Steagul Roşu, august 1955 (Anul 2, nr. 417-440)

1955-08-02 / nr. 417

Pag. 2-11 Pentru o mai intensă activitate culturală la anii­ ­ Instituţiile culturale de la sate au o sarcină de mare răs­­­­pundere in acţiunea de strîngere a recoltei. In acest sens, ele­vii trebuie să desfăşoare o susţinută muncă politică de masă la c arte, să folosească cu acest prilej cele mai eficace forme ale­­ activităţii cultural-educative. Prin spectacolele brigăzilor ar­ti­vistice de agitaţie şi manifestările cu cartea la standul ariei,­­ prin emisiunile centrelor de radioficare şi ale staţiilor de ra­­­­dioamplificare, prin panouri de onoare ale fruntaşilor şi liste­­ ale celor rămaşi în urmă, prin articole şi caricaturi la ,,Oglinda­­ ariei", prin lozinci mobilizatoare şi altele, cei care răspund de­­­ munca de agitaţie la arie au datoria să popularizeze şi să­­ stimuleze pe fruntaşii în bătălia treierişului şi totodată să con­tribuie la antrenarea oamenilor muncii de pe ogoare în între-I cerea patriotică. I Brigada artistică de agitaţie în mijlocul cetelor de treier Amurg de vară cu miresme de grîu copt şi duduit ritmic de batoză. O înserare din luna lui Cuptor în care ditai na­mila de fier geme parcă mereu hămesită. Intr-un cuvînt, un ritm de muncă înviorat de ră­coarea serii, peste care se aş­tern acum acordurile unei viori, odată cu ropotul unor­ paşi vioi. Se apropie oare o nouă ceată de treier? Privind grupul care se îndreaptă spre arie, nu-ţi vine să crezi aşa ceva, mai ales, după cum se prezintă. Nici tu sac, nici tu snop, ci numai... cintec şî dans. Cine să fie oare atunci aceşti tineri musafiri, îm­brăcaţi în straie mîndre naţio­nale? Este brigada artistică de agi­taţie din Mihăileşti, sosită aici la aria nr. 1, ca să dea în pau­ză un spectacol pentru cetele de treier. In faţa batozei, zeci de priviri întrebătoare se aţintesc acum spre poştaşul brigăzii, care a venit să-l felicite pe fruntaşi, prin monologul pe care li l-a dedicat: „Iată, noi avem In sat, Oameni demni de lăudat, Caro e lelea Leana Arsen» Care prima a treierat, Şi-a dat cota către stat. Altu-i Culcea Constantin Care a muncit din plin. Ca să-l bucure, măi frate. Sporul roadelor bogate. Uite-l şi pe nea Manghen, Care primu-a semănat Greu de soi, selecţionat...“ Curînd, printre spectatori se înfiripă atîta însufleţire, încît cu greu puteai desluşi frîntu­­rile dintr-o discuţie, purtată mai mult în şoaptă. — Să vezi acum ce-o să-i mai scarmane pe ăilalţi! „Ăilalţi“ erau cei care cam tărăgănează treieratul­. Intr-ade­văr, nu trecu mult şi, ca întot­deauna, poştaşul brigăzii îşi în­cheie monologul cu vorbe de duh, dar usturătoare, la adresa celor care amină lucrul de azi pe mîine. Curînd, brigada artistică mai prezentă şi alte puncte din pro­gram, cum sînt cîntecele: „Vara grînele se coc“, „Haţegana“ şi „Hora gospodăriilor agricole colective“, precum şi scenetele „Nici un bob de grîu“ şi „Cine rîde la urmă", interpretate de Nicolae Arsene, Tom­a Ţica, Mi­­hai Ion, Grigore Ion şi Petre Tudor, în care sînt prezentate momente din viaţa nouă a satu­lui nostru. Tocmai se terminaseră şi a­­ceste două momente, cînd patru perechi de tineri dansatori apă­rură în ritmul sprinten şi mlă­dios al „Bordeiaşului", care se joacă în satele raionului. Cînd dansul se termină, echipierii schimbară ritmul paşilor, iar spectatorii făcură cunoştinţă cu „Craioveanca“ şi „Ţarina", care i-au impresionat prin voioşia şi nota de originalitate pe care au transmis-o. Cînd cele 40 de minute —­­cît ţine programul brigăzii — tre­cură, artiştii amatori îşi luară rămas bun de la harnicii gospo­dari. Acum, becurile ariei se a­­prinseseră, iar munca porni mai cu spor. Brigada artistică de agitaţie din Mihăileşti dînd un spectacol la arie Gazeta ariei trebuie să intervină operativ şi concret în gazeta „Spicul“ a ariei din Cernica, găseşti, ce-i drept, două articole. Unul întitulat „Ce­l de al V-lea Festival Mon­dial al Tineretului şi Studenţi­lor" consacrat marii sărbători a tineretului în uii, celălalt—„Pen­tru obţinerea unor recolte boga­te", care vorbeşte despre unele sarcini ale tineretului în cam­pania de seceriş şi treieriş. Am­bele articole, deşi axate pe pro­bleme de o strictă actualitate, nu îşi ating însă scopul, deoa­rece şi într-un caz şi în altul, tratarea problemelor se face în general, fără a fi legate con­cret de modul în care tinerii din Cernica au întîmpinat Fes­tivalul, de acţiunile concrete în­treprinse de tinerii din această comună, pentru a asigura reu­şita campaniei secerişu­lui şi tre­ierişului. Pînă mai acum cîteva zile, în coloanele gazetei nu întîlneai nici un cuvînt despre fruntaşii în muncile agricole de vară, deşî acestea sînt în toiul lor. In ga­zetă nu sînt popularizate şi sti­mulate iniţiativele valoroase, iar critica aproape că nu e folosită, ceea ce face ca acest organ lo­cal de presă să fie lipsit de combativitate. Gazeta ariei din Cernica duce o activitate lipsită de­­ interes, pentru că în genere la această arie se desfăşoară o slabă acti­vitate culturală. Sfatul popular comunal, ca şi căminul cultură­ de aici, nu s-au orientat just în scopul sprijinirii şi folosirii principalelor forme ale muncii cultural-educative, care să con­tribuie la antrenarea ţăranilor muncitori în acţiunea de strîn­gere a recoltei. Lipsa unei ac­tivităţi susţinute la biblioteca ariei, a manifestărilor artistice, ca şi activitatea slabă a gazetei ariei, fac ca munca politică de masă să se desfăşoare aici în condiții necorespunzătoare. Din activitatea Societăţii pentru Răspindirea Ştiinţei şi Culturii De la începutul anului şi pînă acum, So­cietatea pentru Răspindirea Ştiinţei şi Cul­turii a avut o rodnică activitate, organizînd numeroase conferinţe. Numai în Capitală au fost ţinute peste 40 de conferinţe cu teme din domeniul po­liticii internaţionale care au fost audiate de mii de cetăţeni. Despre problemele de tehnică, ştiinţe so­ciale şi ştiinţele naturii s-au ţinut peste 80 de conferinţe la care au asistat aproxi­mativ 21.000 de persoane. La întocmirea acestor conferinţe şi-au dat contribuţia numeroşi oameni de ştiin­ţă ca academicienii Horia Hulubei şi Eu­gen Bădărău, prof. univ. N. Daşcovici, prof. univ. Tudor Popescu şi alţii. In ţară, conferinţele organizate sub aus­piciile filialelor S.R.S.C. în prima jumătate a anului au fost ascultate de aproape 73.000 de cetîţeni. Pentru cea de a doua jumătate a acestui an, Societatea pentru Răspindirea Ştiinţei şi Culturii a întocmit un bogat plan de conferinţî. La standul de cărţi Cînd te opreşti la aria comu­nei Pantelimon, privirile îţi sînt atrase de o lozincă mare, prinsă deasupra umbrarului, pe care scrie: „Cinste ţăranîîor munci­tori fruntaşi în campania de se­ceriş, treieriş şi dezmiriştit!“ Ce­va mai la o parte, o altă lozin­că mai mică îndeamnă: „Să strîngem la timp recolta! Nici un bob să nu se piardă!“ Cer­­cetînd cu atenţie umbrarul, ca şi locurile aflate imediat în ve­cinătatea lui, vei întîlni la tot pasul aproape toate formel­e unei vii agitaţii vizuale, dar mai cu seamă îţi reţine atenţia activi­tatea rodnică ce se desfăşoară la standul de cărţi. Bibliotecara Vozeanu Elena s-a îngrijit din vreme ca stan­dul să fie cît mai bine amena­jat, să dispună d­e un bogat a­­sortiment de cărţi şi broşuri, cu un conţinut cît mai variat Aci poţi întîlni, pe lingă presa zilnică, şi reviste ca: „Drumul Belşugului“, „Albina“, „îndru­mătorul cultural" şi „Ogonioc“ etc., broşuri cu caracter agro­tehnic, ca „Îngrijirea seminţelor de cereale", „Ştiinţa sovietică în sprijinul agriculturii noastre", sau cârţi de literatură care vorbesc despre viaţa nouă a ţă­rănimii muncitoare. Multe din aceste cărţi sînt ce­rute de cei care vin să treiere, umbrarul standului oferindu-le în pauza lucrului prilejul unei lecturi plăcute. Alteori, cititul se face pe grupuri de lectură, cînd au loc şi discuţii asupra celor citite. Asemenea lecturi s-au ţinut cu cartea „Necazul neîntrecutului cosaş" de Sütő András, cînd au participat a­­proape 20 de persoane, şi de asemenea cu ocazia citirii arti­colului „Dezmiriştitul, lucrare agrotehnică de mare impor­tanţă". Bibliotecara Vozeanu Elena a­­cordă o deosebită atenţie acţiu­nii de informare politică asu­pra principalelor probleme al­e politicii interne și externe. La umbrarul ariei, zilnic sînt orga­nizate noi cercuri pentru citirea și discutarea în comun a arti­colelor mai însemnate din pre­să. In ultima vreme, s-au citit în cadrul acestor cercuri articole în legătură cu lucrările conferin­ţei de la Geneva. A fost de asemenea citită cuvîntarea tovarăşului Hruşciov rostită la mitingul de la Berlin. In activitatea ei, bibliotecara este sprijinită de deputatul Pîr­­log Gorjanu, care a înzestrat aria cu un şah, fişiere pentru ziare, grafice pentru întreceri și altele. însemnări O bibliotecă la... gheaţă Pare cel puţin curios să auzi pe cineva că, poftind la o prăjitură, s-a dus s-o cumpere de la farmacie, după cum tot atit de ciu­dat fi-ar părea cineva care, avind nevoie de un pirami­­don, s-ar duce să-l ia de la cofetărie. Precizăm acest lu­cru, pentru că curiozitatea noastră a fost pusă zilele trecute la încercare de o si­­tuaţie aproape asemănătoare, cînd, intrebind de standul de cărfi al ariei din Linieci, comuna Cătrăneşti, am fost „indrumafi" să ne adresăm la... chioşcul cu răcoritoare al ariei / Vă veţi întreba: „Bine, dar ce rost au acolo căr­ţile, printre siropuri şi ape minerale ?“ Rostul acesta, pare-se că l-au descoperit înşişi tova­răşii de la sfatul popular comunal care, pentru­ a nu mai avea bătaie de cap, au făcut o inovaţie: au mutat standul de cărţi la chioşcur­i­u răcoritoare, unde, contra cost, ţăranii muncitori îşi pot procura broşurile care-i interesează. Bine, se va ridica obiec­ţia : oare un chioşc al co­operativei nu are voie să vindă cărţi ? Are. Desigur ca are. Numai că in cazul de faţă, datorită acestei stări de lucruri, întreaga muncă cu cartea, care ar trebui să se desfăşoare la stand, este înlocuită prin simpla o­­peraţie de vînzare a cărţii. Datorită acestei „inovaţii", se pare că între bibliotecă şi cooperativă s-au creat u­­nele afinităţi, după cum şi intre bibliotecarul satului şi vinzătorul cooperativei s-au stabilit o seamă de sarcini comune. Astfel, in planul de muncă săptămlnal al biblio­tecii, s-a şi prevăzut: luni, prezentări de siropuri şi alte băuturi, marţi, o seară de demonstraţii cu ape mine­rale, etc. Aceasta, in timp ce planul cooperativei a fost modificat, precum urmează: luni, servim recenzii şi pre­zentări de cărţi, marţi, avem cercuri de citit şi alte produse originale, etc. Nu e de mirare deci că, in asemenea situaţie, stan­dul de cărţi a fost mutat la centrul de răcoritoare, iar munca cu cartea pusă la... gheaţă, pe tot timpul sezo­nului. STEAGUE ROȘU Cind activitatea culturală este lăsată pe ultimul plan Aria nr. 1 din comuna Afu­maţi şi-a inaugurat activitatea de mai bine de două săptă­­mîni. In tot cursul acestei pe­rioade s-au perindat aici multe cote de trecer. Desigur că mulţi dintre cei care vin la această arie ar dori ca, îrn aşteptarea rîndului la batoză, sau în timpul pauzelor, să aibă posibilitatea de a răsfoi un ziar, vreo revistă sau chiar o broşură legată de preocupările lor. Numai că cei care vin să treiere nu pot să-şi satisfacă această dorinţă. Standul de cărţi lipseşte şi ca atare şi mun­ca cu cartea este inexistentă. De activitatea culturală a ariei nu se îngrijeşte nimeni, motiv pentru care ,nu poţi întîlni nici o formă a agitaţiei vizuale, nici o lozincă măcar, sau vreun foto-montaj. Cît priveşte gazeta ariei, popularizarea fruntaşilor, a realizărilor obţinute de ei, sînt lucruri care lipsesc cu de­săvîrşire din sfera preocupări­lor celor care răspund de mun­ca culturală din comună. Nici despre spectacolele artistice nu poate fi vorba, deoarece, aşa după cum „motivează“ unii tovarăşi de la sfatul popular, munca căminului cultural a fost lăsată multă vreme in pă­răsire, iar acum e destul de anevoios ca să organizezi peste noapte o brigadă artistică de agitaţie. Dacă aceste lucruri se petrec la aria nr. 1, în schimb, la aria nr. 2 din aceeaşi comuni — declarată arie model a tine­retului — lucrurile se schimbă, aci unele forme ale activităţii cultural-educative sunt prezen­te. Deci, dacă există unele po­sibilităţi, se ridică atunci pro­blema de ce nu beneficiază de ele şi aria nr. 1 ? Tovarăşii de la căminul cul­tural, ca şi tinerii utemişti din comună trebuie să-şi îndrepte atenţia şi spre acest sector, care este tot al lor... Din cele constatate rezultă că nu la toate ariile de treier se desfăşoară o muncă de agitaţie susţinută, că în această direcţie nu sînt folosite întotdeauna cu succes mijloacele şi formele muncii cultural-educative de masă. Din această cauză, acolo unde munca de agitaţie este slabă, nici acţiunea de treieri, în timpul cel mai scurt şi fără pierderi a recoltei, nu se des­făşoară în ritmul necesar. O lipsă în această direcţie o au unele sfaturi populare şi organizaţii de partid, care nu s-au preocupat în suficientă măsură de această problemă. Se impune ca toţi activiştii culturali de la sate şi în­deosebi cei care răspund de munca culturală la arie, să fie activizaţi de către sfaturile populare şi organizaţiile de partid, care au datoria să-i îndrume, să-i sprijine efectiv şi să le controleze îndeaproape activitatea. Totodată, este necesar ca sfatul popular regional să-şi intensifice, prin instructorii ei, în mod mai ope­rativ acţiunea de îndrumare pe teren, pentru ca să asigure o cît mai rodnică activitate culturală la ariile de treier, o folo­sire cît mai multilaterală a tuturor formelor muncii politice de masă. Excursii Peste cîteva zile, aproape 300 de pionieri, fruntaşi la învăţătură din Capitală, pur­­tînd saci de munte şi instrumente de cer­cetare a solului, apei şi atmosferei, vor porni însoţiţi de instructorii şi profesorii lor să cerceteze frumuseţile şi bogăţiile pa­triei, îmbogăţindu-şi cunoştinţele în cadrul unor expediţii pioniereşti, organizate de C.C. al U.T.M. şi Palatul Pionierilor din Bucu­reşti, în cinstea Festivalului de la Varşo­via şi a zilei de 23 August. Tinerii turişti sînt împărţiţi în trei grupe mari. Prima grupă va străbate în decurs de zece zile pitoreasca Vale a Jiului. Ea va vi­zita minele de la Petroşani, Petrila, Lupeni şi va întîlni mineri dintre cei mai cunos­cuţi. Pionierii vor­ urca spre crestele Pa­­rîngului, vîrfurile Cîrja şi Mîndra, Straja, Zănoaga şi altele, apoi se vor îndrepta spre cetatea oţelarilor de la Hunedoara. Pe drum, ei se vor documenta asupra florei şi fau­nei din regiune, asupra trecutului ei istoric şi dezvoltării sale de astăzi, vor cerceta şi vor culege cîntece, jocuri şi poezii populare. Un alt grup de pionieri va porni pe Va­lea Prahovei, unde va vizita, printre altele, instructive Muzeul de la Doftana şi bazinul petrolifer, informîndu-se asupra trecutului mişcării muncitoreşti din aceste locuri şi va asculta vestiţi petrolişti care vor vorbi despre fru­museţea şi tainele muncii lor. Micii cerce­tători vor porni apoi spre Sinaia şi Buş­teni, spre culmile masivului Bucegi. Un grup numeros de pionieri va porni spre Delta Dunării şi Dobrogea, îmbarcaţi pe un vas, pionierii vor admira pitorescul Deltei, vor vizita oraşele Brăila şi Galaţi, Tulcea şi Sulina. In drum, micii expediţio­nari vor cerceta monumente istorice, ruine antice, obiceiuri, legende şi jocuri ale pes­carilor, trecutul geologic al munţilor Măci­­nului şi formarea Deltei. Expediţia pionie­rească va traversa apoi Dobrogea cu tre­nul, îndreptîndu-se spre Constanţa. In acest oraş, pe care-l vor vizita, pionierii vor cer­ceta locuri istorice, vor strînge scoici­ şi vor stabili compoziţia chimică a apei de mare. Apoi, ei vor porni într-o călătorie maritimă. La întoarcere, pionierii care alcătuiesc aceste 3 grupuri expediţionare vor întocmi sub îndrumarea profesorilor referate. umărul celor din comună care se în­scriseseră în Partidul Comunist, era mic. Şase sau şapte oameni. Dar, mai tîr­­ziu, in acţiunile întreprinse de ei toată co­muna a putut vedea ce-i în stare să facă o mină de oameni. Lor li s-a alăturat şi Fio­­rea Pascu încă din 45. A mers hotărit la secretarul celulei şi i-a cerut să-l înscrie şi pe el în partid. Pe atunci Florea Pascu mai lucra încă la moara chiaburului, de unde s-a ales cu o boală ce-i mai aminteşte şi azi de traiul „bun“ pe care l-a dus a­­tunci. Nu după mult timp, i s-a făcut leha­mite de simbria chiaburească şi a venit a­­casă, împreună cu ceilalţi comunişti din sat a început să frăminte pînă noaptea tirziu o serie de probleme legate de transformarea satului. Cooperativa nu mai trebuia să fie doar o vacă de muls in mina chiaburilor; la primărie, notarul nu trebuia să-şi mai facă mendrele ca înainte... Dar cite nu erau de discutat in acea vreme şi cite nu aveau de făcut comuniştii din comuna Belitori, mai ales că oamenii începuseră să se dumi­rească din cine este format Partidul Comu­nist şi ce vrea să facă... Mai apoi, ciţiva comunişti, printre care şi Florea Pascu, au pus temelia unei familii mari și trainice, au durat după îndemnul partidului gospodăria agricolă colectivă unde acum o duce de o mie de ori mai bine decit atunci cînd ve­nea de la moara chiaburului, după o săptă­­mină de lucru, doar cu o dublă de mălai in sac. ★ P­e la începutul anului trecut, Florea Pas­cu a stat de vorbă cu feciorul cel mai mare, Dumitru, mecanizator fruntaş la G.A.S. „Dumitru Marinescu". Băiatul venise pe acasă să-şi vadă părinţii. După ce tatăl şi fiul au discutat îndelung despre o serie de realizări obţinute la colectiva din sat şi la G.A.S., bătrinul l-a întrebat apoi despre felul cum muncesc comuniştii la G.A.S. şi el ca utemist şi conducător de brigadă. — Eu nu înţeleg de ce nu faci şi tu ce­rere să intri in rindul candidaţilor de par­tid ? — Apoi, tată, la aceasta mă tot gindesc de mult timp şi doresc din toată inima acest lucru. Văd că la noi la G.A.S., membrii de partid sînt nişte oameni parcă mai altfel decit alţii. Ei sint acei care ne-au ajutat şi ne ajută să ne ridicăm calificarea, sint În­totdeauna in fruntea întrecerii, sint, cum se zice, oameni care luptă pentru ca G.A.S.-ul nostru să scoată producţii cit mai mari la hectar, să fie intr-adevăr gospodărie socia­listă model pentru individuali. — Atunci, ce mai aştepţi? ^— Nu ştiu nici eu... parcă mereu aştept să fac ceva mai deosebit, ceva care să a­­rate că merit această cinste. — Organizează-ţi tu munca bine în bri­gadă şi vezi să meargă bine tractoarele. A­­cesta este un lucru bun. Fii tu fruntaş in producţie, pentru că aceasta se cere in pri­mul râmd celui care doreşte intr-adevăr să intre''în rindul comuniştilor. întors la gospodărie, brigadierul Dumitru Pascu a căutat să pună în practică sfatul bătrlnului. A vorbit in mai multe rinduri şi cu frate-său , Marin, combiner fruntaş la aceeaşi G.A.S., despre problema intrării in rînduile candidaţilor de partid. Şi Ma­rin Pascu dorea acest lucru. In sfîrşit, au hotărit să meargă la biroul organizaţiei de partid să-şi spună gîndurile... De altfel, activitatea fraţilor Pascu era de multă vreme in atenţia biroului organi­zaţiei de partid. Printr-o serie de comunişti, organizaţia de partid antrenase pe fraţii Pascu in diferite acţiuni obşteşti, iar ei se simţeau mîndri de încrederea ce li se acor­dă. Făptui că fraţii Pascu au devenit frun­taşi, primind insigne şi diplome, era şi ro­dul muncii îndelungate a comuniştilor şi a întregii organizaţii de partid care se ocu­pase îndeaproape de creşterea acestor tineri mecanizatori. Organizaţia de partid aştepta ziua cind fraţii Pascu vor veni să bată la porţile partidului, şi prin luna septembrie a anului 1954, Dumitru şi Marin Pascu au venit la secretarul organizaţiei de partid cu cereri scrise, pentru a fi primiţi în rindu­­rie candidaţilor de partid, Ion Soare, secre­tarul organizaţiei de partid, le-a primit ce­rerile bucuros, apoi, in mod tovărăşesc a stat de vorbă cu ei, Ie-a arătat importanţa pasului mare pe care li fac. D­intre fraţii Pascu, cel mai mic este Va­sile. Are doar 19 ani şi e unul din cei mai buni tractorişti. Acesta, in campaniile din ultimii ani a fost mereu printre primii. A primit şi diplomă de fruntaş in muncă. Cind a auzit că fraţii lui au făcut cerere ca să fie primiţi in rindul candidaţilor de partid fără să-l anunţe şi pe el, s-a cam bosumflat. A stat şi a analizat mai inu­i de unul singur. Şi-a analizat activitatea sa în producţie, şi ceea ce a făcut ca membru al organizaţiei U.T.M. A găsit că în afară de faptul că în ultima vreme a cam neglijat problema studiului şi a ridicării nivelului cultural, părţile pozitive ar cântări mai mult, adică el, tractoristul fruntaş Vasile Pascu, ar fi, cum se spune, un om care... Dar i s-a părut că aceste aprecieri făcute de el însuşi nu prea ar fi la locul lor şi atunci, hai la tovarăşul Soare. Secretarul organizaţiei de partid l-a as­cultat cu răbdare, l-a îndrumat ce să citeas­că şi cum să se pregătească pentru a deveni candidat de partid. Prin luna noiembrie a anului 1954, utemistul Vasile Pascu, cel de al treilea fecior al lui Florea Pascu, a pre­­zentat cerere, pentru a fi primit in rindurile candidaţilor. Nu după mult timp, adunarea generală a organizaţiei de partid de la G.A.S. „Dumitru Marinescu" a discutat cererea tractoristului fruntaş Vasile Pascu, cel mai mic dintre fraţi. Comuniştii au analizat atunci activi­tatea utemistului Vasile Pascu. Ei au arătat: „Pascu Vasile este un tânăr harnic, respec­tuos, cuminte, este pătruns de dragostea pentru îndeplinirea planului de producţie al gospodăriei. Face lucru numai de bună ca­litate şi îşi întreţine tractorul ca nimeni al­tul''. Iată cartea de vizită a tractoristului Vasile Pascu... In unanimitate, adunarea comuniştilor l-a primit în rindul candidaţi­lor de partid.­­ Atunci, Vasile Pascu nu şi-a luat anga­jamente. De emoţie, abia a putut mulţumi comuniştilor pentru încrederea ce i-au a­­cordat. Mai tirziu, adică în campania de reparaţii şi apoi în campania din primă­vara acestui an, a răsplătit prin fapte în­crederea comuniştilor. Vasile Pascu, candi­datul de partid nr. 1 din familia sa, se numără şi astăzi printre mecanizatorii frun­taşi ai G.A.S.-ului. ★ Z­ilele trecute Dumitru Pascu, fratele mai mare, a primit o scrisoare de la Ion Pascu, militar, unde printre altele ii scria: „In curînd voi trăi clipe frumoase. Voi fi pus în discuţia adunării de partid din uni­tatea noastră, pentru a fi primit în rindu­rile candidaţilor de partid...“. Poate că In acest moment şi cel de al patrulea fecior al comunistului Florea Pascu din comuna Be­­ litori, a fost primit in rindurile candidaţi-­ lor de partid. Florea Pascu se mlndreşte cu feciorii lui care urmindu-i exemplul, au păşit in rindu­rile comuniştilor şi astăzi, pe locurile lor de muncă, dovedesc că sunt vrednici de a purta titlul de candidat de partid. "­ Cînd am fost zilele trecute pe la G.A.S. „Dumitru Marinescu“, candidatul de par­tid Dumitru Pascu, şeful brigăzii a treia, era în plină bătălia a recoltării, muncind in aşa fel, pentru ca şi In această campanie brigada lui să-şi menţină titlul de brigadă fruntaşă. Pe Marin Pascu l-am găsit mi­­nuind cu pricepere manetele combinei care parcă plutea prin lanul de orz al gospodă­riei. Intr-o altă parte, acolo unde se întind lanurile de bumbac, candidatul de partid Vasile Pascu conducea tractorul printre rindurile drepte de bumbac, efectuind pră­­şitul mecanic. Toţi, prinşi în întrecere, con­duc cu pricepere maşinile dragi­lor, şi luptă pentru titlul de mecanizatori fruntaşi, iar undeva... intr-o unitate militară, Ion Pascu îşi însuşeşte măiestria armelor, pen­tru a fi totdeauna gata să apere pacea... Aceştia sînt fraţii Pascu. Ei sînt patru candidaţi de partid, fac parte din familia comunistului Florea Pascu, o familie for­mată acum numai din comunişti. M. MARDARE ilie de comunişti O fam ★ Aspecte din hărnicia pionierilor şi şcolarilor VIDA. (De la corespondentul nostru). — Pe lîngă şcolile elementare din comunele şi satele raionului funcţionează un număr de 16 tabere de curte şi 36 de cluburi, unde îşi petrec vacanţa de vară peste 2000 de pionieri şi şcolari. Sub conducerea instruc­torilor superiori şi a cadrelor didactice, pio­nierii şi şcolarii petrec o vacanţă plăcută, făcînd numeroase excursii şi desfăşurînd diferite activităţi în cadrul cercurilor de ta­bără şi club. In afară de aceasta, pionierii din raionul Vida au iniţiat şi o serie de acţiuni obşteşti. De pildă, cei din comuna Gălăteni au curăţat de mărăcini peste 80 ha. de izlaz, fapt pentru care au primit din partea sfatului popular raional diferite ma­teriale sportive. Pionierii şi şcolarii din co­muna Talpa nu s-au lăsat nici ei mai pre­jos. Nu de mult, ei au curăţat întreaga pă­şune naturală în suprafaţă de 172 ha. In satul Tîrnava funcţionează de aseme­nea o tabără de curte. Pentru a petrece mai plăcut zilele de vacanţă, pionierii şi şco­larii de aci au amenajat pe malul Clăniţei un frumos solar. Pionierii şi şcolarii din comuna Cosmeşti şi cei din satul Merenii de sus desfăşoară o­­bogată activitate pe loturile de experienţe ale şcolilor respective, urmărind cu atenţie felul în care se dezvoltă plantele însămîn­­ţate şi întreţinute după cele mai avansate metode agrotehnice. 850 kg. gogoşi de mătase predate statului îndrumate de tehniciana sericicolă Elisa­­beta Vintila, peste 150 gospodine din co­muna Gostinu, raionul Giurgiu, au contrac­tat cu organele D.C.A. pentru creşterea viermilor de mătase. In urma eforturilor de­puse la îngrijirea acestora s-a reuşit să se recolteze o însemnată cantitate de gogoşi de mătase. De pildă, crescătoarele Smaranda N. Tatu şi Gherghina Al. Ghioldă au predat de cu­rând cite 20 kg. gogoşi de calitatea I-a pen­tru care au primit cite 4 kg. bumbac fire şi 440 lei. Pînă în prezent crescătoarele de viermi de mătase din Gostinu au predat statului prin centrul D.C.A. peste 850 kg. gogoși de mătase. TUDOR ROȘCA corespondent voluntar Peste 1.200 tone legume trimise pe pieţele Capitalei MIHAILEŞTI. (De la corespondentul nos­tru).­­ Una din gospodăriile agricole de stat din imediata apropiere a oraşului Bucu­reşti care posedă un însemnat sector legu­micol este şi G.A.S.­Domneşti din raionul Mihăileşti. Anul trecut, de la această uni­tate agricolă socialistă s-au trimis pe pie­ţele Capitalei sute de tone legume şi zarzavaturi peste sarcinile de plan. Mun­citorii şi tehnicienii acestei gospodării de stat nu au vrut nici în anul acesta să se lase mai prejos. Culturile de legume au fost semănate în condiţii bune şi sînt îngrijite după regulile agrotehnicii înaintate. Datori­tă acestui fapt, nu există zi în care de la G.A.S.­Domneşti să nu pornească spre uni­tăţile „O.C.L.-Aprozar“ din Bucureşti, cel puţin două autocamioane cu legume şi zar­zavaturi. Bunăoară, pînă la data de 23 iulie, gospodăria a livrat peste 1.200 tone de di­ferite produse legumicole din care aproape 800.000 kg. ceapă verde, 100 tone de varză timpurie, 87.000 kg. de spanac şi zeci de tone de salată, roşii, castraveţi, rădăcinoase şi altele. In prezent, antrenaţi în întrecerea socia­listă, muncitorii din sectorul legumicol lu­crează cu multă însufleţire la întreţinerea culturilor legumicole. Fruntaşi în efectuarea acest.­’’ lucrări şi la recoltarea legumelor sînt tovarăşii Ion A. Călin, Gheorghe Du­mitru, Niculina Marin, Maria Cristea şi alţii, care îşi depăşesc zilnic normele de lu­cru cu 50 şi chiar 100 la sută, conştienţi că prin aceasta contribue din plin la lupta pentru buna aprovizionare a oamenilor mun­cii de la oraşe şi sate. In plin Bărăgan Nici un adăpost. Nicăieri nici un umbrar. Au trecut anii. Pe meleagurile Bă­răganului Intre Dragalina şi Brincoveni se întind nesfirşitele tarlale ale gospodăriei agricole de stat „Partizanul" din raionul Călăraşi. Muncitorii gospodăriei au azi o viaţă omenească care-i face să te întîmpine zîmbind ori de cite ori te apropii de vre­unul dintre ei. Cite nu-ţi pot povesti bătrinii din gospodăria agricolă de stat din Dra­galina ! Amintiri triste despre viaţa lor de obidă din trecut, vorbe calde de recunoştinţă pentru statul democrat-popular care le-a dăruit şi lor o viaţă fericită. De curînd la bucuriile lor de fiecare zi s-a mai adăugat una. Ei au primit în folosinţă noi locuinţe construite de stat, expresie a grijii pentru cel mai preţios ca­­pital, omul.____________________________________________________________________ Dacă porneai odinioară de la Drag­alina spre Brincoveni, cît vedeai cu ochii, Bărăganul părea pustiu. * Foileton Concert de... amintiri rimintiri... Umbli prin dulap căutind o chitanţă veche de la chirie sau o recipisă de piaţă a luminii de anul trecut şi deodată răniţi, privind cu ochii pierduţi la o fo­tografie îngălbenită de timp, pe care ai găsit-o printre hirtii. E imaginea ta la 10 ani. Terminaseşi clasa a patra primară cu „premiul intîi cu cunună" şi de la serbare te-au dus direct la fotograful tir­guiţi, care ţi-a pus coroana pe cap, cărţile primite ca recompensă — le citiseşi de mulţi — in mina stingă, iar cu mina dreaptă... da, cu mină dreaptă a fost puţină în­curcătură! Fotograful ţi-a spus să o spri­jini de speteaza unui scaun, mama, ne­mulţumită de poziţia aceasta, ţi-a cerut să o duci la timplă iar tata, tata a să­rit ca ars: „Lăsaţi băiatul in pace! Ţine-o puiule in jos!" Ai lăsat-o să atirne greoi, şi aşa te-a prins fotograful. Te uiţi a­­cum la fotografie şi parcă ii vezi... tata... mama... fotograful... t­irgul... Vă plac asemenea momente? Mie da, şi de asta m-am împăcat şi cu concertul de muzică uşoară al orchestrei dirijate de Jean Ionescu, pe care l-am auzit la teatrul de vară „2,'­ August", intr-o du­minică seara, mai precis la 24 iulie. Pe scenă, orchestra Teatrului de Estra­­dă! J. lonescu, G. Reininger, A. Thomas! Uite-l şî pe Gicu Cofler la pian! La suflători, dacă nu mă înşel trompetistul acela slăbuţ... da... lingă el e Albin ! Bună formaţie! Să ştii că e un concert de zile marii Să-l auzim! Lavinia Slăveanu lansează un tangou: „Adios Muchachos". Gîndurile imi fug spre trecut... 1930... Tata a cumpărat un gramofon. Ce bucu­rie! Toţi ne-am adunat in jurul lui, pla­ca a început să se invirtească şi pri­mele acorduri din „Adios Muchachos“ ne-au fermecat pe toţi. Bunica şi cu mine, amindoi nu ne puteam explica fe­nomenul — eu, prea mic să înţeleg şi eu... prea mare — am rămas cu gurile căscate. Cind rărmneam singuri acasă, puneam mereu placa pînă cind intr-o zi am spart-o. Tămbălău mare! Bunica spunea că pisica a izbit-o! Tata a dat din cap, crezind-o pe jumătate, şi a cumpărat din nou aceeaşi placă. Bunica... Firul amintirilor se deapănă mai depar­­te. In scenă e acum Cezarina Moldovea­­nu şi cintă ceva despre Cupidon. „Iubim, iubim o viaţă-ntreagă“... A, dar E din Radio-Magazinul de acum trei luni. Pe scenă o nouă cîntăreaţă, Sorina Dan. Cintă drăguţ o melodie. Păi o ştiut Da! Tot de la Radio-Magazin. Săptă­­mina trecută/ Mircea Crişan! O chestie cu un ospătar şi cu un elev ce răspunde Pe dos la examen. Bună, foarte bună! Păcat că-i ştiu poanta! Cind am auzit-o, eram necăjiţi, nevastă-mea şi eu că din cauza vremii nefavorabile n-am putut pleca la Snagov. Ei, dar Radio-Magazi­­nul ne-a domolit necazul. „Ai văzut?, ii spuneam nevestii, „dacă plecam nu îi mai ascultam". Adică, melodia asta n-am fi pierdut-o că o auzeam la concert. Şi uite-aşa la fină, Ştefănescu-Ioangă , cintă „Frag nicht warum ich liebe“ iar eu imi aduc aminte de o verişoară că­reia îi­­ cîntam melodia asta in adoles­cenţă. Acum e măritată la Cluj. Are un băiat la Politehnică. Lavinia Slăveanu cintă rumba „Mani" și imi revin in min­­te primele filme sonore printre care fil­mul acela cu vînzătoarea de alune, care și ea citita „Mani." Mă uit mai atent pe scenă. A. Tho­mas și J. Reininger au plecat între timp. Or fi avind treabă oamenii. Mai ales că melodiile sînt vechi și­ cunoscute așa că dacă lipsesc două viori se mai ajută ascultătorii cu amintirea! Gicu Cofler nici nu se mai uită la note. Om talentat/ Auzi d-tal Să ţină minte, pe de rost, partituri pe care le-a cintat cind învăţa să etnie la pian! Şi uite-aşa, aproape trei ceasuri, ne-a plimbat orchestra dintr-o amintire in alta. Lingă mine o tovarăşă suspina ! Probabil concertul i-a trezit amintiri triste. Merge şi o melodie frumoasă intr-un concert chiar dacă melodia e veche ?* cunoscută dar să ascultăm un con­cert de... amintiri. Cum să nu suspine tovarăşa? In fine, concertul a luat sfirşit. Deşi anunţate in program, cintecele ,Soul Boy , „Balada Puricelui" şi „Zi şi noap­te", nu s-au mai cîntat. Ce s-or fi gin­­dit organizatorii? Ε tirziu! Lumea ori­cum le ştie! Probabil din acelaşi motiv nu a cîntat, cum fusese tipărit pe afiş. Gabi Angelescu. In timp ce păşeam spre ieşire, la di­­rizor se auzea o voce care ne îndemna, pe versuri să nu uităm melodiile auzitei Băi se poate să le uităm? Nu le-am uitat noi 15-20 de ani şi o să le uităm tocmai acum cind le-au cin­­tat din nou? RADU STANESCU

Next