Steagul Roşu, aprilie 1955 (Anul 2, nr. 313-338)
1955-04-01 / nr. 313
Pag. 2-a Cârti apârute în Editura Tineretului N. Zadornov : SPRE OCEAN Rfin trilogia Amurului) ■ roman distins cu Premiul Stalin — Cu acelaşi talent cu care In primul volum al trilogiei Amurului — „Ţinutul îndepărtat“ — autorul a zugrăvit viaţa triburilor băştinaşe din ţinutul Amurului, in cel de al doilea volum Zadornov înfăţişează cititorilor lupta îndîrjită a unui grup de militanţi progresişti ruşi din secolul trecut, în frunte cu Ghenadii Ivanovici Nevelskoi, pentru a obţine aprobarea forurilor superioare de a explora gurile Amurului. Miniştrii reacţionari ai ţarului Nicolai în frunte cu Nesselrode. Sprijinitori ai intereselor străinilor in Oceanul Pacific, caută să împiedice acţiunile lui Nevelskoi, acest om curajos şi devotat intereselor Rusiei, om care întruneşte Cele două povestiri „Călătorie cu bucluc" şi „Băiatul cu picioarele uşoare" cuprinse în volumul recent tipărit de Editura Tineretului — colecţia Ogoare Noi — marchează un debut promiţător. „Călătorie cu bucluc" este un portretsatiră, care zugrăveşte figura lui Ghiţă Hulub, şofer, rămas tributar vechilor năravuri. Cu mult umor autorul scoate în în el perseverenţa savanţilor, cunoştinţele marinarului şi energia militantului. Paralel cu oamenii cinstiţi, devotaţi patriei, apar în carte figurile aventurierilor englezi şi francezi — veniţi aci cu intenţia de a se îmbogăţi — pa care Zadornov a reuşit să-i prezinte în toată nimicnicia lor. După multe peripeţii şi greutăţi urmărite cu atenţie încordată de cititori, strădaniile lui Nevelskoi sunt încununate de succes. împreună cu echipajul său, exploratorul rus reuşeşte să descopere gurile Amurului, asigurând în felul acesta Rusiei o ieşire firească la Oceanul Pacific. Oglindind în chip minunat întimplările prin care a trecut ofiţerul sovietic de informaţii Stojarov, care a izbutit să pătrundă in spatele frontului inamic, pe teritoriul vremelnic ocupat de fascişti, Gheorghi Brianţev a dat cititorilor un reuşit roman cu un bogat conţinut de idei prezentate sub o formă vie, atractivă. Cu atenţia încordată cititorii vor urmări momentele palpitante ale cărţii. Stojarov pătrunde în „cuibul de viespi" — un important centru de spionaj german — spre a zădărnici acţiunile criminale ale acestuia. In faţa şefilor „cuibului de viespi", Stojarov nu-şi pierde sîngele rece şi turtnd rolul de trădător de patrie cu multă măiestrie, reuşeşte să le cîştige încrede* Cartea scriitorului sovietic K. Radîghin redă măreaţa epopee a vitejilor marinari de pe vasul spărgător de ghiaţă „Gheorghi Sedov", care întorcindu-se din Vladivostok la Murmansc a fost prins in toamna anului 1937 de gheţurile Arcticei, unde a petrecut timp de peste doi ani, fiind purtat de o banchiză pe o distanţă de peste 6.000 km. în apropierea polului nord. Povestirea ne introduce în lumea minunată şi plină de peripeţii a gheţurilor polare. Cititorul urmăreşte cu atenţia încordată eforturile pe care le fac sedoviştii spre a slăbi strînsoarea ca de oţel a gheţarilor, pentru a scoate vasul din relief contrastul izbitor intre aspectul nevinovat al lui Ghiţă Hulub şi lipsa lui de simţ de răspundere. Cealaltă povestire „Băiatul cu picioarele uşoare" prezintă momentul fericit al întoarcerii unui tinăr colectivist de la Spartachiada satelor, in care a reuşit să iasă învingător rea. Plin de dramatism este şi momentul în care bătrînul partizan Foma Filimonici care de asemenea a pătruns in birlogul duşmanului, încearcă să-l omoare pe Stojarov, crezîndu-l cu adevărat duşman. Cititorii vor urmări cu viu interes toate acţiunile ofiţerului-erou Stojarov care, ajutat de partizani, va reuşi să răstoarne planurile spionilor germani şi ale trădătorilor de patrie, prinzîndu-i şi predîndu-i autorităţilor sovietice, şi în cele din urmă lichidind complet „cuibul de viespi". Cartea constituie o interesantă şi atrăgătoare lectură pentru tineretul patriei noastre. * calea primejdiei. Amănuntele cărţii, felul in care se scurge, ceas de ceas, viaţa echipajului, fac lectura şi mai antrenantă. Figuri de oameni ca Trofimov, organizatorul de partid, care cu toate că e bolnav de reumatism nu părăseşte vasul, radiotelegrafiştii care stau tot timpul la datorie pentru a menţine legătura cu patria, precum şi toţi ceilalţi membri ai echipajului care muncesc cu abnegaţie pentru reuşita expediţiei, ne fac să îndrăgim şi mai mult acest colectiv. Scrisă intr-un stil viu, avind şi multe ilustraţii sugestive, povestirea aceasta va fi citită cu mult interes de tinerii cititori. Pop Simion: „CĂLĂTORIE CU BUCLUC" G. Brianțev : „SFÎRȘITUL CUIBULUI DE VIESPI" K. Badîghin: „CEI DE PE SEDOV" era prin luna februarie Prin fereastra vagonului se vedeau ogoarele care începuseră să îmbrace mantia zăpezii. Se părea că insoairea deabia începuse. Tot cerul s-a acoperit de un nor negru. — Ii bună și acum, dar mai bună era să fi căzut în decembrie și să fi acoperit grî■nele, își spuse cu amărăciune agronomul Ion Popescu, depărtîndu-se de pervazul ferestrei vagonului; dar imediat îşi lipi iar faţa de geam. Priveliştea îi vestea totuşi ceva îmbucurător: neaua care acoperă întinderile şi ţine în căldură bobul înhollţit, e bine venită. Trecuseră cîteva zeci «De minute de cînd personalul ieşise din gara Giurgiu şi acum alerga vijelios luptând cu înverşunare împotriva viscolului ce fluiera izbindu-se de geamuri, de vagoane. Marginea unui sat. Frăţeşti ! Un sat ca oricare altele din lunca Dunării. Agronomul raionului îşi roti privirea peste sătucul ce de-abia se întrezărea prin iureşul , ninsorii. Vedea locuri, cărări aşa de cunoscute! Nu era uliţă neumblată de dineul, nu era curte, ogradă nebătătorită de bocancii lui greoi cu ţinte de oţel! Uite sediul colectivei „Viaţă nouă“.Cîţiva colectivişti robotesc ceva la grajdi:«! ! Nu-i poţi ghici că zăpada cade cu nemiluita şi prim pânza ei nu-i chip să-i recunoşti! Oare cum stau cu reparatul uneltelor ? Zilele trecute când a fost pe la ei să le vorbească despre reparatul uneltelor la timp şi despre îngrijirea şi pregătirea din vreme a seminţelor, spuneau că şi-au pus multe lucruri la punct. Că-s aproape gata să puie bobul ! Hei ! Ce necazuri a mai tras agronomul astă-vară cu oamenii ăştia ! Gospodăria mergea ca pe trei roate. Unul trăgea într-o parte, altul într-alta, conducerea la fel! Fiecare cu sfântul lui! Bine că s-au reorganizat. Fostul preşedinte Sima nu ştiia să ţină lucrurile în mină. Destul de î ar da prin gospodărie. Aşa, dimineaţa, pînă se îmiprăştiau oamenii la cîmp. Apoi, ia-l de unde nu-i! Şi oamenii începuseră să primidă pizmă pe el! Ei, da, consiliul de conducere de verile ci de colo că vrea mai tatii un priceput gospodar şi un bun organizator. De aceea l-au ales pe Dumitru Militaru. Om cumsecade, la locul lui, ce să spun ! Nu-i vorbă că are şi multă experienţă, dar şi dragoste de muncă, de colectiv ! Să vedem cum o să meargă campania asta! — îşi zise intr-un tîrziu agonomul. 0*« cealaltă, a mers destul de anevoios ! Şi gândurile agronomului, cum sta el rezemat cu fruntea de geamul rece, începuseră să-i scormonească întreaga viaţă, infierbîntîndu-i tîmplele de-abia încărunţite. Aşa i se tatimplă fiecărui om, cînd porneşte la drum lung. •k Thin negura vremii se ţese încet pînza ^ unui trecut îndepărtat. Se vedea mic, un şcolar prizărit, zburdând pe uliţele unui sătuc din împrejurimile Curţii de Argeş. îşi aminteşte de năzbîtiile pe care le făcea gloata de băieţi ai satului Vâlsăneşti, de boacănele din care ieşeau certuri aprinse. Apoi viaţa de licean, viaţă grea, asemenea oricărui elev sărac. încă din anii aceia, din fragedă tinereţe, tînărul Ion Popescu visa să se dăruiască cu totul studierii pămîntuluii şi a vieţii lui. — Agronomia ori silvicultura — le mărturisea el părinţilor. După cinci ani, la ocolul agricol de la Călugăreni, a sosit ca agronom tînărul Ion Popescu, în mintea cămila se ţeseau atîtea planuri măreţe. Amară i-a fost dezamăgirea cînd după câţiva ani, a putut să vadă şi să simtă că nu-şi poate practica meseria după bunul său plac. Au urmat apoi transferările de la un ocol agricol la altul, ani de pribegie fără roade. De-abia tîrziu s-a statornicit la Giurgiu. încă ceva, din peregrinările făcute, înţelesese agronomul Ion Popescu , o nepăsare criminală a regimurilor burghezo-moşiereşti rite alunei faţă de dezvoltarea şi aplicarea ştiinţeiagrotehnice la folosul fericirii vieţii omului muncitor. Dorinţa lui fierbinte ce-l însufleţea, de a munci pentru om, de a strudita, de v a smulge pămintului toate bunătăţile sale, îşi găseşte în sfârşit cîmp liber de acţiune în anii puterii populare. Ceea ce-i stăruia mai puternic în minte din activitatea lui deagronomial raionului Giurgiu, e campania din vara trecută. E oarecum plină de frământări şi necazuri, ca şi de mulţumirea şi bucuria succeselor. I s-a dat ca sarcină să lucreze mai mult cu colectiva din Frăţeşti. — Ai să te duci acolo! Să nu te aştepţi că va merge bine. Oamenii, unii simt îndărătnici , nu vor să lucreze după regulile agrotehnice înaintate. In direcţia asta trebuie să lupţi, să te strădui să-i convingi. Aşa i s-a spus de la raion ! ★ Dintr-o zi cu soare cald, din primăvara anului trecut, sosi la Frăţeşti, sat la depărtare de şapte-opt kilometri de Giurgiu, un străin nu prea înalt de statură, îmbrăcat orăşeneşte. A străbătut uliţele cu case de paiantă, acoperite cu tablă, pînă a ajuns la sediul gospodăriei agricole colective „Viaţă nouă“. Aici, lume multă. Colectiviştii îşi traseră mai tare cuşmele pe ochi, îşi săltară cojoacele pe umeri, că încă nu le bipărtasară, şi îl încomijurară din toate părţile. Omul străin, încurcat oarecum, zise: — Eu stai agronomul raionului! Am venit cu gând bun. Văd că vă pregătiţi să semănaţi bumbacul, porumbul. Am auzit că sînteţi bunii cultivatori de bumbac, dar că nu v-aţi obişnuit încă să lucraţi cu maşinile şidupă reguli agrotehnice. — Aşa spuneţi voi totdeauna... îi răspunse un colectivist cu părul alb — moş Tudor Slăvuncă, făctnd câţiva paşi spre oaspete. Dar dacă-i vorba aşa, de ce nu staţi intre noi, să ne-arătaţi! — O să stăm ! Nu o zi-două. Toată campania asta o să lucrăm împreună. Toţi au prins a rîde cu bunăvoinţă, ghicind îndată despre ce era vorba. La ultima adunare li se adusese la cunoştinţă că in campania aceasta, chiar agronomul raionului se va ocupa de ei. Colectiva lor era veche şi nu ajunsese să fie cunoscută în regiune. Ce-i drept, era cam de mijloc: n-aveia idecît 52 de familii. Ş-apoi erau multe frecuşuri între oamenii. Unora li se dusese vestea că nu prea veneau la lucru. S-a văzut apoi că niște răufăcători îi dezbinaseră intraţita pe colectivişti. Aceştia avea vânturaţi din colectivă». «După ce oamenii îşi mai limpeziseră minţile şi nu mai ,ascultau la vorbele veninoase. Ian pentru cai de omenie au pus umărul oameni die ispravă dintre ei, cum era brigadierul Ion Volchiu şi ceilalţi doi brigadieri — Vasile Zlate, zootehnist şi Stamcu Coseai,,iegumaiouiltor. „Cîmtec, cîntec, hedină, hedrină, icter cine nu luară, nu mîncă“ au spus laceşta la adunare. Oamenii s-au dat cu timpul pe brazdă. Iar cit despre anume învăţăminte agricole, pentru a mări producţia la hectar, colectiviştii fură bucuroşi să primească în rîndurile lor un om pe măsura agronomului Ion Popescu. Aşa că se bucurau de prezenţa lui în fiecare săptămînă de citeva ori. Agronomul sosea dimineaţa cu bicicleta de la Giurgiu. Mai ales în primăvară, şi-a petrecut vremea mai mult ,aici între colectiviştii din Frăţeşti. Şi oamenilor le plăcea că agronomul primea cu dragă inimă cele mai grele munci. Aşa a fost cu semănatul bumbacului pe cele 20 de hectare. Sub conducerea şi îndrumarea lui s-a făcut. — Avem în colectivă două semănători, Ie-a spus el înainte de a porni la lucru. Trebuiesc potrivite pentru sămânța de bumbac. Apoi să jalonăm terenul și să instalăm marcatorii, ca treaba să meargă bine. Dar înainte, ogorul trebuie să fie cultivat. Să punem la rînd cultivatoarele. — O să semănăm cu vitele, tovarășe agroviam ? se interesau unii. — Pentrubumbac aducem de la S.M.T.Băneasa un tractor. Așa s-au petrecut lucrurile. Bumbacul in acea’ primăvară a fost semănat cum scrie la carte. Iar ie timpul verii, cînd firele de un verde închis tălăzuiau în adierile ușoare ale vântului, agronomul îi aduna pe colectivişti seara, cînd aveau cîteva ceasuri de răgaz, la sediul gospodăriei şi le vorbea despre ciupitul şi cîrnitul bumbacului. Aşa s-a făcut că toamna au sărbătorit cea mai mare producţie de bumbac la hectar în colectiva lor: 700 kg., pe cînd în sectorul individual de-abia s-a ajuns la 400 kg. Şi intr-adevăr, cu aceasta se petrecuseră destule schimbări, mai ales în, mintea oamenilor. Colectiva a primit premiu peste 20.000 lei, numai la bumbac. Niciodată ţăranii din Frăţeşti nu ascultaseră cu atita interes sfaturile tehnicienilor agricoli, ca în vara aceasta. Şi la celelalte culturi sfaturile agronomului au fost de mare ajutor. La grâu, pentru că l-au semănat în rânduri încrucişate, au obţinut 1300 kg. la ha., în timp ce în sectorul individual s-a ajuns numai la 950 kg., iar la floarea-soarelui au urcat de la 500-700 kg. la 1800 kg. la hadiiotir coliată. Li s-a dus faima. Dintre toţi cultivatorii de floareasoarelui, eu sînt primii. Mare zarvă s-a produs cu însămînţatul porumbului în cuiburi dispuse în pătrat. Oamenii erau învăţaţi să bage plugul tras de vite şi pe brazdă să pună bobul. — Aveţi dreptate, e ceva mai greu la pătrat! — le-a spus femeilor ,agronomul, că unele din ele se arătau a fi mai îndărătnice. Adică nu-i mai greu; cere mai multă migală, mai multă atenţie. Dar noi vrem să producem mai mult. Măcar cu o jumătate mai mult, dacă nu chiar şi cu încăo dată. Voi nu vreţi asta ? Oamenii s-au privit cu înţeles dînd din cap în semn de aprobare şi a doua zi Tau Întrebat pe agronom cum să facă, să le vorbească amănunţit. Au aflat cum se face mai tatii marcarea ogorului şi au început să tragă linii cu cele două marcatoare, transformate din semănători. S-au minunat Mergînd pe linia sprijinului pe care teatrele din Capitală trebuie să-l acorde în vederea ridicării nivelului cultural al ţărănimii noastre muncitoare, conducerea Teatrului Naţional „I. L. Carragiaie“ a hotărît trimiterea de instructori culturali, din cadrele actoriceşti şi regizorale ale teatrului, într-o serie de comune din cuprinsul regiunii noastre, nespus de mult cind au văzut că deşi în fiecare loc unde se tăiau liniile, un om trebuia să facă cuibul cu sapa, iar altul să arunce cele 3—4 boabe, totuşi nu era mai greu de semănat ca înainte. Ba chiar mai uşor. Atunci l-au întrebat pe agronom : de ce te-a spus că-i mai greu In pătrat? — E mai greu prăşitul! — şi a rîs mulţumit, intr-un fel din care colectiviştii au înţeles unde bate agronomul. Fiecare muncă e la fel de importantă şi mai ales totul trebuie făcut la timpul potrivit... ★ Terenul gonea spre miază-zi venind dinspre București spre orașul de pe malul Dunării bătrâne. — Ce-o mai fi pe acasă ? — se-ntrebă cu voce tare agronomul Ion Popescu și, ridicîndu-se de pe bancă, păși de-a lungul culoarului îngust al vagonului, îndată ce sosi acasă, Ion Popescu află că e invitat să participe la consfătuirea ce se va ţine la S.M.T.Topalu cu cele şapte întovărăşiri şi o colectivă — toate unităţi agricole la care lucrează staţiunea. N-au trecut multe minute şi pe o foaie de hirtie îşi notase tot ce avea să le spună colectiviştilor, întovărăşiţilor, precum şi tractoriştilor de la Toporu. Cunoştea destul de bine aceste unităţi şi ştia unde să pună scânteia. Mai tatii o să le arate cit e de important ca lai fiecare adunare generală din unităţile pe care le deserveşte, sa ia parte un delegat al staţiuniii. Apoi, unităţile au datoria să şi respecte întru totul prevederile contractelor, să dea oameni la timp pentru maşini. După ce luă masa şi se întreţinu o clipă cu „puştiul“ — Virgil, băiatul său, elev intri a treia, — fără să zăbovească prea mult, alergă la secţie. Acolo, colegii de birou îl primiră cu râsete şi vorbe binevoitoare. Aceştia lucrau de zor la nişte planuri şi proiecte în vederea valorificării unor pământuri din cuprinsul raionului. Numai la toamna lui 1954 s-au făcut desţeleniri pe 200 de ha. ■ Problema pe care o discutau era cea a popularizării recentelor Hotărîri ale partidului şi guvernului. Apoi „padinile“ — acele terenuri joase care string bălţi din ploi şi din topirea zăpezilor, fiind neproductive. — Altă posibilitate de a le valorifica nu avem decit prin construirea de puţuri absorbante care o să colecteze apele — interreveni la discuţie agronomul Ion Popescu. in Cacaleţi, Putinei, Daia, avem circa o mie de hectare ! Cu pămînt! Şi discuţia continuă încă multe ceasuri. A doua zi, munca de teren, reîncepu... Campania agricolă din primăvară trebuie să se desfăşoare la cit mai bune condiţiuni. In lupta pentru 10 milioane tone porumb şi grâu, raionul Giurgiu trebuie să-şi aducă şi el contribuţia. De aceea, agronomul trebuie să fie mereu la datorie, pe teren... VASILE CABULEA Astfel, in comuna Domneşti, raionul Miihăileşti, vor duce munca de instructori culturali pe Ungă căminul cultural din comună actorii Fiii Mihailovici şi Constantin Bărbulescu, iar în comuna Ghimpaţi din acelaşi raion, Nina Diaconescu şi Mircea Constantinescu. Pentru comuna Băneasa din raionul Giurgiu, a fost repartizat actorul Ion Anastasiad, iar pentru comuna Daia, tot din raionul Giurgiu, Iulian Necşulescu. Artistul N. Braocomur va îndruma munca culturală din cadrul căminului cultural de la Băneasa (raiionul Stalin) iar Vasile Lăzărescu pe cea a căminului din comuna Otopenii de Sus. Aceeaşi muncă vor desfăşura Traien Niţescu la Popeştii-Leordeni şi Florin Ionescu în comuna Jilava. In calitatea lor de instructori culturalii, cadrele artistice ale Teatrului Naţional „I. L. Caragiale“, vor îngriji ca activitatea echipelor artistice din cadrul căminelor culturale respective să se desfăşoare la un nivel artistic cît mai înalt, dând o diposibilă atenţie întocmirii repertoriuilor, care să aibă un conţinut cât mai adecvat specificului rural. In acest scop, resortul cultural al comitetului de instituţie diin cadrul Teatrului Naţional le va pune la dispoziţie materiale, pentru a se putea alcătui repertoriile cele mai potrivite. Instructorii vor pregăti de asemenea şi prezentarea de piese într-un act de către colective artistice mai largi ale prinrii noastre scene. Acestea deplasându-se în spate şi comune vor prilejui echipelor artistice ale căminelor culturale un rodnic schimb de experienţă. Paralel cu preocupările pe plan , artistic, instructorii vor urmări şi alte aspecte ale muncii culturale, ca de pildă, fiuncţionarea bibliotecilor din căminele culturale, care este procentul de cititori, făcând şi diverse recomandări utile. In afară de instructorii culturali menţionaţi maii sus, vor mai pleca în aceeaşi muncă şi alte cadre actoriceşti ale Teatrului Naţional „I. L. Caragiale“. OOO OO oo OO OO OO OO OO OO OO OO OO OOOOOOOOOOCOOOOOOOOOOOOOOO0000 30 O0000000000O0C300000000O00O000CO0O00COCO0O000000000000CC00« Teatrul Național „I. L. Caragiale“ trimite instructori culturali în raioanele sătești STEAGUL ROŞU îngrijesc drumurile DRĂGĂNEŞTI OLT (De la corespondentul nostru). In comuna Gostavăţu sub imboldul deputaţilor, ţărani muncitori ca Nicolae P. Gheorghe, Oprea Comăniceanu, Hie I. Patru, Ion Preda au lucrat cu tragere de imtimă în cadrul contribuţiei muncă la construirea unei fundaţii de şosea de pe o întindere de 150 de metri între cătunele Ciorpian şi Trupimoaga. Ajutaţi de cantonierul Alexandru Gh. Mitrache aceşti vrednici ţăranii muncitori antrenând alţi zeci de cetăţeni din comună, au efectuat transportul unei cantităţi de 240 m.c. piatră. De asemenea tot prin eforturile comune alle ţăranilor muncitori s-au adus 450 m.c. de piatră, amenajîndu-se şoseaua Cioplani—Berendel—Rusca şi s-au reparat, recitadu-se spre folosinţă şi satelor învecinate podurile situate între Pestra—Drăgăneşti şi Dăneasa—Berendel Tot prin participarea la efectuarea sarcinilor ce le revin în cadrul contribuţiei muncă, numeroşi deputaţi şi ţărani muncitori din comunele Drăgăneşti, Plopii Slăviteşti, Mărunţei, Coimani, Frunzare au trecut la amantajiarea reţelei de drumuri, reiparitaid poduri, şosele, săpînd șanțuri, asigurind astfel un trafic normal pe întreg raionul. ■g Din scrisorile corespondenţilor şi întovărăşirea agricolă din Brînceni Convingindu-se de avantajele ce le au muncindu-şi pămmnitul în colectiv cu tractoarele şi maşinile statului, numeroşi ţărani muncitori din comuna Brînceni, raionul Alexandria,, au hotărît să formeze o nouă întovărăşire agricolă. Astfel, în ziua de 22 martie a.c., un număr de 14 faVăzind avantajele ce le revin prin valorificarea produselor, tot mai mulţi ţărani muncitori din comuna Radu Negru, raionul Călăraşi, îşi valorifică produsele ce le prisosesc prin cooperativă. Aşa La cooperativa din sat mi de ţărani , muncitori avind în frunte pe comuniştii Ristache Pascu, Niţu Iordan şi alţii şi-au unit de bună voie cele 19 hectare teren arabil pe care-l vor munci în comun. Cu prilejul inaugurării întovărăşirii agricole s-a ales comitetul de conducere a întovărăşirii din care fac parte de pildă pina în ziua de 19 martie a. c. au fost valorificateprin cooperativa locală 15.000 kg. porumb, 153 kg. untură, 553 kg. grîu, 25.000 ouă, peste 700 kg. fasole precum şi o înfoţaşi ai recoltelor bogate, ca Vasile Voichin şi alţii. Acum, pe ogoarele întovărăşirii au şi intrat îni acţiune tractoarele de la S.M.T. Brînceni ajutind noilor întovărăşiri la obţinerea unei producţii sporite la hectar. ION ALEXANDRU semnată cantitate produse. Ritmul valorificării produselor prin cooperativă la preţurile de achiziţii, se intensifică tot mai mult. AURELIAN POPESCU O nouă maşină pentru vopsirea ciorapilor în trecerea socialistă la fabrica „Tehnica Tricotajelor'' se desfăşoară cu o intensitate mereu sporită. In cinstea zilei de 1 Mai, muncitorii, tehnicienii şi inginerii din această unitate luptă cu forţe sporite pentru a obţine noi succese în producţie. Un fapt cu totul deosebit este acţiunea întreprinsă de la întimpinarea zilei de 1 Mai un număr tot mai mare de muncitori, tehnicieni şi ingineri, din întreprinderea noastră, „Mătasea Populară“, vin la cabinetul tehnic cu preţioase propuneri menite a contribui la sporirea producţiei, la îmbunătăţirea calităţii mărfurilor şi la reducereapreţului de cost. Astfel, tov. Kaliş Iosif a propus să se mărească turaţia la un număr de peste 70 de războiaie de ţesut mătase. Punindu-se în practică această propunere, producţia Cu citeva săptămâni în urmă colectivul de conducere al secţiei artă şi cultura a sfatulul popular raional Vida a ţinut o şedinţă de analiză ,armaniciii cuiltiunaire ce s-a desfăşurat în cuprinsul raionului. Cu prilejul acestei şedinţe numeroşi directori de cămine culturale au venit cu propuneri şi angajamente concrete în vederea îmbunătăţirii muncii. Ca urmare a celor hotărîte în cadrul şedinţei, la un număf căr de şase cămine culturale, di® comunele Crevelnicu, Mereni, Botoroaga şi altele au fost prin colectiv de ingineri şi tehnicieni care şi-au propus să fabrice o nouă maşină necesară industriei textile pentru vopsirea ciorapilor în mod mecanic. Prototipul acestei maşini mecanice a fost de curînd executat in unitatea noastră, iar experienţele ce s-au făcut la fabrica de Iniţiative creatoare acestor războaie a sporit între 5 şi 10 la sută. Colectivul de muncă format din tov. Indrie Gheorghe, fochist, Vaişi Francisc, tehnician şi Gh. Filip, mecanic, a depus la cabinetul tehnic un proiect în legătură cu Îmbunătăţirea randamentului cazanelor de album. Asemenea iniţiative creatoare sporesc de la o zi li alta în întrecerea socialistă ce se desfăşoară în cinstea zilei de 1 Mai. In rîndul inovatorilor se numără acum şi tov. Lăzău Ion şi ajutorul de marş- Orchestra raională ganizate formaţiuni artistice de cor, teatru şi dansuri populare. Tot în această perioadă a fost înfiinţată şi orchestra raională compusă dintr-un număr de 40 artişti instrumentişti. In această direcţie o contribuţie de seamă şi-a dat colectivul de conducere al teatrului de estradă al sfatului popular al regiunii Bucureşti şi orchestra „Barbu Lăutaru“ care a ajutat la completarea costumelor şi instrumentelor muzicaleprecum şi la pregătirea şi organizarea acestei orchestre. Printre artiştii instrumentişti din cadrul orchestrei Inciorapi „Pavel Teccenco“ cu această maşină au dat rezultate bune. In prezent, inginerii Domanovschi Stanislai şi Soloianicov Vladimir, laureaţi ai Premiului de Stat, lucrează la perfecţionarea acestei maşini care a început să se fabrice în serie. F. ALEXANDRU tru Vainer Ion şi mulţi alţii. Studiind bogata documentaţie tehnică sovietică colectivul format din inginerii Crăciun Ion, H. Smilovici şi E. Ştefănescu a introdus în procesul tehnologic o nouă metodă de emulsionare a firelor de mătase naturală. Prim aplicarea noii metode, firele de mătase naturală se comportă mult mai bine în procesul de fabricaţie mărindu-se prin aceasta şi producţia acestor ţesături ALFRED HELLER tonale se remarcă instrumentişti talentaţi ca Radu Stoican, Mihail Staicu şi alţii, iar folosesc cu multă măiestrie folclorul local: „Hora Videlor“, „Sârba întovărăşiţilor“, „Nunta ţărănească“, şi altele care s-au bucurat de o «Deosebită apreciere din partea publicuilui amator. Colectivul de conducere al orchestrei raionale şi-a propus să îmbogăţească repertoriul cu noi cântece populare care vor contribui intr-o largă măsură la valorificarea folclorului local. MIMI NEAGOE ! Aşa i s-a închis aproape în faţă. Nici n-a avut timp să înceapă a spune cele cu care se pregătise: „Avem o bibliotecă volantă... sunt cărţi foarte plăcute...". Ochii femeii care se ivise în prag au privit-o, fără interes: „Nu am timp pentru aşa ceva... şi în afară de asta, uite, mă dor şi dinţii..." A rămas in faţa uşii cu cărţile care le adusese cu dinsa. Ce-i de făcut ? A stat o clipă locului şi apoi a început a urca din nou scările. Nu-i nimic, nu se va lăsa: va mai trece ea pe aici — o convinge pînă la urmă pe vecina îndărătnică. La etajul III se opreşte şi curajoasă apasă iar pe buton. Nici o mişcare. Dar deodată, uşa care dă spre bucătărie se deschide şi o femeie subţirică iese pe palier. — Tovarăşa Georgescu ? — Da, eu. Ne cunoaştem din vedere. Dacă nu mă înşel locuiţi la etajul I. Vă rog, poftiţi înăuntru. A intrat şi a început să-i explice : — La mine am o bibliotecă volantă. Sunt cărţi uşoare, potrivite pentru noi. Multe tovarăşe au făcut abonamente şi la revista „Femeia". — La revistă fac şi eu un abonament. Dar cărţi... vedeţi eu sunt ocupată toată ziua — nu prea văd cum aş avea timp să viu să mi le iau, să le aduc înapoi Pentru mine e greu... Maria Hie nu se dădu bătută: — Nu-i nimic. Vin eu și vi le aduc. Peste vreo 10 zile trec din nou să le schimbăm. Bibliotecara a vorbit frumos iar vecina ei a luat o carte: „Prin București . Este o carte pe care noi am primit-o ca premiu, i-a mai spus înainte de plecare bibliotecara. — Ştiaţi că suntem un comitet fruntaş? Să-mi spui, tovarăşă, dacă ţi-a plăcut. Şi acum, la revedere. In aceeaşi zi, Natalia Negoiţă din blocul de peste drum a înscris pe o fişă nouă numele tovarăşei Georgescu Adriana din B-dul Duca Nr. 13. De atunci s-a întors aci mereu, ducind şi aducînd cărţi vecinei ei, care o aşteaptă. Uneori cînd o primeşte, o intimpînă cu o privire puţin vinovată: — Te rog mai lasă-mi-ol N-am putut s-o termin... Dar zilele trecute, în loc de scuze a primit o sumedenie de mulţumiri. Cuvintele ii mergeau la inimă şi a prins a zlmbi fericită. Cititoarea ei spunea: — De mult aşteptam o asemenea carte. Nici nu ştii cită plăcere am avut citind-o. Să trăieşti. A plecat finind sub braţ „Mesteacănul alb" de Bubenov pe care cititoarea de la etajul III o terminase. Din iulie pină astăzi, fişele s-au înmulţit odată cu cititorii. Pină acum au fost 400. Numai în ianuarie şi februarie s-au citit 254 de cărţi... ir Pe masa plină de cărţi îşi face lecţiile o fetiţă. Printre cărţile de şcoală se zăreşte o coală scrisă cu creionul. — Cititorii din ziua de 1 martie, i-am trecut pe toţi pe-o listă, pină cind le facem fişă. Iţi arunci privirile în jur căutînd ceva. E un interior obişnuit, cu vase de flori pe piedestale, un bufet du culori deschise Gospodina te-a ghicit: — Nu, n-avem un dulap special pentru cărţi. Sintem o bibliotecă volantă. Cărţile noastre se află la cititori. Vedeţi ?... şi degetul începe să urmărească lista. Ionescu Valentina stă la etajul II, aici, deasupra noastră. Vasilescu Ana — aceasta e o fetiţă, l-am dat „Dac, brotac şi mănuşa". Am cititori şi în blocul nr. 1. Nu, acolo nu lucrez singură. Mă ajută şi delegatele. La nr. 17 am un băieţel, mereu ii dau cărţi. Vine şi singur: Liveanu se numeşte — Liveanu Lazăr, in clasa II-a. Lista continuă. — Sunt numai casnice ? — Desigur. Eu numai cu casnicele am treabă. Şi mai departe: Dodon — „In numele păcii", Aldea — „Pentru viaţă", Iile Ştefan — „Florile pămintului"... Sunt surprinzător . — Aveţi şi un cititor? — Acesta e bărbatul meu. — I-aţi făcut şi lui fişă ? — Cam de nu. Cind vine seara acasă, să stea degeaba? Nu, tovarăşe. El citeşte. I-am făcut şi lui o fişă... BIANCA SASU Tovarăşa Maria Hie recomandă unei loc, ultimile lucrări literare. Prin sate cu caravana cinematografica LEHLIU (De la corespondentul nostru). Nu există comună sau s. unde să nu fi pătruns caravana cinematografică nr. 13 a întreprinderii regionale cineimiatografice. Numai în lumile februarie și martie, această caravană cinematografică condusă de Ştefan Osvatch s-a deplasat în 18 comune şi sate printre care se află şi comunele Pelinul, Ştefăneşti, Arţari şi altele, unde a prezentat ţăranilor muncitori filmele „Mitrea Cocor“, ,,Un pichet în munţi“ şi alte filme, care au fost vizionate de aproape 8.000 de spectatori. Zilele trecute, caravana cinematografică nr. 13 a prezentat la căminul cultural din comuna Lehliu, în prezenţa a peste 25!a spectatori filmul „Acţiunea B“. Apoi de aici, caravana a mers în comuna Ileana.