Steagul Roşu, februarie 1957 (Anul 4, nr. 881-905)

1957-02-01 / nr. 881

POPORUL NOSTRU ISI EXPRIMĂ DRAGOSTEA PENTRU PARTID $I GUVERN Cuvîntarea tovarăşului CHIVU STOICA (Urmare din pag. l-a) cu 28 la sută, atît prin creşterea sa­lariului mediu, cit şi prin reducerea preţului bunurilor de larg consum. În anul 1956 s-au îmbunătăţit salariile mai multor categorii de muncitori, s-au sporit salariile şi pensiile mici, s-a acordat alocaţia de stat pentru copii. In anul trecut sumele puse la dis­poziţie de stat pentru asigurări so­ciale au fost de peste 2 miliarde lei, faţă de 658 milioane în 1949. Numă­rul oamenilor muncii şi al copiilor trimişi anual la odihnă, pe cheltuiala statului, în staţiile balneo-climatiirice a crescut de la 195 mii în 1949, la 450 mii în 1956. Amintind realizările obţinute, parti­dul nostru arată în mod deschis po­porului muncitor că există încă nu­meroase greutăţi şi lipsuri şi că ni­velul de trai a crescut într-o măsu­ră mai mică decît era prevăzut. O deosebită însemnătate pentru realizarea politicii partidului şi gu­vernului de îmbunătăţire sistematică a condiţiilor de viaţă ale poporului are lupta pentru înfăptuirea hotărî­­rilor Plenarei din decembrie 1956 a C. C. al P.M.R.. Plenara a arătat că producţia agricolă şi a bunurilor de larg consum a rămas în urma dezvoltării industriale şi aceasta cre­ează greutăţi in aprovizionarea oa­menilor muncii şi în îmbunătăţirea nivelului de trai. Trebuie să ţinem seama că populaţia oraşelor s-a du­blat aproape în anii puterii populare, iar consumul propriu de cereale al ţărănimii a crescut aproape de 4 ori, ca urmare a faptului că ţărănimea trăieşte astăzi mult mai bine ca îna­­intte. Plenara a hotărît ca în perioada care urmează, continuît­du-se dez­voltarea cU precădere a industriei grele, să punem în centrul atenţiei noastre sarcina dezvoltării sistema­tice a agriculturii, a industriei pro­ducătoare de bunuri de consum şi a construcţiilor de locuinţe, con­een­­trînd în aceste ramuri mijloace ma­teriale şi financiare mult mai mari decit pînă acum. In vederea ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. Plenara din decembrie 1956 a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român a hotărît reexaminarea unor prevederi ale directivelor celui de al doilea plan cincinal, în sensul mic­­şorării investiţiilor de stat pe perioa­da 1956-1960. Aceasta va pernite ca fapt cearte mai mare a venitului naţio­nal să fie alocată fondului de con­­sum, în scopul satisfacerii mai de­pline a cerinţelor materiale şi cultu­rale ale poporului muncitor. Vorbindu-se despre îmbunătăţirea actualului sistem de salarizare tre­buie să accentuez în faţa dvs. că ri­dicarea bunei stări a poporului poate avea ton numai în condiţiile creş­terii producţiei şi a productivităţii muncii, ale reducerii preţului d­e cost. Ca să trăim mai bine, mai îndestulat, trebuie să producem mai mult, mai bun şi mai ieftin. Dacă nivelul de trai n-a crescut în măsura dorita, aceasta se explică și prin aceea că mai multe întreprinderi maşinile nu sînt folosite cum trebuie, materialele sînt cheltuite neeconomic, unii mun­citori și unele cadre de conducere nu au calificarea necesară. Acest lu­cru este valabil pentru toate între­p­inderile din ţară, inclusiv pentru Inele „28 August“ şi „Republica“, pentru „Filatura Romînă de Bum­bac“, pentru fabrica „Cimentul", pen­tru fabrica „Sticla“ şi pentru cele­lalte întreprinderi din acest raion. Ridicarea nivelului de trai este în mîinile noastre. Nu este tot una dacă aceeaşi maşină dă în fiecare Schimb produse în valoare de zece mii de lei sau de cinci mii de lei. Trebuie să învăţăm să gospodărim mai bine întreprinderile, să folosim mai bine Willi tWHIIHWHIIIIMU« IUI «—mi— maşinile, materialele, timpul de lu­cru, suprafeţele de producţie. Cetăţeni şi cetăţene. Cunoaşteţi din documentele Ple­narei din decembrie 1956 că pentru a înlătura tot ceea ce frîneazâ creş­terea producţiei de cereale marfă, Co­­mitetul Central a hotărît să se desfi­inţeze cotele obligatorii la majorita­tea produselor agricole şi să dezvolte pe scara cea mai largă achiziţiile. In urma acestei hotărîri, relaţiile de schimb între oraş şi sat vor fi aşe­zate pe baze comerciale, la liberă înţelegere, ceea ce va stimula într-o măsură mai mare interesul ţărănimii­­ de a spori producţia a­gricola-marfă­­ şi va întări mai departe alianţa în­tre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Partidul şi guvernul acordă o în­semnătate deosebiră mobilizării tutu­ror oamenilor muncii pentru realiza-­­ rea sarcinii trasate de Congresul al 11-lea al partidului cu privire la spo­rirea considerabilă a producţiei agri­cole, îndeplinirea acestei sarcini re­vine, desigur, în primul rînd, oame­nilor muncii din agricultură. Dar ca să obţinem o producţie anuală de cel puţin 15 milioane tone cereale şi spo­ruri însemnate de producţie la cele­lalte culturi, muncitorii, tehnicienii şi inginerii din industrie au datoria să asigure mecanizarea producţiei a­­gricole şi sporirea însemnată a pro­ducţiei de îngrăşăminte chimice. Cetăţeni şi cetăţene. Caracteristic pentru orînduirea noastră de stat este dezvoltarea de­mocraţiei socialiste, participarea lar­gă a maselor populare la conducerea economiei şi statului. Principiul fundamental de organi­zare a statului nos­tru democrat-popu­lar este centralismul democratic, îm­binarea conducerii unitare a întregii vieţi de stat şi soc­ial-econorfiice cu stimularea iniţiativelor de jos. Lărgirea atribuţiilor sfaturilor populare va trebui să ducă la partici­parea miai mare a deputaţilor şi a partidpuiliai muncii în conducerea co­munelor, oraşelor şi statului­, la în­tărirea rolului şi autorităţii sfaturilor populare ca organe alese ale puterii de stat, răspunzătoare în faţa ma­selor populare. Cetăţeni şi cetăţene, Pentru realizarea planurilor sale de construcţie economică şi culturală, poporul român are nevoie de pace. Activitatea desfăşurată de delega­ţia R.P.R. la O.N.U. este o manifes­tare concretă ,a ataşamentului sincer al guvernului şi al poporului romîn. In ultimul timp cercurile imperia­liste din apus şi-au intensificat ac­ţiunile agresive, şi au provocat o sim­ţitoare agravare a situaţiei interna­ţionale. Agresiunea anglo-franco-is­­raeliartă împotriva Egiptului, ameste­cul provocator al cercurilor imperia­liste în Ungaria cît şi acţiunea Sta­telor Unite ale Americii de subjuga­re a ţărilor din Orientul Apropiat şi Mijlociu sub firma aşa-zisei „doctrine ■ Eisenhower“ sunt manifestări îngri­jorătoare ale cercurilor agresive de a tîri lumea­ într-un nou război. Tot­odată, aceste cercuri imperialiste des­făşoară o intensă activitate subver­sivă împotriva ţărilor socialiate în­­cercînd să semene discordie şi să submineze unitatea lagărului socia­list. In Întreaga lume cresc însă forţele populare dornice de pace. Ele au de­terminat prăbuşirea, acţiunilor aven­turiste ale imperialiştilor în Egipt, în Ungaria şi în alte părţi ale lumii.­ Mişcarea de eliberare naţională din­­ ţările Orientului a devenit mai ac­tivă şi mai cuprinzătoare. Solidarita­tea internaţională de luptă a oame­nilor muncii se dezvoltă şi se conso­lidează. Forţa cea mai puternică pentru apărarea păcii este unitatea ţărilor socialiste, o mare importanţă pentru întărirea continuă a coeziunii ţărilor lagărului socialist o are de­claraţia din 30 octombrie 1956 a gu­vernului Uniunii Sovietice. Relaţiile­­dintre ţările lagărului socialist, înte­meiate pe principiile deplinei egali­tăţi în drepturi, respectării indepen­denţei şi suveranităţii de stat, ne­amestecului reciproc în treburile in­terne, colaborarea strînsă şi ajutora­rea frăţească, fac ca unitatea ţărilor socialiste să fie de nezdruncinat. Congresele partidelor comuniste din ţările occidentale ca şi tratati­vele duse între delegaţiile acestor partide cu delegaţiile unor partide comuniste şi muncitoreşti din ţările socialiste au fost puternice manifes­tări ale unităţii comuniste internaţio­nale, a marii forţe reprezentate de ideile internaţionalismului proletar. In lupta împotriva Uneltirilor impe­­riali armii ui Se produce o şi mai pu­­ternica concentrare a tuturor celor ce se pronunţă pentru menţinerea şi apărarea păcii. Această luptă reu­neşte sute de milioane de oameni cu concepţii politice şi religioase dife­rite din Europa, Asia, Africa, dint toate ţările lumii. Poporul român ştie că garanţia cea mai sigură a viitorului său o consti­tuie prietenia şi alianţa frăţeasca cu Uniunea Sovietică şi cu celelalte ţări socialiste. Discuţiile de la Moscova dintre de­­­­legaţiile guvernamentale romînă şi sovietică, declaraţia comună din 3 de­cembrie 1956, sprijinul material teh­nic şi financiar pe care din nou ni l-a acordat Uniunea Sovietică, ilustrează relaţiile de frăţească colaborare şi a­­jutor reciproc existente între ţările noastre şi dovedesc încă odată că ne putem sprijini în toate împrejurările pe prietenia cu Uniunea Sovietică şi celelalte ţări socialiste.­­Un eveniment important în politica preru­dului şi guvernului nostru este restabilirea relaţiilor prieteneşti, pe li­nie de stat şi de partid, cu Iugosla­via şi­ Uniunea Comuniştilor din Iu­goslavia. Cetăţeni şi cetăţene, Partidul Muncitoresc Român, în fruntea tuturor forţelor democratice şi patriotice, cheamă pe oamenii mun­cii de la oraşe şi sate la muncă şi la luptă pentru obţinerea unor noi reali­zări pe calea înfloririi economiei na­ţionale şi a ridicării continue a nive­lului de viaţă al celor ce muncesc. Programul cu care se prezintă Frontul Democraţiei Populare în faţa alegătorilor este un program de cons­truire a socialismului, de mtuncă paş­nică­­pentru o viaţă mai îndestulată, pentru pace, pentru fericirea scumpei noastre patrii. Niciodată mai mult ca acum nu a fost atît de interni la unitatea moral­­politică a orînduirii noastre democrat­­iontioare. ’ Luînd parte în mod unanim la ale­gerile de la 3 februarie, cetăţenii pa­triei noastre îşi vor manifesta adîncul lor ataşament pentru puterea popu­lară, încrederea nezdruncinată în o­­rinduirea democrat-populară. Alege­rile de deputaţi în Marea Adunare Naţională întăresc şi mai mult unita­tea între partid, guvern şi popor şi arată hotărîrea oamenilor muncii de a contribui cu toată energia şi capaci­tatea lor creatoare, la făurirea societă­ţii noi, socialiste. Trăiască Partidul Muncitoresc Ro­mân, iniţiatorul şi organizatorul Victo­riilor noastre ! trăiască scumpa noastră patrie, Re­publica­ Populară Romînă ! Trăiască Victoria în alegeri a Fron­tului Democraţiei* Populare! La munci­ şi la luptă pentru, înflori­rea patriei,! pentru viitorul fericit al poporului nostru! f PI itJIKUnßi I»* fill (Text prescurtat) Luîrtd cuvîntul iov. Emil Bodnăraş a subliniat că prefacerile adinei Care s-au produs pe cuprinsul îrttregii noastre ţări, despre care au amintit alegătorii se datoresc clasei munci­toare şi partidului ei, forţa conducă­toare care a creat condiţii pentru răsturnarea puterii burgheziei şi a moşierimii împotriva căreia cu 50 ani în urmă s-a răsculat ţărănimea împilată. Schimbările care au avut loc la Ctîmpuhrig sínt fenomene care s-au generalizat pe întinsul întregii noas­tre târi. Sínt mai bine de 9 ani de la pro­clamarea Republicii Populare Romí­ne. In această perioadă s-a afirmat intreaga capacitate creatoare a po­porului nostru muncitor, a clasei îmmaitoare, a ţărănimii muncitoare, a intelectualităţii, a tuturor oameni­lor care prin munca lor neobosită. Urmînd îndrumările partidului, caută să ridice zi de zi clădirea aceasta mi­nunată — Republica Populară Ro­mînă. Fără îndoială că realizările atît din ţara n­oasttră cît şi din celelalte ţari socialiste nu sînt pe placul lumii ca­pitaliste, nu sînt pe placul acelora pe care noi i-am îndepărtat de la pu­tere, cărora le-am curmat posibilită­ţile de a jefui oamenii şi de a trăi din munca altora. Ne prezentăm, în cadrul Frontului Democraţiei Populare, pentru a treia oară în faţa poporului spre a-i cere votul, supunînd votului politica par­tidului. Rezultatele cu care ne prezen­tăm astăzi sunt însemnate. Ţara noastră a făcut paşi uriaşi înainte. Mijloacele principale de pro­ducţie se găsesc azi în miluire oame­nilor muncii care le administrează prin statul lor, pe care ei l-au creat — statul de democraţie populară. Puterea în ţara noastră aparţine oamenilor muncii şi nu altcuiva şi această putere oamenii muncii şi-o organizează aşa cum le convine mai bine, conform, intereselor lor. Nimeni nu poate să se amestece şi să-i îm-. piedice a-şi organiza această putere. Suetem hotărîţi să strivim orice în­­cercare din partea oricui de a clin­ti puterea populară şi a sfatului nos­tru democrat-popul­ar Sub cea mai neînsemnată formă s-ar manifesta. Puterea oamenilor muncii se orga­nizează respective­ legile fundamen­tale de dezvoltare a societăţii so­cialiste. După ce a evocat trecutul de luptă al P.C R. vorbitorul a subliniat că, în lupta sa pentru construirea socia­lismului în ţara noastră, P.M.R. se călăuzeşte de propria sa experienţă, de experienţa Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, de experienţa miş­cării revoluţionare Internaţionale. Vorbind despre politica de pace a ţării noastre tov. Emil Bodnăraş a arătat că R. P. R. face parte din­­tr-un sistem, dintr un lagăr mare care are 900.000.000 de oameni pe care îl uneşte aceeaşi învăţătură în transformarea societăţii omeneşti, care acţionează fiecare cu specificul său naţional, dar pe linia ace­­leiaşi dezvoltări a societăţii. Cer­curile imperialiste agresive, duş­mane ale păcii nu t­e-ar fi lăsat în pace dacă nu ştiau ce le aşteaptă în cazul cînd­­ ar fi atentat la independenţa noastră. Ele ar fi întîmpinat nu nu­mai rezistenţa noastră ci şi solidari­tatea largă a ţărilor socialiste. O agresiune împotriva oricăreia din ţările lagărului nostru, ar antrena după sine puterea de neînvins a la­gărului nostru întreg în care există şi bomba atomică şi multe altele care pot pune la punct pe aventu­rierii­ războinici.­­ Să ne aducem aminte că aventura din Egipt a apărut odată cu aceea din Ungaria. Ce şi-au ţ'f imferia- iştii? „Dezlănţuim aci o contrare­­voluţie­ şi rezolvăm jjrd­ivulPniastie-5' d­in Orientul Apropiat“. Cu ajutorul provocării Israelului, Franţa şi Marea Britanie au pornit agresiunea împo­triva Egiptului. Şi cu ce s-au ales din aventura aceasta? Cu retragerea ruşinoasă impusă de ura şi indigna­rea sutelor de milioane de oameni de pe întregul glob şi îndeosebi de limbajul clar şi limpede în care a vorbit Uniunea Sovietică. Domnii capitalişti au înţeles că nu e chiar aşa de simplu. Astăzi suntem­ în 1957, nu în 1907. Referindu-se la hotărîrile plenarei C. C. al P.M.R. din 1 decembrie, tov. E. Bodnăraş a arătat că măsurile luate de partid, de stat, nu sunt în­­tîmplătoare. Ele sînt rezultatul unei munci pregătitoare îndelungate. Noi avem nevoie de cereale pentru fondul centralizat, pentru a asigura d­iin­e­rtia oraşelor, instituţiilor, arma­tei, pentru a avea rezerve de stat fiindcă nici Un gospodar nu tră­ieşte fără rezerve, avem nevoie de cantităţi mari de cereale; astăzi oam­enii nu mai trăiesc cu un har­buz şi cu o bucată de pîine ca pe vremea cînd mureau la 38—40 de ani. Desigur că mai există greutăţi in aprovizionare, recunoaştem şi nu « «p#r*m de o^e. Le vom învinge. Pentru a predice­ mai mult, pămîntu­l trebuie lucrat mai bine. Noi ne vom adresa muncitorilor din fabrici şi întreprinderi pentru a-l consulta în ce priveşte îmbunătăţirea sistemului de salarizare. Accentul tre­buie pus pe elementul stimulator al calificării profesionale, retribuţia ta­rifară bazîndu-se pe normarea ştiin­ţifică a muncii. In ciuda anumitor proorociri avem astăzi cîteva raioane din ţară care sînt complet cooperativizate. Am tre­cut la descentralizarea aparatului nostru administrativ şi economia pentru că s-au creat condiţii pentru aceasta. Sistemul socialist este prin esență un »idiom centralizat. Dar centralismul nostru poartă o­­denu­mire deosebită : centralism democra­tic. El trebuie să asigure legătura cu întreaga masă, care trebuie an­­trenată la formularea unor hotărîri și la luarea unor măsuri. Dar la noi s-a văzut că s-a ajuns la forme prea rigide care au devenit o frînă. As­tăzi cetăţenii înşişi participă mai cu tragere de inimă la diferite ac­ţiuni iniţiate de sfaturile populare, de diferitele comisii. S-au creat con­diţii ca să se treacă asupra sfatu­­rilor populare mai multă răspundere în administrarea treburilor. Sfaturile populare să-ţi administreze venitu­rile, iar cetăţenii să le tragă la răs­­pundere ! In Încheiere tov. E. Bodnăraş a mulţumit pentru cuvintele calde a­­dresate P.M.R. subliniind că încre­derea aceasta a oamenilor în par­tid, în capacitatea lui este cea mai bună călăuză. Noi susţinem cu tărie F.D.P. şi vom face tot posibilul pen­tru ca el să iasă victorios în alege­rile pentru Marea Adunare Naţională. (Text prescurtat) Cuvîntarea tovarăşului EMIL BODNĂRAŞ şeneşti s-au preocupat mai mult de extinderea reţelei electrice in satele şi în toate oraşele regiunii. Astăzi există 143 de Sate electrificate. In ora­şele Zimnicea şi Călăraşi s-au con­­­-­stru­it noi uzine electrice. La Roşiorii­­d de Vede şi Slobozia au fost montate noi grupuri electrogene. Fondurile alocate pentru drumuri şi poduri au crescut şi ele în fiecare an,­­ ajurtgînd ca în 1954 să fie de 6 ori mai mari, decît în 1948, iar în anul 1955 de două ori mai mari ca în 1954. S-a cheltuit în 1956 pen­tru­­efacerea şi repararea drumurilor şi podurilor peste 36.000.000 lei. Srila de căpetenie a partidului este omul cu nevoile sale. Felul în care este organizată şi se face aprovizionarea oamenilor muncii a stat întotdeauna în atenţia organi­zaţiilor de partid. Comerţul de stat din Cuprinsul regiunii noastre a în­registrat in anul 1956 o creştere de 12,2 la sută. Comparativ cu anul 1955. Creşterea volumului de pro­dusă de larg consum s-a concreti­zat prin cumpărarea de către con­sumatori a mai multor produse din comerţul de stat. Comparativ cu anul 1955, în anul 195­3 la zahăr s-a rea­lizat o creştere la vînzări de 38,6 la sută, la ulei de 6,8 la sută, la orez 27,5 la sută, la carne 37,3 la sută, la ţesături de tîrţă 39,3 la sută, la confecţii 118,5 la sută etc.­ Comerţul cooperatist a crescut în 1956 cu 5,7 la sută faţă de anul 1955, ceea ce arată că ţărănimea muncitoare din regiunea noastră a fost în ultimul timp mai bine apro­vizionată, punindu-i-se la dispoziţie o­ cantitate mai mare de bunuri de larg consum. În anii dinainte de război, Româ­­nia avea o tristă faimă: era ţara cu cea mai mare mortalitate infan­tilă din Europa. Azi ne numărăm printre ţările cu o mortalitate in­fantilă scăzută. In raioanele regiunii Bucureşti există 178 de circumscrip­ţii sanitare rurale, cu 30 la sută , mai multe ca în 1948. înainte de artul puterii populare nu exista pe tot întinsul regiunii Bucureşti nici o maternitate, astăzi există peste 173 case de naşteri, cu 700 de paturi In comunele şi satele nereşedinţă rirriiimc^rantip can,i­f aria sint 9AH in anm iy46 nu erau in regiun decit 23 spitale şi mai toate nu aveau decît o singură secţie, acuil există în regiune 35 spitale dotat cu utilaj modern, toate avînd ma multe sfecţii, ceea ce a făcut ca nu­mărul naturilor spitaliceşti să crease cu peste 25 la sută. Pe lingă spi­tale s-au înfiinţat 27 de farmaci Pînă în anul 1948 nu existau uni­tăţi sanitare de luptă contra tuber­culozei. In prezent există două spi­tale TCC cu­ 180 de patu­ri, tre sanatorii ai 300 de paturi şi 1 dispensare TCC CU 266 de patur creîndu-se în acelaşi timp şi două incventorii TBC pentru copii c 83 de pa­turi. Au lu­at fiinţă şi unităţi sanitar antiepidemice sauepidur!» Astăzi, 1 unităţi sînt dotate cu 11 labora­toar­e de igienă bine utilate. Au lua fiinţă 7 staţii antimalarice care ai obţinut succese atît de importante încît această boală care în trecu bîntuia cumplit în regiunea noastră astăzi este aproape inexistentă. Pen­tru asigurarea asistentei medical de urgenţă, s-au organizat 18 sta­ţii de salvare ai numeroase ambu­lanţe şi o staţie AVIASAN înzestrat, cu avioane sanitare, cu ajutorul că­rora s a reuşit să se rezolve rapic cazuri grave în spitalele de specia­litate din regiune. Numărul medicilor şi personalulu auxiliar atinge astăzî cifra sie 5.000 fată de Circa 3.000 Cît era în anu 1952.­ Din aceştia numai medici sîn peste 700 Datorită muncii neprecu­peţite a aparatului medical s-a reu­şit ca de la 45.040 cazuri de mala­rie în anul 1949 să scadă la 20' tn amil 1956. Mortalitatea infantili a scăzi­t la mai pu­ţin de '’jumătate Febra tifoidă a scăzut de la 1.080 de cazuri în anul 1945 la 70 de cazuri în 1956. Tifosul exantematic a scăzut de la 6.224 de cazuri în a­nul 1945 la iu­mat 56 de cazur. In. 1956, ’ Pensiile­­au fost simţitor mărite (cu 30 la sută pensiile civile şi 70 la sută pensiile 10\'R faţă de 1955). Numai în cursul anului 195£ s-au plătit pensii civile în sumă de aproape 30.000.000 lei, iar pentru pen­­siilOVt^H^OOOjOOfMeitePcntiHynamele 1956 s-a ridicat la o sumă de aproape 3.000.000 lei. A fost înlăturată situaţia tristă din trecut, în care zeci de mii de copii rămîneau an de an în afara şcolii. Numărul şcolilor de 4 ani a crescut în regiune considerabil, astfel că In anul şcolar 1955—1956, există 729 şcoli cu 122.500 de elevi. A crescut şi reţeaua şcolilor de 7 ani menită să dea elevilor o bază de cultură generată In regiune există actual­mente 31 şi şcoli de 7 ani, avîrid 29.700 de elevi. S-au efectuat numeroase construc­ţii de şcoli mai ales din fondurile de autoimpunere. Astfel, s-au con­struit 49 de şcoli noi cu un to­tal de 85 săli de clasă, cu o ca­pacitate de 3.500 elevi, iar în 1956 s-au construit 119 săli de clasă din autoimpunere. Daca in anul 1945 pe întinsul re­giunii Bucureşti se aflau numai 98 de cămine culturale, astăzi se înalţă 852 de asemenea instituţii culturale dintre care mai mult de jumătate au construcţii proprii, clădite din fonduri centrale sau prin autoimpu­­nere.. Pe lingă căminele culturale ac­tivează 1445 formaţiuni artistice. Azi există 1.428 biblioteci, din care 760 biblioteci ale Căminelor cultu­rale, 59 biblioteci săteşti, 91 case de citit şi 18 biblioteci răionale, toate înzestrate cu bogate fonduri (te cărţi ; dacă în anul 1945 biblio­tecile Căminelor culturale existente erau dotate cu circa 80.000 de cărţi, azî în bibliotecile raionale, săteşti şi ale căminelor culturale există a­­proape 1.300.000 de cărţi, numărul lor creseînd an de an. S-au creat da asemenea 15­ de staţii de ractioficare Şi amplificare In 1944 nu existau decît 9 cine­matografe în oraşele din regiune, astăzi există 117 cinematografe, în majoritate în mediul rural, cît şi 10 Cartoane cinematografice. Crott­ra fizică şi sportul au devenit un pin al oamenilor muncii. In regfil­e există 515 colegtive spor­tivei care cuprind 35.500 de mem­bri La competiţiile'' sportive de masă participă în­­fiecare­­ an sute de mii de sportivi din regiune, ceea ce de-Multe realizări frumoase ar mai fi de arătat în regiunea Bucureşti, ca cele 40.000 de case construite nu­mai în cîţiva ani, sau 76.000 de fa­milii din regiunea Bucureşti care au aparate de radio sau difuzoare etc. Cele enunţate însă sunt suficiente dovezi că întreaga activitate a par­tidului şi guvernului nostru, se des­făşoară spre rezolvarea problemelor de viaţă ale oamenilor muncii. Congresul al II-lea al P.M.R., eveniment de seamă în viaţa partidu­lui, a făcut o analiză profundă, ştiinţifică, a dezvoltării noastre pe drumul construirii socialismului, a prezentat măreţele realizări obţinute de poporul muncitor sub conducerea partidului, iar pe bazia realizărilor obţinute, a adoptat directivele cu pri­vire la cel de al doilea plan cinci­nal al R.P.R. pe anii 1956—1960. Plenara C.C. al P.M.R. din 27­-29 decembrie 1956 a reexaminat unele prevederi ale Directivelor privind in­vestiţiile de stat şi a luat măsuri care să ducă la realizarea hotărî­­rilor Congresului al II-lea de a îmbunătăţi sistematic condiţiile de muncă şi de viaţă ale oamenilor muncii. Citind Rezoluţia plenarei C.C. al P.M.R. din 27-29 decembrie 1956 şi Ma­nifestul Consiliului Central al Fron­tului Democraţiei Populare, vezi ce perspective îndrăzneţe dar realiza­bile se deschid pentru următorii patru ani. Masele muncitoare au îm­brăţişat cu căldură programul tra­sat de partid şi sunt profund con­vinse că el va fi realizat în între­gime. Ele ştiu că partidul este con­ştiinţa şi voinţa poporului muncitor, conducătorul lui înţelept spre bună stare şi fericire, organizatorul vic­toriilor lui. Partidul Muncitoresc Ro­mân, călauzindu-se după nemuritoa­rea învăţătură marxist-leninistă şi bucurîndu-se de dragostea, încrede­rea şi ataşamentul maselor populare conduce cu mînă sigură şi feriită poporul român pe calea construirii Cil succes a socialismului. Să îfitîmpifiăm alegerile de depu­­taţi ■ pentru Marea Adunare Naţio­nală striot uniţi în jurul partidului şi să votăm pentru candidaţii Fron­tului Democraţiei Populare, pentru STEAGUL ROŞU Pag. 3 ŢARA NOASTRĂ a făcut paşi uriaşi Înainte Un măre număr de cetăţeni din circumscripţia electorală Cimpulung s-au întrunit joi după­ o tăiată in sila de festivităţi a oraşului Cimpulung Moldovenesc cu candidatul F.D.P. In această circumscripţie, tovarăşul Ki­mit Bodnăraş, membru al Biroului Politic al C.G. al P.M.R., prim vice­preşedinte al Consiliului de Miniştri. In sală se aflau muncitori de la exploatări forestiere şi unităţi de in­dustrializare a lemnului din raion, ţărani muncitori cu gospodării indi-­ viduale şi întovărăşiţi, intelectuali şi gospodine, bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, care într-o atmosferă plină de însufleţire au manifestat cu căl­dură pentru victoria în alegeri a Frontului­ Democraţiei Populare. Adunarea a fost deschisă de tov. Mihai Manolache, preşedintele consi­liului raional F.D.P. Care a făcut un scurt bilanţ al realizărilor obţinute în ultimii 4 ani in raionul şi oraşul Cimpulung Moldovenesc. Ţăranul muncitor Filip Zarughe­­viei din comuna Moldoviţa a vorbit despre prefacerile care au avut loc în această comună in ultimii ani şi des­pre măsurile luate de partid care vin în sprijinul ţărănimii muncitoare. Despre faptul că in anii puterii populare a apărut în ţara noastră o intelectualitate progresistă legată trup şi suflet de popor, devotată cau­zei clasei muncitoare şi partidului, a vorbit profesorul Alexandru Vasi­lescu. In discuţiile purtate cetăţenii au dat glas mulţumirii şi mîndriei pen­tru marile drepturi şi libertăţi de care se bucură poporul in regimul democrat-popu­lar. Priptit cu căldură de participanţii la adunare a luat cuvîntul tovarăşul Emil Bodnăraş. Cuvîntarea tovarăşului CHIŞINEVSCHI (Urmare din pag. l-a) create obiective de interes social- cultural ca studioul regional de radio, Opera din Iaşi, Teatrul de Stat din Bîrlad şi alteia. Industria socialistă din regiunea Iaşi a făcut progrese mari în ultimii 4 ani. Realizările sînt îmbucurătoare, dar nu trebuie să ne mulţumim cu ceea ce s-a obţinut pină acum. Sectorul socialist al agriculturii re­giunii reprezintă 32,55 la sută din suprafaţa agricolă. Numai în cursul anului 1966 s-au creat 425 gospodării colective şi întovărăşiri. Dar trebuie spus că printr-o rmuncă susţinută ree­zultatele puteau să fie şi mai bune. In continuare, tovarăşul Iosif Chi­­şinevschi a spus: „Au trecut peste 12 ani de la eliberarea ţării noastre, dar oamenii în virstă îşi amintesc viaţa din trecut plină de mizerie a munci­torilor, ţăranilor şi a unei bune părţi a intelectualilor, viaţă de amară şi cruntă asuprire şi exploatare. Mun­citorii din ţara noastră erau supuşi unei exploatări asemănătoare cu cea a muncitorilor din ţările coloniale. Amintească­ şi muncitorii ieşeni mai bătrîni, dintre care mulţi au ieşiţi la pensie, cite ore lucrau pe zi în fa­bricile ce aparţineau capitaliştilor şi e­u trăiau ei • pe atunci! 12—14—16 ore de lucru cu­-■salariu de foame, în condiţii igienice aproape insuportabile, fără ventilaţie, fără a­­sistenţă medicală, fără concedii de odihnă. Amintească­ şi muncitorii mai tineri din Iaşi de chipurile istovite ale pă­rinţilor lor, de copilăria lor tristă, de foame­tea, cumplita foameie cronică pe care colţul uscat de pîine sau mă­măliga rece n-o puteau potoli deloc. Dar cea mai mare plagă era nesigu­ranţa zilei de inline. Noile fabrici şi uzine sînt m utilate cu maşini din cele mai moderne*. Iu te!u­i (» ? ) multe locuri s-a extins mecanizarea. Pe lingă întreprinderi funcţionează cantine şi sanatorii de noapte pentru muncitori. Statul se îngrijeşte de a­­sistenţă sanitară a populaţiei. Oa­menii muncii primesc concedii de odihnă plătite, şi prin sindicate sînt trimişi la odihnă. In aniii de tristă amintire ai regi­mului burghezo-moşieresc situaţia ţă­rănimii din Moldova ca şi din întrea­ga ţară era de neîndurat. Alături de conacele şi palatele boiereşti se în­tindea lumea bordeielor. Ţăranii mun­citori şi copiii lor erau flăminzi şi roşi de beli nemiloase, lăsaţi pradă neştiinţei de carte. Azi în statul de­mocrat-popular ţăranii muncitori sînt stăpinii pămintului pe care-l mun­cesc. Pentru Partidul Muncitoresc Ro­mân, pentru clasa muncitoare, pro­blema lichidării totale a neştiinţei de carte, problema dezvoltării ştiin­ţei şi culturii constituie o condiţie in­dispensabilă pentru triumful con­struirii socialismului. In 1938 în Iaşi exista numai o singură universitate cu 2.170 studenţi din care numai 355 primeau burse. In prezent funcţionează la Iaşi 4 institute de învăţămînt superior cu 14 facultăţi şi cu un număr de peste 7.000 studenţi, dintre care peste 50 la siti sunt bursieri; ei sunt găz­duiţi în căm­ine şi iau masa la can­tine în condiţii ce nu se pot compara cu cele din trecut. Rezoluţia plenarei C.C. al P.M.R. din decembrie 1956 a adoptat un şir de înăspri de cea mai mare impor­tanţă pentru crearea celor mai potri­vite condiţii unei desfăşurări şi mai largi a iniţiativei şi activităţii’ crea­toare a oamenilor muncii. Hotărîrile plenarei vor consolida şi mai mult unitatea oamenilor muncii în jugul­ partidului ,şi guvernului, vor irtfărT metSHî%a lor de a apăra şi dezvolta cuceririle revoluţionare ale poporului, de a demasca şi zdrobi ori­ce uneltiri ale cercurilor imperialiste şi ale agenţilor lor. întărirea vigilenţei revoluţionare, în­tărirea statului democrat-popular, instrument principal al construirii vieţii noi, este o înaltă îndatorire ce­­tăţenească. Politica externă promovată de par­tidul şi guvernul nostru este o poli­tică neabătută de pace, de prietenie şi colaborare între toate popoarele lumii, o politică de coexistenţă paş­nică între ţâri cu sisteme sociale di­ferite. La baza politicii externe a ţării noastre stă prietenia veşnică, tot mai strînsă cu Marea Uniune Sovieticii China Populară şi celelalte ţări ale lagărului socialist. Recentele trata­tive dintre delegaţiile guvernamentale ale R.P.R. şi Uniunii Sovietice ilus­trează din nou cu multă tărie rela­ţiile frăţeşti de sinceră prietenie în­tre ţările noastre socialiste Ţara noastră, alături de celelalte ţări socialiste, duce o politică fermă de pace îndreptată spre destinderea situaţiei internaţionale. Atita vreme cît cercurile imperialiste nu au re­nunţat la planurile lor agresive, nu poate fi îngăduită nici o slăbire a vigilenţei“. In încheierea cuvîntării sale, tova­răşul I. CHişine­schi a spus: Poporul român păşeşte cu încredere înainte. El este însufleţit de ideile Partidului Muncitoresc Român. El este însufleţit de construcţia socialismului căreia îi consacră întreaga energie creatoare. Apropiatele alegeri vor de­monstra cu toată vigoarea devota­mentul poporului faţă de această mă­reaţă cauză. Ele vor demonstra în­semnătatea faptului că in tara noas­tră partidul, guvernul şi poporul constituie o forţă politică unită şi atotbiruitoare. (Text prescurtat) înainte de 23 August dezvoltarea ştiinţe! în ţa­ra noastră se făcea ane­voios, fără sprijin din par­tea autorităţilor, ştiinţa in general fiind socotită ca un rinc pe care ţara în bună parte putea să se lipsească. Numai cîteva ramuri ştiinţifice care erau necesare Pen­îru industria aducătoare de mari venituri unor societăţi capitaliste, de pildă pentru Industria petro­lifera, erau sprijinite şi tot numai în măsura in care permiteau cercurilor respective să tragă foloase cit mai mari. Procurarea unei instalaţiuni noi sau a unei apa­raturi noi in vederea tihnii­clfcttări concepute de mintea unui savant era legată da imense dificultăţi, foarte des de umiliri şi chiar de anumite compro­­misun Pnntr-o mare dramă sufletească treceau ti­­enta^' ademeniţi d» frumuseţea cercetării ştiinţifice şi prin mari »torturi puteau cttiva să plece ih ţările străine cu cultură­ veche pentru a-şi valorifica talentele şi a face cercetări ştiinţifice. Re­­ven!".“.J" t«rS a «ceşti tineri savanţi, din lipsă de posibilităţi pentru a continua cercetările, erau siliţi sa renunţe la visul lor de totdeauna, la scopul vieţii lor, adoptînd cu mare amărăciune o breaslă care era departe de a le da satisfacţia dorită. Personal, am simţit des în trecut această atmo­sferă umilitoare şi descurajantă­ . Astăzi situaţia s-a schimbat radical. Ştiinţa a de­venit o problemă de stat. Construirea socialismului foloseşte cu succes realizările dobîndite de ştiinţă şi tehnică pentru progresul ,continuu al industriei şi agriculturii, pentru bunăstarea poporului muncitor. De aceea statul socialist acordă­ un sprijin cît mai mare cercetărilor ştiinţifice. Partidul şi guvernul, dînd necontenit acest sprijin ştiinţei contribuie la dezvoltarea ei extrem de rapidă, la starea ei înflo­ritoare. Diferenţa între ceea ce a fost în trecut şi ceea ce este acum în domeniul cercetărilor ştiinţifice e enormă; putem spune sincer că nici unul dintre noi nu ne-am aşteptat la o asemenea grandioasă propăşire a ştiinţei în atît de scurtă vreme. Nici nu putem compata scara imensă pe care se dezvoltă în prezent cercetările, ca de pildă în domeniul chi­miei, geologiei, medicinei, etc., cu ceea ce a fost înainte de 23 August. Pentru ilustrarea situaţiei înfloritoare de astăzi a ştiinţei, voi înşira numai cîteva exemple din dome­niul ştiinţei mele. fizica. a.....i. m a...............................i --­de ajutor tehnic. Trebuiau eforturi enorme pentru a termina o cercetare dem­nă de a fi prezentată in cercurile ştiinţifice internaţionale. Numărul cercetă­rilor era de aceea foarte redus. Astăzi Academia R.P.R. are două institute de fizică înzestrate cu o mulţime de apărate din cele mai moderne, cu sute de cercetători tineri şi bătrini. Cu documentarea pusă bine la punct, cu ateliere mecanice organizate după ultimul cuvînt al tehnicii. Unul din aceste Institute se ocupă cu probleme extrem de importante în domeniul fizicei nucleare. Cu ajutorul frăţesc al Uniunii Sovietice în scurtă vreme acest institut va avea un reactor care va permite prepararea în cantităţi absolut suficiente de izotopi radio­activi atît de necesari pentru medicină, biologie, agricultură, cercetări ştiinţifice în general etc. Al doilea institut , Institutul de fizică, are sar­cina de a se ocupa cu problemele care nu aparţin domeniului fizicei nucleare şi care la rîndul lor, sunt deosebit de folositoare economiei ţării noastre, prin cercetări spectroscopice, geofizice şi altele. Prin condiţiile care s-au creat avem posibilitatea de a aduce încontinuu contribuţii importante la dez­voltarea tehnicii, industriei şi agriculturii. Numeroşi cercetători lucrează cu mare plan la diverse probleme aju­tînd continuu dezvoltarea ştiin­ţei romîneşti, sprijinind permanent progresul indus­triei şi agriculturii, contribuind in felul acesta la ridicarea nivelului de trai al poporului. Totodată, fizicienii noştri aduc succesele dobîndite la cunoş­tinţa străinătăţii, participînd cu comunicări intere­sante la congresele­ internaţionale. Trebuie să adău­găm că o destul de mare activitate de cercetare în domeniul fizicii se duce în prezent şi în laboratoa­rele universitare şi în cele din Institutul de învăţă­­mînt tehnic superior din care ies lucrări foarte va­loroase. Cine a urmărit şi urmăreşte publicaţiile noastre ştiinţifice poate uşor constata că, pe cînd un trecut apăreau în decursul unui an norfiai cîteva lucrări din domeniul fizicii în prezent numărul lor se exprimă în cîte trei cifre, adică sute de lucrări. Multe departamente sînt ajutate în permanenţă de cercetători fizicieni de exemplu ministerele : industriei chimice, metalurgiei, industriei uşoare, sănătăţii pu­blice, energiei electrice, construcţiilor şi altele. Mult au suferit în trecut ştiinţa şi slujitorii ei. Astăzi situaţia înfloritoare a ştiinţei dă oamenilor ei :C. O. -Cv-Cs ^ -CSş . Dezvoltarea ştiinţei în R.P.R. de acad. prof. EUGEN BÄDÅRAU directorul Institutului de fizică al Academiei R.P.R

Next