­cătorilor a fost excelentă, aplicînd jocul de continuă mişcare, elastic, căutînd omul cel mai bine plasat şi liber. O asemenea tactică de joc tre­buie însuşită şi de echipele noastre. • ARUNCĂRILE de la tuşă sunt executate de foarte multe ori într-un meci, dar puţini jucători ştiu să le facă cum­ trebuie. Nu vorbim aci de cei care le executăm defectuos şi duc la repetarea lor de către adversar, ci ne referim la jucătorii care obţin avantaje prin aruncarea de la tuşă şi oferă echipei lor situaţii favorabile In cadrul demonstraţiei vor­­avea loc defilări de avioane, probe de a­­crobaţie individuală la mare înălţime, zboruri de formaţie, demonstraţii de planorism, lansări cu paraşute, etc. Biletele s-au pus în vînzare la co­mitetele sindicale din întreprinderi şi instituţii, precum şi la o serie de case special instalate. (Agerpres) de marcare. Avem cîteva exemple po­zitive: Zavoda II, Andrei Rădulescu, etc. O aruncare de la tuşă bine făcută din apropierea porţii adverse este a­­semănătoare unei lovituri de colţ. Aşa a procedat Zavoda II în jocul cu echipa Sofiei, în care de cîte ori a executat aruncări de la tuşă — veri­tabile centr­ări — a creat situaţii pe­riculoase în careul bulgar. Antrenorii noştri trebuie să se preocupe de acest capitol şi să exerseze cu jucătorii, mai ales cu cei tineri. Lotul de ju­niori al R.P.R. să fie instruit special in acest fel de aruncări, pentru ca ele să se facă puternic şi corect.­­ O înlocuire a unui jucător se face de obicei la pauză, afară de cazul că el este lovit şi deci este imediat înlocuit. La jocul cu repre­zentativa oraşului Sofia, am văzut insă cum Ozon a fost introdus cu 15 minute înainte de sfîrşitul me­ciului. Pentru ca un jucător să dea un randament oarecare, are nevoie de circa 10 minute să se aclimatizeze cu ceilalţi, să se „încălzească“ cum se spune. Pe viitor, antrenorii lotului au da­toria să facă schimbările din timp G. T. Din viaţa sportului nostru Duminică — mare miting aviatic C­omentar­i­i

Next