Steagul Roşu, august 1955 (Anul 2, nr. 417-440)
1955-08-02 / nr. 417
Pag. 2-11 Pentru o mai intensă activitate culturală la anii Instituţiile culturale de la sate au o sarcină de mare răspundere in acţiunea de strîngere a recoltei. In acest sens, elevii trebuie să desfăşoare o susţinută muncă politică de masă la c arte, să folosească cu acest prilej cele mai eficace forme ale activităţii cultural-educative. Prin spectacolele brigăzilor artivistice de agitaţie şi manifestările cu cartea la standul ariei, prin emisiunile centrelor de radioficare şi ale staţiilor de radioamplificare, prin panouri de onoare ale fruntaşilor şi liste ale celor rămaşi în urmă, prin articole şi caricaturi la ,,Oglinda ariei", prin lozinci mobilizatoare şi altele, cei care răspund de munca de agitaţie la arie au datoria să popularizeze şi să stimuleze pe fruntaşii în bătălia treierişului şi totodată să contribuie la antrenarea oamenilor muncii de pe ogoare în între-I cerea patriotică. I Brigada artistică de agitaţie în mijlocul cetelor de treier Amurg de vară cu miresme de grîu copt şi duduit ritmic de batoză. O înserare din luna lui Cuptor în care ditai namila de fier geme parcă mereu hămesită. Intr-un cuvînt, un ritm de muncă înviorat de răcoarea serii, peste care se aştern acum acordurile unei viori, odată cu ropotul unor paşi vioi. Se apropie oare o nouă ceată de treier? Privind grupul care se îndreaptă spre arie, nu-ţi vine să crezi aşa ceva, mai ales, după cum se prezintă. Nici tu sac, nici tu snop, ci numai... cintec şî dans. Cine să fie oare atunci aceşti tineri musafiri, îmbrăcaţi în straie mîndre naţionale? Este brigada artistică de agitaţie din Mihăileşti, sosită aici la aria nr. 1, ca să dea în pauză un spectacol pentru cetele de treier. In faţa batozei, zeci de priviri întrebătoare se aţintesc acum spre poştaşul brigăzii, care a venit să-l felicite pe fruntaşi, prin monologul pe care li l-a dedicat: „Iată, noi avem In sat, Oameni demni de lăudat, Caro e lelea Leana Arsen» Care prima a treierat, Şi-a dat cota către stat. Altu-i Culcea Constantin Care a muncit din plin. Ca să-l bucure, măi frate. Sporul roadelor bogate. Uite-l şi pe nea Manghen, Care primu-a semănat Greu de soi, selecţionat...“ Curînd, printre spectatori se înfiripă atîta însufleţire, încît cu greu puteai desluşi frînturile dintr-o discuţie, purtată mai mult în şoaptă. — Să vezi acum ce-o să-i mai scarmane pe ăilalţi! „Ăilalţi“ erau cei care cam tărăgănează treieratul. Intr-adevăr, nu trecu mult şi, ca întotdeauna, poştaşul brigăzii îşi încheie monologul cu vorbe de duh, dar usturătoare, la adresa celor care amină lucrul de azi pe mîine. Curînd, brigada artistică mai prezentă şi alte puncte din program, cum sînt cîntecele: „Vara grînele se coc“, „Haţegana“ şi „Hora gospodăriilor agricole colective“, precum şi scenetele „Nici un bob de grîu“ şi „Cine rîde la urmă", interpretate de Nicolae Arsene, Toma Ţica, Mihai Ion, Grigore Ion şi Petre Tudor, în care sînt prezentate momente din viaţa nouă a satului nostru. Tocmai se terminaseră şi aceste două momente, cînd patru perechi de tineri dansatori apărură în ritmul sprinten şi mlădios al „Bordeiaşului", care se joacă în satele raionului. Cînd dansul se termină, echipierii schimbară ritmul paşilor, iar spectatorii făcură cunoştinţă cu „Craioveanca“ şi „Ţarina", care i-au impresionat prin voioşia şi nota de originalitate pe care au transmis-o. Cînd cele 40 de minute —cît ţine programul brigăzii — trecură, artiştii amatori îşi luară rămas bun de la harnicii gospodari. Acum, becurile ariei se aprinseseră, iar munca porni mai cu spor. Brigada artistică de agitaţie din Mihăileşti dînd un spectacol la arie Gazeta ariei trebuie să intervină operativ şi concret în gazeta „Spicul“ a ariei din Cernica, găseşti, ce-i drept, două articole. Unul întitulat „Cel de al V-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor" consacrat marii sărbători a tineretului în uii, celălalt—„Pentru obţinerea unor recolte bogate", care vorbeşte despre unele sarcini ale tineretului în campania de seceriş şi treieriş. Ambele articole, deşi axate pe probleme de o strictă actualitate, nu îşi ating însă scopul, deoarece şi într-un caz şi în altul, tratarea problemelor se face în general, fără a fi legate concret de modul în care tinerii din Cernica au întîmpinat Festivalul, de acţiunile concrete întreprinse de tinerii din această comună, pentru a asigura reuşita campaniei secerişului şi treierişului. Pînă mai acum cîteva zile, în coloanele gazetei nu întîlneai nici un cuvînt despre fruntaşii în muncile agricole de vară, deşî acestea sînt în toiul lor. In gazetă nu sînt popularizate şi stimulate iniţiativele valoroase, iar critica aproape că nu e folosită, ceea ce face ca acest organ local de presă să fie lipsit de combativitate. Gazeta ariei din Cernica duce o activitate lipsită de interes, pentru că în genere la această arie se desfăşoară o slabă activitate culturală. Sfatul popular comunal, ca şi căminul cultură de aici, nu s-au orientat just în scopul sprijinirii şi folosirii principalelor forme ale muncii cultural-educative, care să contribuie la antrenarea ţăranilor muncitori în acţiunea de strîngere a recoltei. Lipsa unei activităţi susţinute la biblioteca ariei, a manifestărilor artistice, ca şi activitatea slabă a gazetei ariei, fac ca munca politică de masă să se desfăşoare aici în condiții necorespunzătoare. Din activitatea Societăţii pentru Răspindirea Ştiinţei şi Culturii De la începutul anului şi pînă acum, Societatea pentru Răspindirea Ştiinţei şi Culturii a avut o rodnică activitate, organizînd numeroase conferinţe. Numai în Capitală au fost ţinute peste 40 de conferinţe cu teme din domeniul politicii internaţionale care au fost audiate de mii de cetăţeni. Despre problemele de tehnică, ştiinţe sociale şi ştiinţele naturii s-au ţinut peste 80 de conferinţe la care au asistat aproximativ 21.000 de persoane. La întocmirea acestor conferinţe şi-au dat contribuţia numeroşi oameni de ştiinţă ca academicienii Horia Hulubei şi Eugen Bădărău, prof. univ. N. Daşcovici, prof. univ. Tudor Popescu şi alţii. In ţară, conferinţele organizate sub auspiciile filialelor S.R.S.C. în prima jumătate a anului au fost ascultate de aproape 73.000 de cetîţeni. Pentru cea de a doua jumătate a acestui an, Societatea pentru Răspindirea Ştiinţei şi Culturii a întocmit un bogat plan de conferinţî. La standul de cărţi Cînd te opreşti la aria comunei Pantelimon, privirile îţi sînt atrase de o lozincă mare, prinsă deasupra umbrarului, pe care scrie: „Cinste ţăranîîor muncitori fruntaşi în campania de seceriş, treieriş şi dezmiriştit!“ Ceva mai la o parte, o altă lozincă mai mică îndeamnă: „Să strîngem la timp recolta! Nici un bob să nu se piardă!“ Cercetînd cu atenţie umbrarul, ca şi locurile aflate imediat în vecinătatea lui, vei întîlni la tot pasul aproape toate formele unei vii agitaţii vizuale, dar mai cu seamă îţi reţine atenţia activitatea rodnică ce se desfăşoară la standul de cărţi. Bibliotecara Vozeanu Elena s-a îngrijit din vreme ca standul să fie cît mai bine amenajat, să dispună de un bogat asortiment de cărţi şi broşuri, cu un conţinut cît mai variat Aci poţi întîlni, pe lingă presa zilnică, şi reviste ca: „Drumul Belşugului“, „Albina“, „îndrumătorul cultural" şi „Ogonioc“ etc., broşuri cu caracter agrotehnic, ca „Îngrijirea seminţelor de cereale", „Ştiinţa sovietică în sprijinul agriculturii noastre", sau cârţi de literatură care vorbesc despre viaţa nouă a ţărănimii muncitoare. Multe din aceste cărţi sînt cerute de cei care vin să treiere, umbrarul standului oferindu-le în pauza lucrului prilejul unei lecturi plăcute. Alteori, cititul se face pe grupuri de lectură, cînd au loc şi discuţii asupra celor citite. Asemenea lecturi s-au ţinut cu cartea „Necazul neîntrecutului cosaş" de Sütő András, cînd au participat aproape 20 de persoane, şi de asemenea cu ocazia citirii articolului „Dezmiriştitul, lucrare agrotehnică de mare importanţă". Bibliotecara Vozeanu Elena acordă o deosebită atenţie acţiunii de informare politică asupra principalelor probleme ale politicii interne și externe. La umbrarul ariei, zilnic sînt organizate noi cercuri pentru citirea și discutarea în comun a articolelor mai însemnate din presă. In ultima vreme, s-au citit în cadrul acestor cercuri articole în legătură cu lucrările conferinţei de la Geneva. A fost de asemenea citită cuvîntarea tovarăşului Hruşciov rostită la mitingul de la Berlin. In activitatea ei, bibliotecara este sprijinită de deputatul Pîrlog Gorjanu, care a înzestrat aria cu un şah, fişiere pentru ziare, grafice pentru întreceri și altele. însemnări O bibliotecă la... gheaţă Pare cel puţin curios să auzi pe cineva că, poftind la o prăjitură, s-a dus s-o cumpere de la farmacie, după cum tot atit de ciudat fi-ar părea cineva care, avind nevoie de un piramidon, s-ar duce să-l ia de la cofetărie. Precizăm acest lucru, pentru că curiozitatea noastră a fost pusă zilele trecute la încercare de o situaţie aproape asemănătoare, cînd, intrebind de standul de cărfi al ariei din Linieci, comuna Cătrăneşti, am fost „indrumafi" să ne adresăm la... chioşcul cu răcoritoare al ariei / Vă veţi întreba: „Bine, dar ce rost au acolo cărţile, printre siropuri şi ape minerale ?“ Rostul acesta, pare-se că l-au descoperit înşişi tovarăşii de la sfatul popular comunal care, pentru a nu mai avea bătaie de cap, au făcut o inovaţie: au mutat standul de cărţi la chioşcuriu răcoritoare, unde, contra cost, ţăranii muncitori îşi pot procura broşurile care-i interesează. Bine, se va ridica obiecţia : oare un chioşc al cooperativei nu are voie să vindă cărţi ? Are. Desigur ca are. Numai că in cazul de faţă, datorită acestei stări de lucruri, întreaga muncă cu cartea, care ar trebui să se desfăşoare la stand, este înlocuită prin simpla operaţie de vînzare a cărţii. Datorită acestei „inovaţii", se pare că între bibliotecă şi cooperativă s-au creat unele afinităţi, după cum şi intre bibliotecarul satului şi vinzătorul cooperativei s-au stabilit o seamă de sarcini comune. Astfel, in planul de muncă săptămlnal al bibliotecii, s-a şi prevăzut: luni, prezentări de siropuri şi alte băuturi, marţi, o seară de demonstraţii cu ape minerale, etc. Aceasta, in timp ce planul cooperativei a fost modificat, precum urmează: luni, servim recenzii şi prezentări de cărţi, marţi, avem cercuri de citit şi alte produse originale, etc. Nu e de mirare deci că, in asemenea situaţie, standul de cărţi a fost mutat la centrul de răcoritoare, iar munca cu cartea pusă la... gheaţă, pe tot timpul sezonului. STEAGUE ROȘU Cind activitatea culturală este lăsată pe ultimul plan Aria nr. 1 din comuna Afumaţi şi-a inaugurat activitatea de mai bine de două săptămîni. In tot cursul acestei perioade s-au perindat aici multe cote de trecer. Desigur că mulţi dintre cei care vin la această arie ar dori ca, îrn aşteptarea rîndului la batoză, sau în timpul pauzelor, să aibă posibilitatea de a răsfoi un ziar, vreo revistă sau chiar o broşură legată de preocupările lor. Numai că cei care vin să treiere nu pot să-şi satisfacă această dorinţă. Standul de cărţi lipseşte şi ca atare şi munca cu cartea este inexistentă. De activitatea culturală a ariei nu se îngrijeşte nimeni, motiv pentru care ,nu poţi întîlni nici o formă a agitaţiei vizuale, nici o lozincă măcar, sau vreun foto-montaj. Cît priveşte gazeta ariei, popularizarea fruntaşilor, a realizărilor obţinute de ei, sînt lucruri care lipsesc cu desăvîrşire din sfera preocupărilor celor care răspund de munca culturală din comună. Nici despre spectacolele artistice nu poate fi vorba, deoarece, aşa după cum „motivează“ unii tovarăşi de la sfatul popular, munca căminului cultural a fost lăsată multă vreme in părăsire, iar acum e destul de anevoios ca să organizezi peste noapte o brigadă artistică de agitaţie. Dacă aceste lucruri se petrec la aria nr. 1, în schimb, la aria nr. 2 din aceeaşi comuni — declarată arie model a tineretului — lucrurile se schimbă, aci unele forme ale activităţii cultural-educative sunt prezente. Deci, dacă există unele posibilităţi, se ridică atunci problema de ce nu beneficiază de ele şi aria nr. 1 ? Tovarăşii de la căminul cultural, ca şi tinerii utemişti din comună trebuie să-şi îndrepte atenţia şi spre acest sector, care este tot al lor... Din cele constatate rezultă că nu la toate ariile de treier se desfăşoară o muncă de agitaţie susţinută, că în această direcţie nu sînt folosite întotdeauna cu succes mijloacele şi formele muncii cultural-educative de masă. Din această cauză, acolo unde munca de agitaţie este slabă, nici acţiunea de treieri, în timpul cel mai scurt şi fără pierderi a recoltei, nu se desfăşoară în ritmul necesar. O lipsă în această direcţie o au unele sfaturi populare şi organizaţii de partid, care nu s-au preocupat în suficientă măsură de această problemă. Se impune ca toţi activiştii culturali de la sate şi îndeosebi cei care răspund de munca culturală la arie, să fie activizaţi de către sfaturile populare şi organizaţiile de partid, care au datoria să-i îndrume, să-i sprijine efectiv şi să le controleze îndeaproape activitatea. Totodată, este necesar ca sfatul popular regional să-şi intensifice, prin instructorii ei, în mod mai operativ acţiunea de îndrumare pe teren, pentru ca să asigure o cît mai rodnică activitate culturală la ariile de treier, o folosire cît mai multilaterală a tuturor formelor muncii politice de masă. Excursii Peste cîteva zile, aproape 300 de pionieri, fruntaşi la învăţătură din Capitală, purtînd saci de munte şi instrumente de cercetare a solului, apei şi atmosferei, vor porni însoţiţi de instructorii şi profesorii lor să cerceteze frumuseţile şi bogăţiile patriei, îmbogăţindu-şi cunoştinţele în cadrul unor expediţii pioniereşti, organizate de C.C. al U.T.M. şi Palatul Pionierilor din Bucureşti, în cinstea Festivalului de la Varşovia şi a zilei de 23 August. Tinerii turişti sînt împărţiţi în trei grupe mari. Prima grupă va străbate în decurs de zece zile pitoreasca Vale a Jiului. Ea va vizita minele de la Petroşani, Petrila, Lupeni şi va întîlni mineri dintre cei mai cunoscuţi. Pionierii vor urca spre crestele Parîngului, vîrfurile Cîrja şi Mîndra, Straja, Zănoaga şi altele, apoi se vor îndrepta spre cetatea oţelarilor de la Hunedoara. Pe drum, ei se vor documenta asupra florei şi faunei din regiune, asupra trecutului ei istoric şi dezvoltării sale de astăzi, vor cerceta şi vor culege cîntece, jocuri şi poezii populare. Un alt grup de pionieri va porni pe Valea Prahovei, unde va vizita, printre altele, instructive Muzeul de la Doftana şi bazinul petrolifer, informîndu-se asupra trecutului mişcării muncitoreşti din aceste locuri şi va asculta vestiţi petrolişti care vor vorbi despre frumuseţea şi tainele muncii lor. Micii cercetători vor porni apoi spre Sinaia şi Buşteni, spre culmile masivului Bucegi. Un grup numeros de pionieri va porni spre Delta Dunării şi Dobrogea, îmbarcaţi pe un vas, pionierii vor admira pitorescul Deltei, vor vizita oraşele Brăila şi Galaţi, Tulcea şi Sulina. In drum, micii expediţionari vor cerceta monumente istorice, ruine antice, obiceiuri, legende şi jocuri ale pescarilor, trecutul geologic al munţilor Măcinului şi formarea Deltei. Expediţia pionierească va traversa apoi Dobrogea cu trenul, îndreptîndu-se spre Constanţa. In acest oraş, pe care-l vor vizita, pionierii vor cerceta locuri istorice, vor strînge scoici şi vor stabili compoziţia chimică a apei de mare. Apoi, ei vor porni într-o călătorie maritimă. La întoarcere, pionierii care alcătuiesc aceste 3 grupuri expediţionare vor întocmi sub îndrumarea profesorilor referate. umărul celor din comună care se înscriseseră în Partidul Comunist, era mic. Şase sau şapte oameni. Dar, mai tîrziu, in acţiunile întreprinse de ei toată comuna a putut vedea ce-i în stare să facă o mină de oameni. Lor li s-a alăturat şi Fiorea Pascu încă din 45. A mers hotărit la secretarul celulei şi i-a cerut să-l înscrie şi pe el în partid. Pe atunci Florea Pascu mai lucra încă la moara chiaburului, de unde s-a ales cu o boală ce-i mai aminteşte şi azi de traiul „bun“ pe care l-a dus atunci. Nu după mult timp, i s-a făcut lehamite de simbria chiaburească şi a venit acasă, împreună cu ceilalţi comunişti din sat a început să frăminte pînă noaptea tirziu o serie de probleme legate de transformarea satului. Cooperativa nu mai trebuia să fie doar o vacă de muls in mina chiaburilor; la primărie, notarul nu trebuia să-şi mai facă mendrele ca înainte... Dar cite nu erau de discutat in acea vreme şi cite nu aveau de făcut comuniştii din comuna Belitori, mai ales că oamenii începuseră să se dumirească din cine este format Partidul Comunist şi ce vrea să facă... Mai apoi, ciţiva comunişti, printre care şi Florea Pascu, au pus temelia unei familii mari și trainice, au durat după îndemnul partidului gospodăria agricolă colectivă unde acum o duce de o mie de ori mai bine decit atunci cînd venea de la moara chiaburului, după o săptămină de lucru, doar cu o dublă de mălai in sac. ★ Pe la începutul anului trecut, Florea Pascu a stat de vorbă cu feciorul cel mai mare, Dumitru, mecanizator fruntaş la G.A.S. „Dumitru Marinescu". Băiatul venise pe acasă să-şi vadă părinţii. După ce tatăl şi fiul au discutat îndelung despre o serie de realizări obţinute la colectiva din sat şi la G.A.S., bătrinul l-a întrebat apoi despre felul cum muncesc comuniştii la G.A.S. şi el ca utemist şi conducător de brigadă. — Eu nu înţeleg de ce nu faci şi tu cerere să intri in rindul candidaţilor de partid ? — Apoi, tată, la aceasta mă tot gindesc de mult timp şi doresc din toată inima acest lucru. Văd că la noi la G.A.S., membrii de partid sînt nişte oameni parcă mai altfel decit alţii. Ei sint acei care ne-au ajutat şi ne ajută să ne ridicăm calificarea, sint Întotdeauna in fruntea întrecerii, sint, cum se zice, oameni care luptă pentru ca G.A.S.-ul nostru să scoată producţii cit mai mari la hectar, să fie intr-adevăr gospodărie socialistă model pentru individuali. — Atunci, ce mai aştepţi? ^— Nu ştiu nici eu... parcă mereu aştept să fac ceva mai deosebit, ceva care să arate că merit această cinste. — Organizează-ţi tu munca bine în brigadă şi vezi să meargă bine tractoarele. Acesta este un lucru bun. Fii tu fruntaş in producţie, pentru că aceasta se cere in primul râmd celui care doreşte intr-adevăr să intre''în rindul comuniştilor. întors la gospodărie, brigadierul Dumitru Pascu a căutat să pună în practică sfatul bătrlnului. A vorbit in mai multe rinduri şi cu frate-său , Marin, combiner fruntaş la aceeaşi G.A.S., despre problema intrării in rînduile candidaţilor de partid. Şi Marin Pascu dorea acest lucru. In sfîrşit, au hotărit să meargă la biroul organizaţiei de partid să-şi spună gîndurile... De altfel, activitatea fraţilor Pascu era de multă vreme in atenţia biroului organizaţiei de partid. Printr-o serie de comunişti, organizaţia de partid antrenase pe fraţii Pascu in diferite acţiuni obşteşti, iar ei se simţeau mîndri de încrederea ce li se acordă. Făptui că fraţii Pascu au devenit fruntaşi, primind insigne şi diplome, era şi rodul muncii îndelungate a comuniştilor şi a întregii organizaţii de partid care se ocupase îndeaproape de creşterea acestor tineri mecanizatori. Organizaţia de partid aştepta ziua cind fraţii Pascu vor veni să bată la porţile partidului, şi prin luna septembrie a anului 1954, Dumitru şi Marin Pascu au venit la secretarul organizaţiei de partid cu cereri scrise, pentru a fi primiţi în rindurie candidaţilor de partid, Ion Soare, secretarul organizaţiei de partid, le-a primit cererile bucuros, apoi, in mod tovărăşesc a stat de vorbă cu ei, Ie-a arătat importanţa pasului mare pe care li fac. Dintre fraţii Pascu, cel mai mic este Vasile. Are doar 19 ani şi e unul din cei mai buni tractorişti. Acesta, in campaniile din ultimii ani a fost mereu printre primii. A primit şi diplomă de fruntaş in muncă. Cind a auzit că fraţii lui au făcut cerere ca să fie primiţi in rindul candidaţilor de partid fără să-l anunţe şi pe el, s-a cam bosumflat. A stat şi a analizat mai inui de unul singur. Şi-a analizat activitatea sa în producţie, şi ceea ce a făcut ca membru al organizaţiei U.T.M. A găsit că în afară de faptul că în ultima vreme a cam neglijat problema studiului şi a ridicării nivelului cultural, părţile pozitive ar cântări mai mult, adică el, tractoristul fruntaş Vasile Pascu, ar fi, cum se spune, un om care... Dar i s-a părut că aceste aprecieri făcute de el însuşi nu prea ar fi la locul lor şi atunci, hai la tovarăşul Soare. Secretarul organizaţiei de partid l-a ascultat cu răbdare, l-a îndrumat ce să citească şi cum să se pregătească pentru a deveni candidat de partid. Prin luna noiembrie a anului 1954, utemistul Vasile Pascu, cel de al treilea fecior al lui Florea Pascu, a prezentat cerere, pentru a fi primit in rindurile candidaţilor. Nu după mult timp, adunarea generală a organizaţiei de partid de la G.A.S. „Dumitru Marinescu" a discutat cererea tractoristului fruntaş Vasile Pascu, cel mai mic dintre fraţi. Comuniştii au analizat atunci activitatea utemistului Vasile Pascu. Ei au arătat: „Pascu Vasile este un tânăr harnic, respectuos, cuminte, este pătruns de dragostea pentru îndeplinirea planului de producţie al gospodăriei. Face lucru numai de bună calitate şi îşi întreţine tractorul ca nimeni altul''. Iată cartea de vizită a tractoristului Vasile Pascu... In unanimitate, adunarea comuniştilor l-a primit în rindul candidaţilor de partid. Atunci, Vasile Pascu nu şi-a luat angajamente. De emoţie, abia a putut mulţumi comuniştilor pentru încrederea ce i-au acordat. Mai tirziu, adică în campania de reparaţii şi apoi în campania din primăvara acestui an, a răsplătit prin fapte încrederea comuniştilor. Vasile Pascu, candidatul de partid nr. 1 din familia sa, se numără şi astăzi printre mecanizatorii fruntaşi ai G.A.S.-ului. ★ Zilele trecute Dumitru Pascu, fratele mai mare, a primit o scrisoare de la Ion Pascu, militar, unde printre altele ii scria: „In curînd voi trăi clipe frumoase. Voi fi pus în discuţia adunării de partid din unitatea noastră, pentru a fi primit în rindurile candidaţilor de partid...“. Poate că In acest moment şi cel de al patrulea fecior al comunistului Florea Pascu din comuna Be litori, a fost primit in rindurile candidaţi- lor de partid. Florea Pascu se mlndreşte cu feciorii lui care urmindu-i exemplul, au păşit in rindurile comuniştilor şi astăzi, pe locurile lor de muncă, dovedesc că sunt vrednici de a purta titlul de candidat de partid. " Cînd am fost zilele trecute pe la G.A.S. „Dumitru Marinescu“, candidatul de partid Dumitru Pascu, şeful brigăzii a treia, era în plină bătălia a recoltării, muncind in aşa fel, pentru ca şi In această campanie brigada lui să-şi menţină titlul de brigadă fruntaşă. Pe Marin Pascu l-am găsit minuind cu pricepere manetele combinei care parcă plutea prin lanul de orz al gospodăriei. Intr-o altă parte, acolo unde se întind lanurile de bumbac, candidatul de partid Vasile Pascu conducea tractorul printre rindurile drepte de bumbac, efectuind prăşitul mecanic. Toţi, prinşi în întrecere, conduc cu pricepere maşinile dragilor, şi luptă pentru titlul de mecanizatori fruntaşi, iar undeva... intr-o unitate militară, Ion Pascu îşi însuşeşte măiestria armelor, pentru a fi totdeauna gata să apere pacea... Aceştia sînt fraţii Pascu. Ei sînt patru candidaţi de partid, fac parte din familia comunistului Florea Pascu, o familie formată acum numai din comunişti. M. MARDARE ilie de comunişti O fam ★ Aspecte din hărnicia pionierilor şi şcolarilor VIDA. (De la corespondentul nostru). — Pe lîngă şcolile elementare din comunele şi satele raionului funcţionează un număr de 16 tabere de curte şi 36 de cluburi, unde îşi petrec vacanţa de vară peste 2000 de pionieri şi şcolari. Sub conducerea instructorilor superiori şi a cadrelor didactice, pionierii şi şcolarii petrec o vacanţă plăcută, făcînd numeroase excursii şi desfăşurînd diferite activităţi în cadrul cercurilor de tabără şi club. In afară de aceasta, pionierii din raionul Vida au iniţiat şi o serie de acţiuni obşteşti. De pildă, cei din comuna Gălăteni au curăţat de mărăcini peste 80 ha. de izlaz, fapt pentru care au primit din partea sfatului popular raional diferite materiale sportive. Pionierii şi şcolarii din comuna Talpa nu s-au lăsat nici ei mai prejos. Nu de mult, ei au curăţat întreaga păşune naturală în suprafaţă de 172 ha. In satul Tîrnava funcţionează de asemenea o tabără de curte. Pentru a petrece mai plăcut zilele de vacanţă, pionierii şi şcolarii de aci au amenajat pe malul Clăniţei un frumos solar. Pionierii şi şcolarii din comuna Cosmeşti şi cei din satul Merenii de sus desfăşoară obogată activitate pe loturile de experienţe ale şcolilor respective, urmărind cu atenţie felul în care se dezvoltă plantele însămînţate şi întreţinute după cele mai avansate metode agrotehnice. 850 kg. gogoşi de mătase predate statului îndrumate de tehniciana sericicolă Elisabeta Vintila, peste 150 gospodine din comuna Gostinu, raionul Giurgiu, au contractat cu organele D.C.A. pentru creşterea viermilor de mătase. In urma eforturilor depuse la îngrijirea acestora s-a reuşit să se recolteze o însemnată cantitate de gogoşi de mătase. De pildă, crescătoarele Smaranda N. Tatu şi Gherghina Al. Ghioldă au predat de curând cite 20 kg. gogoşi de calitatea I-a pentru care au primit cite 4 kg. bumbac fire şi 440 lei. Pînă în prezent crescătoarele de viermi de mătase din Gostinu au predat statului prin centrul D.C.A. peste 850 kg. gogoși de mătase. TUDOR ROȘCA corespondent voluntar Peste 1.200 tone legume trimise pe pieţele Capitalei MIHAILEŞTI. (De la corespondentul nostru). Una din gospodăriile agricole de stat din imediata apropiere a oraşului Bucureşti care posedă un însemnat sector legumicol este şi G.A.S.Domneşti din raionul Mihăileşti. Anul trecut, de la această unitate agricolă socialistă s-au trimis pe pieţele Capitalei sute de tone legume şi zarzavaturi peste sarcinile de plan. Muncitorii şi tehnicienii acestei gospodării de stat nu au vrut nici în anul acesta să se lase mai prejos. Culturile de legume au fost semănate în condiţii bune şi sînt îngrijite după regulile agrotehnicii înaintate. Datorită acestui fapt, nu există zi în care de la G.A.S.Domneşti să nu pornească spre unităţile „O.C.L.-Aprozar“ din Bucureşti, cel puţin două autocamioane cu legume şi zarzavaturi. Bunăoară, pînă la data de 23 iulie, gospodăria a livrat peste 1.200 tone de diferite produse legumicole din care aproape 800.000 kg. ceapă verde, 100 tone de varză timpurie, 87.000 kg. de spanac şi zeci de tone de salată, roşii, castraveţi, rădăcinoase şi altele. In prezent, antrenaţi în întrecerea socialistă, muncitorii din sectorul legumicol lucrează cu multă însufleţire la întreţinerea culturilor legumicole. Fruntaşi în efectuarea acest.’’ lucrări şi la recoltarea legumelor sînt tovarăşii Ion A. Călin, Gheorghe Dumitru, Niculina Marin, Maria Cristea şi alţii, care îşi depăşesc zilnic normele de lucru cu 50 şi chiar 100 la sută, conştienţi că prin aceasta contribue din plin la lupta pentru buna aprovizionare a oamenilor muncii de la oraşe şi sate. In plin Bărăgan Nici un adăpost. Nicăieri nici un umbrar. Au trecut anii. Pe meleagurile Bărăganului Intre Dragalina şi Brincoveni se întind nesfirşitele tarlale ale gospodăriei agricole de stat „Partizanul" din raionul Călăraşi. Muncitorii gospodăriei au azi o viaţă omenească care-i face să te întîmpine zîmbind ori de cite ori te apropii de vreunul dintre ei. Cite nu-ţi pot povesti bătrinii din gospodăria agricolă de stat din Dragalina ! Amintiri triste despre viaţa lor de obidă din trecut, vorbe calde de recunoştinţă pentru statul democrat-popular care le-a dăruit şi lor o viaţă fericită. De curînd la bucuriile lor de fiecare zi s-a mai adăugat una. Ei au primit în folosinţă noi locuinţe construite de stat, expresie a grijii pentru cel mai preţios capital, omul.____________________________________________________________________ Dacă porneai odinioară de la Dragalina spre Brincoveni, cît vedeai cu ochii, Bărăganul părea pustiu. * Foileton Concert de... amintiri rimintiri... Umbli prin dulap căutind o chitanţă veche de la chirie sau o recipisă de piaţă a luminii de anul trecut şi deodată răniţi, privind cu ochii pierduţi la o fotografie îngălbenită de timp, pe care ai găsit-o printre hirtii. E imaginea ta la 10 ani. Terminaseşi clasa a patra primară cu „premiul intîi cu cunună" şi de la serbare te-au dus direct la fotograful tirguiţi, care ţi-a pus coroana pe cap, cărţile primite ca recompensă — le citiseşi de mulţi — in mina stingă, iar cu mina dreaptă... da, cu mină dreaptă a fost puţină încurcătură! Fotograful ţi-a spus să o sprijini de speteaza unui scaun, mama, nemulţumită de poziţia aceasta, ţi-a cerut să o duci la timplă iar tata, tata a sărit ca ars: „Lăsaţi băiatul in pace! Ţine-o puiule in jos!" Ai lăsat-o să atirne greoi, şi aşa te-a prins fotograful. Te uiţi acum la fotografie şi parcă ii vezi... tata... mama... fotograful... tirgul... Vă plac asemenea momente? Mie da, şi de asta m-am împăcat şi cu concertul de muzică uşoară al orchestrei dirijate de Jean Ionescu, pe care l-am auzit la teatrul de vară „2,' August", intr-o duminică seara, mai precis la 24 iulie. Pe scenă, orchestra Teatrului de Estradă! J. lonescu, G. Reininger, A. Thomas! Uite-l şî pe Gicu Cofler la pian! La suflători, dacă nu mă înşel trompetistul acela slăbuţ... da... lingă el e Albin ! Bună formaţie! Să ştii că e un concert de zile marii Să-l auzim! Lavinia Slăveanu lansează un tangou: „Adios Muchachos". Gîndurile imi fug spre trecut... 1930... Tata a cumpărat un gramofon. Ce bucurie! Toţi ne-am adunat in jurul lui, placa a început să se invirtească şi primele acorduri din „Adios Muchachos“ ne-au fermecat pe toţi. Bunica şi cu mine, amindoi nu ne puteam explica fenomenul — eu, prea mic să înţeleg şi eu... prea mare — am rămas cu gurile căscate. Cind rărmneam singuri acasă, puneam mereu placa pînă cind intr-o zi am spart-o. Tămbălău mare! Bunica spunea că pisica a izbit-o! Tata a dat din cap, crezind-o pe jumătate, şi a cumpărat din nou aceeaşi placă. Bunica... Firul amintirilor se deapănă mai departe. In scenă e acum Cezarina Moldoveanu şi cintă ceva despre Cupidon. „Iubim, iubim o viaţă-ntreagă“... A, dar E din Radio-Magazinul de acum trei luni. Pe scenă o nouă cîntăreaţă, Sorina Dan. Cintă drăguţ o melodie. Păi o ştiut Da! Tot de la Radio-Magazin. Săptămina trecută/ Mircea Crişan! O chestie cu un ospătar şi cu un elev ce răspunde Pe dos la examen. Bună, foarte bună! Păcat că-i ştiu poanta! Cind am auzit-o, eram necăjiţi, nevastă-mea şi eu că din cauza vremii nefavorabile n-am putut pleca la Snagov. Ei, dar Radio-Magazinul ne-a domolit necazul. „Ai văzut?, ii spuneam nevestii, „dacă plecam nu îi mai ascultam". Adică, melodia asta n-am fi pierdut-o că o auzeam la concert. Şi uite-aşa la fină, Ştefănescu-Ioangă , cintă „Frag nicht warum ich liebe“ iar eu imi aduc aminte de o verişoară căreia îi cîntam melodia asta in adolescenţă. Acum e măritată la Cluj. Are un băiat la Politehnică. Lavinia Slăveanu cintă rumba „Mani" și imi revin in minte primele filme sonore printre care filmul acela cu vînzătoarea de alune, care și ea citita „Mani." Mă uit mai atent pe scenă. A. Thomas și J. Reininger au plecat între timp. Or fi avind treabă oamenii. Mai ales că melodiile sînt vechi și cunoscute așa că dacă lipsesc două viori se mai ajută ascultătorii cu amintirea! Gicu Cofler nici nu se mai uită la note. Om talentat/ Auzi d-tal Să ţină minte, pe de rost, partituri pe care le-a cintat cind învăţa să etnie la pian! Şi uite-aşa, aproape trei ceasuri, ne-a plimbat orchestra dintr-o amintire in alta. Lingă mine o tovarăşă suspina ! Probabil concertul i-a trezit amintiri triste. Merge şi o melodie frumoasă intr-un concert chiar dacă melodia e veche ?* cunoscută dar să ascultăm un concert de... amintiri. Cum să nu suspine tovarăşa? In fine, concertul a luat sfirşit. Deşi anunţate in program, cintecele ,Soul Boy , „Balada Puricelui" şi „Zi şi noapte", nu s-au mai cîntat. Ce s-or fi gindit organizatorii? Ε tirziu! Lumea oricum le ştie! Probabil din acelaşi motiv nu a cîntat, cum fusese tipărit pe afiş. Gabi Angelescu. In timp ce păşeam spre ieşire, la dirizor se auzea o voce care ne îndemna, pe versuri să nu uităm melodiile auzitei Băi se poate să le uităm? Nu le-am uitat noi 15-20 de ani şi o să le uităm tocmai acum cind le-au cintat din nou? RADU STANESCU