Steagul Roşu, decembrie 1958 (Anul 4, nr. 1447-1472)

1958-12-02 / nr. 1447

G­ospodăria agricolă de stat Dra­­galina este o mare unitate ce­realieră, avînd totodată un în­­­semnat sector zootehnic în continuă dezvoltare. Prin grija partidului şi gu­vernului gospodăria a fost înzestrată cu un numeros parc de maşini şi trac­toare pentru mecanizarea în întregi­me a principalelor lucrări agricole — realizîndu-se pe această bază o creş­tere serioasă a producţiei agricole ve­getale şi animale. In adunarea de dare de seamă şi alegeri, un loc important l-a ocupat analiza muncii politice şi organizato­rice desfăşurată de organizaţia de partid In sprijinul îndeplinirii planu­lui de producţie. Darea de seamă pre­zentată în faţa adunării generale a scos în evidenţă depăşirile de plan realizate la principalele culturi cere­aliere. Astfel, producţia planificată la hectar pentru grîu a fost realizată în proporţie de 103 la sută (2050 kgr. medie la hectar), la porumb în pro­porţie de 100 la sută (în medie 2600 kgr. la hectar), la floarea soarelui în proporţie de 140 la sută şi la ovăz de 143 la sută. Aceste realizări au fost obţinute în condiţiile climatice nefa­vorabile din acest an, ele venind să demonstreze încă odată superioritatea agriculturii socialiste, bazată pe şti­inţa şi tehnica înaintată. In sectorul zootehnic planul de lapte de vacă a fost depăşit cu 15 la sută, lapte de oaie cu 32 la sută, lină cu 15 la sută şi carne cu 9 la sută. Directivele Congresului al II-lea al partidului şi Consfătuirea lucră­torilor şi ţăranilor din secto­rul socialist al agriculturii d­e la Constanţa au pus cu tărie în faţa gos­podăriilor agricole de stat sarcina de a deveni unităţi mari producătoare de cereale şi produse animale, şi de a deveni totodată unităţi rentabile. Co­lectivul de muncă a! gospodăriei agri­cole de stat Dragalina ţinînd seamă de această importantă sarcină pusă de partid, a urmărit în mod deosebit şi a reuşit să obţină importante redu­ceri a preţului de cost la o serie de produse vegetale şi animale, realizîn­du-se pe gospodărie în primele trei trimestre un beneficiu de 4.895.000 lei, iar pînă la sfîrşitul anului sînt posibilităţi să se ajungă la un bene­ficiu de 7.300.000 Iei — gospodăria situîndu-se printre unităţile fruntaşe în ce priveşte rentabilitatea. Realizările importante obţinute de G.A.S. Draga­lina în îndeplinirea hotărîrilor parti­dului şi guvernului sînt rezultatul muncii creatoare a întregului colectiv în frunte cu membrii şi candidaţii de partid. In adunările organizaţiei de bază dezbaterea problemelor producţiei a o­­cupat întotdeauna un loc important. S-au luat hotărîri menite să asigure aplicarea măsurilor tehnico-organiza­torice în vederea îndeplinirii indicilor de plan. Comunişti ca Vasile Puişor, Marin Duţă, Ion Spirea şi alţii, au fost repartizaţi să muncească în sec­toarele hotărîtoare ale producţiei unde au adus o valoroasă contribuţie la or­ganizarea muncii şi desfăşurarea în­trecerii socialiste. Rezultatele obţinute în activitatea acestui colectiv fruntaş pe ţară — de­ţinător al Drapelului roşu de produc­ţie — sînt continuu dezvoltate, succe­sele de pînă acum constituind un pu­ternic stimulent. Atît din darea de sea­mă cît şi din discuţiile purtate a re­ieşit hotărîrea comuniştilor de a valo­rifica rezervele interne ce mai există şi de a înlătura lipsurile din munca politică şi din producţie, pentru creş­terea rentabilităţii gospodăriei şi pen­tru livrarea unor cantităţi sporite de produse agro-alimentare necesare bu­nei aprovizionări a oamenilor muncii. In cuvîntul său, tov. Mihai Gheor­­ghe s-a ocupat de roadele întrecerii socialiste şi de economiile realizate, scoţînd în evidenţă necesitatea de a asigura un caracter permanent între­cerii socialiste — care în acest an s-a desfăşurat mai mult în întîmpinarea unor sărbători, — şi posibilităţile de a realiza economii de carburanţi mai mari — evitîndu-se risipa ce se mai face la unele brigăzi. Discuţiile purtate au analizat cu răspundere felul cum sînt îndeplinite hotărîrile plenarei C.C. al P.M.R. din 9—13 iunie a. c., constatîndu-se o creştere a răspunderii şi combativită­ţii comuniştilor. Disciplina de partid şi de stat s-a întărit, o serie de ele­mente necorespunzătoare au fost înlă­turate, grija faţă de avutul obştesc a devenit o preocupare de seamă a în­tregului colectiv. Cu toate acestea în viaţa colectivului mai dăinuie lip­suri. Pe bună dreptate tov. Nicolae C. Nicolae şi Triţă Făniţă au criticat pe tov. Boţea Alexandru pentru indis­ciplină în muncă şi pe tov. Toporea Constantin, Radu Anghel, I­lie Popa, pentru faptul că nu se străduiesc să-şi ridice nivelul politic, neparticipind la cercurile de studiu. Adunarea generală a organizaţiei de bază a luat atitudine împotriva aba­terilor de la disciplina şi morala de partid comise de tovarăşul Apseniuţă Ion care a încălcat unele indicaţii ale conducerii gospodăriei şi care prin comportarea lui nu a constituit un exemplu pentru ceilalţi muncitori. Adunarea generală a organizaţiei de bază de la G.A.S. Dragalina, prin discuţiile purtate de comunişti şi prin hotărîrile adoptate a dovedit maturi­tate politică, trăgînd concluzii practi­ce pentru îmbunătăţirea continuă a muncii de partid. ANTON SOPRONIE instructor al Comitetului regional Bucureşti al P. M. R . VIAŢA DE PARTID PENTRU DEZVOLTAREA SUCCESELOR OBŢINUTE Pe marginea adunării de dare de seamă şi alegeri a organizaţiei de bază de la G.A.S. Dragalina întreprinderea pentru colectarea şi industrializarea laptelui din comuna Adunaţii-Copăceni livrează zilnic peste 1200 kgr. lapte pentru diferite cen­tre muncitoreşti. In clişeu­­ se pregăteşte un nou transport de lapte. STEAGUL’ ROŞU Eleşteul colectivei Gospodăria agricolă colectivă „Oc­tombrie roşu“ din satul Radu Vodă, raionul Lehliu, poseda o însemnată suprafaţă de păşune inundabilă. A­­cest lucru a dat de gîndit consiliului de conducere al gospodăriei, în frunte cu Marin Vasile , preşedintele co­lectivei, şi adunarea generală a co­lectiviştilor la trecut hotărît la ame­najarea unui eleşteu de creştere arti­ficială a peştelui. Cele hotărîte au în­ceput să prindă viaţă, îndrumaţi de zoo veterinarul Gruia Dumbravă de la sfatul popular al raionului Lehliu, profesor Ion Pojoga şi inginer Blăna­­ru de la secţia zooveterinara a sfa­tului popular al regiunii Bucureşti, colectiviştii s-au pus pe lucru şi ast­fel, în mai puţin de o lună de zile, cele 14 ha. teren inundabil au fost transformate într-un adevărat bazin de creştere şî reproducere a peştelui. Văzînd că acţiunea de creştere a peştelui constituie un izvor de venituri fără prea mari cheltuieli, colectiviştii au reţinut 6.000 kg. peşte pentru re­popularea a încă două eleştee aflate în curs de amenajare, primul în su­prafaţă de 10 ha., iar al doilea în su­prafaţă de peste 13 ha. Acordînd un viu interes acestei acţiuni, hotărîrea unanimă a colectiviştilor din Radu Vodă este de a obţine în anul viitor o producţie de 1500 kg. peşte pe fie­care hectar de eleşteu. O situaţie de netolerat în legătură cu încălcarea statutului model în unele gospodării colective din raionul Titu O­ameni harnici şi pricepuţi sunt membrii gospodăriilor colective din Corbii Mari şi Ungureni, raionul Titu. Graţie acestor calităţi ale lor, gospodăriile colective s-au dezvol­tat an de an. Odată au cumpărat ceva animale, altădată au ridicat construcţii pe măsura nevoilor lor, ş.a.m.d. De aceea, astăzi, se poate aprecia că oa­menii sunt mulţumiţi de gospodăriile lor colective, care au păşit un­ temei pe drumul prosperităţii şi al belşugului. Cu un singur lucru nu se împacă însă colectiviştii din Corbii Mari şi Ungu­reni : unii dintre ei n-au venit în gospodăriile colective cu tot pămîntuil care le aparţine. Şi lucru destul de cu­rios, că de la înscrierea unora în gospo­dăriile colective şi pînă acum au trecut ani de zile. Iată cîteva exemple de acest soi. Vasile Vîrtej, magazionerul gospodă­riei colective din Corbii Mari nu s-a decis să aducă 1 ha. de pămînt în colectivă nici după 8 ani de zile. Ion T. Stan şi Marin T. Neaţă, „au uitat“ şi ei d­in 1956 şi pînă în zilele noastre că mai au ,în afara gospodăriei colective cîte 1,10 ha. şi respectiv 1,57 ha. teren agri­col. Frîncu R. St Ene — rotar, care a păşit odată cu ultimii doi în gospodă­ria colectivă a adus o tejghea, rindea, bardă şi a­lte cîteva unelte uzate, pe cînd sculele bune şi pămîntul — 1,32 ha. — sînt în afara colectivei şi le fo­loseşte, bine­înţeles, pentru interesul personal. De la colectiva din Ungureni, cei cu pămînt în afară sînt : Mateescu Victor, Aurică Dumitrescu şi Ion N. Fu­lga, care a venit în gospodăria co­lectivă cu 50 ani, din 6,50 ha, cît are de adus. O analiză mai profundă ne arată că această stare de lucruri nu este deloc întîmplătoare. La gospodăria colectivă din Corbii Mari, este explicabil că lu­crurile s-au petrecut aşa, întrucît însuşi preşedintele gospodăriei, Ion Bălăceanu şi un alt membru al consiliului de con­ducere — Vasile Catană — mai au ceva pămînt în afară. Intr-o astfel de situaţie apare cu claritate faptul că cei doi membri ai consiliului de condu­cere au fost interesaţi să nu „sgîndă­­rească“ lucrurile cu cei ce n-au adus tot pămîntul în gospodăria colectivă, întrucît şi ei se numără printre aceş­tia. O altă întrebare care îşi cere expli­caţie este următoarea : „Bine­, bine, în gospodăria colectivă se ştia că mai sînt oameni care au pămînt în folosinţă personală, dar organele raionale n-au cunoscut oare această încălcare a Sta­tutului ?“ Unii oameni afirmă că atît sfatul popular raional, cît şi comitelui raional de partid Titu au ştiut de multă vreme de cei ce nu şi-au adus tot pă­­mîntul în gospodăriile colective din Corbii Mari şi Ungureni, dar au to­lerat această abatere de la prevederile Statutului Model. Marea majoritate a membrilor gos­podăriilor colective din Corbii Mari şi Ungureni sînt oameni cinstiţi şi devo­taţi unităţilor cooperatiste din care fac pârtie. De aceea, ei cer tuturor să res­pecte cu stricteţe prevederile Statu­tului Model al gospodăriei agricole co­lective. FLOREA STOICA Ene D. Dumitru din Giurgiu str. Cărămidarii Noi 19 ne întreabă de la ce dată are drept la alocaţia de stat pentru un copil nou născut ? Răspuns : Aveţi dreptul la alocaţia de stat în condiţiile prevăzute de lege,­i de la 1 ale lunii următoare aceleia în care s-a născut copilul. M. Constantin din Bucureşti ne întreabă care este instanţa compe­tentă căreia i se poate adresa pen­tru stabilirea vechimii în cîmpul muncii, în vederea completării carne­tului său de muncă ? Răspuns: Perioadele de timp servit ce nu pot fi dovedite cu acte oficiale se pot stabilii înaintea instanţelor jude­cătoreşti cu mijloacele de dovadă sta­bilite de lege. Cererea poate fi înaintată fie la in­stanţa din raza locului unităţii la care petiţionarul a lucrat în perioada ce ur­mează a fi dovedită, fie la instanţa din raza domiciliului său sau a locului său actual de muncă. Preda Gh Floarea din comuna Trestieni, raionul Răcari, ne întrea­bă dacă un imobil dobîndit în tim­pul căsătoriei încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului Fami­liei, se consideră bun comun în sen­sul art. 31 din acest cod? Răspuns: Prevederile art. 31 din Co­dul Familiei se aplică şi bunurilor dov­âedite de oricare dintre soţi înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei (1 februarie 1954) cu condiţia ca pînă la această dată căsătoria să nu fi fost desfăcută prin divorţ sau prin decesul unuia dintre soţi. Calitatea de bun co­mun nu trebuie dovedită. Dacă insă la data intrării în vigoare a Codului Fa­miliei, căsătoria nu mai exista, bunul dobîndit în timpul căsătoriei poate fi considerat bun comun numai dacă a­­ceastă calitate este dovedită, adică în măsura în care se face dovada că el a fost dobîndit prin efortul comun al ambilor soţi. V. Rotari din Bucureşti ne întrea­bă dacă odată stabilită pensia de întreţinere pentru un copil minor, ea mai poate fi micşorată sau majo­rată la cer­ere ? Dacă această pen­sie se poate acorda şi după majo­ratul copilului ? Răspuns : Art. 94 aliniatul 2 din Co­dul Familiei prevede că instanţa jude­cătorească va putea mări sau micşora la cerere obligaţia de întreţinere după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinere sau nevoia celui care o primeşte! Pensia de întreţinere de către părinte se acordă copilului minor pînă la ma­joratul său. Ea se poate acorda și după aceasta în cazul cînd copilului îi este necesar un ajutor pentru a-și termina studiile sau în caz cînd el este inca­pabil de muncă din motive de boală. 1. CRONICA LITERARĂ Vasile Căbulea: „CULEGĂTORII DE AUR” Vasile Căbulea este unul din tinerii prozatori formaţi la şcoala aspră şi pretenţioasă a practicii gazetăreşti. Munca la ziar — de care se feresc atita unii scriitori — l-a ajutat pe tI­­nărul autor al „Poveştii moţeşti", apă­rută în urmă cu cîţiva ani, să-şi dis­ciplineze fraza şi mijloacele de expre­sie, să-şi lărgească cîmpul de inves­tigaţie şi să aprofundeze problemele actualităţii, l-a înzestrat cu acea forţă combativă necesară militantului pe tărim ideologic, in general, şi scri­itorului în special. După Traian Co­­şovei, Victor Vintu, Al. I. Chilia, Pop Simion şi alţii, Vasile Căbulea păşeş­te acum cu fermitate treptele afirmă­rii scriitoriceşti, apărînd în cîmpul fe­nomenului literar ca un prozator cu reale­­ posibilităţi, dar care continuă încă să rămînă un pasionat şi activ ziarist. Dovadă, cartea sa „Culegă­torii de aur", recent apărută in colec­ţia „Patria noastră" la Editura Tine­retului. Despre Ţara Aleţilor s-a mai scris. De obicei în zugrăvirea acestui fer­mecător colţ al patriei noastre se pornea de la exterior, insistîndu-se pe latura pitorească a cetăţii de piatră şi aur adăpostită între culmile Apu­senilor. Căbulea începe cu oamenii. El porneşte de-a dreptul din inima satului moţesc dezvăluindu-ne parti­cularităţile sufleteşti ale oamenilor de aci, aspectele cele mai caracteristice ale realităţii sociale, oprindu-se mai mult asupra problemelor de muncă şi viaţă ale moţilor şi mai puţin asu­pra peisajului, pe care insă nu uită să-l introducă oriunde şi ori de cite ori e necesar. Venind în Ţara Moţilor, tinărul scriitor nu descoperă nimic, ci revede, confruntă. El se apropie de plaiurile copilăriei cu emoţie şi duio­şie, fiecare element nou intilnit ofe­­rindu-i prilejul unei evocări sugesti­ve, care împrumută povestirii, pe a­­locuri, tonul unei autentice confesiuni lirice. „Prin locurile pe care le des­criu am copilărit stînd într-o poiană şi păzind oile să nu le mănînce lupii" mărturiseşte autorul la începutul căr­ţii, dindu-ţi impresia unui călător o­prit o clipă in pragul casei, după­ o îndelungă pribegie prin locuri străine. „După ce am crescut, am prins coada toporului şi împreună cu taică-meu ne afundam în tainiţele pădurilor şi culcam la pămînt cel mai falnic din­tre brazi; îl prindeam în zale după boi şi fugeam să nu ne prindă pădu­rarul. Acasă-l tăiam în bucăţi şi-l as­cundeam. Ciopleam drage şi încheiam ciubere cu care plecam în largul ţării"... Aceasta era viaţa de ieri a moţu­luiI — pare a spune autorul, păşind din nou pe drumurile de piatră din susul Arieşului, stînd de vorbă cu sătenii, zăbovind la cooperativele meş­teşugăreşti, cercetind viaţa şi munca minerilor, oprindu-se cu pioşenie la locurile ce amintesc de Hor­ia şi A­­vram Iancu, poposind la vestitul tîrg de fete de pe muntele Găina, dezvă­luind in faţa cititorului un tablou impresionant: Ţara Moţilor astăzi! Comuniunea directă, sufletească, cu oamenii şi locurile descrise l­a ieri, pe Căbulea de influenţa lui Bogza, ale cărui neîntrecute reportaje despre Ţara Moţilor constituie o permanentă tentaţie pentru reporterul tinăr care se încumetă să-l urmeze întru drume­ţie pe plaiurile „Ţării de piatră". De altfel, autorul „Culegătorilor de aur" nu vine aici ca un vizitator, el se în­toarce acasă, printre ai săi, revede locuri dragi, reintilneşte oameni cu­noscuţi, consem­nînd cu naturaleţe, fără explozii de entuziasm grandiloc­vent, schimbările înnoitoare petrecute in viaţa acestora In anii construcţiei socialiste. De aici nota de sincerita­te şi prospeţime ce se simte pe tot parcursul cărţii, solicitind atenţia şi interesul cititorului. Cooperativele ciubărarilor care au înlocuit metodele primitive de muncă şi au uşurat nespus truda grea a mo­ţilor, scutindu-i de pribegiile lungi şi obositoare pe drumurile fără sfîrşit ale ţării, sint astăzi lucruri obişnuite in satele din ţara moţească. Meş­teşugarii moţi s-au obişnuit să-şi tri­mită la oraş butoaiele, putinele, ciu­­berele, pe care le lucrează in coope­rativă, ca camioanele şi tot în acest mod li se aduc cerealele şi mărturie de care au nevoie. Dar nu numai a­­cestea sunt semnele înnoitoare ale rin­­duielilor socialiste înstăpinite pe a­­ceste meleaguri unde In trecut dom­neau nestînjenite întunericul şi mize­ria. Acum, îşi face loc aici, cu tot mai multă insistenţă lumina ştiinţei, în­văţătura de carte. „In urmă cu ani — notează autorul laconic, dar con­cludent —, zadarnic se chinuiau cei doi învăţători să-i adune (copiii de moţ, n.n.) la lecţii, în clasele fără foc şi fără cărţi, de prin locuinţele împrăştiate la mari depărtări, prin vă­găunile bîntuite de haite sălbatice. Speriaţi de foame, copiii de moţ fu­geau de mici, trecînd peste munţi cu traista cu fluere în pribegie. Acum s-au obişnuit cu noul fel de viaţă, cu învăţătura; unii au plecat mai depar­te, la şcoli mai înalte, întorcîndu-se în locurile copilăriei, doctori, ingineri, învăţători". Oamenii nu mai duc grija zilei de miine, a copiilor pe care trebuiau să-i hrănească şi să-i îm­brace doar din truda celor două bra­ţe care mînuiau săcurea şi firiza. Ciu­băr­arul cooperator Aurel Bădica are şapte copii, dintre care unul este con­structor la Bicaz, o fată urmează să iasă învăţătoare, iar ceilalţi îi vor moşteni, poate, meseria, sau vor apu­ca spre alte profesii, pe căile larg deschise ale viitorului. Se remarcă în­deosebi insistenţa cu care scriitorul scoate în evidenţă chipurile de comu­nişti, aceşti neînfricaţi pionieri ai construcţiei socialiste, rolul activ al organizaţiilor de partid din satele mo­ţeşti şi din întreprinderile miniere în acţiunea de primenire a vieţii. Comu­niştii moţi, ca Ilie Ciura, Mogoş, Ion Horda şi alţii, au fost în fruntea luptei pentru înlăturarea străvechilor rînduieli ce au domnit aici pînă de curînd, alături de codri şi aurul mun­ţilor, cele două mari bogăţii ale A­­pusenilor trecute in sfîrşit, în stăpîni­­rea poporului. Viaţa minerilor, a aces­tor neînfricaţi culegători de aur care sfredelesc adîncul muntelui şi string metalul preţios cu mijloace moderne şi utilaj tehnic, făcind din străvechile şteampuri simple piese de muzeu — a căpătat sensuri şi orizonturi cu to­tul noi. Povestea minerului Pavel Bu­tuci, autorul ne-o relatează, ur­­mărindu-i firele de la începutul u­­ceniciei minereşti,­­făcută pe vremea cind minele aparţineau ,domnilor, iar minereul se scotea din adine, cu coşercile, după ce stinca era sfărimată, în bolovani, cu ciocanul) — şi pînă în zilele noastre. Peste culmile Apu­senilor, în locurile unde au trăit şi au luptat Horia şi Avram Iancu, au răsărit astăzi zorii mult visaţi ai unei vieţi cu adevărat libere şi fericite. Aceasta este concluzia cu care citito­rul lasă din mină cartea după ce a intors ultima filă... O bună parte din cronicile apărute in presă şi In publicaţiile de specia­litate, referitor la volumul discutat aici, consemnau ca o scădere a cărţii, faptul că autorul vădeşte inconsecven­ţă in ceea ce priveşte modalităţile de tratare a materialului faptic, oscilini intre povestire şi reportaj. Suntem de aceeaşi părere. Mai precis, considerăm că îmbinarea nepotrivită, nesistemati­zată a celor două formule cu care proza acţionează pe planuri diferite insă cu aceeaşi forţă de convingere, a dus la un dezechilibru în construc­ţia lucrării, ştirbindu-i unitatea şi, pe alocuri, îngreunînd lectura. In gene­ral, lucrarea poartă amprenta debu­tului: se pot întllni In unele pagini fraze insuficient cizelate, nedibaci construite, ezitări in mrizarea mai largă a unor elemente lexicale de coloratură locală (omătul vîntuit, că­maşă florilată, etc) care ar fi dat lecturii mai multă savoare şi prospe­ţime. Deocamdată, Vasile Căbulea a scris o carte interesantă şi utilă, care şi justifică prezenţa în biblioteca ori­cărui cititor. Şi aceasta este impor­tant. După cum la fel de important este să se sublinieze că, pentru autor, apariţia acestui volum constituie un punct de plecare pentru creaţia sa de viitor, creaţie ale cărei roade cititorul le va aştepta cu acelaşi interes, dar cu mai multă exigenţă. ION MACARIE V­E­ŞTI din raionul OLTENI ■ Ultima situaţie operativă a ară­turilor de toamnă arată că în întreg raionul această lucrare a fost execu­tată pe o suprafaţă de 32.000 ha. din cele 33.941 planificate. In comunele Talpa, Tătărăşti de Jos, Slăveşti, Scurtu, Călugăriţa, colectiviştii, înto­­vărăşiţii şi ţăranii muncitori cu gos­podărie individuală au terminat efec­tuarea ogoarelor de toamnă. ■ La ghişeul C.E.C. de la S.M.T. Orbească s-a petrecut un eveniment deosebit. In cadrul „Săptămînii eco­nomiei“ toţi muncitorii staţiunii au devenit depunători pe librete de eco­nomii C.E.C. De asemenea la agen­ţiile C.E.C’.­ Gălăţeni, Slăveşti, peste 100 de ţărani muncitori au devenit noi depunători. ■ In comuna Orbească în cadrul căminului cultural, cele două echipe de teatru pregătesc piesele „Nunta Ioanei" şi „Răsfăţaţii“. De asemenea şi formaţiile de dansuri populare pre­gătesc suite locale, printre care şi jocurile „Buceagul“, şi „Mocăneuţa“. Repetiţie continuă să facă atît brigada artisti­că de agitaţie, cît şi formaţia corală, ce are în repertoriu piese muzicale romîneşti ca : „Haţegana“, „Lină Cătălină", „Codrule frunză gal­­bină". Plante tămăduitoare (Urmare din pag. I-a) şi saci gata să ia drumul spre ţări străine. Pe unele din lăzi stăteau scr­ise două iniţiale: H. şi M. Erau iniţialele de­numirii latineşti a mult cintatului ma­ghiran: Herba majoram­. Pe alte lăzi, alte iniţiale. PENTRU HAMBURG Intr-una din secţiile întreprinderii, lucrau de zor 3 muncitori la încăr­catul sacilor. Umpleau ultimii saci cu frunze de căpşuni. Tov. Gruia îmi dădu explicaţii : „Este o comandă a unei firme din Hamburg­. Precum vedeţi nu numai căpşunii ci şi frunzele lor sunt bune la ceva. Se folosesc în in­dustria medicamentelor. Munca colectivului de la întreprin­derea regională pentru prelucrarea plantelor medicinale Bucureşti, este migăloasă. Dar cu toată migala, a­­ceastă muncă le este dragă celor care o practică. Parte din plantele prelucra­te de ei, ajung departe de ţara noas­tră şi medicamentele care se prepară din aceste plante sunt folositoare ce­lor suferinzi. Alină dureri, vindecă răni, redau sănătatea. PROGRAMUL I 7.00 Buletin de ştiri şi sumarul presei centrale. 7.15 Muzică pentru fanfară. 7.30 Muzică distractivă. 7.50 Anunţuri şi mu­zică. 8.00 Materiale din presă.­­ 30 Mu­zică. 9.00 Piese pentru pian. 9.30 „Prie­tena noastră cartea": „Copiii noştri“ de Jean Otcenasek. 10.00 Uverturi şi pot­puriuri. 10.40 Muzică populară acrib­­riana. 10.00 Buletin de ştiri. 11.03 Cîn­­tece. 11.20 Muzică uşoară. 11.45 Radio Prichindel. 12.00 Pagini alese din opere. 12.30 Cum trăiesc oamenii muncii din Por­tugalia. 12.40 Cîntă orchestra de muzică populară „înfrăţirea" din Cluj. 13.00 Bu­letin de ştiri. 13.05 Concert de prînz. 13 45 Cotele apelor Dunării. 14.00 Folclo­rul în prelucrarea compozitorilor noştri. 14.35 Suite co­rale. 15.00 Buletin de ştiri. 15.05 Recomandări din program. 15.10 Muzică. 15.40 Concert de estradă. 16.15 Vorbeşte Moscova . 16.45 Cintece de Va­­sile Timiş. 17.03 Radiojurnal şi buletin meteorologic. 17.15 Anunţuri şi muzică. 17 25 Simfonia I-a în Re major de Sigis­mund Toduţă. 18.05 Din poezia clasică chineză. 18.15 „Sfaturi pentru echipele artistice de amatori". 19.00 Buletin de ştiri. 19.05 Revista economică Radio. 19.30 Program de muzică populară. 10.52 „Noapte lună, copii". 20.00 Radiojurnal. 219.15 Muzică uşoară. 20.45 Note de lector. 20.55 Muzică populară românească impri­mată pe discuri „Electrecord". 21.20 Pă­rinţi şi copii. 21.35 Muzică uşoară romî­­nească. 22.00 Radiojurnal, buletin meteo­rologie şi sport. 22.30 Din creaţia com­pozitorilor din ţări de democraţie popu­lară. 23.15 Muzică din operete. 23.52— 23.55 Buletin de ştiri. PROGRAMUL II 14.00 Buletin de ştiri. 14.03 Recomandări din program. 14.07 Muzică uşoară. 14.30 Program emis de Studioul Regional Iași. 15.00 Muzică. 15.40 Muzică corală rome­teorologic. 16.05 Muzică instrumentală de compozitori români. 16.­ Un bun gos­­podar. Reportaj de Dumitru Tăloi. 17.00 Noi înregistrări muzicale. 17.25 Sfatul medicului. 17.30 Emisiune muzicală pen­tru copii. 10.00 Buletin de ştiri. 18.05 Cîntece inspirate din­ lupta partidului. 18.25 Melodii populare. 19.00 Anunţuri şi muzică. 19.10 M­uzică uşoară. 19.30 Opera TEATRE: Teatrul de Operă şi Băiet al R.B.R.: Tosca; Teatrul de Stat de O­­peretă: Studentul cerşetor; Teatrul Na­ţional „I. L. Caragiale" Sala „Comedia": Bădăranii; Sala „Studio": Un post ren­tabil; Teatrul Municipal. Sala „Matei Millo": Pădurea; Sala „Filimon Sîrbu": Tache, Ianke şi Cadîr; Teatrul „C. No­­ttara" Sala „Libertatea“: Nota zero la purtare; Teatrul Tineretului: Jurnalul Annei Frank; Teatrul Armatei: Femeia îndărătnică; Sala Ansamblului C.C.A.: O zi de odihnă; Teatrul Satiric-Muzical „C. Tănase"; Sala „Savoy": Nuntă la mînăstire; Sala „Victoria": Intre noi femeile; Ansamblul de cîntece și dan­suri C.C.S.: Din cîntecele și dansurile popoarelor; Teatrul „Ţăndărică“ Sala „Orfeu"; Micul Muck (orele 15); Sala din str. Academiei: Păţaniile unei pă­puşi de lemn (orele 15); Circul de Stat: Alei... hap! CINEMATOGRAFE: Patria, Gh. Doja: Trapez. Compl.: Cloşca cu puii de aur; Republica: Fata căpitanului; Magheru, Elena Pavel, Donca Simo. Afacerea nu s-a clacat; V. Alecsandri. Lumina. N. Bălcescui; Bomba; Bucureşti, înfrăţirea între popoare, 1 Mai; Idiotul; I. C. Fin- „Cavaleria Rusticană" de Mascagni. 21.42 Radiojurnal, sport şi buletin meteorolo­gic şi lectură ghicitoare. 21.07 Opera „Paiaţe" de Leoncavallo. 22.32 Muzică de estradă. 23.00 Buletin de ştiri. 23.15— 24.00 Melodii populare romîneşti TELEVIZIUNE 2 decembrie 1958 19.00 Informaţiile după amiezii. 19.05 Emisiune pentru cei mici. „Traista cu poveşti" — o poveste din viaţa copiilor sovietici. 19.20 Filmul de desene animate: „Iepurele nu vrea să înveţe". 19.30 Transmisie de la Teatrul Municipal a piesei „Pădurea". Elu: Idolul de sare. Compl. Pantalonaşii se poartă uscaţi; Flacăra: Idolul de sare. Compl.: Sport nr. 7; Central: Povestea primei Iubiri; 13 Septembrie: Anul 1918; Maxim Gorki: Erupţia; Victoria; Alex. Sabia; Zile de dragoste; Timpuri Noi: Amintirea unei artiste, Popas în taberele de va­ră; De ce nu are ursul coadă?; Tinere­tului: Aida; Al. Popov; Povestea celor 5 fraţi. Pionier 4/958; Şofer de mare viteză. Sport 4/1953; Actualitatea în imagini 47; 8 Martie: Pescarii din Arai. Compl.: Cronica Hunedoreană; Gri­viţa, M. Emi­­nescu : Infrîngere; V. Roaită, George Bacovia, B. Delavrancea: Dincolo de brazi. Compl.: Festivalul prieteniei 1958; Cultural: Inimă de oţel; 8 Mai: Roma, oraş deschis; unirea, Gh. Coşbuc,: Se­renada mexicană. C. David, Popular: Paginile trecutului; Arta,: Botagoz; Munca; Drumul Serii: Surorile; Mioriţa: Cei trei din pădure; 23 August: Pe Do­nul liniştit (seria II-a); Ilie Pintilie: Vagabondul (seria I şi a II-a); Libertă­ţii: Pe Donul liniştit (seria III-a); Olga Banele: Ani de neuitat; Aurel Vlaicu: Un nou număr de atracţie. Compl.: Po­pas în taberele de vară. 16 Februarie: Cazul dr. Laurent; 30 Decembrie: s-au cunoscut cu toţii; Marţi 2 decembrie 1958 Pag. 3-a ­ MARIA MORA­RU ! Duminică au avut loc funeraliile to­varăşei Maria Moraru, deputată în Marea Adunare Naţională, veche ac­tivistă a mişcării muncitoreşti, mem­bră în Prezidiul Consiliului Central al Sindicatelor şi preşedintă a Comitetu­lui Central al Sindicatului muncitori­lor din industria bunurilor de con­sum. In cursul după-amiezei de sîmbătă, sicriul cu corpul neînsufleţit al tova­răşei Maria Moraru a fost depus în sala Casei de Cultură a Sindicatelor din Capitală. In sunetele marşului funebru, dumi­nică la ora 11 a.m. cortegiul funerar a pornit spre Crematoriul „Cenuşa" unde a avut loc adunarea de doliu consacrată memoriei tovarăşei Maria Moraru. Adunarea de doliu a fost deschisă de tovarăşul Ion Mitarcă, preşedintele­ Consiliului sindical local Bucu­reşti. Luînd cuvîntul, tovarăşul Ion Doo­bre, secretar al C.C.S., a adus un ult­­im salut tovarăşei Maria Moraru. Au mai adus un ultim omagiu mei mam­ei Măriei Moraru, tovarăşul Ni­colae Vasilescu, vicepreşedinte al Co­mitetului Central al Sindicatului mun­citorilor din industria bunurilor de consum şi Florica Scutitu, preşedinta Comitetului de întreprindere de la fa­brica „Adesgo". Ceremonia funebră s-a încheiat în­ acordurile „Internaţionalei". (Agerpres)". Pentru o reducere continuă a preţului de cost (Urmare din pag. I) derilor cu cele necesare producţiei s-a făcut în unele locuri defectuos, a in­fluenţat negativ creşterea productivi­tăţii muncii şi reducerea preţului de cost. Acest fenomen s-a întilnit des­tul de des în special în sectorul in­dustriei locale, din care cauză s-au produs stagnări în lucru ceea ce a dus la folosirea incompletă a capacităţii utilajului. La situaţia respectivă s-a ajuns şi pentru că multe întreprinderi de industrie locală ca acelea din Sna­­gov, Videle, Turnu Măgurele, Călă­raşi, Giurgiu, etc. au căutat să se aprovizioneze cu materii prime de la distanţe mari, în loc să se axeze mai mult pe valorificarea resurselor locale. Nu e întîmplător că acest sec­tor a confecţionat o serie de produse care au devenit de la bun început greu vandabile, ca: tenişi şi cizme de cauciuc, luminări, rogojini, ţiglă de ciment, ochelari, stilouri, amidon, etc. In privinţa aprovizionării necores­punzătoare, se poate spune că în multe locuri contractele economice care stabilesc relaţiile dintre între­prinderi, au fost încălcate. O altă cale nu mai puţin însem­nată de reducere a preţului de cost, o constituie micşorarea cheltuielilor de regie. In numeroase întreprinderi, mai ales în cele de industrie locală, aceste cheltuieli sînt depăşite datorită scumpirii costului la reparaţiile cu­rente (îndeosebi la mori), efectuă­rii unor reparaţii de slabă calitate, precum şi datorită volumului neper­­mis de mare al cheltuielilor neproduc­tive (amenzi, penalizări, locaţii, do­­bînzi, lipsuri de inventar, etc.) La I.I.L. Turnu Măgurele şi Videle de pildă, cheltuielile pentru reparaţii cu­rente,­­ au fost depăşite pînă la 1 sep­tembrie cu circa 20.000 și respectiv 35.000 lei, iar la industria locală din Snagov, valoarea sumelor neproduc­tive a atins suma de 100.000 lei. Tre­buie să arătăm că deplasările în alte regiuni după materii prime, folosirea mai mult decit trebuie a telefoanelor, telegramelor şi transporturile neraţio­nale, însumează sume importante în ca­drul industriei locale, ceea ce influenţea­ză negativ reducerea preţului de cost. O situaţie slabă în ce priveşte preţul de cost există şi în sectorul construcţii. Practica arată că în fiecare între­prindere din regiunea noastră sînt condiţii ca preţul de cost să fie redus. Se cere însă din partea conducerilor­ să folosească îndeaproape posibilită­ţile pe care le au, să întocmească planuri de măsuri concrete, care să aibă drept urmare creşterea produc­tivităţii muncii, principala cale de reducere a preţului de cost. Eforturile din producţie ale muncitorilor, ingine­rilor şi tehnicienilor depuse în aceas­tă direcţie, trebuie să fie strîns îm­pletite cu ale personalului adminis­trativ care are datoria să lupte pen­tru o mai bună folosire a fondurilor băneşti, pentru o reducere la maxi­­mum a cheltuielilor neproductive... Este în interesul colectivelor de muncă, al întregului popor, să se ob­ţină o reducere simţitoare a preţu­lui de cost. De aceea, acţiunea de re­ducere a preţului de cost trebuie să devină, aşa cum au subliniat Docu­mentele celui de al doilea Congres al P.M.R., „o problemă centrală a în­tregii organizări a producţiei... o preo­cupare vie şi permanentă a minis­terelor, a direcţiilor generale, a con­ducerilor întreprinderilor, a organelor şi organizaţiilor de partid, a comite­telor sindicale, a fiecărui om al mun­cii şi, In primul rînd, a fiecărui co­munist*. Strungarul I. Manole de la Atelierele Navale Giurgiu este fruntaş în miuncă. In acelaş timp el este şi un bun spor­tiv, ju­cînd ca politar în echipa „Dună­rea’» Giurgiu In nr. 1423 al ziarului „Steagul roşu“ a apărut o scrisoare deschisă adresată deputatului Constantin Baron din circumscripţia electorală nr. 45. Scrisoarea a fost intitulată „Vă invităm în mijlocul nostru tovarăşe deputat“ şi semnata de mai mulţi cetăţeni care locuiesc pe ulicioara Păcii. Cetăţenii aminteau prin această scrisoare deputatului lor de promi­­siunile făcute şi îi reproşau că nu a mai venit în mijlocul lor. După publicarea scrisorii, deputatul a ve­nit printre alegători şi împreună au hotărît să paveze strada. Ei au sta­bilit totul, pînă în cele mai mici amănunte pentru ca această treabă să se facă cît mai repede şi în cîte mai buine condiţiuni. ■­ Datorită faptului că li se mai promiseseră unele lucruri care nu au fost realizate, unii dintre cetă­ţeni se îndoliau că totul va merge după plan, dar deputatul i-a con­vins prin fapte că şi-a însuşit cri­tica adusă de cetăţeni. Primind sprijin din partea între­prinderilor din oraş prin mijloace de transport, cetăţenii au cărat ma­terialul necesar. Semnatarii scrisorii deschise şi alţii în frunte cu deputatul lor au transformat ulicioara într-un şan­tier. In curînd lucrările de pavare vor fi terminate. Pe urmele materialelor publicate După zece zile de la publicarea unei scrisori deschise

Next