Steagul Roşu, februarie 1955 (Anul 2, nr. 263-278)
1955-02-02 / nr. 263
Pag. 2-a La clubul Intreprinderii Poligrafice Nr. 1 |DCOOOOOOOOOOOOOOOOOOO(X)OOOOOOOOOI I Cartea a devenit un prieten de nedespărţit al oamenilor muncii. Din paginile ei, I . învaţă să iubească munca, viaţa, pacea, să lucreze mai bine, mai spornic. g I _ Iată în clişeul nostru un aspect de la biblioteca clubului întreprinderii Poligra- 8 fice Nr. 1. Aci, vin zilnic numeroşi muncitori, tehnicieni şi funcţionari, avind posi- 2 blitatea să studieze diferite lucrări tehnice, de specialitate, opere literare, ziare şi reviste. 8 , 8 «frooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooocooooci ooooooocoooooooooooooooooooocoooooöoooooooooooccooooooooaooo? Un colţ roşu fruntaş Pîraă acum cîteva luni, colţul roşu de la G.A.S. Domneşti, raionul Mihăileşti, a avut o activitate cu un caracter mai mult sporadic. El nu a contribuit decit intr-o mică măsură la educarea muncitorilor şi tehnicienilor, pentru a-i înarma cu noi cunoştinţe în rezolvarea sarcinilor care le stăteau în faţă. Astfel, mulţi muncitori şi tehnicieni nu cunoşteau noile metode de lucru, prin care se pot obţine cantităţi sporite de produse agricole, vegetale şi animale. Cu prilejul dezbaterii proiectului de Directive ale celui de al II-lea Congres al partidului, cu privire la dezvoltarea agriculturii in următorii 2-3 ani, la G.A.S. Domneşti, participanţii la discuţii au criticat modul defectuos în care s-a dus munca de propagandă agrozootehnică şi munca culturală în general, în această unitate socialistă. Pentru a pune capăt acestei atitudini de nepăsare faţă de munca culturală, biroul organizaţiei da bază a luat o serie de măsuri politico-organizatorice. Astfel, în cadrul unei adunări deschise a organizaţiei de bază, la care au participat comitetul organizaţiei de bază U.T.M., comitetul de întreprindere precum şi conducerile altor organizaţii de masă, sarcinile din planul de măsuri întocmit au fost temeinic prelucrate. Ca urmare a îndeplinirii acestor sarcini activitatea culturală de la colţul roşu s-a îmbunătăţit simţitor. Bunăoară, după reamenajarea colţului roşu echipa artistică a început să dea numeroase spectacole. Cîntecele, dansurile, poeziile şi scenetele, pe care ea le prezintă acum popularizează realizările regimului nostru democrat-popular şi demască uneltirile duşmanului de clasă împotriva vieţii noastre noi. O intensă activitate se duce la colţul roşu şi în ceea ce priveşte răspîndirea cărţii în rîndul muncitorilor. Bunăoară numai în cursul lunii decembrie au luat cărţi de la biblioteca colţului roşu un număr de 45 de muncitori şi tehnicieni. Mulţi dintre aceştia, cum sînt de pildă tractoriştii Babuş Francisc, Ion T. Stan sau contabilul Petre Gheorghiu, după ce au citit cărţile au căutat să le popularizeze şi în rîndul celorlalţi muncitori. Printre cei care citesc regulat cărţi de la bibliotecă sunt şi tovărăşii ing. Andrei Răducanu şi directorul gospodăriei de stat, Nica Constantin. Odată cu începerea serilor lungi de iarnă la colţul roşu agitatorii au organizat şi scurte informări , cu privire la situaţia internă şi internaţională.Din cadrul acestor informări a fost larg popularizată recenta Hotărîre a partidului şi guvernului cu privire la desfiinţarea sistemului de aprovizionare pe bază de cartele şi raţii, documentele Conferinţei de la Moscova, cit şi Comunicatul Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. cu privire la acordarea deajutor tehnico-ştiinţific şi de producţie unor state în legătură cu folosirea energiei atomice în scopuri paşnice. Deasemeni a fost popularizat Apelul de la Viena, care a început să fie semnat de popoarele lumii. În scopul îndeplinirii sarcinilor de plan, începînd cu luna noiembrie la colţul roşu a început să-şi desfăşoareactivitatea cursul pentru ridicarea nivelului de cunoştinţe tehnico-profesionale. Aci tehniciană Maria Ciochină, doctorul veterinar Constantin Ionescu şi mecanicul şef Ion Luizescu predau în fiecare luni, marţi şimiercuri seara diferite lecţii prin însuşirea carora mulgătorii, muncitorii de la grădină şi mecanizatorii îşi ridică nivelul profesional. Printre cei care pînă în prezent au reuşit să îşi asimileze noi cunoştinţe în mod satisfăcător sunt tractoriştii Ion Tigler, Stan Constantin precum şi muncitorii de la grădină Ion Ai Călin, Maria Cristea, Niculina Marin şi alţii, fruntaşi în muncile agricole. De asemenea, la colţul roşu în ultimele trei luni ,au fost organizate şi numeroase consfătuiri de producţie, în care fruntaşii în muncă au vorbit despre metodele lor. Bunăoară nu de mult timp mulgătoarea Maria Axinte a arătat cum a reuşit ca de la 7 noiembrie 1954 să obţină lapte peste plan. Ea a arătat că aplicînd metodele sovietice de îngrijire şi hrănire a animalelor la vacile care înainte nu dădeau decît 15 litri de lapte a reuşit să dubleze această cantitate. In cadrul acestor consfătuirii de producţie s-a accentuat de fiecare dată şi asupra lipsurilor existente luîndu-se măsuri pentru lichidarea lor. Mai trebuie arătat că în cadrul colţului roşu se desfăşoară şi o intensă activitate pentru lichidarea neştiinţei de carte. De două ori pe săptămînă vine aci învăţătoarea S. Ciobanu de la şcoala elementară din comuna Domneşti şi predă lecţii ultimilor cinci analfabeţi. Unii dintre ei cum sunt muncitorii Dumitru Tatu şi Nicolae Ciungul au şi început să scrie şi să citească. Ei sunt dornici ca să înveţe cît mai curînd carte. După încetarea lucrului tot la colţul roşu se desfăşoară şi activitatea sportivă de iarnă. Astfel, jucătorii de şah se antrenează pentru întrecerile Spartachiadei satelor. Colectivul de muncă al colţului roşu trebuie să reactivizeze cele trei cercuri de citit care au fost organizate pe locul de producţie şi care de un timp încoace şi-au încetat activitatea. In primul trimestru al acestui an trebuiesc organizate la colţul roşu scrie“ întrebări şi răspunsuri, care sînt un minunat mijloc pentru răspîndirea cunoştinţelor generale în rîndurile oamenilor muncii de pe pgoare. Rezultatele obţinute pînă acum la colţul roşu de la G.A.S. Domneşti dovedesc că cei care-l conduc s-au străduit să lupte pentru a-şi îmbunătăţi zi de zi munca. Ei trebuie şi pe viitor să se preocupe de îmbunătăţirea muncii cultural-educative care are o contribuţie de seamă în lupta pentru asigurarea unei producţii sporite la hectar. ION SECOŞANU corespondentul ziarului „Steagul roşu" pentru raionul Mihăilești steagul. roşu Printre cîştigătorii tragerilor de obligaţiuni C.E.C. Cea de a doua tragere la sorţi a obligaţiunilor C.E.C., atribuind un cîştig de 25.000 lei, 6 de 10.000 lei, 25 de 5.000 lei, 224 de 1.000 lei şi 3.144 de 400 lei, a dat o nouă şi importantă serie de cîştigători. ★ Tovarăşul doctor Paul Stănciulescu de la Spitalul unificat Nr. 2 este autorul cîtorva valoroase lucrări ce au fost bine apreciate şi chiar premiate. « In ziua cînd i-a fost înmînat ultimul premiu, răsplata străduinţelor sale, primul drum l-a făcut la ghişeul C.E.C. de la spital. Cînd l-a văzut intrînd în birou, mandatarul C.E.C. l-a întîmpinat rîzînd: — Tov, doctor, parcă ghicesc ce vă aduce la mine. — Da, ai ghicit... prospectul acela de popularizare a obligaţiunilor C.E.C. cu cîştiguri nu mi l-ai dat degeaba. L-am citit, şi azi fiindcă am primit premiul vreau să cumpăr 5 obligaţiuni a 100 lei. După ce a primit obligaţiunile doctorul a plecat spre casă... Pe drum se tot socotea... A încasat mai mulţi bani de care acum nu are nevoie... Ar fi trebuit să ia mai multe obligaţiuni, să nu ţină banii acasă sau în buzunar. Tot gîndind astfel a ajuns în dreptul sucursalei C.E.C. Lenin din Calea Victoriei nr. 13 unde un panou mare vorbea despre numeroasele şi importantele cîştiguri pe care C.E.C.-ul le atribuie posesorilor de obligaţiuni. Cum mai erau puţine zile pînă la tragere, doctorul Stănciulescu intră în palatul C.E.C. unde cumpără de la ghişeul special alte obligaţiuni în valoare de 3.000 lei. Au trecut zile... Se afla în laboratorul spitalului unde făcea experienţele practice ale ultimei sale lucrări. Cînd experienţa s-a sfîrşit bucuria victoriei i se citea în ochi. O nouă lucrare a fost terminată şi ea va servi tinerilor studenţi dornici să cunoască din ce în ce mai bine tainele ştiinţei medicale. Doctorul Stănciulescu avea motiv să fie mulţumit. Dar ziua nu se sfîrşise şi ea avea să-i aducă şi alte bucurii. Tocmai îşi dezbrăca halatul cînd pe uşa laboratorului intră mandatarul ghişeului C.E.C. — Noroc tov, doctor, ai citit ziaruil dl? astăzi ? — Da. — Şi n-ai citit rezultatele tragerii la sorţi a obligaţiunilor C.E.C.? — Am avut o lucrare de terminat, abia acum vream să citesc numerele ieşite la sorţi-Desfăcînd ziarul mandatarul îl întinse pe birou. Amîndoi au început să cerceteze cu atenţie lista oficială. Şi nu mică le-a fost bucuria cînd constatară că 9 din cele 35 de obligaţiuni ieşiseră cîştigătoare. — Vezi, doctore, ce bine ai făcut că m-ai ascultat şi ţi-ai plasat banii în obligaţiuni C.E.C. ? spuse mandatarul. A folosit şi Statul şi acum foloseşti şi dumneata. ★ A doua zi doctorul Paul Stănciulescu s-a prezentat la sucursala C.E.C. Lenin din Calea Victoriei unde stea încasat cîştiigul pentru cele 9 obligaţiuni ieşite la sorţi. După ce casiera i-a înmînat cîştigul, doctorul spuse cu bucurie: — Mai am 26 de obligaţiuni pe care Ie păstrez pentru tragerea viitoare. Ştiu că cu ele pot participa şi la tragerea suplimentară din septembrie cînd sînt cele mai multe şi mai mari cîştiguri. Doctorul Paul Stănciulescu de la Spitalul unificat Nr. 2 s-a convins acum personal de foloasele economisirii la C.E.C. De aceea, pe lîngă obligaţiunile cumpărate, el şi-a depus o parte din banii cîştiigaţi pe un libret de economii. * Iosif Klein e muncitor decorator şi lucrează la atelierul Centrului de Librării — Difuzarea Presei, din Calea Moşilor. Chibzuit şi gospodar, el a reuşit să economisească treptat pe libretul C.E.C. o parte din salariul său. Era un exemplu pentru tovarăşii săi de muncă. Îşi pusese în gînd să cumpere, pentru soţia sa, o maşină de cusut. Vroia să-i facă o surpriză plăcută. Intr-o zi citi pe un afiş avantajele ce- ie au cumpărătorii de obligaţiuni C.E.C. cu cîştiguri. A văzut că banii şi-i poate scoate oricînd şi a mai văzut că tragerile la sorţi atribuie multe şi importante câştiguri. De aceea, şi-a cumpărat şi el cîteva obligaţiuni. Desigur că spera — ca orice cumpărător de obligaţiuni — că va cîştiga. A trecut o vreme. A venit tragerea la sorţi care i-a adus vestea că una din obligaţiunile sale a ieşit cîştigătoare , cu suma de 5.000 lei. Mult s-a bucurat muncitorul Iosif Klein la auzul acestei veşti. Cu el s-au bucurat şi tovarăşii săi de muncă din atelier. Acum tov. Iosif Klein poate cumpăra mai uşor şi mai repede decît îşi propusese maşina de cusut. • Tovarăşului Stoica Ion, muncitor oteotidiam din str. Jack Eliias nr. 4, economiile depuse la C.E.C. pe libret şi în obligaţia miile cu cîştig’UTi i-au adus două bucurii tai trei lumi Prima a fost la 30 octombrie cîtmdl sucursala C.E.C. a raionului Tudor Vladi- Tinirescu l-a anunţat că libretul său a ieşit cîştigător. Baniii cîştiigiaţi atumnici, o parte i-a pus pe libret iar cu ,altă parte şi-a cumpărat obligaiţiunii. Din ziua aceeia au trecut 3 lunii şi iată că tov. Stoica Ion află cu bucurie că una din obligaţiunile sale a ieşit cîştigătoare cu suma de 5.000 lei. ★ Dr. Paul Stănciulescu, încasează cîştigul medic laborant la Spitalul unificat Nr. 2, îşi ia obligaţiunile C.E.C. ieşite la sorţi. Activitatea caravanelor cinematografice in cadrul Festivalului filmului pentru sate In obţinerea unor cit mai bune rezultate în desfăşurarea Festivalului filmului pentru sate, caravanelor cinematografice le revine un rol hotărâtor. Pînă la 15 ianuariie, cele 11 caravane cinematografice care participă în cuprinsul regiunii noastre la această acţiune, au pătruns în circa 150 decomune şi sate. La vizionările de filme realizate de aceste caravane au asistat între 15 decembrie 1954 şi 15 ianuarie 1955, un număr de 35.000 ceea ce reprezintă o medie de 230 spectatori de fiecare reprezentaţie. De-a lungulacestui bogat itinerar, caravanele au prezentat următoarele filme artistice: „Mitrea Cocor“, „Nepoţii gornistului“, „Răsare soarele“, „Destinul Marinei Vlasenko“, „Acţiunea B“, „Neuitatul an 1919“, „Un pichet în munţi“ şi „Magazin de stat“, fiecare film artistic fiind însoţit de un jurnal agricol sau documentar ca: „Aurul alb“, „Calea belşugului“, „Daruri smulse naturii“, „Bogăţii ascunse“, „Selecţionarea sfeclei de zahăr“, etc. Interesant de arătat că una din aceste caravane a pătruns pentru prima dată latr-un sat, şi anume la Valea Seacă din raionul Lehliu, care numără numaii 60 de familii. 100 de spectatori din această comună au fost prezenţi la vizionarea filmului „Răsare soarele“. Cum am conceput monumentul lui Eminescu ■— Convorbire cu sculptorul C. Baraschi, artist al poporului şi laureat al Premiului de Stat — Multă vreme am fost frămtmtat de o întrebare: de ce oare Bucureştiul nu are un monument al celui mai mare poet al ţării? întrebării puse mereu în trecerea anilor nu i-am aflat răspuns după cum nici dăltuitorii noştri, în aceiaşi ani de desconsiderare a valorilor artistice, nu găseau sprijin şi îndemn cînd voiau să sculpteze măreaţa figură a poetului. Dar anii aceia au trecut iar astăzi omul de artă îşi găseşte loc de frunte şi adincă preţuire. Şi nimănui nu i-ar fi trecut prim gînd să creadă că odată cu avîntul noilor forme de viaţă dregătorii celui mai mare oraş al ţării nu se vor gîndi să înfrumuseţeze Bucureştii cu marea figură a literaturii noastre clasice. Aşa se explică faptul că într-una din zilele toamnei ce a trecut i-am văzut pe sculptorii noştri aducîndu-şi în sala Dalles proiectele înfăţişînd chipul lui Eminescu. Erau rezultatele strădaniilor şi visurilor a peste 40 de meşteri ai daltei care îl întruchipau pe poet. Dintre statuile în miniatură expuse în faţa juriului a fost ales, unul, cel mai bun. Un „Eminescu“ stînd jos pe un trunchi de copac, îmbrăcat în hainele lui simple sărace. Acest Eminescu poartă semnătura sculptorului Constantin Baraschi,artist al poporului şi, laureat al Premiului de Stat. In lucrarea finisată, portretul singur va avea înălţimea de patru metri şi va fi aşezat pe un soclu de 1,50 m. înălţime. Totul va fi tăiat în marmoră de Ruschiţa. In acest scop, maestrul Baraschi a ales la Ruschiţa un bloc foarte mare de marmoră, care va fi degrosat acolo pentru a fi apoi transportat şi finisat la Bucureşti. Dar unde se va găsi locul in care va fi aşezat monumentul? La început cînd încă se anunţase concursul, s-a crezut că locul va fi ales în grădina Cişmigiului, acolo unde Eminescu venea deseori şi scria la umbra arborilor. Dar atît maestrul Baraschi cît şi tovarăşii Pompiliu Macovei, arhitectul şefal Capitalei, Octav Doicescu, Niga şi W. Juster, cunoscuţi arhitecţi ai noştri, după o cercetare făcută pe teren, au ajuns la concluzia că grădina Cişmigiului nu este locul cel mai potrivit. Aci măreţul monument nu poate avea perspectiva şi luminozitatea necesare. Părerea maestrului Baraschi cît şi a celor patru arhitecţi este că grădina din faţa Ateneului R.F.R. oferă toate condiţiile, printre care muite efecte de luminozitate, fiind aşezat la acelaşi timp pe o arteră principală de permanentă circulaţie. Pentru a înfăţişa cititorilor cît mai multe amănunte în legătură cu viitoarea realizare sculpturală, am solicitat o convorbire sculptorului Baraschi, acel căruia i-a revenit greaua, dar frumoasa misiune a executării monumentului. — Cum explicaţi, maestre Baraschi, că Bucureştii nu au pînă acum un monument al lui Eminescu? — Cauza principală, este că în Romînia din trecut, politicul, sau mai bine zis politicianismul a luat-o înaintea culturalului. S-au făcut statui lui Eugen Carada, Vasile Lascăr, lui Barbu Catargiu, cunoscutul potrivnic la legea împroprietăririi ţăranilor, lui Alexandru Lahovari şi altor numeroşi membri ai partidelor politice, în timp ce nu au fost socotiţi demni de a se bucura de amintirea posterităţii, prin mijlocirea sculpturii monumentale, fruntaşii culturii şi artei naţionale ca Ciprian Porumbescu, M. Eminescu, Al. Odobescu, Nicolae Grigorescu ete. Era, fireşte, o concepţie greşită, dar ea convenea activităţii politice desfăşurate, atunci de partidele antagoniste. Sculptura monumentală servea propagandei politice folosite în favoarea partidului respectiv. Nu-i vorbă, propuneri şi proiecte pentru un monument „Eminescu“ s-au mai făcut. Eu însumi am concurat la un concurs iniţiat de fosta primărie a Capitalei. Se vede treaba însă că fondurile destinate iniţial pentru monumentul lui Eminescu au fost irosite sau li s-au dat o întrebuinţare în alte scopuri. — Care sînt motivele de inspiraţie în realizarea statuii lui Eminescu, pe care o executaţi? Ce vîrstă aţi ales din viaţa poetului şi care a fost motivul pentru care aţi ales anii respectivi ? — Am citit şi recitit opera lui Eminescu. Din studiile asupra poetului m-au interesat pentru intenţiile mele artistice amintirile publicate de I. L. Caragiale, Ion Slavici şi Teodor V. Ştefanelli, privitoare la tinereţea poetului, la anii lui de studenţie, frămîntat de condiţiile atît de vitrege ale vieţii. Adîocind aceste condiţii, l-am înţeles mai bine şi această înţelegere avea să-mi inspire esenţa compoziţiei mele. Şi aşa a rămas: „Eminescu la tinereţe“, deşi am realizat şi alte numeroase schiţe care reprezentau pe Eminescu la diferite vîrste. In general, tinereţea are avantajul frumuseţii fizice, ceea ce în sculptura monumentală contează foarte mult. Dar pentru monumentul lui Eminescu sînt şi motive speciale care m-au determinat să aleg virsta tinereţii. Un monument, cu Eminescu tînăr, înfăţişează poetul neîncovoiat de vicisitudinile timpului, în luptă cu contradicţiile societăţii burgheze şi cu lăcomia patronilor lui de la diferite publicaţii. Eminescu tînăr este un simbol cu valoare de generalizare tipică, el înseamnă mersul înainte, înseamnă afirmarea unor năzuroţi spre mai bine ce se cer realizate. Un Eminescu tînăr reprezintă poetul însufleţit care s-a inspirat din izvoarele nesecate ale poporului, pe care l-a îndrăgit din tot sufletul poetul care a ridicat la cea mai înaltă măiestrie artistică graiul poporului românesc. Un Eminescu tînăr satisface nu numai gustul estetic, dar va avea şi o vailoare educativă pentru cei care vor privi monumentul. — Ce material documentar aţi cercetat? — Vîrstă tînără odată aleasă ca esenţă a compoziţiei mele de sculptură, rămînea să mă documentez asupra particularităţilor fizice ale lui Eminescu, la această vîrstă în primul rînd şi apoi asupra frământării lui lăuntrice. La aceasta mi-a folosit fotografia lui Eminescu făcută la Iaşi în toamna anului 1872, probabil în preajma plecării lui pentru studiu la Universitatea din Berlin. Fotografia originală o am de multă vreme în colecţia mea de fotografii ale clasicilor noştri. Comparate cu iconografia deja cunoscută a lui Eminescu, seamănă cu fotografia neretușată a lui Eminescu student, reprodusă de academicianul Gh. Călinescu (Istoria literaturii romîne , pag. 397). Din biografia lui Eminescu știm că el a fost un copil al naturii. Fixîndu-mă pentru un monument al lui Eminescu stînd jos, l-am aşezat stiind pe un trunchi de copac. O statuie portret trebuie să înfăţişeze un moment tipic ca valoare de generalizare din activitatea complexă a persoanei pe care o sculptezi. A trebuit să citesc întreaga operă a lui Eminescu, precum şi materialul critic scris asupra operei lui. Dar în poeziile lui Eminescu am găsit cele mai sugestive surse de inspiraţie pentru compoziţia mea. Trebuie să mărturisesc că ediţia de poezii sub îngrijirea criticului Pianaitescu—Parpesaiellus, m-a mulţumit mai mult. In ea am găsit oglindită toată frămîntarea poetului pentru a ajunge la realizarea celei mai desăvîrşite forme poetice. In variantele tot mai izolate ale poeziilor lui Eminescu am văzut serii de schiţe plastice pe care sculptorul le încearcă sugestiv pînă la fixarea formei celei mai expresive a monumentului. — Ce ne puteţi spune în legătură cu concepţia în executare? — Din primii ani ai afirmării aptitudinilor mele artistice am muncit cu pasiune şi m-am documentat pentru a realiza mai multe schiţe şi statui „Eminescu“ spre a ajunge la desăvîrşirea unei opere de sculptură monumentală, care să sintetizeze unitar complexitatea personalităţii acestui mare poet şi gînditor al poporului român. Am conceput un Eminescu tînăr cufigura unui romantic revoluţionar. N-am pus nimic din atributele convenţionale: cartea, condeiul, pelerina etc. care întovărăşesc în mod obişnuit monumentele scriitorilor. Trupul lui viguros l-am îmbrăcat în balade simple, sărac?, singurele pe care şi le-a putut procura în toată viaţa lui. Am surprins un gest reţinut al mîinii în mişcare, care exteriorizează parcă un moment de nemulţumire; dar i-am plăsmuit o privire senină, aruncată in depărtări, hotărîtă, care întrevede o rezolvare a năzuinţelor. Cum aţi înlăturat concepţiile idealiste care au stat la baza realizărilor din trecut ale altor sculptori? — Dezgolirea monumentului de orice artificialitate, apropierea imaginii lui Eminescu de viaţa lui reală, aceasta a fost călăuza concepţiei mele în cursul executării, in mod fiiresc o astfel de concepţie realistă înlătură — de plano — orice concepţie idealistă. — Ştim, maestre, că realizarea monumentului de care ne vorbiţi este o preocupare mai veche a d-voastră.*Cînd v-aţi gîndit pentru prima oară la realizarea ce o veţi încununa acum? — înainte de a vă răspunde ţin să accentuez că toată experienţa mea artistică va fi folosită pentru realizarea acestui măreţ monument. Executarea lui în cele mai înalte condiţii de artă va constitui mîndria şi satisfacţia mea. Va fi însă şi realizarea speranţelor mele din tinereţe, încununarea muncii mele de documentare începută cu 25 de ani în urmă, cînd am făcut primele schiţe „Eminescu“, dintre care multe stau şi acum în ateliere, mărturie a preocupărilor mele. Monumentul lui Eminescu, împreună cu cel al lui N. Bălcescu, pe care-l am în curs de executare, vor înfrumuseţa capitala patriei noastre. Ele sînt mărturie vie a dragostei înflăcărate pe care clasa muncitoare o poartă marilor înaintaşi care şi-au închinat viaţa şi strădaniile lor pentru dezvoltarea culturii noastre naţionale. MARIUS LIGI Proiectul monumentului lui Mihail Eminescu -------------------------------- NUMAI AŞA... CA SĂ FIE! Dacă mi-ar fi spus cineva, vă spun ei drept că nu l-aş fi crezut in ruptul capului. Cum poţi să crezi una ca asta? Auzi d-ta, să se întocmească un plan de muncă de a cărui realizare răspund mai mulţi inşi (in cazul de faţă membrii comitetului executiv al sfatului popular din comuna Adunafii-Copăceni, raionil Vidra), şi aceştia să nu ia parte la alcătuirea lui ? Vă veţi întreba: bine, dar ce fel de plan e? Vă spun îndată. E vorba de planul de acţiune că acestui comitet executiv cu privire la măsurile ce trebuiesc luate în vederea bunei desfăşurări a muncilor agricole de primăvară. Cine l-a întocmit? Tovarăşa Teodora Rădulescu, secretara comitetului. Mai precis, nu din sa singură ci în colaborare cu tovarăşul Alexandru Sirbu, tehnicianul agricol al comunei. Tovarăşa secretară a completat numai rubricile: „Cine răspunde" şi „termenul de executare". Şi operaţiunea aceasta, la care am fost de faţă, s-a făcut la vreo 10—15 zile — mai precis în ziua de 20 ianuarie a.c. — după ce tehnicianul Alexandru Sirbu a liniat planul şi a trecut în el obiectivele. Să vedeţi cum s-au petrecut lucrurile. Vă amintiţi poate, deşi asta nu contează prea mult, că în dimineaţa aceea a fost mai frig ca de obicei. „Friguroşii" nu s-au mai dus la treabă in ziua aceea. Aşa s-a întimplat şi cu tehnicianul nostru. Deşi în sat nu începuse încă reparatul uneltelor (e şi normal: cum să înceapă fără plan !), deşi centrele de germinaţie şi cele de selecţionat seminţe nu se organizaseră, tovarăşul Sirbu, după ce a chibzuit o vreme, s-a hotărît să nu mai meargă pe teren ci să stea la sfat şi să-şi mai „pună la punct" scriptele. Mai cu seamă că se anunţase şi o inspecţie de la circumscripţia agricolă, care n-a venit pînă la urmă. Poate tot din cauza frigului! Tovarăşa secretară, probabil din aceleaşi motive, a procedat la fel. Aşadar, aveau toate condiţiile ca în ziua aceea să termine odată şi eu planul de acţiune. Nu de alta, dar cineva de pe la raion întreba de el. — începem, tovarășe Sirbu? — începem. Se așezară amîndoi la un birou pe care se găsea planul, necompletat la rubricile „cine răspunde" și „termen de executare". Apoi tov. Bădulescu începu să dea citire pe rînd obiectivelor. — Transportarea bălegarului la cimp. Cine să răspundă ? — Directorul şcolii e cel mai nimerit. El poate să ne dea zilnic cele mai precise situaţii. Şi ştiţi cum? Prin copii, înainte de a începe lecţiile, va pune întrebarea: „Care din părinţii voştri a dus balegar la cimp?" Copiii vor răspunde pe rînd. Treaba aceasta pot s-o facă şi ceilalţi învăţători. După terminarea lecţiilor, directorul va centraliza situaţia şi ne-o va trimite la sfat. — Straşnică idee! Să ştii c-o s-avem nişte situaţii... După aceea scrise numele directorului. — Aşaa... pînă cînd se face lucrarea aceasta de obicei ? — Pînă prin luna mai. — Va să zică la „termen de executare”, putem scrie 20 ianuarie—1 mai. Apoi citi mai departe: grăpatul arăturilor şi semănăturilor de toamnă. — Operaţiunea aceasta începe cam pe la 15 februarie şi se termină in aprilie. Grîul se grăpează bine atunci cină s-ascunde cioara-n el. Şi asta se intimplă cam pe la sfîrşitul lui april. — Bun. Atunci trecem aici 15 februarie—30 aprilie. Cine răspunde de executare? — Trece-mă pe mine. — Socot că e mai bine să punem pe cineva din comitet. Pe Ion Dascălu, de pildă. — Bine. Fie şi aşa. Dar treceţi neapărat şi şefii de tarla. Ştiţi... situaţiile ! — Da, dar şefi de tarla n-avem pînă acum. — Nu-i nimic. Scrieţi acolo, aşa... ca să fie ! După o scurtă pauză: — Am ajuns la stabilirea şi asigurarea necesarului de sămînţâ. O să fie oare cazul la noi să ne ocupăm şi de această problemă ? Din cite am aflat, oamenii au săminţă. — Şi din situaţiile mele reiese la fel. Dar scrieţi acolo şi despre asta, pentru că am şi făcut comanda de arpagic la secţia agricolă raională.— Dar pe noi, comitetul executiv, de ce nu ne-ai întrebat ? — Îl dojeni blind tovarăşa secretară. Apoi, ca şi cind n-ar fi auzit, tehnicianul continuă: — De asta răspund eu. — D-ta ai prea multe. — Nu vedeţi că toţi trag de mine ? Puteţi insă să treceţi acolo că mă ajută tov, preşedinte. Aşa, ca să fie... După o altă pauză. — Dar asta cum mai vine: schimb de seminţe ? — N-o să fie cazul. E bine totuşi să avem şi chestia asta în plan. — Bine. Atunci de schimbul de semințe răspund eu — se grăbi să adauge secretara comitetului executiv şi-şi înscrise numele la rubrica: „cine răspunde". — Un alt obiectiv din planul nostru mai e şi îngrijirea reproducătorilor. Asta e o sarcină permanentă. Deci la „termen de executare“ trecem: „pînă la 31 decembrie 1955".Aici deschidem o paranteză: amintim că e vorba de planul de acţiune privitor la muncile agricole de primăvară, care în mod normal expiră la începutul lunii martie. El trebuie să cuprindă numai probleme strîns legate de muncile agricole. După cum se vede însă, cei care-l alcătuiesc, au uitat acest lucru. Aici închidem paranteza. • In sfirşit, după altă pauză. — Contractări şi achiziţii, se auzi din nou vocea secretarei. Cine să mai răspundă şi de asta ? — Cei de la cooperativă. — Da, bine zici. E problema lor. Hei,... şi tot astfel au fost trecute in „plan" şi problema întrecerii patriotice, şi problema gazetei de perete şi insămînţările in răsadniţe, şi toate cite se ţin sau nu de muncile agricole. — Ne-o fi scăpat vreo problemă ? — a întrebat grijulie, la sfirşit, tovarăşa secretară. . — Căminul cultural. Pune-l şi pe el, aşa... ca să fie. * — Ăsta nu are nici o legătură cu pregătirea pentru muncile agricole de primăvară. Lasă-l încolo. Şi aşa nu depune nici un fel de activitate. Ne mai batem capul şi cu el? Şi, iaca, aşa a fost întocmit planul muncilor agricole al comitetului executiv din Adunaţii-Copăceni. Cum printre alte sarcini pe care le are presa este şi aceea de a populariza unele metode de muncă, ne~am gîndit că e bine să facem cunoscută şi „metoda ingenioasă" a comitetului executiv din Adunaţii-Copăceni. Aşa, ca... să nu mai fie!... A. NEDELCU