Steagul Roşu, iunie 1958 (Anul 4, nr. 1291-1315)
1958-06-01 / nr. 1291
DECADA CULTURII Republicilor Sovietice Baltice Intre 1 şi 10 iunie, se desfăşoară în Capitală şi în întreaga ţară. Decada Culturii Republicilor Sovietice Baltice, organizată din iniţiativa Consiliului General A.R.L.U.S. Manifestările cultural-artistice care vor avea loc, vizitele unor oaspeţi de seamă printre care Ansamblul emerit de stat de cîntece şi dansuri din Lituania, artistul poporului din U.R.S.S. Titi Kuuzik şi artista emerită ladvigei Petraskeviciute, vor face şi mai mult cunoscute oamenilor muncii din ţara noastră realizările remarcabile din toate domeniile de activitate, obţinute de cele trei republici sovietice baltice. Răsfoind programul manifestărilor, se poate observa o multitudine de preocupări. Incepînd cu conferinţele programate atît în Capitală cît şi în ţară, simpozioanele privind înflorirea ştiinţei, artei şi culturii, serile de filme şi serile literare, serbările cîmpeneşti cu caracter de masă, zilele de odihnă colectivă şi competiţiile sportive toate au darul să grăiască despre prietenia trainică dintre poporul romîn şi popoarele Uniunii Sovietice. In anii care au trecut de la eliberarea ţării noastre, oamenii muncii din Republica Populară Romînă au avut prilejul să cunoască aspecte variate ale culturii, artei şi ştiinţei republicilor sovietice baltice. Pe ecranele Capitalei şi din ţară au rulat filme producţii ale studiourilor din Estonia, Letonia şi Lituania, printre care „Fiul pescarului" şi „Spre ţărmuri noi", au apărut cărţi ale scriitorilor din republicile baltice iar delegaţii de oameni de ştiinţă şi cultură romîni au vizitat oraşele Talin, Vilnius şi Riga. Organizarea decadei, constituie fără îndoială un prilej în plus de a lua contact cu bogăţia cintecului şi dansului, a poeziei şi literaturii din cele trei republici sovietice baltice. » IN REGIUNEA BUCUREŞTI, Consiliul regional ARLUS a întocmit un bogat program. In oraşele reşedinţă de raion vor avea loc conferinţe legate de decadă, după care se vor organiza frumoase programe artistice. De asemenea, Consiliul regional ARLUS a prevăzut organizarea unor zile de odihnă colectivă, a unor concursuri „Drumeţii veseii" legate de cunoaşterea republicilor sovietice baltice, a unor seri literare la căminele culturale săteşti. Pentru cluburile din GAS-uri şi SMT-uri au fost prevăzute şezători, în cadrul cărora se va face lectura unor poezii şi a unor lucrări în proză ale scriitorilor din cele trei republici. La Roşiori, Giurgiu şi Turnu Măgurele, va avea loc între 5 şi 8 iunie un festival al filmului, iar în majoritatea oraşelor se vor desfăşura numeroase competiţii sportive. Acestea sînt doar cîteva spicuiri din bogatul program al desfăşurării decadei în regiunea Bucureşti. • CASA PRIETENIEI ROMINO-SOVIETICE ARLUS va organiza la rîndu-i în Capitală conferinţe despre arta cinematografică a republicilor sovietice baltice, despre poeţii, scriitorii şi dramaturgii care creează pe ţărmurile Balticei, seri literare şi altele. Orchestră de instrumente populare la sărbătoarea cintecului în Vilnius Cu cintecul şi jocul pe valea lalomiţei Domoară, Ialomiţa îşi poartă de atacuri apele intr-un şopot cunoscut numai de ea, pe făgaşul săpat in trupul pămintului. Blinda, ea a fost martora multor fapte petrecute in frămîntata viaţă a celor ce au trudit în lunca ei. In susurul valurilor sale a dus plinsetele plugarilor loviţi de harapnicul zbirilor. Şi totuşi, aici, pe şesul ei, adesea stropit de singe, arat cu umeri de oameni, s-au născut în puţinele clipe de bucurie ale anilor de demult, cîntece şi jocuri ce au rămas mărturii autentice ale acelor timpuri. In cintec trudnicii şi-au spus tot păsul, prin joc trudnicii şi-au arătat toată forţa lor înlănţuită. Dar speranţele nu le-au fost zadarnice. Acum, pe aceste meleaguri unde cei de odinioară au făurit aceste bogăţii ale folclorului, visele prinse doar în stihurile cintecelor, în măiestria jocurilor, au devenit pietre de temelie ale vieţii noi. Acum, fie tinăr, fie bătrin, cintă şi joacă. E acesta unul din semnele preţuirii date nesecatei bogăţii populare, al mărturiilor ce vorbesc despre bogăţia sufletească a strămoşilor, transmisă celor de azi. Din acest tezaur bătrinul Petre Briht, fluieraş neîntrecut in lunca Ialomiţei, a prins meşteşugul ariei sale. E in cintecul său zbuciumul cioicirliei ce cală să ajungă la soare, e liniştea odihnitoare a cimpului peste care coboară seara. Lui moş Petre, omul cel cu 75 de ani pe umeri, nu-i dai virsta, cînd o auzi doinind cintul „Ciobănaşului", cirul prinde a-i zice vechea melodie a coşerenilor, „Rindeaua". Şi tot el, mesagerul veacului trecut, i-a învăţat pe flăcăi ca alde Traian Ştefan, Marin Mitnea, Anghel Constantin, pe fete ca Maria Călin, Adriana Anghelescu, Dumitru Sava, Ştefana Iancu să joace dansurile „Sârba de la Coşereni" şi „Geam paraiele ca la Coşereni". De ciud sint aceste dansuri? Povesteşte bătrinul Petre. Că-n anii lui de flăcăii, acestea erau jocurile satului la petrecerile duminicale. De demult, din anii ce se pierd in negura trecutului a răzbit pînă astăzi şi dansul „Găina" păstrat de cei din comuna Ion Roată. II joacă flăcăi şi fete. Se prind de mină şi fac cerc in pas lent, mituirii. Odaia cu cascada notelor, se avîntă şi ei in paşi iuţi, largi. Apoi băiatul prinde fata de mijloc şi dibaci o invirte în jurul său. Şi din nou cu toţii, de astădată înlănţuiţi de brîu, creează un mozaic mniuţeala figurilor, cu greu de prins de cel mai meşter penel. Cină jocul acesta, de multe ori prezentat pe scena căminului, nelipsit de la horele duminicale ale satului, încetează, atunci ţăranul Gheorghe Cercel începe a domm. Cuprinde in cintecul său povestea tuturor celor din valea Ialomiţei, cu bucurii şi necazuri: „Cind eram pe Ialomiţa" — e focul din iureşul jocului flăcăilor buni de însurat, „Bunul de pe Ialomiţa" — e sărbătoarea fetelor ce-şi văd flăcăii întorşi din depărtări. Doineşte Gheorghe Cercel şi vn serile cînd satul se întoarce de la cimp, cintind frumuseţea muncii libere, a dragostei curate şi ochii multor bătrini lăcrămează nostalgic, că de, şi ei au fost tineri, au iubit... Ialomiţa, bătrin uiul Tuturor ce au sălăşluit in şesul tău le-ai fost martoră tăcută a suferinţelor, a puţinelor bucurii. Le-ai auzit cintate durerea şi alinarea care adesea le lipsea. Dar acum bătrină prietenă, saltă-ţi valurile taie in jocul ştiut numai de ele şi cintă pe struna unduirilor bucuria şi izbinzile vieţii noi. TRAIAN POPESCU corespondentul ziarului „Steagul roşu“ pentru raionul Urziceni POŞTA Literară TIM. A. R. — Giurgiu. Părerea noastră este că mai , ai nevoie de exerciţii îndelungate pînă vei deprinde meşteşugul versificării. Credem că ar fi folositor pentru dumneata să activezi pe lingă colectivul de creaţie al unei brigăzi artistice de agitaţie. In acest fel, avind de făcut faţă exigenţei colectivului, vei avea un sprijin critic concret şi operativ din care vei avea mult de ciştigat. Dacă eşti de aceeaşi părere, şi noi sperăm că da, urmează această sugestie. ŞURUBARU GH. S.M.T. Orbeasca-raionul Olteni. Este adevărat : primăvara cu bogăţia ei de culori şi privelişti de o frumuseţe atît de suavă, aşa cum vine de milenii pe cîmpiiile patriei noastre, a acordat lira tuturor generaţiilor de poeţi care au cîntat-o în versuri a căror ariţionie a îndulcit şi mai mult limba românească. Versurile dumitale au pe alocuri rezonanţe destul de gingaşe îmbinînd veşnica frumuseţe a primăverii cu patosul muncii care transformă din temelii satul teleormănean astăzi : Vezi tractoare semănând Şi fetiţe cosînzene, Ca-n poveşti cu păru-n vînt. Din păcate însă, strofa Întregi din versurile ce ne-ai trimis «lui mult sub nivelul celor citate mai sus. Aceasta ne spune că deşi dumneata dispui de sensibilitate poetică Iţi lipseşte însă exigenţa faţă de pr°opria muncă artistică. Am fi bucuroşi ca în viitor să putem semnala progresele realizate în urma rÎndUrilor de faţă. CALIN M. BUICA — Roşiori. Poezia satirică „Gospodărie fără... gospodari“, are strofe bine reali O văcuţă mîndră, plină de simţire Se crezu în dreptu-i să ne dea de ştire Despre grajdul obştes că e-n părăsire. Versurile următoare, scad ca intensitate dramatică şi chiar ritmul suferă. Verva satirică a versurilor de început revine cînd descrii curtea î Jumătate fînul, trei sferturi din paie Zac în bătătură, putrezind în ploaie. Porumb cositură, şi snopi de coceni Ursişte-s la grajdul de la Măldăreni. Finalul în care arunci săgeţile satirei direct în cei pe care-i consideri vinovaţi de stările mai sus semnalate (Gheorghe I. Cleanu şi „zoopastoralul“ T. R. Popescul constatăm, spre regretul nostru, că nu sunt realizate. Care sînt cauzele alternării unor versuri acceptabile cu versuri atît de slab construite în aceeaşi lucrare ? Poate graba... poate lipsa exigentei !nci nu putem preciza toate că dumneata singur ești mai competent să găseai răspunsul cel mai apropiat de adevăr... Noi însă aşteptăm versuri satirice mai bune care să ne confirme posibilităţile dumitale SOLO JUSTER Amintiri... de VOICU MATACHE absolvent şc. medie (cenaclul literar M. F.minescu- Roşiori) Din încăperea de-ntuneric plină lumina nopţii văd prin geam afară. Deşi o ştiu, m-apropii într-o doară: E răsăritul care vrea să vină... Deschid fereastra spre tărîmul unde conturul e şi el un colţ de umbră Şi din tăcerea-n care visul umblă răcoarea s-a pornit să mă inunde. Imi stă în faţă către basm pervazul. Privesc în viitor spre noul astru. Spre cerul străveziu de-atît albastru. Spre lanul ce tresaltă ca talazul Mă cauţi prin ungherele de joacă, Nu mai auzi nici vuietul din stradă. Mă strigi încet, ca nimeni să te vadă. Şi eu tresar ca la semnal de toacă Văd un amurg roşu de-al zilei rug. Şi prin văzduh răsună lung sirene. Un clopot vechi se clatină alene şi larma se revarsă peste crug. Privesc cum oameni trec pe stradă-n fugă. Şi tata mă ridică-n braţu-i tare. ...In beci, e întuneric şi răcoare. Şi de fetiţă-ntreb, cu glas de rugă! Măicuţa venea de-atunci într-una In straiul ei cernit, în mîini c-un măr ce-mi dăruia. Mă mîngîia pe păr. ...Cădeau în poală lacrimi cît aluna Azi înţeleg de ce la sărbătoare pancarta cea mai mare ca o poartă, să nu mai vadă vreo fetiţă ci doar copii scăldaţi de noul soare, moartă. Citeva aspecte ale muncii culturale în raionul Olteniţa ,e aflam într-una din maşinile care ■IV transportau acasă, la raionul Olteniţa, pe tinerii participanţi la concursurile pentru faza regională — pionieri şi şcolari — care a avut loc la Urziceni. Peste tot domnea animaţie, veselie, emoţia... examenului, gălăgie şi nelipsitele glume şi cintece, adevărate programe artistice oferite ca... supliment. In această ambianţă „artistică“, in vreme ce maşinile încărcate cu copiii îmbujoraţi şi veseli alergau pe şoselele străjuite sărbătoreşte de copacii verzi, am vorbit cu tovarăşul Taraş Gheorghe, inspector metodist cultural la secţia raională de invăţămint şi cultură Olteniţa, care însoţea micuţii artişti. — După cum vedeţi, — ne-a spus tov. Taraş — ne întoarcem bine dispuşi de la Urziceni unde ne-am prezentat masiv, bine pregătiţi şi unde am obţinut satisfacţia muncii noastre. Munca culturală în rîndurile pionierilor şi şcolarilor din raionul nostru se intensifică pe zi ce trece şi asta datorită străduinţei, în mare parte a unor cadre didactice, care muncesc cu dragoste. După cum cred că aţi aflat, elevii din comuna Coconi au obţinut premiul I la dans, iar brigada artistică de agitaţie de la Spanţov (ciclul 11) a obţinut de asemenea un premiu I. Totodată elevii din comuna Budeşti, ciclul 1 şi 11 au obţinut premii la dansurile cu temă. Cum se desfăşoară in raionul dvs. Festivalul bienal de teatru „I. L. Caragiale"? — Trebuie să remarc că toate formaţiile noastre de teatru au intrat în festival. Ba unele cămine culturale, cum ar fi cele din Budeşti şi Chirnogi au intrat în festival cu cite două formaţiuni de teatru. Despre rezultatele finale nu putem încă vorbi. In orice caz avem motive să fim mulţumiţi de felul cum se prezintă formaţiile noastre artistice. Dealtfel se observă şi o îmbunătăţire a orientării repertoriului acestor formaţii, o serioasă creştere calitativă a interpretării şi o mai frumoasă ţinută pe scenă. Ca un aspect inedit al muncii noastre artistice, în ultima vreme, în multe formaţii artistice au intrat oameni mai vîrstnici care aduc un aport preţios şi care se relevă ca actori foarte buni. Asemenea formaţii pot fi găsite la Chiselet, Budeşti, Chirnogi, etc. — Ce rezultate a dat ştafeta culturală — iniţiată pentru inuia oară de raionul dvs.? — Timp de cinci luni ştafeta culturală a fost purtată prin toate satele şi comunele raionului nostru. Rezultatele se cunosc. In primul rind, datorită ştafetei, numeroase comitete executive ale sfaturilor populare comunale au ieşit din inerţia lor şi sprijină mai activ munca căminelor culturale, înzestrînd aceste cămine cu baza materială necesară. In reşedintele comitetului executival sfatului popular comunal Chirnogi, tovarăşul Petre Voicilă a cumpărat pentru echipa de dansuri din comună costume naţionale în valoare de 7.000 lei. Pilda lui a fost urmată imediat şi de comunele ■Şoldanu, Curcani precum şi de comunele Spanţov, Chirnogi, etc. care au amenajat frumoase cămine culturale. Tot ca un rezultat al ştafetei culturale, numărul formaţiilor artistice din raion a crescut simţitor. Iată cîteva exemple: formaţiile de dans au crescut de la 28 la 83, formaţiile de cor de la 10 la 15, cele de teatru de la 18 la 21, iar brigăzile artistice de agitaţie au crescut de la 5 la 18! In finala „ştafetei culturale“ s-au calificat căminele culturale din Budeşti, Chiselet, Mînăstirea, Şoldanu, Olteniţa-Sat, Chirnogi şi altele. — Ceva... codaşi in munca culturală? — Din păcate, încă destui, dar treptat, prin măsurile luate, ii vom aduce pe... linia de plutire. Căminele culturale din Aprozi, Izvoarele şi Herăşti au deocamdată o activitate sporadică. De aceea secţiunea noastră îşi îndreaptă acum toată atenţia spre aceste comune... L. FRIMU O scenă din basmul scenarizat „Pata moşului cea cuminte" prezentat ieri de elevii Şcolii din Slobozia — Moara (Răcari) la spectacolul festiv al formaţiilor artistice din şcolile regiunii Bucureşti Cronica literarăMaria Banuş: POEZII Roadele unei fecunde activităţi desfăşurate pe o perioadă de douăzeci de ani sunt înmănunchiate în recentul volum ne-„Poezii“ al Măriei Banuş. Poemele adeveresc convingerea pe care şi-o mărturisea acum cîtva timp poeta cu privire la mesajul artei sale: „...un lucru cred că e cîştigat. O lărgire a eului. Putinţa de a vibra la unison cu undele de emoţie ce străbat omenirea“. („Mitul lui Odiseu“, Viaţa Rominească nr. 1, 1958). Putinţa aceasta emoţională, prea modest definită astfel, a fost dobîndită, ne-o arată ciclurile cuprinse în volum, printr-o neîncetată strădanie de limpezire a înţelesului poeziei. Nu aş vrea să se înţeleagă cumva că aceasta nu a însemnat în acelaşi timp şi o mereu crescută mlădiere şi fineţe a versului. In primul rînd însă această evoluţie a fost înlesnită de înţelegerea a ceea ce şi poeta a numit „primatul conţinutului". Şi astfel în poeziile din urmă, definitorii pentru personalitatea lirică a Măriei Banuş, lucrurile acestei lumi se nasc pentru a doua oară „înmiresmate şi fragede", iar în diversitatea lor infinită se recunoaşte o unică „proteică forţă/stăpîniitoare şi stăpînită de om“. Frumuseţea ascunsă şi unitară a realităţii nedesghiocată pînă acum din cojile necunoaşterii şi ceţurile simţurilor, i se relevă azi, asemenea fecioarei din basm, adormite de puterile răului: „O, lume risipită, o Prea-Frumoasă moartă „Te-am regăsit întreagă, fierbinte, vie, unul" („întregul cîntec") Şi ceea ce a avut puterea de a reînvia Prea-Frumoasa, nu adormită, ci chiar moartă, întreagă şi fierbinte acuma de o viaţă nouă care o animă e partidul, cum se arată mai departe în poem, cu alte cuvinte înţelegerea materialistă, marxistă a lumii. Perspectiva nouă care organizează şi dă o tonalitate specifică versurilor din ultimii ani ale Măriei Banuş îşi are desigur surse în poezia anterioară. Şi chiar dacă nu pare aşa la o primă vedere, volumul de faţa ne-o dovedeşte. In „Ţara Fetelor“, ricin de poeme apărut în 1937, sensibilitatea trezită a adolescenţei e copleşită de senzualitate, erotismul e mai puţin o comuniune de sentimente cît o bucurie grea, tulbure, a simţurilor. Nu, lipsite de o reală delicateţă a notaţiei lirice, versurile sînt încărcate ades cu o nelinişte senzuală care zvîcneşte asemeni sîngelui într-un trup tînăr. Intr-un mod trunchiat şi neîndeajuns de limpede, cum era şi firesc, această foame a simţurilor, această dorinţă aprinsă de a afla ce e lumea, exprimă totuşi o caracteristică fundamentală a spiritului poetei: pasiunea cunoaşterii. In acea vreme însă poeta se oprise pe pragul, dacă putem spune aşa, al cunoaşterii întunecate, al cunoaşterii senzoriale, al unei dorinţe de a şti nelimpezite dar mărturisită chiar ca atare: „Străzile-s ude. A plouat cu boabe mari ca nişte bani de argint şi la soare de aur. / Mi-e gîndul spre lume repezit ca un taur. / Am împlinit azi optsprezece ani". Anii care au urmat acestor optsprezece au fost ani de căutări, de certitudini parţiale urmate de nesiguranţe, ani în care versul şi gîndurile Alariei Banuş au investigat mereu alte teritorii. Şi e grăitor faptul că însăşi poeta se întreba ades dacă treapta cunoaşterii pe care se afla, o apropia sau o ţinea încă departe de realitate şi aprecia cu luciditate momentul respectiv: „Bucuria zice:/Sint ceea care sînt. /Sínt grea, /Sínt pămînt.... /Sint/ mă frămint/ şi rareori din inimi/din frunză/din flautcînt“. Perceperea aceasta întunecată a lumii, orizontul încă neluminat pe deplin sînt apăsătoare, sînt chinuitoare, deşi sensuri noi fulgeră şi despică ici şi colo beznele. Frămîntarea nu-şi află istov, poeta se zbate în hăţişul pornirilor contradictorii, şi deşi îşi dă seama de multe ori care e drumul spre adevăr, spre poezia lumii înţeleasă materialist (v. poemele „Legămint", „Din adormita pădure“, 1940—1944) nu-l poate încă urma. „Sufletul meu e al vostru, tovarăşi“, spune, într-o „Mărturisire" datată din 1943, Maria Banuş: „Pe voi el vrea să vă cînte şi fapte, /Faptele simple şi mari, /Dar cintecul vostru îl dibui în noapte, /Sub pomii străvechi şi amari“. Şi dintr-odată izbucneşte acest strigăt, aproape cît o eliberare, pentru că e iscat de certitudinea că există o realitate care trebuie înţeleasă şi cunoscută pentru a trăi întreaga realitate şi care nu e doar a simţurilor precum nu e doar a gîndurilor, ci a amîndorura deopotrivă, pentru că e la rădăcina lor: „Ascultă drumeţiile, /Lumea există /Te fulgeră dragostea, /Undue vînt/ Tovarăşii drumului,/ Tovarăşii sînt". („Teroare“ 1944). Cu această certitudine care merge cuprinzînd mereu noi sfere, poeta va exprima în ciclurile de poezii următoare: „Vînt de martie“, 1945—1948, „Versuri alese“, 1953; „Cîntece"; c.Se arată lumea“, 1956, sentimente de dragoste, de ură, de solidaritate umană care au în vedere o lume emoţional lărgită dincolo de marginile strimte ale căutărilor individualiste. Senzualitatea se transformă pas cu pas în sensibilitate plină de înţelegere, sensibilitatea se amplifică printr-o cunoaştere redescoperitoare a lumii exterioare de pe treapta unei conştiinţe noi, socialiste. Nu lipsesc din versurile acestor cicluri nici graţia imaginativă a Amariei Banuş din „Numărătoarea fetelor“ sau din „Bucureştii copilăriei", precum nu lipsesc nici verva sau vehemenţa satirică din „La masa verde“ sau din „Somnul comis-voiajonului“. Nu lipseşte nici grava înfiorare din spaimele de altă dată ale „Teroare!“ sau „Apocalipsului“, dedata asta dublate de un profund simţ de răspundere umană faţă de noile primejdii. Din pădurea întunecată a unor neîncetate cercetări ale lumii interioare, poeta a trecut la cunoaşterea lumii din prizma înţelegerii evenimentelor de o importanţă mai larg umană. Apărarea a ceea ce e preţios pentru om, a devenit conştiinţă a apărării a ceea ce e mai preţios pentru oameni, pentru omenire. Poeta va practica astfel o poezie cu un înalt sens politic, şi de o sporită valoare emoţională. „Slavă eroilor Doftanei“, „Mai, Fiilor mei“, „Ţie-ţi vorbesc Americă“, „Despre pămînt“ sînt tot atîtea momente ale unei conştiinţe militante, care şi-a lărgit orizontul investigaţiei sale lirice pînă la cuprinderea şi înglobarea acelor „unde de emoţie ce străbat omenirea". Dintr-o asemenea perspectivă nu atît nouă cît înnoitoare, dragostea şi ura, sentimentele materne, atitudinea pasionată faţă de bine sau de rău, caracteristice Măriei Batmş au cîştigat nu numai un conţinut mai larg, ci au căpătat în acelaşi timp o tonalitate mai vibrantă şi sa definesc printr-o sensibilitate mai profund umană. Forţa exprimării emoţionale a sentimentelor a crescut nu pentru că ele sînt exprimate mai pătimaş sau mai categoric ca în trecut, ci pentru că sînt mai adinei, mai general omeneşti, mai pe de-a-ntregul înţelese. Şi astfel în poemul, care înscrie în chip hotărît o pagină nouă a liricii noastre erotice, „La porţile raiului" nu recunoşti doar înfrigurarea simţurilor biciuite de aşteptări, nici doar chemarea răguşită a dragostei senzuale, ci dragostea deplină a doi oameni care se caută şi-şi lipsesc unul celuilalt cu tot ceea ce este uman în fiinţa şi gîndurile lor. „Sensibilitatea feminină“ despre care s-a vorbit ades în legătură cu poezia Amariei Banuş, se dovedeşte a fi de fapt sensibilitatea complexă a femeii în societatea de azi, căreia tot ceea ce o înconjoară de la fiinţa iubită şi pînă la pulberea de stele, îi apare în lumina noii trepte a însuşirii esenţei umane de către om. De aceea totul are prospeţimea necreatului: „Şi lumea se arată întîia oară, /Mulţimii de priviri înviorate, /In toată strălucirea ei fecioară“. („Se arată lumea“). Poemele din ciclul „Se arată lumea", unde se întilneşte cu deosebire această nouă, şi desigur cu rădăcini mai vechi, ipostază lirică a Afariei Banus, reflectă diverse aspecte ale lumii în care ceea ce era palidă bucurie şi dezordine, devine limpede lumină, ordine şi unitate. Lumea nu e o lume a necesităţii brute, ci a necesităţii înţelese, a eforturilor solidare, conştiente. („Naştere"). Sub forma alegorică ideea forţei de viaţă şi a fericirii dăruite de conştiinţa socialistă, de partid, se regăseşte în poeme ca „împreună“, „Fericire“, „Calea lactee“ etc. Imagini deosebit de plastice exprimă procese abstracte ale cunoaşterii, momente crucale alevieţii îşi găsesc ilustrarea in impresionante, să spunem aşa, legende materialiste cum ar fi „Ultimul ceas“, care reuşesc a da pînă şi morţii sensul unei calme petreceri: „Drumuri, oameni. Ce de privelişti! Toate mă sorb. /Geaba-n preajmă bijbiie lacom braţul tău orb/ Nu-s eu, crunte, e numai vechiul, putred veşmânt./ Mire, ia-mă, du-mă cu tine lîngă pămînt“ ★ Versurile Aland Banus au cîştigat, aşa cum ne-o arată pe deplin poemele din acest volum, frumuseţea netă a ideilor, dar nu şi-au pierdut nimic din tulburătoarea lor influenţă emoţională. Prin prospeţimea percepţiilor care nu s-au dizolvat în abstractizări sai într-o uscăciune a expresiei devenită prozaică (deşi se mai întilnesc din păcate, şi unele poezii din acestea in volum), versurile de faţă dezmint prejudecata că situată sub scaunul reflexivităţii, poezia e ameninţată de anemie, pierzîndu-şi sîngele faptelor şi afectelor. Ele dezmint de asemenea prejudecata că poezia politică nu poate fi şi constitui pentru un real poet încercarea celor mai bune coarde ale lirei sale. Opera poetică a Amariei Banuş a dobinfit astfel în ..cursul acestor douăzeci de ani — prezenţi în volum prin roadele lor — o înfăţişare în care influenţele diverse şi despre care s-a mai vorbit, s-au topit în creuzetul unei puternice personalităţi, dăruindu-i un autentic timbru specific. RADU LUPAN Carnet extern • In casa locuitorului Golovanov din orașul Krasnokamsk (U.R.S.S.) atîrnă pe peretă un original portret al lui Lev Tolstoi, încadrat intr-o ramă de 46/54 cm. Portretul e executat cu creionul în linia extrem de fine. Privindu-se însă cu atenție printr-o lupă, te convingi că aceste linii reprezintă rindurile de cuvinte din cunoscuta nuvelă a scriitorului, „Sonata Kreutzer“, in colţul drept de jos al portretului se poate citi semnătura — S. Hazin. In vitrinele librăriilor din Londra a apărut recent o carte intitulată „Ce ştiu bărbaţii despre femei Titlul senzaţional şi legătura frumoasă au făcut ca exemplarele să se vîndă repede. Dar spre mirarea cumpărătorilor, paginile interioare erau albe... Ce să-i faci, umor englezesc ! • Potrivit statisticilor U.N.E.S.C.O. în cursul anului trecut în toată lumea i s-au tradus 27.617 cărţi. Printre autori primul loc îi revine lui Lenin : în 1957 din operele sale s-au executat 331 traduceri în limbi străine. Albert Viertel, în vârstă de 71 , a executat 300 sculpturi miniaturale în lemn reprezentînd evoluţia plugului de-a lungul unei perioade de 20.OOO ani. In prezent aceste opere de artă sînt expuse în casa de creaţie populară din Burgstadt, regiunea Karl Marx- Stadt (R.D. Germană). • La Buenos Aires a fost pus în vînzare un disc microsilfon pe care sînt înregistrate unele din lucrările marelui poet spaniol Federico Garcia Lorca, împuşcat de fascişti, citite de poetul Rafael Alberti. Discul reprezintă o adevărată „antologie sonoră“ a vestitului bard luptător. El cuprinde înregistrări de versuri şi fragmente din lucrările dramatice „Mariana Obeda“, „Nemaipomenita pantofăreasă“ şi „Dona Roşită“ sau limba florilor. # Sub auspiciile Institutului polon de orientalistică de pe lingă Academia de Ştiinţe a R.P. Polone, se lucrează în prezent la întocmirea primului dicţionar chinopolonez. El urmează să folosească în primul rînd unor scopuri practice, dar şi sinologii lor. Pe ecrane, în iunie O ecranizare de mari proporţii a studiourilor sovietice: trilogia „Pe Donul liniştit“ • Cel mai însemnat eveniment cinematografic al lunii iunie îl va constitui premiera filmului „Pe Donul liniştit“, turnat după cunoscutul roman cu acelaşi titlu al lui Mihail Şolohov. Autorul ecranizării, regizorul Serghei Gherasimov, prezintă zguduitoarea epopee a vieţii cazacilor de la Don într-o trilogie de mare anvergură, impresionantă prin autenticitatea evocării, prin mentarea sa excepţională şiamploarea epică cu care surprinde tulburătoarele destine ale principalelor personagiii ale romanului. In rolul principal, actorul Piotr Clebov creează portretul cazacului Grigori Melehov, a cărui dramă oglindeşte zbuciumul omului rupt de cauza revoluţiei şi care, secătuit sufleteşte, îşi sfîrşeşte viaţa slujind în rîndurile duşmanului. Rolul Aksinci este deţinut de talentata actriţă Ellina Bistritkada. In luna iunie vor fi prezentate pe ecranele Capitalei primele două serii ale trilogiei. • De asemenea, tot pentru cursul lunii viitoare au fost înscrise în repertoriul cinematografelor bucureştene şi filmele sovietice „Gloria Balticei“, „Ritta“ şi „Profesiunea celor curajoşi“. Primul evocă eroicul episod din atmosfera prevestitoare a marii furtuni revoluţionare din 1917, cînd marinarii bolşevici au apărat Peterburgul de atacul vaselor germane. Celălalt film, „Ritta“, aduce în faţa noastră figura plină de gingăşie a unei fetiţe de zece ani care, prin curajul ei, salvează viaţa a patru prizonieri naufragiaţi, victime ale fascismului. Un sfîrşit, „Profesiunea celor curajoşi“ se prezintă cu un subiect inspirat din domeniul aviaţiei, filmul fiind dedicat curajoşilor cuceritori ai aerului. • Michelle Morgan şi Jean Gabia reapar pe ecranele noastre. Ei sunt interpreţii principali ai filmului „Un minut de adevăr“ în cadrul festivalului filmului francez. O antrenantă comedie cehoslovacă intitulată sugestiv „Strămoşul automobilului“ va vedea lumina ecranelor în luna iunie. Este vorba de istoria automobilului urmărită de la naşterea primului prototip şi pînă la limuzina modernă din zilele noastre. Tot studiourile din Praga ne-au mai trimis şi filmul „Minciuna“ al cărui subiect este inspirat din viaţa stuidenţimii. De astă dată este combătută atitudinea unui tînăr care vrea să facă cu orice preţ carieră, în mod necinstit. Studiourile bulgare vor fi reprezentate înr această perioadă prin filmul „Neamul Ghebarilor“. Adaptare cinematografică după nuvela scriitorului Elin Pelin, filmul prezintă o viguroasă critică la adresa relaţiilor sociale şi a moravurilor din vechea societate. Pe primul plan este surprinsă astfel tragedia unor fraţi care se duşmănesc în setea lor nesăbuită de a acapara fiecare averea părintească. Tot în cursul lunii iunie vor mai rula filmele de aventuri „Locul acţiunii-Berlin“ (german) şi „Spioana din Hong-Kong“ (chinez), precum şi drama psihologică realizată de studiourile engleze „Grădinarul spaniol“, adaptată după romanul cu acelaşi titlu al scriitorului A. J. Cronin. M. G. Scenă din filmul sovietic „Pe Donul liniştit" Succesele bibliotecilor din raionul Giurgiu încă din prima etapă bibliotecile din raionul Giurgiu au obţinut o serie de succese care au constituit premize pentru rezultatele deosebite obţinute în cea de a doua etapă a concursului în care sunt angrenate. Desfăşurînd o activitate susţinută, bibliotecile săteşti din raionul Giurgiu au antrenat în medie cîte 500 cititori fiecare. Urmărind traducerea în viaţă a lozincii concursului: „Nici o casă de ţărani muncitori fără cititori“, biblioteca sătească din comuna Putineta a înregistrat rezultate deosebite în munca ei, cîştigînd steagul de bibliotecă fruntaşă pe regiune în această etapă. De menţionat de asemenea şi activitatea bibliotecilor căminelor culturale din Gălbinaşi, Mata şi Frăţeşti. Trebuie subliniat că din cei 6.813 cititori înscrişi în etapa II-a şi bibliotecile de masă, 4.702 sunt țărani muncitori și că din cele 29.621 volume eliberate cititorilor, 5.815 sunt cărți agrotehnice. Cărţi apărute Sainte Beuve. Pagini de critică. Colecţia „Mica bibliotecă critică“ 58. 288 flag. 3 lei. E.S.P.L.A. Emile Zola. Prăpădul — roman. Colecţia „Clasicii literaturii universale“. 616 pag. 16 lei. E.S.P.L.A. Ivan Olbracht. Haiducul Nikola Subai. Colecţia „Literatură universală contemporană“, 282 pag. 24,50 lei. E.S.P.L.A. Mihail Sadoveanu. Opere vol. 12. (Creanga de aur. „Viaţa lui Ştefan cel Mare“, „Nopţile de sînziene“, „Cele mai vechi amintiri“), 712 pag. 23 lei. E.S.P.L.A. Echipe artistice fruntaşe în cadrul ştafetei culturale OLTENIŢA (De la corespondentul nostru). De curînd s-au încheiat concursurile din cadrul ştafetei culturale organizată în raionul Olteniţa. Concursurile au prilejuit adevărate sărbători pentru artiştii amatori de la sate care au depus mult interes pentru prezentarea unor programe variate şi atrăgătoare cu aspecte din viaţa nouă a satelor. Pe primele locuri în cadrul concursurilor culturale s-au plasat echipele artistice ale căminelor culturale din comunele Budeşti, Kiselef, Mînăstirea, Şoldanu, Radovanu. Ştafeta 4x1... pe lună! Mai mult ca sigur că dvs. dragi cititori, ştiţi ce este o ştafetă. De atitea ori, pe sta-dioane, la concursurile de atletism, aţi aplaudat pasionantele întreceri de ştafetă 4x100 sau ,4Y,400. Pre- ' darea ştafetei în plină viteză este un lucru foarte spectaculos, mai ales atunci cînd schimbul■ următor... apucă ştafeta. Fără îndoială că sinteţi in curent şi ca interesanta iniţiativă a ştafetelor culturale organizate de unele cămine culturale sau cu „Ştafeta bibliotecarului" iniţiată în raionul Roşiori. Aceste ştafete constă în transmiterea experienţei unui colectiv, altuia. Dar iată că la gospodăria agricolă de stat Giurgiu s-a organizat o ştafetă a bibliotecarului de un chip cu totul deosebit. In această competiţie, să-i zicem, nu intervin alte colective, deşi, după părerea noastră, intervenţia... comitetului sindical de întreprindere este imperios necesară. In ce constă această ştafetă, şi cum se organizează ? Pentru ca lucrurile să meargă „ca la carte", trebuie să ai la îndemină... o bibliotecă. Şi nu se poate spune ca G.A.S. Giurgiu nu o are. Şi încă una foarte bine "asortată" cu volume tehnice, de literatură, etc. Numai că vedeţi, la această gospodărie, în tocul schimbului de experienţă, se face schimbul... bibliotecarilor. Nici n-a împlinit bine bibliotecarul „virsta" de o lună şi il vezi pe „culoarul" doi predind ştafeta care de fapt e cheia bibliotecii. Bibliotecarul din schimbul următor preia inventarul din mers, iar după puţin timp, impunind cursei o alură mai rapidă aruncă altui „sprinter" cheia care la rindul său o poartă preţ de maximum patru săptămini, căutind să obţină un nou record. Ultimul bibliotecar-alergător este Constantin Ionescu care deşi nu şi-a găsit încă un alt „atlet“, căruia să-i predea ştafeta, el a lăsat cheia pe pista... care duce spre bibliotecă. La ora cînd închidem ediţia nu cunoaştem încă rezultatele acestei extraordinare curse de 4 X Pe lună. Cunoaştem doar un proverb care aplicat aici şi exprimat in versuri ar suna : In ştafeta ce se plimbă Situaţia e aşa: Ei bibliotecarii schimbă ...Dar năravul bal S. Cn. ’ După o corespondentă trimisă de TRAIAN BARBALATA .