Steagul Roşu, iunie 1958 (Anul 4, nr. 1291-1315)

1958-06-01 / nr. 1291

DECADA CULTURII Republicilor Sovietice Baltice Intre 1 şi 10 iunie, se desfăşoară în Capitală şi în întreaga ţară. Decada Culturii Republicilor So­vietice Baltice, organizată din ini­ţiativa Consiliului General A.R.L.U.S. Manifestările cultural-artistice care vor avea loc, vizitele unor oaspeţi de seamă printre care An­samblul emerit de stat de cîntece şi dansuri din Lituania, artistul poporului din U.R.S.S. Titi Kuuzik şi artista emerită ladvigei Pe­­traskeviciute, vor face şi mai mult cunoscute oamenilor muncii din ţara noastră realizările remar­cabile din toate domeniile de ac­tivitate, obţinute de cele trei re­publici sovietice baltice. Răsfoind programul manifestări­lor, se poate observa o multitudine de preocupări. Incepînd cu con­ferinţele programate atît în Capi­tală cît şi în ţară, simpozioanele privind înflorirea ştiinţei, artei şi culturii, serile de filme şi serile literare, serbările cîmpeneşti cu caracter de masă, zilele de odihnă colectivă şi competiţiile sportive toate au darul să grăiască despre prietenia trainică dintre poporul romîn şi popoarele Uniunii Sovie­tice. In anii care au trecut de la eli­berarea ţării noastre, oamenii muncii din Republica Populară Ro­­mînă au avut prilejul să cunoască aspecte variate ale culturii, artei şi ştiinţei republicilor sovietice bal­tice. Pe ecranele Capitalei şi din ţară au rulat filme producţii ale studiourilor din Estonia, Letonia şi Lituania, printre care „Fiul pesca­rului" şi „Spre ţărmuri noi", au a­­părut cărţi ale scriitorilor din re­publicile baltice iar delegaţii de oameni de ştiinţă şi cultură ro­mîni au vizitat oraşele Talin, Vil­nius şi Riga. Organizarea decadei, constituie fără îndoială un prilej în plus de a lua contact cu bogăţia cinte­cului şi dansului, a poeziei şi lite­raturii din cele trei republici sovie­tice baltice. » IN REGIUNEA BUCUREŞTI, Con­siliul regional ARLUS a întocmit un bogat program. In oraşele reşe­dinţă de raion vor avea loc con­ferinţe legate de decadă, după care se vor organiza frumoase programe artistice. De asemenea, Consiliul regional ARLUS a pre­văzut organizarea unor zile de o­­dihnă colectivă, a unor concursuri „Drumeţii veseii" legate de cu­noaşterea republicilor sovietice baltice, a unor seri literare la că­minele culturale săteşti. Pentru cluburile din GAS-uri şi SMT-uri au fost prevăzute şezători, în ca­drul cărora se va face lectura u­­nor poezii şi a unor lucrări în proză ale scriitorilor din cele trei republici. La Roşiori, Giurgiu şi Turnu Mă­gurele, va avea loc între 5 şi 8 iunie un festival al filmului, iar în majoritatea oraşelor se vor des­făşura numeroase competiţii spor­tive. Acestea sînt doar cîteva spi­cuiri din bogatul program al des­făşurării decadei în regiunea Bucu­reşti. • CASA PRIETENIEI ROMINO-SO­­VIETICE ARLUS va organiza la rîn­­du-i în Capitală conferinţe despre arta cinematografică a republici­lor sovietice baltice, despre poeţii, scriitorii şi dramaturgii care cre­ează pe ţărmurile Balticei, seri li­terare şi altele. Orchestră de instrumente populare la sărbătoarea cintecului în Vilnius Cu cintecul şi jocul pe valea lalomiţei D­­om­oară, Ialomiţa îşi poartă de atacuri apele intr-un şopot cu­noscut numai de ea, pe făga­şul săpat in trupul păm­intului. Blinda, ea a fost martora multor fapte petre­cute in frămîntata viaţă a celor ce au trudit în lunca ei. In susurul va­lurilor sale a dus plinsetele plugari­lor loviţi de harapnicul zbirilor. Şi totuşi, aici, pe şesul ei, adesea stropit de singe, arat cu umeri de oameni, s-au născut în puţinele clipe de bucu­rie ale anilor de demult, cîntece şi jocuri ce au rămas mărturii auten­tice ale acelor timpuri. In cintec trudnicii şi-au spus tot păsul, prin joc trudnicii şi-au arătat toată forţa lor înlănţuită. Dar speran­ţele nu le-au fost zadarnice. Acum, pe aceste meleaguri unde cei de odi­nioară au făurit aceste bogăţii ale fol­clorului, visele prinse doar în stihurile cintecelor, în măiestria jocurilor, au devenit pietre de temelie ale vieţii noi. Acum, fie tinăr, fie bătrin, cintă şi joacă. E acesta unul din semnele preţuirii date nesecatei bogăţii popu­lare, al mărturiilor ce vorbesc despre bogăţia sufletească a strămoşilor, trans­misă celor de azi. Din acest tezaur bătrinul Petre Briht, fluieraş neîntre­cut in lunca Ialomiţei, a prins meşte­şugul ariei sale. E in cintecul său zbuciumul cioicirliei ce cală să ajungă la soare, e liniştea odihnitoare a cimpului peste care coboară seara. Lui moş Petre, omul cel cu 75 de ani pe umeri, nu-i dai virsta, cînd o auzi doinind cintul „Ciobănaşului", cirul prinde a-i zice vechea melodie a co­­şerenilor, „Rindeaua". Şi tot el, mesa­ger­ul veacului trecut, i-a învăţat pe flăcăi ca alde Traian Ştefan, Marin Mitnea, Angh­el Constantin, pe fete ca Maria Călin, Adriana Anghelescu, Du­mitru Sava, Ştefana Iancu să joace dan­surile „Sârba de la Coşereni" şi „Geam parai­ele ca la Coşereni". De ciu­d sint aceste dansuri? Povesteşte bătrinul Petre. Că-n anii lui de flă­căii, acestea erau jocurile satului la petrecerile duminicale. De demult, din anii ce se pierd in negura trecutului a răzbit pînă astăzi şi dansul „Găina­" păstrat de cei din comuna Ion Roată. II joacă flăcăi şi fete. Se prind de mină şi fac cerc in pas lent, mituirii. Odaia cu cascada notelor, se avîntă şi ei in paşi iuţi, largi. Apoi băiatul­ prinde fata de mijloc şi dibaci o invirte în jurul său. Şi din nou cu toţii, de astădată în­lănţuiţi de brîu, creează un mozaic mn­­iuţeala figurilor, cu greu de prins de­ cel mai meşter penel. Cină jocul acesta, de multe ori prezentat pe sce­na căminului, nelipsit de la horele du­minicale ale satului, încetează, atunci ţăranul Gheorghe Cercel începe a­ domm­. Cuprinde in cintecul său poves­tea tuturor celor din valea Ialomiţei, cu bucurii şi necazuri: „Cind eram pe Ialomiţa" — e focul din iureşul jo­cului flăcăilor buni de însurat, „Bunul de pe Ialomiţa" — e sărbătoarea fe­telor ce-şi văd flăcăii întorşi din de­părtări. Doineşte Gheorghe Cercel şi vn serile cînd satul se întoarce de la cimp, cintind frumuseţea muncii li­bere, a dragostei curate şi ochii mul­tor bătrini lăcrămează nostalgic, că de, şi ei au fost tineri, au iubit... Ialomiţa, bătrin uiul Tuturor ce au sălăşluit in şesul tău le-ai fost mar­toră tăcută a suferinţelor, a puţinelor bucurii. Le-ai auzit cintate durerea şi alinarea care adesea le lipsea. Dar acum bătrină prietenă, saltă-ţi valurile taie in jocul ştiut numai de ele şi cintă pe struna unduirilor bucuria şi izbinzile vieţii noi. TRAIAN POPESCU corespondentul ziarului „Steagul roşu“ pentru raionul Urziceni POŞTA Literară TIM. A. R. — Giurgiu. Părerea noastră este că mai , ai nevoie de exerciţii îndelungate pînă vei deprinde meşteşugul versificării. Credem că ar fi folositor pentru dumneata să activezi pe lingă co­lectivul de creaţie al unei brigăzi artistice de agitaţie. In acest fel, avind de făcut faţă exigenţei co­lectivului, vei avea un sprijin cri­tic concret şi operativ din care vei avea mult de ciştigat. Dacă eşti de aceeaşi părere, şi noi spe­răm că da, urmează această su­gestie. ŞURUB­ARU GH. S.M.T. Orbeas­­ca-raionul Olteni. Este adevărat :­­ primăvara cu bogăţia ei de culori­­ şi privelişti de o frumuseţe atît­­ de suavă, aşa cum vine de milenii­­ pe cîmpiiile patriei noastre, a acor­dat lira tuturor generaţiilor de poeţi care au cîntat-o în versuri a căror ariţionie a îndulcit şi mai mult limba românească. Versurile dum­itale au pe alocuri rezonanţe destul de gingaşe îmbinînd veşnica frumuseţe a primăverii cu patosul muncii care transformă din temelii satul teleormănean astăzi : Vezi tractoare semănând Şi fetiţe cosînzene, Ca-n poveşti cu păru-n vînt. Din păcate însă, strofa Întregi din versurile ce ne-ai trimis «lui mult sub nivelul celor citate mai sus. Aceasta ne spune că deşi dumneata dispui de sensibilitate poetică Iţi lipseşte însă exigenţa faţă de pr°o­pria muncă artistică. Am fi bucu­roşi ca în viitor să putem semnala progresele realizate în urma rÎn­­dUrilor de faţă. CALIN M. BUICA — Roşiori. Poezia satirică „Gospodărie fără... gospodari“, are strofe bine reali­ O văcuţă mîndră, plină de simţire Se crezu în dreptu-i să ne dea de ştire Despre grajdul obştes că e-n părăsire. Versurile următoare, scad ca in­tensitate dramatică şi chiar ritmul suferă. Verva satirică a versurilor de început­ revine cînd descrii curtea î Jumătate fînul, trei sferturi din paie Zac în bătătură, putrezind în ploaie. Porumb cositură, şi snopi de coceni Ursişte-s la grajdul de la Măldăreni. Finalul în care arunci săgeţile sa­tirei direct în cei pe care-i consi­deri vinovaţi de stările mai sus semnalate (Gheorghe I. Cleanu şi „zoopastoralul“ T. R. Popescul constatăm, spre regretul nostru, că nu sunt realizate. Care sînt cau­zele alternării unor versuri accep­tabile cu versuri atît de slab con­struite în aceeaşi lucrare ? Poate graba... poate lipsa exigentei !nci nu putem preciza t­­oate că dum­neata singur ești mai competent să găseai­­ răspunsul cel mai apropiat de adevăr... Noi însă aşteptăm ver­suri satirice mai bune care să ne confirme posibilităţile dumitale SOLO JUSTER Amintiri... de VOICU MATACHE­ ­absolvent şc. medie (cenaclul literar M. F.minescu- Roşiori) Din încăperea de-ntuneric plină lumina nopţii văd prin geam afară. Deşi o ştiu, m-apropii într-o doară: E răsăritul care vrea să vină... Deschid fereastra spre tărîmul unde conturul e şi el un colţ de umbră Şi din tăcerea-n care visul umblă răcoarea s-a pornit să mă inunde. Imi stă în faţă către basm perva­zul. Privesc în viitor spre noul astru. Spre cerul străveziu de-atît albas­tru. Spre lanul ce tresaltă ca talazul Mă cauţi prin ungherele de joacă, Nu mai auzi nici vuietul din stradă. Mă strigi încet, ca nimeni să te vadă. Şi eu tresar ca la semnal de toacă Văd un amurg roşu­ de-al zilei rug. Şi prin văzduh răsună lung sirene. Un clopot vechi se clatină alene şi larma se revarsă peste crug. Privesc cum oameni trec pe stra­­dă-n fugă. Şi tata mă ridică-n braţu-i tare. ...In beci, e întuneric şi răcoare. Şi de fetiţă-ntreb, cu glas de rugă! Măicuţa venea de-atunci într-una In straiul ei cernit, în mîini­ c-un măr ce-mi dăruia. Mă mîngîia pe păr. ...Cădeau în poală lacrimi cît aluna Azi înţeleg de ce la sărbătoare pancarta cea mai mare ca o poartă, să nu mai vadă vre­o fetiţă ci doar copii scăldaţi de noul soare, moartă. Cite­va aspecte ale muncii culturale în raionul Olteniţa ,­e aflam într-una din maşinile care ■IV transportau acasă, la raionul Ol­teniţa, pe tinerii participanţi la con­cursurile pentru faza regională — pio­nieri şi şcolari — care a avut loc la Urziceni. Peste tot domnea animaţie, veselie, emoţia... examenului, gălăgie şi nelipsitele glume şi cintece, adevă­rate programe artistice oferite ca... supliment. In această ambianţă „artistică“, in vreme ce maşinile încărcate cu copiii îmbujoraţi şi veseli alergau pe şose­lele străjuite sărbătoreşte de copacii verzi, am vorbit cu tovarăşul Taraş Gheorghe, inspector metodist cultural la secţia raională de invăţămint şi cultură Olteniţa, care însoţea micuţii artişti. — După cum vedeţi, — ne-a spus tov. Taraş — ne întoarcem bine dis­puşi de la Urziceni unde ne-am­ pre­zentat masiv, bine pregătiţi şi unde am obţinut satisfacţia muncii noastre. Munca culturală în rîndurile pionieri­lor şi şcolarilor din raionul nostru se intensifică pe zi ce trece şi asta dato­rită străduinţei, în mare parte a unor cadre didactice, care muncesc cu dra­goste. După cum cred că aţi aflat, elevii din comuna Coconi au obţinut pre­miul I la dans, iar brigada artistică de agitaţie de la Spanţov (ciclul 11) a obţinut de asemenea un premiu I. Totodată elevii din comuna Budeşti, ciclul 1 şi 11 au obţinut premii la dansurile cu temă.­­ Cum se desfăşoară in raionul dvs. Festivalul bienal de teatru „I. L. Ca­­ragiale"? — Trebuie să remarc că toate for­maţiile noastre de te­atru au intrat în festival. Ba unele cămine culturale, cum ar fi cele din Budeşti şi Chirnogi au intrat în festival cu cite două for­maţiuni de teatru. Despre rezultatele finale nu putem încă vorbi. In orice caz avem motive să fim mulţumiţi de felul cum se prezintă formaţiile noas­tre artistice. Dealtfel se observă şi o îmbunătăţire a orientării repertoriului acestor formaţii, o serioasă creştere calitativă a interpretării şi o mai fru­moasă ţinută pe scenă. Ca un aspect inedit al muncii noastre artistice, în ultima vreme, în multe formaţii artis­tice au intrat oameni mai vîrstnici care aduc un aport preţios şi care se relevă ca actori foarte buni. Asemenea formaţii pot fi găsite la Chiselet, Bu­deşti, Chirnogi, etc. — Ce rezultate a dat ştafeta cul­turală — iniţiată pentru inu­ia oară de raionul dvs.? — Timp de cinci luni ştafeta cul­turală a fost purtată prin toate satele şi comunele raionului nostru. Rezul­tatele se cunosc. In primul rind, dato­rită ştafetei, numeroase comitete execu­tive ale sfaturilor populare comunale au ieşit din inerţia lor şi sprijină mai activ munca căminelor culturale, înzestrînd aceste cămine cu baza ma­terială necesară. In reşedintele comite­tului executiv­­al sfatului popular co­munal Chirnogi, tovarăşul Petre Voi­­cilă a cumpărat pentru echipa de dan­suri din comună costume naţionale în valoare de 7.000 lei. Pilda lui a fost urmată imediat şi de comunele ■Şoldanu, Curcani precum şi de comu­nele Spanţov, Chirnogi, etc. care au amenajat frumoase cămine culturale. Tot ca un rezultat al ştafetei cultu­rale, numărul formaţiilor artistice din raion a crescut simţitor. Iată cîteva exemple: formaţiile de dans au cres­cut de la 28 la 83, formaţiile de cor de la 10 la 15, cele de teatru de la 18 la 21, iar brigăzile artistice de agi­taţie au crescut de la 5 la 18! In fi­nala „ştafetei culturale“ s-au calificat căminele culturale din Budeşti, Chise­let, Mînăstirea, Şoldanu, Olteniţa-Sat, Chirnogi şi altele. — Ceva... codaşi in munca culturală? — Din păcate, încă destui, dar trep­tat, prin măsurile luate, ii vom aduce pe... linia de plutire. Căminele cul­turale din Aprozi, Izvoarele şi Herăşti au deocamdată o activitate spora­dică. De aceea secţiunea noastră îşi îndreaptă acum toată atenţia spre a­­ceste comune... L. FRIMU O scenă din basmul scenarizat „Pata moşului cea cuminte" prezentat ieri de elevii Şcolii din Slobozia — Moara (Răcari) la spectacolul festiv al for­maţiilor artistice din şcolile regiunii Bucureşti Cronica literarăMaria Banuş: POEZII Roadele unei fecunde activităţi des­făşurate pe o perioadă de douăzeci de ani sunt înmănunchiate în recentul vo­lum ne-„Poezii“ al Măriei Banuş. Poe­mele adeveresc convingerea pe care şi-o mărturisea acum cîtva timp poeta cu privire la mesajul artei sale: „...un lucru cred că e cîştigat. O lărgire a eului. Putinţa de a vibra la unison cu undele de emoţie ce străbat ome­nirea“. („Mitul lui Odiseu“, Viaţa Ro­mi­nească nr. 1, 1958). Putinţa aceasta emoţională, prea modest definită astfel, a fost dobîn­­dită, ne-o arată ciclurile cuprinse în volum, printr-o neîncetată strădanie de limpezire a înţelesului poeziei. Nu aş vrea să se înţeleagă cumva că a­ceasta nu a însemnat în acelaşi timp şi o mereu crescută mlădiere şi fineţe a versului. In primul rînd însă a­­c­eastă evoluţie a fost înlesnită de în­ţelegerea a ceea ce şi poeta a numit „primatul conţinutului".­ Şi astfel în poeziile din urmă, definitorii pentru personalitatea lirică a Măriei Banuş, lucrurile acestei lumi se nasc pentru a doua oară „înmiresmate şi fragede", iar în diversitatea lor infinită se re­cunoaşte o unică „proteică forţă/stă­­pîniitoare­­ şi stăpînită de om“. Fru­museţea ascunsă şi unitară a reali­tăţii nedesghiocată pînă acum din cojile necunoaşterii şi ceţurile simţu­rilor, i se relevă azi, asemenea fecioa­rei din basm, adormite de puterile răului: „O, lume risipită, o Prea-Frumoasă moartă „Te-am regăsit întreagă, fierbinte, vie, unul" („întregul cîntec") Şi ceea ce a avut puterea de a re­învia Prea-Frumoasa, nu adormită, ci chiar moartă, întreagă şi fierbinte a­­cuma de o viaţă nouă care o animă e partidul, cum se arată mai de­parte în poem, cu alte cuvinte înţele­gerea materialistă, marxistă a lumii. Perspectiva nouă care organizează şi dă o tonalitate specifică versurilor din ultimii ani ale Măriei Banuş îşi are desigur surse în poezia anterioară. Şi chiar dacă nu pare aşa la o primă vedere, volumul de faţa ne-o dove­deşte. In „Ţara Fetelor“, ricin de poeme apărut în 1937, sensibilitatea trezită a adolescenţei e copleşită de senzua­litate, erotismul e mai puţin o comu­niune de sentimente cît o bucurie grea, tulbure, a simţurilor. Nu, lipsite de o reală delicateţă a notaţiei lirice, versurile sînt încărcate ades cu o ne­linişte senzuală care zvîcneşte ase­meni sîngelui într-un trup tînăr. In­tr-un mod trunchiat şi neîndeajuns de limpede, cum era şi firesc, această foam­e a simţurilor, această dorinţă a­­prinsă de a afla ce e lumea, exprimă totuşi o caracteristică fundamentală a spiritului poetei: pasiunea cunoaş­terii. In acea vreme însă poeta se o­­prise pe pragul, dacă putem spune aşa, al cunoaşterii întunecate, al cu­noaşterii senzoriale, al unei dorinţe de a şti nelimpezite dar mărturisită chiar ca atare: „Străzile-s ude. A plouat cu boabe mari ca nişte bani­­ de ar­gint şi la soare de aur. / Mi-e gîndul spre lume repezit ca un taur. / Am împlinit azi optsprezece ani".­­ Anii care au urmat acestor opt­sprezece au fost ani de căutări, de certitudini­ parţiale urmate de nesigu­­ranţe, ani în care versul şi gîndu­­rile Alariei Banuş au investigat me­reu alte teritorii. Şi e grăitor faptul că însăşi poeta se întreba ades dacă treapta cunoaşterii pe care se afla, o apropia sau o ţinea încă departe de realitate şi aprecia cu luciditate momentul respectiv: „Bucuria zice:/Sint ceea care sînt. /Sínt grea, /Sínt pă­­mînt.... /Sint/ mă frămint/ şi rareori din inim­i/din frunză/din flautcînt“. Perceperea aceasta întunecată a lu­mii, orizontul încă neluminat pe de­plin sînt apăsătoare, sînt chinuitoare, deşi sensuri noi fulgeră şi despică ici şi colo beznele. Frămîntarea nu-şi află istov, poeta se zbate în hăţişul porni­rilor contradictorii, şi deşi îşi dă sea­ma de multe ori care e drumul spre adevăr, spre poezia lumii înţeleasă materialist (v. poemele „Legămint", „Din adormita pădure“, 1940—1944) nu-l poate încă urma. „Sufletul meu e al vostru, tovarăşi“, spune, într-o „Mărturisire" datată din 1943, Maria Banuş: „Pe voi el vrea să vă cînte şi fapte, /Faptele simple şi mari, /Dar cintecul vostru îl dibui în noapte, /Sub pomii străvechi şi amari“. Şi dintr-odată izbucneşte acest strigăt, aproape cît o eliberare, pentru că e iscat de certitudinea că există o rea­litate care trebuie înţeleasă şi cunos­cută pentru a trăi întreaga realitate şi care nu e doar a simţurilor precum nu e doar a gîndurilor, ci a amîndo­­rura deopotrivă, pentru că e la rădăci­na lor: „Ascultă drumeţiile, /Lumea există /Te fulgeră dragostea, /Undue vînt/ Tovarăşii drumului,/ Tovarăşii sînt". („Teroare“ 1944). Cu această certitudine care merge cuprinzînd mereu noi sfere, poeta va exprima în ciclurile de poezii urmă­toare: „Vînt de martie“, 1945—1948, „Versuri alese“, 1953; „Cîntece"; c.Se arată lumea“, 1956, sentimente de dragoste, de ură, de solidaritate u­­mană care au în vedere o lume emo­ţional lărgită dincolo de marginile strimte ale căutărilor individualiste. Senzualitatea se transformă pas cu pas în sensibilitate plină de înţelegere, sensibilitatea se amplifică printr-o cu­noaştere redescoperitoare a lumii ex­terioare de pe treapta unei conştiinţe noi, socialiste. Nu lipsesc din versurile acestor ci­cluri nici graţia imaginativă a Amariei Banuş din „Numărătoarea fetelor“ sau din „Bucureştii copilăriei", precum nu lipsesc nici verva sau vehemenţa sa­tirică din „La masa verde“ sau din „Somnul comis-voiajonului“. Nu lip­seşte nici grava înfiorare din spaimele de altă dată ale „Teroare!“ sau „Apo­calipsului“, de­­data asta dublate de un profund simţ de răspundere uma­nă faţă de noile primejdii. Din pădu­rea întunecată a unor neîncetate cer­cetări ale lumii interioare, poeta a tre­cut la cunoaşterea lumii din prizma în­ţelegerii evenimentelor de o impor­tanţă mai larg umană. Apărarea a ceea ce­ e preţios pentru om, a deve­nit conştiinţă a apărării a ceea ce e mai preţios pentru oameni, pentru o­­menire. Poeta va practica astfel o poezie cu un înalt sens politic, şi de o sporită valoare emoţională. „Slavă eroilor Doftanei“, „Mai­, Fi­ilor mei“, „Ţie-ţi vorbesc Americă“, „Despre pămînt“ sînt tot atîtea mo­mente ale unei conştiinţe militante, care şi-a lărgit orizontul investigaţiei sale lirice pînă la cuprinderea şi în­globarea acelor „unde de emoţie ce străbat omenirea". Dintr-o asemenea perspectivă nu atît nouă cît înnoitoa­re, dragostea şi ura, sentimentele ma­terne, atitudinea pasionată faţă de bine sau de rău, caracteristice Măriei Ba­tmş au cîştigat nu numai un conţinut mai larg, ci au căpătat în acelaşi timp o tonalitate mai vibrantă şi sa definesc printr-o sensibilitate mai­ pro­fund umană. Forţa exprimării emoţio­nale a sentimentelor a crescut nu pentru că ele sînt exprimate mai păti­maş sau mai categoric ca în trecut, ci pentru că sînt mai adinei, mai ge­neral omeneşti, mai pe de-a-ntregul înţelese. Şi astfel în poemul, care înscrie în chip hotărît o pagină nouă a liricii noastre erotice, „La porţile raiului" nu recunoşti doar înfrigurarea simţurilor biciuite de aşteptări, nici doar chema­rea răguşită a dragostei senzuale, ci dragostea deplină a doi oameni care se caută şi-şi lipsesc unul celuilalt cu tot ceea ce este uman în fiinţa şi gîndurile lor. „Sensibilitatea feminină“ despre care s-a vorbit ades în legă­tură cu poezia Amariei Banuş, se dove­deşte a fi de fapt sensibilitatea com­plexă a femeii în societatea de azi, căreia tot ceea ce o înconjoară de la fiinţa iubită şi pînă la pulberea de stele, îi apare în lumina noii trepte a însuşirii esenţei umane de către om. De aceea totul are prospeţimea ne­­creatului: „Şi lumea se arată întîia oară, /Mulţimii de priviri înviorate, /In toată strălucirea ei fecioară“. („Se arată lumea“). Poemele din ciclul „Se arată lumea", unde se întilneşte cu deosebire aceas­tă nouă, şi desigur cu rădăcini mai vechi,­ ipostază lirică a Afariei Banus, reflectă diverse aspecte ale lumii în care ceea ce era palidă bucurie şi dezordine, devine limpede lumină, or­dine şi unitate. Lumea nu e o lume a necesităţii brute, ci a necesităţii în­ţelese, a eforturilor solidare, conştiente. („Naştere"). Sub forma alegorică ideea forţei de viaţă şi a fericirii dăruite de conştiinţa socialistă, de partid, se regăseşte în poeme ca „împreună“, „Fericire“, „Calea lactee“ etc. Imagini deosebit de plastice exprimă procese abstracte ale cunoaşterii, momente cru­cale ale­­vieţii îşi găsesc ilustrarea in impresionante, să spunem aşa, le­gende materialiste cum ar fi „Ultimul ceas“, care reuşesc a da pînă şi mor­ţii sensul unei calme petreceri: „Dru­muri, oameni. Ce de privelişti! Toate mă sorb. /Geaba-n preajmă bijbiie lacom braţul tău orb/ Nu-s eu, crunte, e numai vechiul, putred veşmânt./ Mi­re, ia-mă, du-mă cu tine lîngă pămînt“ ★ Versurile Aland Banus au cîştigat, aşa cum ne-o arată pe deplin poemele din acest volum, frumuseţea netă a ideilor, dar nu şi-au pierdut nimic din tulburătoarea lor influenţă emo­ţională. Prin prospeţimea percepţiilor care nu s-au dizolvat în abstractizări sai­ într-o uscăciune a expresiei de­venită prozaică (deşi se mai întilnesc din păcate, şi unele poezii din aces­tea in volum), versurile de faţă dez­mint prejudecata că situată sub scau­nul reflexivităţii, poezia e ameninţată de anemie, pierzîndu-şi sîngele fap­telor şi afectelor. Ele dezmint de a­­semenea prejudecata că poezia poli­tică nu poate fi şi constitui pentru un real poet încercarea celor mai bune coarde ale lirei sale. Opera poetică a Amariei Banuş a do­­bin­fit astfel în ..cursul acestor două­zeci de ani — prezenţi în volum prin roadele lor — o înfăţişare în care influenţele diverse şi despre care s-a mai vorbit, s-au topit în creuzetul unei puternice personalităţi, dăruin­­du-i un autentic timbru specific. RADU LUPAN Carnet extern • In casa locuitorului Golovanov din orașul Krasnokamsk (U.R.S.S.) atîrnă pe peretă un original por­tret al lui Lev Tolstoi, încadrat intr-o ramă de 46/54 cm. Portre­tul e executat cu creionul în linia extrem de fine. Privindu-se însă cu atenție printr-o lupă, te con­vingi că aceste linii reprezintă rin­­durile de cuvinte din cunoscuta nuvelă a scriitorului, „Sonata Kreutzer“, in colţul drept de jos al portretului se poate citi sem­nătura — S. Hazin.­­ In vitrinele librăriilor din Lon­dra a apărut recent o carte inti­tulată „Ce ştiu bărbaţii despre fe­mei Titlul senz­aţional şi legă­tura frumoasă au făcut ca exem­plarele să se vîndă repede. Dar spre mirarea cumpărătorilor, pagi­nile interioare erau albe... Ce să-i faci, umor englezesc ! • Potrivit statisticilor U.N.E.S.C.O. în cursul anului trecut în toată lumea i s-au tradus 27.617 cărţi. Printre autori primul loc îi revine lui Lenin : în 1957 din operele sale s-au executat 331 traduceri în limbi străine.­­ Albert Viertel, în vârstă de 71 , a executat 300 sculpturi mi­niaturale în lemn reprezentînd e­­voluţia plugului de-a lungul unei perioade de 20.OOO ani. In prezent aceste opere de artă sînt expuse în casa de creaţie populară din Burgstadt, regiunea Karl Marx- Stadt (R.D. Germană). • La Buenos Aires a fost pus în vînzare un disc microsilfon pe care sînt înregistrate unele din lucrările marelui poet spaniol Federico Gar­cia Lorca, împuşcat de fascişti, ci­tite de poetul Rafael Alberti. Dis­cul reprezintă o adevărată „anto­logie sonoră“ a vestitului bard luptător. El cuprinde înregistrări de versuri şi fragmente din lucră­rile dramatice „Mariana Ob­eda“, „Nemaipomenita pantofăreasă“ şi „Dona Roşită“ sau limba florilor. # Sub auspiciile Institutului po­lon de orientalistică de pe lingă Academia de Ştiinţe a R.P. Polo­ne, se lucrează în prezent la întoc­mirea primului dicţionar chino­­polonez. El urmează să folosească în primul rînd unor scopuri prac­tice, dar şi sinologii lor. Pe ecrane, în iunie O ecranizare de mari proporţii a studiourilor sovietice: trilogia „Pe Donul liniştit“ • Cel mai însemnat eveniment ci­nematografic al lunii iunie îl va con­stitui premiera filmului „Pe Donul li­niştit“, turnat după cunoscutul roman cu acelaşi titlu al lui Mihail Şolohov. Autorul ecranizării, regizorul Serghei Gheras­imov, prezintă zguduitoarea epo­pee a vieţii cazacilor de la Don într-o trilogie de mare anvergură, impresionan­tă prin autenticitatea evocării, prin men­­tarea sa excepţională şi­­amploarea epică cu care surprinde tulburătoarele destine ale principalelor personagiii ale romanului. In rolul principal, actorul Piotr Clebov creează portretul caza­cului Grigori Mel­ehov, a cărui dramă oglindeşte zbuciumul omului rupt de cauza revoluţiei şi care, secătuit su­fleteşte, îşi sfîrşeşte viaţa slujind în rîndurile duşmanului. Rolul Ak­sin­­­ci este deţinut de talentata actriţă Ellina Bistritkada. In luna iunie vor fi pre­zentate pe ecranele Capitalei primele două serii ale trilogiei. • De asemenea, tot pentru cursul lunii viitoare au fost înscrise în re­pertoriul cinematografelor bucureştene şi filmele sovietice „Gloria Balticei“, „Ritta“ şi „Profesiunea celor curajoşi“. Primul evocă eroicul episod din at­mosfera prevestitoare a marii furtuni revoluţionare din 1917, cînd marinarii bolşevici a­u­ apărat Peterb­urgul de atacul vaselor germane. Celălalt film, „Ritta“, aduce în faţa noastră figura plină de gingăşie a unei fetiţe de zece ani care, prin curajul ei, salvează viaţa a patru prizonieri naufragiaţi, victime ale fascismului. Un sfîrşit, „Profesiu­nea celor curajoşi“ se prezintă cu un subiect inspirat din domeniul aviaţiei, filmul fiind dedicat curajoşilor cuce­ritori ai aerului. • Michelle Morgan şi Jean Gabia reapar pe ecranele noastre. Ei sunt in­terpreţii principali ai filmului „Un mi­nut de adevăr“ în cadrul festivalului filmului francez.­­ O antrenantă comedie cehoslovacă intitulată sugestiv „Strămoşul automo­bilului“ va vedea lumina ecranelor în luna iunie. Este vorba de istoria au­tomobilului urmărită de la naşterea primului prototip şi pînă la limuzina modernă din zilele noastre. Tot stu­diourile din Praga ne-au mai trimis şi filmul „Minciuna“ al cărui subiect este inspirat din viaţa stuidenţimii. D­e astă dată este combătută atitudine­a unui tînăr care vrea să facă cu ori­ce preţ carieră, în mod necinstit.­­ Studiourile bulgare vor fi repre­zentate în­­r această perioadă prin filmul „Neamul Gheb­a­rilor“. Adaptare cine­matografică după nuvela scriitorului Elin Pelin, filmul prezintă o viguroasă critică la adresa relaţiilor sociale şi a moravurilor din vechea societate. Pe primul plan este surprinsă astfel tra­gedia unor fraţi care se duşmănesc în setea lor nesăbuită de a acapara fie­care averea părintească.­­ Tot în cursul lunii iunie vor mai rula filmele de aventuri „Locul ac­­ţiunii-Berlin“ (german) şi „Spioana din Hong-Kong“ (chinez), precum şi drama psihologică realizată de studiourile en­gleze „Grădinarul spaniol“, adaptată după romanul cu acelaşi titlu al scrii­torului A. J. Cronin. M. G. Scenă din filmul sovietic „Pe Donul liniştit" Succesele bibliotecilor din raionul Giurgiu încă din prima etapă bibliotecile din raionul Giurgiu au obţinut o serie de succese care au constituit premize pentru rezultatele deosebite obţinute în cea de a doua etapă a concursului în care sunt angrenate. Desfăşurînd o activitate susţinută, bi­bliotecile săteşti din raionul Giur­giu au antrenat în medie cîte 500 ci­titori fiecare. Urmărind traducerea în viaţă a lozincii concursului: „Nici o casă de ţărani muncitori fără cititori“, biblio­teca sătească din comuna Putineta a înregistrat rezultate deosebite în munca ei, cîştigînd steagul de bi­bliotecă fruntaşă pe regiune în a­­ceastă etapă. De menţionat de asemenea şi ac­tivitatea bibliotecilor căminelor cul­turale din Gălbinaşi, Mata şi Fră­ţeşti. Trebuie subliniat că din cei 6.813 cititori înscrişi în etapa II-a şi bi­bliotecile de masă, 4.702 sunt țărani muncitori și că din cele 29.621 vo­lume eliberate cititorilor, 5.815 sunt cărți agrotehnice. Cărţi apărute Sainte Beuve. Pagini de critică. Colecţia „Mica bibliotecă critică“ 58. 288 flag. 3 lei. E.S.P.L.A. Emile Zola. Prăpădul — roman. Co­lecţia „Clasicii literaturii universale“. 616 pag. 16 lei. E.S.P.L.A. Ivan Olbracht. Haiducul Nikola Subai. Colecţia „Literatură universală contemporană“, 282 pag. 2­4,50 lei. E.S.P.L.A. Mihail Sadoveanu. Opere vol. 12. (Creanga de aur. „Viaţa lui Ştefan cel Mare“, „Nopţile de sînziene“, „Cele mai vechi amintiri“), 712 pag. 23 lei. E.S.P.L.A. Echipe artistice fruntaşe în cadrul ştafetei culturale OLTENIŢA (De la corespondentul nostru). De curînd s-au încheiat concursurile din cadrul ştafetei culturale organi­zată în raionul Olteniţa. Concursu­rile au prilejuit adevărate sărbători pentru artiştii amatori de la sate care au depus mult interes pentru prezentarea unor programe variate şi atrăgătoare cu aspecte din viaţa nouă a satelor. Pe primele locuri în cadrul con­cursurilor culturale s-au plasat echi­pele artistice ale căminelor culturale din comunele Budeşti, Kiselef, Mî­năstirea, Şoldanu, Radovanu. Ştafeta 4x1... pe lună!­­ M­ai mult ca sigur că dvs. dragi cititori, ştiţi ce este o­­ ştafetă. De atitea ori, pe sta-­­­dioane, la concursurile de atletism,­ aţi aplaudat pasionantele întreceri­­ de ştafetă 4x100 sau ,4Y,400. Pre- ' darea ştafetei în plină viteză este­­ un lucru foarte spectaculos, mai­ ales atunci cînd schimbul■ următor... apucă ştafeta. Fără îndoială că sinteţi in curent şi ca interesanta iniţiativă a ştafetelor culturale or­ganizate de unele cămine cultu­rale sau cu „Ştafeta bibliotecaru­lui" iniţiată în raionul Roşiori. A­­ceste ştafete constă în transmiterea experienţei unui colectiv, altuia. Dar iată că la gospodăria agri­colă de stat Giurgiu s-a organizat o ştafetă a bibliotecarului de un chip cu totul deosebit. In această competiţie, să-i zicem, nu intervin alte colective, deşi, după părerea noastră, intervenţia... comitetului sindical de întreprindere este impe­rios necesară. In ce constă această ştafetă, şi cum se organizează ? Pentru ca lucrurile să meargă „ca la carte", trebuie să ai la în­­demină... o bibliotecă. Şi nu se poate spune ca G.A.S. Giurgiu nu o are. Şi încă una foarte bine "a­­sortată" cu volume tehnice, de lite­ratură, etc. Numai că vedeţi, la a­­ceastă gospodărie, în tocul schim­bului de experienţă, se face schim­bul... bibliotecarilor. Nici n-a îm­plinit bine bibliotecarul „virsta" de o lună şi il vezi pe „culoarul" doi predind ştafeta care de fapt e cheia bibliotecii. Bibliotecarul din schimbul următor preia inventarul din mers, iar după puţin timp, im­­punind cursei o alură mai rapidă aruncă altui „sprinter" cheia care la rindul său o poartă preţ de ma­ximum patru săptămini, căutind să obţină un nou record. Ultimul bibliotecar-alergător este Constantin Ionescu care deşi nu şi-a găsit încă un alt „atlet“, că­ruia să-i predea ştafeta, el a lăsat cheia pe pista... care duce spre bi­bliotecă. La ora cînd închidem ediţia nu cunoaştem încă rezultatele acestei extraordinare curse de 4 X Pe lună. Cunoaştem doar­ un proverb care aplicat aici şi exprimat in versuri ar suna : In ştafeta ce se plimbă Situaţia e aşa: Ei bibliotecarii schimbă ...Dar năravul bal S. Cn. ’ După o corespondentă trimisă de TRAIAN BARBALATA .

Next