Steagul Roşu, noiembrie 1957 (Anul 4, nr. 1112-1136)

1957-11-01 / nr. 1112

Pag. ■ Căminul cultural , sprijină cooperativizarea \ Despre activitatea căminului * cultural din comuna Zimbreasca, '• raionul Roşiori de Vede, se pot spune lucruri demne de relevat. 'Aci se depune o muncă cultural\ \ artistică susţinută. Conferinţele, programele artistice, şezătorile şi' celelalte manifestări sunt legate ' de transformarea socialistă a agriculturii. O deosebită grijă se acordă organizării şi întocmirii conferinţelor. In fiecare săptămână sunt expuse conferinţe atractive care interesează pe auditori. Printre conferinţele prezentate in ultima vreme se numără: „Prieteniaromino-sovietică — chezăşia construirii socialismului in ţara noastră", „Marile succese obţinute de savanţii sovietici In folosirea energiei atomice in scopuri paşnice“, „Cooperativizarea agriculturii in comuna noastră aduce belşug şi fericire", şi altele. La conferinţa despre cooperativizarea agriculturii s-au folosit exemple concrete de ţărani întovărăşiţi din comună, care pe baza folosirii mijloacelor mecanizate şi a agrotehnicii înaintate, au obţinut recolte sporite de cereale. Conferinţele sunt urmate de programe artistice prezentate de tinerii din comună, precum şi de şezători la care se spun ghicitori, glume, snoave, unele din ele satirizînd năravuri din conună, ceea ce face ca numărul participanţilor să fie mai mare. După o zi de muncă la cimp, cîteva ceasuri de destindere mergla inimă. Sala de festivităţi a căminului a devenit mai atractivă şi prin aceea că s-au organizat două expoziţii care înfăţişează prin fotomontaje sugestive cartea sovietică şi mecanizarea agriculturii in U.R.S.S. Activitatea căminului este sprijinită de organizaţia de bază din comună atit in buna organizare a muncii cit si in întocmirea repertoriului. Roadele muncii cultural artistice in sprijinul transformării socialiste a agriculturii sunt cele 8 întovărăşiri dintre care 6 au luat [ fiinţă in ultimele săttămlni, 90 la • sută din comuna Zimbreasca este I cooperativîzată. 757 familii şi-au I unit păminturile. Peste cele 1800 ha ale intovărăşiţilor vor trage I brazdă adincă, fără haturi, tracitoarele. AUREL LIRCA corespondent vorlumtar Rare evenimente social-politice au trezit un ecou de o aşa profundă intensitate în sufletele artiştilor contemporani şi următori, ca Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. Unii au fost martorii nemijlociţi ai răsturnării orînduirii exploatatoare şi ai naşterii lumii noi, întemeiate pe rînduieli ce nu cunosc racilele caracteristice regimurilor anterioare; alţii, vieţuind pe alte meridiane şi paralele, au salutat entuziast măreaţa biruinţă a proletariatului rus condus de Lenin, biruinţă în care citeau perspectivele mondiale ale doboririi generale a asupririi, oligarhiei, inechităţii şi domniei despotice a capitalului. Henri Barbusse, Romain Rolland, Gala Galaction, N. D. Cocea — ca să numim reprezentanţi numai două popoare europene — au comunicat, la timpul lor, concetăţenilor, sentimentele de preţuire ce-i legau de revoluţionarii care, ascultînd semnalul tunurilor de pe „Aurora“, au semnat, la 25 octombrie (7 Noiembrie 1917), cu sîngele lor ,certificatul de naştere al orînduirii socialiste. Dar adevărata literatură închinată acestui eveniment nu s-a dezvoltat în afara graniţelor celui dintîi stat ce nu mai cunoştea regalitatea „diavolului galben". Marile şi nemuritoarele opere consacrate celui mai de seamă moment din istoria omenirii au crescut — cum era de altfel şi firesc — din solul ce trăise epoca la răsturnare de valori şi situaţii din toamna lui 1917 Faptul este explicabil prin datele sale intrinseci şi nu mai are nevoie de nici un fel de argumentaţii suplimentare : nimeni nu putea înfăţişa mai bine mai profund, mai substanţial şi mai polivalent fenomenul decit martorii, eroii lui sau descendenţii acestora. Evenimentele au fost dramatice şi nici unul din scriitorii sovietici care le-au înfăţişat, pătrunşi de înţelegerea lor complexă, nu a ocolit acest adevăr elementar. Axioma înscrisă de Fadeev în romanul său „Infrîngerea“ e, în sensul acesta, lămuritoare: „într-un război civil se face selecţia materialului uman“. O atare selecţie, efectuată într-un proces brăzdat de contradicţii şi obstacole, e înregistrată de orice operă autentic realistă consacrată Marii Revoluţii Socialiste. Evitînd, în general, simplificările schematice, prozatorii şi dramaturgii ale căror scrieri au intrat în fondul de aur al literaturii sovietice.s-au orientat spre problematici menite a demonstra cum se căleau, în focul evenimentelor, fizionomiile comuniştilor, cum se elucidau profilurile incerte ale celor insuficient de clarificaţi şi cum se dezvăluiau, în adevărata lor esenţă negativă, purtătorii ideologiilor reacţionare. Pentru unii din eroii acestor scrieri revoluţia a fost un calvar, pentru alţii un prilej minunat de oţelire şi purificare; pentru cei slabi, măcinaţi de antinomii ireconciliabile, a însemnat nu arareori aruncarea la marginea albiei, acolo unde se sedimentează impurităţile. Să ne amintim de unii din intelectualii ce populează trilogia „Calvarul” al lui Alexei Tolstoi, de unele personaje ce se mişcă in „O varăneobişnuită" a lui C. Fedin sau de evoluţia lui Grigori Melehov din „Pe donul liniştit“ al lui M. Şolohov. Dar accentul în toate creaţiile de seamă inspirate din evenimentele ce au pregătit sau au urmat actul revoluţionar de la 7 Noiembrie 1917, cade cu deosebire asupra zugrăvirii militantului comunist, pentru care cauza socialismului este propria sa cauză şi în portretul căruia sunt selectate calităţile majore ale poporului muncitor, rezervor de virtuţi şi clanuri patriotice. Nenumăraţi eroi de asemenea factură, avînd sau neavînd în buzunar carnetul roşu de partid, dar simţind ca orice autentic comunist, au ajuns să aibă strălucirile nemuririi în cărţile lui Şolohov, Fadeev, Serafimoviei, Fedin, Furmanov sau Ostrovski, ca să ne limităm la scrierile ce au căpătat o mai mare circulaţie şi la noi, în ultimii ani, prin excelente traduceri tipărite la „Cartea Rusă”. Unii, precum Ceapaev, din romanul cu acelaşi titlu al lui D. Furmanov, sunt o expresie superioară a însuşirilor suvoroviene ale ostaşului şi comandantului rus, înzestrat cu trăsături ce-l determină a fi considerat erou popular şi slujitor neprecupeţit al revoluţiei proletare care-l modelează, transformîndu-l în veritabil conducător de mase, capabil a-i însufleţi pe cei subordonaţi şi a-i duce la victoria finală. Temerar şi uşor anarhic iniţial, nestăpînit în ea de conştiinţa ideologică a ţelului său, Ceapaev ajunge sub înrîurirea directă a lui Klicikov ,comisarul bolşevic ce-i ajută, un erou care-şi lichidează treptat slăbiciunile, înţelegînd în profunzime rolul ce-i revine în mişcarea revoluţionară pe care o serveşte cu talentele sale incomparabile. Alţii, precum Klicikov, păstrîndu-şi neîncetat „ochii şi urechea” clasei proletare şi a partidului ei de avangardă, se reliefează în expresii nobile ale imvinismului şi fermităţii bolşevice, aşa cum este şi Levinson din romanul „Infringerea" de A. Fadeev. Pe toţi aceştia i-am putea caracteriza ,sintetic, parafrazînd celebrele cuvinte ale poetului Alexandr Blok care scria odată: ,,Ascultaţi Revoluţia, cu trup şi suflet, cu toată conştiinţa”. Şi Klicikov, şi Ceapaev, şi Levinson se dăruie total cauzei socialiste, demonstrind prin existenţa lor artistică rolul determinant pe care l-a avut în timpul evenimentelor ce au urmat lui Octombrie Roşu partidul leninist Lozinca diriguitoare a tuturora era, folosind iarăşi o expresie a aceluiaşi Blok : „înainte, în pas revoluţionar". E ceea ce pune în lumină, în fond, şi fizionomia de neuitat a pateticului Pavel Korceaghi, comsomolistul pe care Nikolai Ostrovski ni-l desfăşoară in „Aşa s-a călit oţelul", in dramaticul şi elocventul său proces de evoluţie ascendentă de-a lungul războiului civil şi al primilor ani ai construcţiei socialiste. Sufletul său se maturizează in luptă, biruind obstacole ce păreau de netrecut, trăind momente de mare cotitură şi, fireşte, de mare dramatism. E condus insă neîncetat de un singur gind, formulat in termenii unui umanism socialist de înaltă tensiune morală şi politică, menit a ne explica sensul existenţei eroice a unor astfel de oameni de structură cu totul deosebită: „Nimic nu-i mai scump pentru un om decit viaţa. N-o trăieşte decit o singură dată şi trebuie să o trăiască astfel încît (...) în faţa morţii să poată spune: toată viaţa şi toate puterile mi le-am închinat celui mai minunat lucru din lume,a luptei pentru eliberarea omenirii. Şi trebuie să se grăbească s-o trăiască“. O atare conştiinţă determină eroismul lui Pavel Korceaghin, generalizing, ea girează atitudinea similară a nenumăratelor fizionomii de revoluţionari de profesie ce domină în majoritatea operelor beletristice sovietice. Situaţiile în care sînt puşi sînt desigur extrem de variate, ca şi soluţiile particulare date problemelor. Biruitori sau vremelnic învinşi, supravieţuitori sau sacrificaţi, ei rămîn însă veşnic expresia nobilă a unei forţe colosale, de proporţii populare pe care nici moartea unor reprezentanţi de frunte ai ei n-o poate micşora, dilua sau neantiza, e forţa purtătoare a ceea ce se cheamă noul, invincibilul, în istorie, acea forţă pe care Serafimovici, între alţii, a zugrăvit-o în „Torentul de fier", urmărind dramatica istorie a campaniei făcute dearmata din Taman, înconjurată de forţele contrarevoluţionare, în 1918, împrejurările sînt ,ca în „infrîngerea“, din cele mai vitrege. Mulţimea pestriţă, formînd acest torent popul e iniţial nesudată suficient; dar evenimentele, cauza silinţă pentru care se aruncă în luptă fiii cei mai buni ai poporului, transformă această masă informă guvernată de aproape de demonul anarhiei, într-o armată compactă, omogenă, măreață tocmai prin anonimatul ei. Nu mult timp de la începerea campaniei, torentul realizat permite romancierului să remarce, sondînd gîndurile eroilor săi: „Păşeşte o singură inimă uriaşă. Bătăile ei sunt fără număr, privirile înmiite". Armata tamaniană devine de fapt un simbol al caracterului popular pe care-1 avea cea mai democratică mişcare revoluţionară din cite cunoaşte istoria omenirii. Desfăşurarea dramaticelor evenimente care s-au succedat de la 7 Noiembrie 1917 pînă la înfringerea totală a bandelor contrarevoluţionare şi a intervenţioniştilor, a favorizat la unii scriitori prezentarea amplă a rolului avut în momentele capitale de unii din marii conducători ai forţelor revoluţionare, precum Lenin, Stalin, Frunze, Voroşilov, Budionnîi, etc., etc. Dar nu puţini artişti ai cuvîntului interesaţi de soarta şi rostul oamenilor simpli, au preferat — ca Vsevolod Ivanov în „Trenul blindat“ sau Koreniov în „Liubov Iarovaia", — să-şi concentreze atenţia asupra acestora relevînd abnegaţia, spiritul de sacrificiu, avîntul şi credinţa anonimilor ce formau, în ultimă instanţă ,grosul milioanelor de proletari, ţărani, activişti revoluţionari sau simpli oropsiţi ridicaţi pentru victoria idealurilor socialiste. Un astfel de erou sosit de o identitate istorică riguros verificată printr-o existenţă socială notorie, rămas însă viu în memoria iubitorilor de literatură ca un autentic vlăstar al revoluţiei, este nu numai Korceaghin, ci şi Kojuk din „Torentul de fier", Verşinin din „Trenul blindat", sau Liubov Iarovaia din nemuritoarea piesă cu acelaşi titlu Unii, ca Iarovaia, trăiesc, în viitoarea evenimentelor, zguduitoare drame personale familiale, pentru că revoluţia nu ocoleşte nimic, neavînd un caracter exterior vieţii sufleteşti, private, a indivizilor. Liubov, pentru care unica problemă capitală era înfringerea duşmanului albgardist şi consolidarea puterii sovietice, descoperă în propriul ei soţ ,o unealtă a contrarevoluţiei. Conflictului fundamental, social, i se suprapune unul psihologic, particular, Liubov Iarovaia e nevoită să rezolve,in condiţii cu totul inedite străvechiul motiv clasicist al ciocnirii dintre dragoste şi datorie Soluţia la care ajunge e generată de convingerea profundă, că mai presus de orice sunt interesele socialismului. Aceste interese condiţionează, în ipostaze şi intensităţi, fireşte, deosebite şi variate, linia de conduită majoră a oricărui revoluţionar ce populează nenumăratele scrieri beletristice sovietice închinate războiului civil. Trecerea în revistă a tuturor acestora e, practic, imposibilă. Aşa cum extrem de dificilă trebuie să fie şi sistematizarea problematicelor particulare, a aspectelor, detaliilor ,etc., ce i-au atras pe diferiţii scriitori. Cîteva coordonate sînt însă generale: insistînd asupra fenomenului revoluţionar ,nici unul din artişti n-a ocolit dramatismul acestuia, caracterul său popular, frumuseţea morală deosebită a eroilor comunişti, imensul rol organizatoric, ideologic şi agitatoric al partidului bolşevic, încrederea fermă a maşior în victoria finală şi procesul de călire, de transformare sau de convertire trăit de un mare număr de oameni în focul evenimentelor. Descriind, evocînd şi aprofundînd revoluţia socialistă, scriitorii sovietici animaţi de spirit de partid şi de o uriaşă dragoste pentru patria nouă făurită de eroii ce au alungat bandele de exploatatori, albgardişti sau intervenţionişti, au ajuns să înrîurească puternic conştiinţa cititorilor lor. Neîndoielnic, uriaşul pas săvîrşit în patru decenii de Uniunea Sovietică inflăcăratul patriotism ce-i caracterizează pe oamenii sovietici ,eroismul dovedit de ei în anii Marelui Război de Apărare a Patriei au fost condiţionate şi de păstrarea în memorie, cu ajutorul literaturii, a glorioaselor fapte de arme ale revoluţionarilor. MARELE OCTOMBRIE IN LITERATURĂ de Aurel Martin Ilustrajie la romanul „Tînăra Gardă“ de A. Fadeev. STEAGUL ROŞU „ARHITECŢII" GRĂDINIŢEI. In vreme ce părinţii lor, membrii O.A.C. „S Mal" din comuna Produieşti, raionul nu muncesc cu strop-cogoarele intrăţite pentru totdeauna, cei mici „lucrează“ si ei de zor. Bineînţeles in felul lor ! Sub Îndrumarea educatoarei, din culturile multicolore de diverse forme geometrice. ţind de o şchioapă s-au transformat In constructori. Ei clădesc castele aidoma celor din basmele cu Ileana Cosmzeana fi Făt-Frumos. Că Ii se pare aşa. lor cel puţin, le-o citeşti uşor pe faţa inundată de zimbet. şi, cine ştie, poate că vor îndrăgi meseria de a ridica clădiri uriaşe şi vor deveni etnova arhitecţi... Foto : MIRCEA LASTNIC Munca în comun, temelia succeselor Al treilea an de muncă înfrăţită a însemnat pentru cei din întovărăşirea „Octombrie roşu“ din comuna Vîrtoape, o nouă biruinţă, edificată de bunele producţii obţinute la hectar: 3500 kg. porumb şi 1500 kg. griu, fapt ce înseamnă un spor de recoltă de 40 la sută faţă de sectorul individual. Povestea acestor gospodari ce şi-au unit pămînturile, este simplă ca povestea oricărui adevăr. In 1954, cîteva familii de ţărani muncitori au trecut cu plugurile peste haturi, iar succesele obţinute an de an au făcut ca astăzi marea lor familie socialistă să fie alcătuită din 92 de gospodării ce muncesc 80 de hectare. Pentru nimeni nu constituie un secret metodele lor de muncă, cit şi felul în care şi-au organizat întreaga lor activitate. Aşa că oricui ei împărtăşesc din cunoştinţele căpătate in munca de pe ogor. Deşi de la începutul înfiinţării întovărăşirii „Octombrie roşu“ membrii acestei unităţi socialiste lucrau în comun, totuşi nu exista o organizare a muncii de sine stătătoare. Membrii întovărăşirii nu ştiau dinainte unde trebuie să lucreze şi ce munci să efectueze. Faptul că întovărăşitul lucra azi într-un loc şi niîine intr-altul nu permitea să se verifice calitatea lucrării efectuate. De asemenea, mobilizarea la muncă era greu de făcut. Pentru a înlătura acest neajuns, adunarea generală a Întovărăşirii a hotărît organizarea muncii pe echipe. La alcătuirea acestora s-a ţinut seama de suprafaţa pe care o posedă fiecare familie din echipă, de braţele de muncă şi are din experienţa unei întovărăşiri agricole fruntaşe la cele de care dispun. In prezent cele 92 de familii sunt împărţite în 6 echipe. Fiecare echipă este alcătuită din mai multe familii care locuiesc pe aceeaşi uliţă sau au gospodăriile in apropiere. Pentru mărirea simţului de răspundere, echipelor li s-a repartizat cite un trup de teren pe care trebuie să efectueze toate muncile agricole. De asemenea echipa este condusă de către un şef ales de adunarea generală a intovărăşiţilor la propunerea comitetului de conducere. Şeful de echipă care lucrează la rînd cu ceilalţi întovărăşiţi, are sarcina de a organiza munca la locul de producţie repartizînd oamenii şi atelajele, urmărind şi răspunzînd de calitatea lucrărilor efectuate Experienţa dobîndită în cei 3 ani de muncă în comun cit şi cunoştinţele căpătate din activitatea unităţilor socialiste fruntaşe au arătat intovărăşiţilor din comuna Vîrtoape că numit! printr-o temeinică organizare a muncii se pot folosi cu chibzuinţă maşinile, atelajele, forţa de muncă, metodele agrotehnice avansate în scopul obţinerii unor recolte cit mai sporite la hectar. Intovărăşiţii ştiu că numai pe baza unui plan de muncă bine întocmit care să oglindească sarcinile concrete ce le stau în faţă, îi pot duce pe drumul dobîndirii unor noi şi noi succese. Pentru aceasta, în fiecare campanie agricolă ei îşi întocmesc cîte un plan de muncă ce este împărţit pe echipe. Acest plan este întocmit cu tehnicianul agronom care răspunde de întovărăşire, al şefului brigăzii de tractoare de la S.M.T., al şefilor de echipe şi al fruntaşilor din cadrul întovărăşirii. Planul de muncă cuprinde toate lucrările care trebuiesc executate în cursul campaniei respective. La întocmirea planului se dă o atenţie deosebită măsurilor agrotehnice înaintate, de a căror aplicare raţională depinde în mare măsură obţinerea unor recolte sporite. In acest scop se prevede concret care anume reguli agrotehnice vor fi aplicate la fiecare lucrare. Un factor deosebit care duce la îndeplinirea tuturor prevederilor din plan este întrecerea organizată între cele 6 echipe ale întovărăşirii cit şi intra membrii întovărăşirii. In această întovărăşire repartizarea produselor se face pe culturi, în raport cu munca depusă de fiecare întovărăşire şi după suprafaţa de teren adusă în întovărăşire. In acest scop, după recoltare Întreaga cantitate de produse se stringe la un loc, se stabileşte cu exactitate producţia obţinută şi se calculează cantitatea de produse ce se cuvine fiecărui membru pentru suprafaţa adusă in întovărăşire cit şi pentru munca depusă cu braţele şi atelajele. Trebuie ştiut că adunarea generală a stabilit un tarif de plata pentru muncile executate atît cu braţele cit şi cu atelajele, In ajutorul acelor întovărăşiţi care sint lipsiţi In mod special de animale de muncă. Astfel, pentru efectuarea oricărei lucrări agricole pe un hectar de pămlnt, fie cu braţele, fie cu animale, se plăteşte 100 lei sau 60 kg. porumb ori grîu. Dar înainte de a se face repartizarea acestor produse din totalul obţinut se scade cantitatea ce revine S.M.T.-ului pentru lucrările executata cît şi cantitatea de seminţe necesare insăimînţărilor din anul viitor. In vederea lărgirii producţiei şi întăririi continue a întovărăşirii, adunarea generală a membrilor a hotărit in toamna acestui an să se creeze un fond obştesc, care va creşte an da an prin alocarea ce va proveni din valorificarea în comun a unei anumite părţi din producţia dobîndită de întovărăşire. Pentru început la sfîrşitul acestui an, intovărăşiţii au hotărît să-şi cumpere o semănătoare, iar cu sumele de bani ce le vor mai parveni din valorificări să-şi procure căruţe şi unelte agricole pe care le vor folosi în comun la executarea diferitelor lucrări agricole. Stima şi încrederea căpătate de întovărăşirea „Octombrie roşu” au determinat 25 de familii din comuna Vîrtoape să ceara intrarea în această unitate socialistă. Printre aceştia sînt Alexandru Marin şi Ion Stanciu, ţărani muncitori. Drumul pe care păşesc aceşti întovărăşiţi, hotărîrea cu care ei lupta pentru sporirea producţiei agricole, pentru ridicarea nivelului lor de trai, temeinicia cu care ei îşi organizează întreaga muncă arată dorinţa lor de nestrămutat de a merge înainte pe drumul belşugului. TR. POPESCU corespondentul ziarului „Steagul roşu“ pentru raionul Olteni Un sector zootehnic fruntaş Gospodăria agricolă colectivă „Ilie Pintilie“ din Dobreni-Vidra şi-a dublat bogăţiile de la an la an. Au existat totdeauna o preocupare deosebită pentru dezvoltarea sectorului zootehnic, pentru obţinerea celor mai bune rezultate în întrecerea pentru titlul de „Cea mai bogată gospodărie colectivă“. Numai în acest an, gospodăria a încasat venituri din sectorul zootehnic în valoare de 145.000 lei. In colectiva din Dobreni s-a manifestat tot timpul grijă pentru condiţiile de viaţa ale animalelor. Nu de mult s-a construit un grajd modern pentru vaci, o maternitate pentru porci, etc. Hrana animalelor a fost totdeauna servită raţional. Şi rezultatele s-au văzut. In clişeu , un aspect al grijii faţă de animalele gospodăriei, îngrijitorul Dumitru Căldăraru face toaleta animalelor. MATEI ŞTE FANTA din Bucureşti -str. Scorţan lom nr. 87 ne întreagi»: tatăl meu a decedat în 1956 având o vechime în muncă de 25 ani. Are mama mea dreptul la pensie de moştenire? Menţionez că ea are acum 63 ani RĂSPUNS: Mama poate să capete această pensie dacă tata la data decesului era pensionar sau îndeplinea condiţiile de a fi scos la pensie adică vârsta de 60 de ani împliniţi şi vechimea în cîmpul muncii dovedită conform legislaţiei în vigoare. Pentru obţinerea acestei pensii sunt necesare următoarele acte: actul de deces al tatălui, certificatele de vechime in cîmpul muncii sau decizia de pensionare, dovezile de salarizare din ultimii doi ani dacă nu era pensionar, actul de căsătorie și o dovadă de la Sfatul Popular al comunei sau raionului unde a fost Înregistrată căsătoria, că nu a fost desfăcută căsătoria, pînă în momentul decesului-ADRIANA MANETA din Bucureşti str. Ivan Gheţu 4. Se întreabă, fiind însărcinată, cum pot face să mi se recunoasă copilul de către tatăl său cu care am convieţuit nelegitim? RĂSPUNS: Dacă tatăl nu recunoaşte copilul ca fiind al său fie prin declaraţie făcută la serviciul de stare civilă, odată cu înregistrarea naşterii, fie după această dată, dvs. urmează să vă adresaţi cu o acţiune tribunalului în stabilirea paternităţii. Această acţiune nu poate fi introdusă decit după ce veţi naşte copilul şi timp de un an de la data naşterii. Dacă pînă la data naşterii copilului, tatăl său se căsătoreşte cu dvs, copilul este considerat al său, deoarece copiii născuţi în timpul căsătoriei au -* tată pe soţul mamei OLOIANU NICOLAE din Slobozia, str. Gh. Gheorghiu-Dej nr. 11 ne întreabă daca anii cîmd a efectuat stagiul militar i «o consideră ca vechime in cîmpul municii? RĂSPUNS: Aceşti ani se consideră ca vechime in cîmpul muncii dacă la data Incorporării eraţi în cîmpul muncii. De asemenea vechimea în cîmpul muncii vi se consideră neîntreruptă dacă v-aţi reîncadrat în muncă în termen de 90 de zile de la lăsarea la vatră. BECHERU R. ILIE din comuna Bila satul Cămineasca, radonul Drăgăineşti-Vlaşca ne întreabă : dacă o mătuşă a mea a înfiat o copilă fără comsimţămîntul soţului său, poate moşteni copila înfiată bunurile acestuia? Menţionez că soţul mătuşii a decedat înainte de a se face acest act. RĂSPUNS: Dacă persoana care voeşte să înfieze este căsătorită, înfierea nu se poate face decit cu consimţâmîntul celuilalt soţ, afară de cazul cind acesta este pus sub interdicţie, decăzut din drepturile părinteşti sau în orice împrejurare în neputinţă de a-şi manifesta voinţa. In cazul menţionat de dvs. nu mai putea fi vorba de consimţămmtul soţului. In atare situaţie însă copila rămine înfiată numai de mătuşa I dvs. şi ea nu are drept de moştenire asupra bunurilor soţului mătuşii. Aceste bunuri ,le moşteneşte soţia celui decedat Împreună cu eventualii moştenitori ai acestuia, copil, fraţi, surori, părinţi. Copila înfiată are însă drept de moştenire asupra bunurilor aceleia care a înfiat-o. NAIE T. CIDOESCU din cosmoiia Borămeşti, raionul Urziceni , ne întreabă : dacă soţia m-a pă- I răsit de cîţiva ani, nedivorţiind, pot vinde un loc de caisă moştenit de la părinţii mei şi casa construită pe acest loc în timpul căsniciei? RĂSPUNS: Pentru aputea vinde casa, trebuie să cereţi împărţirea bunurilor fie după desfacerea căsătoriei, fie în timpul căsătoriei ară- j tind motivele în acest sens. Note de reporter POŞTA ! s-a dus de mult vremea poştalioanelor, vremea cinci pentru a face o călătorie dintr-un oraş în altul, îţi trebuiau săptămîni întregi. Au apus vremurile poştalioanelor care aduceau corespondenţele la destinaţie după luni de zile. Şi totuşi... de la poştalioane ne-au rămas atîtea amintiri. Unele de importanţă documentar-istorică şi altele să spunem aşa, de importanţă documentar-satirică, cele documentar-istorice le găseşti ilustrate prin înseşi comunele şi satele care poartă numele : Poşta . Intr-o zi mergind cu mai mulţi gospodari pe uliţele unui sat din raionul Domneşti un gospodar mai în vârstă m-a întrebat: „ştiţi de ce îi spune satului nostru Poşta?“ Nu mi-a dat timp să-i răspund şi a continuat: „...pentru că pe timpul poştalioanelor aici se schimbau caii, se făcea popas. Dacă era iarnă călătorii se încălzeau lind o ulcică de vin fiert. Dacă era vară se odihneau la umbra deasă a păduricii de lingă han, apoi porneau din nou la drum“. Anii au trecut, s-a dus de mult vremea poştalioanelor! iată-mă însă în altă zi călătorind într-un „poştalion“ în miniatură, pentru transportul corespondenţelor, în şareta factorului poştal Ion Stan, care deserveşte satele Slobozia, Cin rar, Ciutaci, Clinceni tot din raionul Domneşti. lîngă factorul poştal stă ţanţoşe, doldora de scrisori, ziare şi telegrame, obişnuita geantă de factor, Ion Stan îşi îndeamnă căluţul: „Da, roibule, dli !“ Iar şareta troncănind vioaie ne poartă pe la casele oamenilor. „Aîcoi stă moş Patru — îl duc ziarul“ — îmi arată factorul o căsuţă. Plecăm mai departe. „Ce-o să se mai bucure nea Ion — are o veste de la băiatul său care e militar“. Şi ne oprim şi la poarta lul nea Ion. Alte case, alte sate, alte scrisori, veşti, ziare şi peste tot locul sintem intîmpinaţi de gălăgioşii copii ai satului: „Vine poşta, vine poşta!“. Factorul poştal Ion Stan are pentru fiecare, dacă nu o scrisoare, o vorbă bună, şi de aceea oamenii din sate Îl cunosc şi-l iubesc. Exemplul lui nu este unic... Dar, sînt destule cazuri cind „poșta“ nu mai vine sau întîrzie să vină. Un exemplu ? Și mai multe... Să iau însă unul mai recent. Octavian Codreanu, domiciliat în strada Trufanda Vistiernicul nr. 14 din București, a trimis în ziua de 8octombrie o telegramă cu recipisa nr. 259 in comuna Reviga, raionul slobozia, oficiul poştal Ciochina. Işi ruga omul rudele să-l aştepte cu căruţa în ziua de 13 octombrie la căzăneşti la autobuz, de unde pînă la Reviga mai erau 1 km. In ziua fixată omul a fost la Căzăneşti. Căruţa însă nu. Ce se întimplase şi aflat acasă. Destinatarul telegrame! Nicolae V. Gheorghe nu primise încă telegrama şi nu a primit-o nici pînă în ziua de 20 octombrie cind expeditorul a plecat din Reviga. Tot despre poştă îţi poate vorbi şi tov. Ene Gheorghe din comuna Gura Şuţii, raionul Ticu. Aleii ziarele şi scrisorile vin mereu cu întîrziere de citeva zile. Ar fi bine ca oficiile poştale din acest raion să urmeze pilda celor din raionul Domneşti. Ar fi bine ca forurile superioare să se îngrijească de buna funcţionare a tuturor oficiilor poştale. V. TOLEA Dapon - dormitor pentru... gîşte pirate „Păstraţi cu grijă avutul S.M.T.ului". Această lozincă fusese scrisă cîndva de tinerii tractorişti pe una din laturile unui vagon-tip s.M.T. Se pare că slovele au avut pentru tovarăşul Usar, directorul S.M.T.ului Lehliu, un efect mişcător, îndată ce le-a văzut a şi dat dispoziţie ca vagonul să fie mişcat spre locuinţa sa. „Au dreptate băieţii! Dacă vagonul acesta va mai sta în cimp, în scurt timp se va deteriora. Sub supravegherea mea, se păstrează in bune condiţiuni“. Zis şi făcut. Vagonul cu pricina n-a mai stat ca toate celelalte In cimp, n-a mai umblat prin noroaie şi mai ales, n-au mai dormit în el tractorişti. Ca să arate însă ca ceva ce se păstrează intr-adevăr, a fost vopsit într-o culoare vişinie, asortată de minune cu clădirea locuinţei tovarăşului director. Vagonul era expus ca un obiect de muzeu, fără întrebuinţare. Şi azi aşa, miine aşa, pînă cînd, într-o bună zi, vagonul din curte a fost transformat iar în dormitor. De data aceasta însă nu pentru tinerii de la S.M.T., ci pentru alte fiinţe ce se găseau pe aturel fără adăpost. Ingeniozitatea directorului atingea culmea. De păstrat „se păstra" şi totodată servea şi ca dormitor. încă ce dormitor! S-ar putea spune chiar elegant pentru bietele fiinţe ce înainte stăteau într-un coteţ, şi, ca drept mulţumire pentru această faptă mărinimoasă, orătăniile (gîşte, raţe), căci ele primiseră spaţiu locativ în vagonul-de S.M.T., in fiecare dimineaţă ii adresează ocrotitorului un mac-mac şi ga-ga de mulţumire. In schimb, mecanizatorii care au nevoie de vagon, adresează ziarului nostru scrisori critice... la adresa tovarăşului director. S. DAN (după o corespondență trimisă de tov. P. Benoni) Laboratorul maşinilor agricole tele vagoane mobile. In ultimii ani, au fost construite dormitoare confortabile înzestrate cu paturi, bibliotecă şi rezervoare de apă. Cercetătorii Institutului au adăugat acestui confort cîteva elemente esenţiale. Cercetătorii au iniţiat un agregat eolian format dintr-un generator de 60 de waţi pentru curent continuu, care este aşezat pe un stîlp metalic, în vîrful căruia se află o elice cu două palete Sub acţiunea vuitului, elicea se roteşte şi generatorul încarcă cu energie un acumulator Toata această instalaţie este simplă şi economică, puţind deservi două becuri electrice, o priză pentru radio şi o priză montată în exterior pentru instalarea unei lămpi în cazul unor reparaţii nocturne. Agregatul eolian a fost experimentat la diferite staţiuni de maşini şi tractoare şi datorită elementelor noi esenţiale pe care le aduce i viata mecanizatorilor, dormitorul electrificat va cunoaşte în viitorul apropiat o larga răspindire. Mecanizarea lucrărilor solului Inginerul Toma Dragoş, conducătorul secţiei pentru mecanizarea lucrărilor solului, mi-a recomandat noile maşini agricole care în cursul acestui an au intrat în producţie pe scară industrială. Cercetătorii aceste secţii au realizat plugul purtat cu trei trupiţe pentru tractorul Utos—26, sapa rotativă, grapa cu colţi reglabili, grapa cu discuri, semănătoarea de porumb, maşina dă împrăştiat îngrăşameile etc. Aceste noi maşini sunt cu mult superioare vechilor tipuri, mărind pe de o parte gradul de mecanizare şi capacitatea de producţie, iar pe de altă parte, cheltuielile de producţie şi costul fabricării lor sunt cu mult reduse. Inginerul mi-a vorbit apoi pe larg despre preocupările cercetătorilor acestei secţii, despre proiectele viitoarelor maşini care vor intra în producţie în cursul anului 1958 Printre acestea, un loc important îl ocupă maşinile şi utlajele care vor contribui la mecanizarea lucrărilor în viticultură, pomicultură şi legumicultura. In fiecare secţie a acestui Institut, inginerii analizează tot soiul de a- Fţefa,te şi dispozitive pentru îmbunătăţirea muncilor agricole, pentru mecanizarea completă a tuturor lucrărilor. Datorită studilor acestor specialişti, pînă astăzi, agricultura noastră a fost îmbogăţită cu zeci de maşini noi pentru uşurarea muncii omului, pentru obţinerea unui randament sporit. Se poate spune că acest edificiu ştiinţific este un adevărat laborator al maşinilor agricole în cadrul căruia se pun bazele agriculturii moderne. (Urmare din pag. 1) despre un simplu aparat instalat pe un stîlp, care dă impulsuri electrice şi de o sîrmă care împrejmuieşte un cui unde pasc vitele. Noua instalaţie a fost experimentată cu succes şi dovedeşte următoarele avantaje : vitele nu trebuiesc păzite de animalele sălbatice pentru că la atingerea firului electric acestea suferă un şoc destul de puternic pentru a se depărta imediat. Pe de altă parte, animalele nu se împrăştie, nu strica alte culturi învecinate şi, desigur, în aceste condiţiuni,păstorul este inutil. Intr-alt laborator, l-am cunoscut pe inginerul Badea Ştefan care mi-a vorbit despre construirea unei lampi cu mercur şi cuarţ necesare emiterii razelor ultraviolete, la ce foloseşte această lampă? De curînd ea a fost instalată în diferite livezi şi pe cîmp şi la lumina ei, noaptea, insectele sunt atrase în numeroase roiuri. Cnni vin în contact cu suprafaţa lămpii insectele sunt distruse. Noua lampă pentru emiterea razelor ultravioleţie foloseşte şi la depistarea unor aglomerări de diferiţi dăunători şi prin analizarea victimelor, se pot lua măsurile necesare în scopul prevenirii periclitării culturilor. Dormitorul electrificat In timpul muncilor agricole, tractoriştii şi mecanizatorii din S.M.T. uri se depărtează la o mare distanţă de unităţile lor, fiind nevoiţi să înnopteze pe cimp, dormind în cunoscu Instalaţia pentru electrificarea dormitorului mobil.