Steagul Roşu, decembrie 1958 (Anul 4, nr. 1447-1472)
1958-12-02 / nr. 1447
Gospodăria agricolă de stat Dragalina este o mare unitate cerealieră, avînd totodată un însemnat sector zootehnic în continuă dezvoltare. Prin grija partidului şi guvernului gospodăria a fost înzestrată cu un numeros parc de maşini şi tractoare pentru mecanizarea în întregime a principalelor lucrări agricole — realizîndu-se pe această bază o creştere serioasă a producţiei agricole vegetale şi animale. In adunarea de dare de seamă şi alegeri, un loc important l-a ocupat analiza muncii politice şi organizatorice desfăşurată de organizaţia de partid In sprijinul îndeplinirii planului de producţie. Darea de seamă prezentată în faţa adunării generale a scos în evidenţă depăşirile de plan realizate la principalele culturi cerealiere. Astfel, producţia planificată la hectar pentru grîu a fost realizată în proporţie de 103 la sută (2050 kgr. medie la hectar), la porumb în proporţie de 100 la sută (în medie 2600 kgr. la hectar), la floarea soarelui în proporţie de 140 la sută şi la ovăz de 143 la sută. Aceste realizări au fost obţinute în condiţiile climatice nefavorabile din acest an, ele venind să demonstreze încă odată superioritatea agriculturii socialiste, bazată pe ştiinţa şi tehnica înaintată. In sectorul zootehnic planul de lapte de vacă a fost depăşit cu 15 la sută, lapte de oaie cu 32 la sută, lină cu 15 la sută şi carne cu 9 la sută. Directivele Congresului al II-lea al partidului şi Consfătuirea lucrătorilor şi ţăranilor din sectorul socialist al agriculturii de la Constanţa au pus cu tărie în faţa gospodăriilor agricole de stat sarcina de a deveni unităţi mari producătoare de cereale şi produse animale, şi de a deveni totodată unităţi rentabile. Colectivul de muncă a! gospodăriei agricole de stat Dragalina ţinînd seamă de această importantă sarcină pusă de partid, a urmărit în mod deosebit şi a reuşit să obţină importante reduceri a preţului de cost la o serie de produse vegetale şi animale, realizîndu-se pe gospodărie în primele trei trimestre un beneficiu de 4.895.000 lei, iar pînă la sfîrşitul anului sînt posibilităţi să se ajungă la un beneficiu de 7.300.000 Iei — gospodăria situîndu-se printre unităţile fruntaşe în ce priveşte rentabilitatea. Realizările importante obţinute de G.A.S. Dragalina în îndeplinirea hotărîrilor partidului şi guvernului sînt rezultatul muncii creatoare a întregului colectiv în frunte cu membrii şi candidaţii de partid. In adunările organizaţiei de bază dezbaterea problemelor producţiei a ocupat întotdeauna un loc important. S-au luat hotărîri menite să asigure aplicarea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea îndeplinirii indicilor de plan. Comunişti ca Vasile Puişor, Marin Duţă, Ion Spirea şi alţii, au fost repartizaţi să muncească în sectoarele hotărîtoare ale producţiei unde au adus o valoroasă contribuţie la organizarea muncii şi desfăşurarea întrecerii socialiste. Rezultatele obţinute în activitatea acestui colectiv fruntaş pe ţară — deţinător al Drapelului roşu de producţie — sînt continuu dezvoltate, succesele de pînă acum constituind un puternic stimulent. Atît din darea de seamă cît şi din discuţiile purtate a reieşit hotărîrea comuniştilor de a valorifica rezervele interne ce mai există şi de a înlătura lipsurile din munca politică şi din producţie, pentru creşterea rentabilităţii gospodăriei şi pentru livrarea unor cantităţi sporite de produse agro-alimentare necesare bunei aprovizionări a oamenilor muncii. In cuvîntul său, tov. Mihai Gheorghe s-a ocupat de roadele întrecerii socialiste şi de economiile realizate, scoţînd în evidenţă necesitatea de a asigura un caracter permanent întrecerii socialiste — care în acest an s-a desfăşurat mai mult în întîmpinarea unor sărbători, — şi posibilităţile de a realiza economii de carburanţi mai mari — evitîndu-se risipa ce se mai face la unele brigăzi. Discuţiile purtate au analizat cu răspundere felul cum sînt îndeplinite hotărîrile plenarei C.C. al P.M.R. din 9—13 iunie a. c., constatîndu-se o creştere a răspunderii şi combativităţii comuniştilor. Disciplina de partid şi de stat s-a întărit, o serie de elemente necorespunzătoare au fost înlăturate, grija faţă de avutul obştesc a devenit o preocupare de seamă a întregului colectiv. Cu toate acestea în viaţa colectivului mai dăinuie lipsuri. Pe bună dreptate tov. Nicolae C. Nicolae şi Triţă Făniţă au criticat pe tov. Boţea Alexandru pentru indisciplină în muncă şi pe tov. Toporea Constantin, Radu Anghel, Ilie Popa, pentru faptul că nu se străduiesc să-şi ridice nivelul politic, neparticipind la cercurile de studiu. Adunarea generală a organizaţiei de bază a luat atitudine împotriva abaterilor de la disciplina şi morala de partid comise de tovarăşul Apseniuţă Ion care a încălcat unele indicaţii ale conducerii gospodăriei şi care prin comportarea lui nu a constituit un exemplu pentru ceilalţi muncitori. Adunarea generală a organizaţiei de bază de la G.A.S. Dragalina, prin discuţiile purtate de comunişti şi prin hotărîrile adoptate a dovedit maturitate politică, trăgînd concluzii practice pentru îmbunătăţirea continuă a muncii de partid. ANTON SOPRONIE instructor al Comitetului regional Bucureşti al P. M. R . VIAŢA DE PARTID PENTRU DEZVOLTAREA SUCCESELOR OBŢINUTE Pe marginea adunării de dare de seamă şi alegeri a organizaţiei de bază de la G.A.S. Dragalina întreprinderea pentru colectarea şi industrializarea laptelui din comuna Adunaţii-Copăceni livrează zilnic peste 1200 kgr. lapte pentru diferite centre muncitoreşti. In clişeu se pregăteşte un nou transport de lapte. STEAGUL’ ROŞU Eleşteul colectivei Gospodăria agricolă colectivă „Octombrie roşu“ din satul Radu Vodă, raionul Lehliu, poseda o însemnată suprafaţă de păşune inundabilă. Acest lucru a dat de gîndit consiliului de conducere al gospodăriei, în frunte cu Marin Vasile , preşedintele colectivei, şi adunarea generală a colectiviştilor la trecut hotărît la amenajarea unui eleşteu de creştere artificială a peştelui. Cele hotărîte au început să prindă viaţă, îndrumaţi de zoo veterinarul Gruia Dumbravă de la sfatul popular al raionului Lehliu, profesor Ion Pojoga şi inginer Blănaru de la secţia zooveterinara a sfatului popular al regiunii Bucureşti, colectiviştii s-au pus pe lucru şi astfel, în mai puţin de o lună de zile, cele 14 ha. teren inundabil au fost transformate într-un adevărat bazin de creştere şî reproducere a peştelui. Văzînd că acţiunea de creştere a peştelui constituie un izvor de venituri fără prea mari cheltuieli, colectiviştii au reţinut 6.000 kg. peşte pentru repopularea a încă două eleştee aflate în curs de amenajare, primul în suprafaţă de 10 ha., iar al doilea în suprafaţă de peste 13 ha. Acordînd un viu interes acestei acţiuni, hotărîrea unanimă a colectiviştilor din Radu Vodă este de a obţine în anul viitor o producţie de 1500 kg. peşte pe fiecare hectar de eleşteu. O situaţie de netolerat în legătură cu încălcarea statutului model în unele gospodării colective din raionul Titu Oameni harnici şi pricepuţi sunt membrii gospodăriilor colective din Corbii Mari şi Ungureni, raionul Titu. Graţie acestor calităţi ale lor, gospodăriile colective s-au dezvoltat an de an. Odată au cumpărat ceva animale, altădată au ridicat construcţii pe măsura nevoilor lor, ş.a.m.d. De aceea, astăzi, se poate aprecia că oamenii sunt mulţumiţi de gospodăriile lor colective, care au păşit un temei pe drumul prosperităţii şi al belşugului. Cu un singur lucru nu se împacă însă colectiviştii din Corbii Mari şi Ungureni : unii dintre ei n-au venit în gospodăriile colective cu tot pămîntuil care le aparţine. Şi lucru destul de curios, că de la înscrierea unora în gospodăriile colective şi pînă acum au trecut ani de zile. Iată cîteva exemple de acest soi. Vasile Vîrtej, magazionerul gospodăriei colective din Corbii Mari nu s-a decis să aducă 1 ha. de pămînt în colectivă nici după 8 ani de zile. Ion T. Stan şi Marin T. Neaţă, „au uitat“ şi ei din 1956 şi pînă în zilele noastre că mai au ,în afara gospodăriei colective cîte 1,10 ha. şi respectiv 1,57 ha. teren agricol. Frîncu R. St Ene — rotar, care a păşit odată cu ultimii doi în gospodăria colectivă a adus o tejghea, rindea, bardă şi alte cîteva unelte uzate, pe cînd sculele bune şi pămîntul — 1,32 ha. — sînt în afara colectivei şi le foloseşte, bineînţeles, pentru interesul personal. De la colectiva din Ungureni, cei cu pămînt în afară sînt : Mateescu Victor, Aurică Dumitrescu şi Ion N. Fulga, care a venit în gospodăria colectivă cu 50 ani, din 6,50 ha, cît are de adus. O analiză mai profundă ne arată că această stare de lucruri nu este deloc întîmplătoare. La gospodăria colectivă din Corbii Mari, este explicabil că lucrurile s-au petrecut aşa, întrucît însuşi preşedintele gospodăriei, Ion Bălăceanu şi un alt membru al consiliului de conducere — Vasile Catană — mai au ceva pămînt în afară. Intr-o astfel de situaţie apare cu claritate faptul că cei doi membri ai consiliului de conducere au fost interesaţi să nu „sgîndărească“ lucrurile cu cei ce n-au adus tot pămîntul în gospodăria colectivă, întrucît şi ei se numără printre aceştia. O altă întrebare care îşi cere explicaţie este următoarea : „Bine, bine, în gospodăria colectivă se ştia că mai sînt oameni care au pămînt în folosinţă personală, dar organele raionale n-au cunoscut oare această încălcare a Statutului ?“ Unii oameni afirmă că atît sfatul popular raional, cît şi comitelui raional de partid Titu au ştiut de multă vreme de cei ce nu şi-au adus tot pămîntul în gospodăriile colective din Corbii Mari şi Ungureni, dar au tolerat această abatere de la prevederile Statutului Model. Marea majoritate a membrilor gospodăriilor colective din Corbii Mari şi Ungureni sînt oameni cinstiţi şi devotaţi unităţilor cooperatiste din care fac pârtie. De aceea, ei cer tuturor să respecte cu stricteţe prevederile Statutului Model al gospodăriei agricole colective. FLOREA STOICA Ene D. Dumitru din Giurgiu str. Cărămidarii Noi 19 ne întreabă de la ce dată are drept la alocaţia de stat pentru un copil nou născut ? Răspuns : Aveţi dreptul la alocaţia de stat în condiţiile prevăzute de lege,i de la 1 ale lunii următoare aceleia în care s-a născut copilul. M. Constantin din Bucureşti ne întreabă care este instanţa competentă căreia i se poate adresa pentru stabilirea vechimii în cîmpul muncii, în vederea completării carnetului său de muncă ? Răspuns: Perioadele de timp servit ce nu pot fi dovedite cu acte oficiale se pot stabilii înaintea instanţelor judecătoreşti cu mijloacele de dovadă stabilite de lege. Cererea poate fi înaintată fie la instanţa din raza locului unităţii la care petiţionarul a lucrat în perioada ce urmează a fi dovedită, fie la instanţa din raza domiciliului său sau a locului său actual de muncă. Preda Gh Floarea din comuna Trestieni, raionul Răcari, ne întreabă dacă un imobil dobîndit în timpul căsătoriei încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei, se consideră bun comun în sensul art. 31 din acest cod? Răspuns: Prevederile art. 31 din Codul Familiei se aplică şi bunurilor dovâedite de oricare dintre soţi înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei (1 februarie 1954) cu condiţia ca pînă la această dată căsătoria să nu fi fost desfăcută prin divorţ sau prin decesul unuia dintre soţi. Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Dacă insă la data intrării în vigoare a Codului Familiei, căsătoria nu mai exista, bunul dobîndit în timpul căsătoriei poate fi considerat bun comun numai dacă această calitate este dovedită, adică în măsura în care se face dovada că el a fost dobîndit prin efortul comun al ambilor soţi. V. Rotari din Bucureşti ne întreabă dacă odată stabilită pensia de întreţinere pentru un copil minor, ea mai poate fi micşorată sau majorată la cerere ? Dacă această pensie se poate acorda şi după majoratul copilului ? Răspuns : Art. 94 aliniatul 2 din Codul Familiei prevede că instanţa judecătorească va putea mări sau micşora la cerere obligaţia de întreţinere după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinere sau nevoia celui care o primeşte! Pensia de întreţinere de către părinte se acordă copilului minor pînă la majoratul său. Ea se poate acorda și după aceasta în cazul cînd copilului îi este necesar un ajutor pentru a-și termina studiile sau în caz cînd el este incapabil de muncă din motive de boală. 1. CRONICA LITERARĂ Vasile Căbulea: „CULEGĂTORII DE AUR” Vasile Căbulea este unul din tinerii prozatori formaţi la şcoala aspră şi pretenţioasă a practicii gazetăreşti. Munca la ziar — de care se feresc atita unii scriitori — l-a ajutat pe tInărul autor al „Poveştii moţeşti", apărută în urmă cu cîţiva ani, să-şi disciplineze fraza şi mijloacele de expresie, să-şi lărgească cîmpul de investigaţie şi să aprofundeze problemele actualităţii, l-a înzestrat cu acea forţă combativă necesară militantului pe tărim ideologic, in general, şi scriitorului în special. După Traian Coşovei, Victor Vintu, Al. I. Chilia, Pop Simion şi alţii, Vasile Căbulea păşeşte acum cu fermitate treptele afirmării scriitoriceşti, apărînd în cîmpul fenomenului literar ca un prozator cu reale posibilităţi, dar care continuă încă să rămînă un pasionat şi activ ziarist. Dovadă, cartea sa „Culegătorii de aur", recent apărută in colecţia „Patria noastră" la Editura Tineretului. Despre Ţara Aleţilor s-a mai scris. De obicei în zugrăvirea acestui fermecător colţ al patriei noastre se pornea de la exterior, insistîndu-se pe latura pitorească a cetăţii de piatră şi aur adăpostită între culmile Apusenilor. Căbulea începe cu oamenii. El porneşte de-a dreptul din inima satului moţesc dezvăluindu-ne particularităţile sufleteşti ale oamenilor de aci, aspectele cele mai caracteristice ale realităţii sociale, oprindu-se mai mult asupra problemelor de muncă şi viaţă ale moţilor şi mai puţin asupra peisajului, pe care insă nu uită să-l introducă oriunde şi ori de cite ori e necesar. Venind în Ţara Moţilor, tinărul scriitor nu descoperă nimic, ci revede, confruntă. El se apropie de plaiurile copilăriei cu emoţie şi duioşie, fiecare element nou intilnit oferindu-i prilejul unei evocări sugestive, care împrumută povestirii, pe alocuri, tonul unei autentice confesiuni lirice. „Prin locurile pe care le descriu am copilărit stînd într-o poiană şi păzind oile să nu le mănînce lupii" mărturiseşte autorul la începutul cărţii, dindu-ţi impresia unui călător oprit o clipă in pragul casei, după o îndelungă pribegie prin locuri străine. „După ce am crescut, am prins coada toporului şi împreună cu taică-meu ne afundam în tainiţele pădurilor şi culcam la pămînt cel mai falnic dintre brazi; îl prindeam în zale după boi şi fugeam să nu ne prindă pădurarul. Acasă-l tăiam în bucăţi şi-l ascundeam. Ciopleam drage şi încheiam ciubere cu care plecam în largul ţării"... Aceasta era viaţa de ieri a moţuluiI — pare a spune autorul, păşind din nou pe drumurile de piatră din susul Arieşului, stînd de vorbă cu sătenii, zăbovind la cooperativele meşteşugăreşti, cercetind viaţa şi munca minerilor, oprindu-se cu pioşenie la locurile ce amintesc de Horia şi Avram Iancu, poposind la vestitul tîrg de fete de pe muntele Găina, dezvăluind in faţa cititorului un tablou impresionant: Ţara Moţilor astăzi! Comuniunea directă, sufletească, cu oamenii şi locurile descrise la ieri, pe Căbulea de influenţa lui Bogza, ale cărui neîntrecute reportaje despre Ţara Moţilor constituie o permanentă tentaţie pentru reporterul tinăr care se încumetă să-l urmeze întru drumeţie pe plaiurile „Ţării de piatră". De altfel, autorul „Culegătorilor de aur" nu vine aici ca un vizitator, el se întoarce acasă, printre ai săi, revede locuri dragi, reintilneşte oameni cunoscuţi, consemnînd cu naturaleţe, fără explozii de entuziasm grandilocvent, schimbările înnoitoare petrecute in viaţa acestora In anii construcţiei socialiste. De aici nota de sinceritate şi prospeţime ce se simte pe tot parcursul cărţii, solicitind atenţia şi interesul cititorului. Cooperativele ciubărarilor care au înlocuit metodele primitive de muncă şi au uşurat nespus truda grea a moţilor, scutindu-i de pribegiile lungi şi obositoare pe drumurile fără sfîrşit ale ţării, sint astăzi lucruri obişnuite in satele din ţara moţească. Meşteşugarii moţi s-au obişnuit să-şi trimită la oraş butoaiele, putinele, ciuberele, pe care le lucrează in cooperativă, ca camioanele şi tot în acest mod li se aduc cerealele şi mărturie de care au nevoie. Dar nu numai acestea sunt semnele înnoitoare ale rinduielilor socialiste înstăpinite pe aceste meleaguri unde In trecut domneau nestînjenite întunericul şi mizeria. Acum, îşi face loc aici, cu tot mai multă insistenţă lumina ştiinţei, învăţătura de carte. „In urmă cu ani — notează autorul laconic, dar concludent —, zadarnic se chinuiau cei doi învăţători să-i adune (copiii de moţ, n.n.) la lecţii, în clasele fără foc şi fără cărţi, de prin locuinţele împrăştiate la mari depărtări, prin văgăunile bîntuite de haite sălbatice. Speriaţi de foame, copiii de moţ fugeau de mici, trecînd peste munţi cu traista cu fluere în pribegie. Acum s-au obişnuit cu noul fel de viaţă, cu învăţătura; unii au plecat mai departe, la şcoli mai înalte, întorcîndu-se în locurile copilăriei, doctori, ingineri, învăţători". Oamenii nu mai duc grija zilei de miine, a copiilor pe care trebuiau să-i hrănească şi să-i îmbrace doar din truda celor două braţe care mînuiau săcurea şi firiza. Ciubărarul cooperator Aurel Bădica are şapte copii, dintre care unul este constructor la Bicaz, o fată urmează să iasă învăţătoare, iar ceilalţi îi vor moşteni, poate, meseria, sau vor apuca spre alte profesii, pe căile larg deschise ale viitorului. Se remarcă îndeosebi insistenţa cu care scriitorul scoate în evidenţă chipurile de comunişti, aceşti neînfricaţi pionieri ai construcţiei socialiste, rolul activ al organizaţiilor de partid din satele moţeşti şi din întreprinderile miniere în acţiunea de primenire a vieţii. Comuniştii moţi, ca Ilie Ciura, Mogoş, Ion Horda şi alţii, au fost în fruntea luptei pentru înlăturarea străvechilor rînduieli ce au domnit aici pînă de curînd, alături de codri şi aurul munţilor, cele două mari bogăţii ale Apusenilor trecute in sfîrşit, în stăpînirea poporului. Viaţa minerilor, a acestor neînfricaţi culegători de aur care sfredelesc adîncul muntelui şi string metalul preţios cu mijloace moderne şi utilaj tehnic, făcind din străvechile şteampuri simple piese de muzeu — a căpătat sensuri şi orizonturi cu totul noi. Povestea minerului Pavel Butuci, autorul ne-o relatează, urmărindu-i firele de la începutul uceniciei minereşti,făcută pe vremea cind minele aparţineau ,domnilor, iar minereul se scotea din adine, cu coşercile, după ce stinca era sfărimată, în bolovani, cu ciocanul) — şi pînă în zilele noastre. Peste culmile Apusenilor, în locurile unde au trăit şi au luptat Horia şi Avram Iancu, au răsărit astăzi zorii mult visaţi ai unei vieţi cu adevărat libere şi fericite. Aceasta este concluzia cu care cititorul lasă din mină cartea după ce a intors ultima filă... O bună parte din cronicile apărute in presă şi In publicaţiile de specialitate, referitor la volumul discutat aici, consemnau ca o scădere a cărţii, faptul că autorul vădeşte inconsecvenţă in ceea ce priveşte modalităţile de tratare a materialului faptic, oscilini intre povestire şi reportaj. Suntem de aceeaşi părere. Mai precis, considerăm că îmbinarea nepotrivită, nesistematizată a celor două formule cu care proza acţionează pe planuri diferite insă cu aceeaşi forţă de convingere, a dus la un dezechilibru în construcţia lucrării, ştirbindu-i unitatea şi, pe alocuri, îngreunînd lectura. In general, lucrarea poartă amprenta debutului: se pot întllni In unele pagini fraze insuficient cizelate, nedibaci construite, ezitări in mrizarea mai largă a unor elemente lexicale de coloratură locală (omătul vîntuit, cămaşă florilată, etc) care ar fi dat lecturii mai multă savoare şi prospeţime. Deocamdată, Vasile Căbulea a scris o carte interesantă şi utilă, care şi justifică prezenţa în biblioteca oricărui cititor. Şi aceasta este important. După cum la fel de important este să se sublinieze că, pentru autor, apariţia acestui volum constituie un punct de plecare pentru creaţia sa de viitor, creaţie ale cărei roade cititorul le va aştepta cu acelaşi interes, dar cu mai multă exigenţă. ION MACARIE VEŞTI din raionul OLTENI ■ Ultima situaţie operativă a arăturilor de toamnă arată că în întreg raionul această lucrare a fost executată pe o suprafaţă de 32.000 ha. din cele 33.941 planificate. In comunele Talpa, Tătărăşti de Jos, Slăveşti, Scurtu, Călugăriţa, colectiviştii, întovărăşiţii şi ţăranii muncitori cu gospodărie individuală au terminat efectuarea ogoarelor de toamnă. ■ La ghişeul C.E.C. de la S.M.T. Orbească s-a petrecut un eveniment deosebit. In cadrul „Săptămînii economiei“ toţi muncitorii staţiunii au devenit depunători pe librete de economii C.E.C. De asemenea la agenţiile C.E.C’. Gălăţeni, Slăveşti, peste 100 de ţărani muncitori au devenit noi depunători. ■ In comuna Orbească în cadrul căminului cultural, cele două echipe de teatru pregătesc piesele „Nunta Ioanei" şi „Răsfăţaţii“. De asemenea şi formaţiile de dansuri populare pregătesc suite locale, printre care şi jocurile „Buceagul“, şi „Mocăneuţa“. Repetiţie continuă să facă atît brigada artistică de agitaţie, cît şi formaţia corală, ce are în repertoriu piese muzicale romîneşti ca : „Haţegana“, „Lină Cătălină", „Codrule frunză galbină". Plante tămăduitoare (Urmare din pag. I-a) şi saci gata să ia drumul spre ţări străine. Pe unele din lăzi stăteau scrise două iniţiale: H. şi M. Erau iniţialele denumirii latineşti a mult cintatului maghiran: Herba majoram. Pe alte lăzi, alte iniţiale. PENTRU HAMBURG Intr-una din secţiile întreprinderii, lucrau de zor 3 muncitori la încărcatul sacilor. Umpleau ultimii saci cu frunze de căpşuni. Tov. Gruia îmi dădu explicaţii : „Este o comandă a unei firme din Hamburg. Precum vedeţi nu numai căpşunii ci şi frunzele lor sunt bune la ceva. Se folosesc în industria medicamentelor. Munca colectivului de la întreprinderea regională pentru prelucrarea plantelor medicinale Bucureşti, este migăloasă. Dar cu toată migala, această muncă le este dragă celor care o practică. Parte din plantele prelucrate de ei, ajung departe de ţara noastră şi medicamentele care se prepară din aceste plante sunt folositoare celor suferinzi. Alină dureri, vindecă răni, redau sănătatea. PROGRAMUL I 7.00 Buletin de ştiri şi sumarul presei centrale. 7.15 Muzică pentru fanfară. 7.30 Muzică distractivă. 7.50 Anunţuri şi muzică. 8.00 Materiale din presă. 30 Muzică. 9.00 Piese pentru pian. 9.30 „Prietena noastră cartea": „Copiii noştri“ de Jean Otcenasek. 10.00 Uverturi şi potpuriuri. 10.40 Muzică populară acribriana. 10.00 Buletin de ştiri. 11.03 Cîntece. 11.20 Muzică uşoară. 11.45 Radio Prichindel. 12.00 Pagini alese din opere. 12.30 Cum trăiesc oamenii muncii din Portugalia. 12.40 Cîntă orchestra de muzică populară „înfrăţirea" din Cluj. 13.00 Buletin de ştiri. 13.05 Concert de prînz. 13 45 Cotele apelor Dunării. 14.00 Folclorul în prelucrarea compozitorilor noştri. 14.35 Suite corale. 15.00 Buletin de ştiri. 15.05 Recomandări din program. 15.10 Muzică. 15.40 Concert de estradă. 16.15 Vorbeşte Moscova . 16.45 Cintece de Vasile Timiş. 17.03 Radiojurnal şi buletin meteorologic. 17.15 Anunţuri şi muzică. 17 25 Simfonia I-a în Re major de Sigismund Toduţă. 18.05 Din poezia clasică chineză. 18.15 „Sfaturi pentru echipele artistice de amatori". 19.00 Buletin de ştiri. 19.05 Revista economică Radio. 19.30 Program de muzică populară. 10.52 „Noapte lună, copii". 20.00 Radiojurnal. 219.15 Muzică uşoară. 20.45 Note de lector. 20.55 Muzică populară românească imprimată pe discuri „Electrecord". 21.20 Părinţi şi copii. 21.35 Muzică uşoară romînească. 22.00 Radiojurnal, buletin meteorologie şi sport. 22.30 Din creaţia compozitorilor din ţări de democraţie populară. 23.15 Muzică din operete. 23.52— 23.55 Buletin de ştiri. PROGRAMUL II 14.00 Buletin de ştiri. 14.03 Recomandări din program. 14.07 Muzică uşoară. 14.30 Program emis de Studioul Regional Iași. 15.00 Muzică. 15.40 Muzică corală rometeorologic. 16.05 Muzică instrumentală de compozitori români. 16. Un bun gospodar. Reportaj de Dumitru Tăloi. 17.00 Noi înregistrări muzicale. 17.25 Sfatul medicului. 17.30 Emisiune muzicală pentru copii. 10.00 Buletin de ştiri. 18.05 Cîntece inspirate din lupta partidului. 18.25 Melodii populare. 19.00 Anunţuri şi muzică. 19.10 Muzică uşoară. 19.30 Opera TEATRE: Teatrul de Operă şi Băiet al R.B.R.: Tosca; Teatrul de Stat de Operetă: Studentul cerşetor; Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" Sala „Comedia": Bădăranii; Sala „Studio": Un post rentabil; Teatrul Municipal. Sala „Matei Millo": Pădurea; Sala „Filimon Sîrbu": Tache, Ianke şi Cadîr; Teatrul „C. Nottara" Sala „Libertatea“: Nota zero la purtare; Teatrul Tineretului: Jurnalul Annei Frank; Teatrul Armatei: Femeia îndărătnică; Sala Ansamblului C.C.A.: O zi de odihnă; Teatrul Satiric-Muzical „C. Tănase"; Sala „Savoy": Nuntă la mînăstire; Sala „Victoria": Intre noi femeile; Ansamblul de cîntece și dansuri C.C.S.: Din cîntecele și dansurile popoarelor; Teatrul „Ţăndărică“ Sala „Orfeu"; Micul Muck (orele 15); Sala din str. Academiei: Păţaniile unei păpuşi de lemn (orele 15); Circul de Stat: Alei... hap! CINEMATOGRAFE: Patria, Gh. Doja: Trapez. Compl.: Cloşca cu puii de aur; Republica: Fata căpitanului; Magheru, Elena Pavel, Donca Simo. Afacerea nu s-a clacat; V. Alecsandri. Lumina. N. Bălcescui; Bomba; Bucureşti, înfrăţirea între popoare, 1 Mai; Idiotul; I. C. Fin- „Cavaleria Rusticană" de Mascagni. 21.42 Radiojurnal, sport şi buletin meteorologic şi lectură ghicitoare. 21.07 Opera „Paiaţe" de Leoncavallo. 22.32 Muzică de estradă. 23.00 Buletin de ştiri. 23.15— 24.00 Melodii populare romîneşti TELEVIZIUNE 2 decembrie 1958 19.00 Informaţiile după amiezii. 19.05 Emisiune pentru cei mici. „Traista cu poveşti" — o poveste din viaţa copiilor sovietici. 19.20 Filmul de desene animate: „Iepurele nu vrea să înveţe". 19.30 Transmisie de la Teatrul Municipal a piesei „Pădurea". Elu: Idolul de sare. Compl. Pantalonaşii se poartă uscaţi; Flacăra: Idolul de sare. Compl.: Sport nr. 7; Central: Povestea primei Iubiri; 13 Septembrie: Anul 1918; Maxim Gorki: Erupţia; Victoria; Alex. Sabia; Zile de dragoste; Timpuri Noi: Amintirea unei artiste, Popas în taberele de vară; De ce nu are ursul coadă?; Tineretului: Aida; Al. Popov; Povestea celor 5 fraţi. Pionier 4/958; Şofer de mare viteză. Sport 4/1953; Actualitatea în imagini 47; 8 Martie: Pescarii din Arai. Compl.: Cronica Hunedoreană; Griviţa, M. Eminescu : Infrîngere; V. Roaită, George Bacovia, B. Delavrancea: Dincolo de brazi. Compl.: Festivalul prieteniei 1958; Cultural: Inimă de oţel; 8 Mai: Roma, oraş deschis; unirea, Gh. Coşbuc,: Serenada mexicană. C. David, Popular: Paginile trecutului; Arta,: Botagoz; Munca; Drumul Serii: Surorile; Mioriţa: Cei trei din pădure; 23 August: Pe Donul liniştit (seria II-a); Ilie Pintilie: Vagabondul (seria I şi a II-a); Libertăţii: Pe Donul liniştit (seria III-a); Olga Banele: Ani de neuitat; Aurel Vlaicu: Un nou număr de atracţie. Compl.: Popas în taberele de vară. 16 Februarie: Cazul dr. Laurent; 30 Decembrie: s-au cunoscut cu toţii; Marţi 2 decembrie 1958 Pag. 3-a MARIA MORARU ! Duminică au avut loc funeraliile tovarăşei Maria Moraru, deputată în Marea Adunare Naţională, veche activistă a mişcării muncitoreşti, membră în Prezidiul Consiliului Central al Sindicatelor şi preşedintă a Comitetului Central al Sindicatului muncitorilor din industria bunurilor de consum. In cursul după-amiezei de sîmbătă, sicriul cu corpul neînsufleţit al tovarăşei Maria Moraru a fost depus în sala Casei de Cultură a Sindicatelor din Capitală. In sunetele marşului funebru, duminică la ora 11 a.m. cortegiul funerar a pornit spre Crematoriul „Cenuşa" unde a avut loc adunarea de doliu consacrată memoriei tovarăşei Maria Moraru. Adunarea de doliu a fost deschisă de tovarăşul Ion Mitarcă, preşedintele Consiliului sindical local Bucureşti. Luînd cuvîntul, tovarăşul Ion Doobre, secretar al C.C.S., a adus un ultim salut tovarăşei Maria Moraru. Au mai adus un ultim omagiu mei mamei Măriei Moraru, tovarăşul Nicolae Vasilescu, vicepreşedinte al Comitetului Central al Sindicatului muncitorilor din industria bunurilor de consum şi Florica Scutitu, preşedinta Comitetului de întreprindere de la fabrica „Adesgo". Ceremonia funebră s-a încheiat în acordurile „Internaţionalei". (Agerpres)". Pentru o reducere continuă a preţului de cost (Urmare din pag. I) derilor cu cele necesare producţiei s-a făcut în unele locuri defectuos, a influenţat negativ creşterea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost. Acest fenomen s-a întilnit destul de des în special în sectorul industriei locale, din care cauză s-au produs stagnări în lucru ceea ce a dus la folosirea incompletă a capacităţii utilajului. La situaţia respectivă s-a ajuns şi pentru că multe întreprinderi de industrie locală ca acelea din Snagov, Videle, Turnu Măgurele, Călăraşi, Giurgiu, etc. au căutat să se aprovizioneze cu materii prime de la distanţe mari, în loc să se axeze mai mult pe valorificarea resurselor locale. Nu e întîmplător că acest sector a confecţionat o serie de produse care au devenit de la bun început greu vandabile, ca: tenişi şi cizme de cauciuc, luminări, rogojini, ţiglă de ciment, ochelari, stilouri, amidon, etc. In privinţa aprovizionării necorespunzătoare, se poate spune că în multe locuri contractele economice care stabilesc relaţiile dintre întreprinderi, au fost încălcate. O altă cale nu mai puţin însemnată de reducere a preţului de cost, o constituie micşorarea cheltuielilor de regie. In numeroase întreprinderi, mai ales în cele de industrie locală, aceste cheltuieli sînt depăşite datorită scumpirii costului la reparaţiile curente (îndeosebi la mori), efectuării unor reparaţii de slabă calitate, precum şi datorită volumului nepermis de mare al cheltuielilor neproductive (amenzi, penalizări, locaţii, dobînzi, lipsuri de inventar, etc.) La I.I.L. Turnu Măgurele şi Videle de pildă, cheltuielile pentru reparaţii curente, au fost depăşite pînă la 1 septembrie cu circa 20.000 și respectiv 35.000 lei, iar la industria locală din Snagov, valoarea sumelor neproductive a atins suma de 100.000 lei. Trebuie să arătăm că deplasările în alte regiuni după materii prime, folosirea mai mult decit trebuie a telefoanelor, telegramelor şi transporturile neraţionale, însumează sume importante în cadrul industriei locale, ceea ce influenţează negativ reducerea preţului de cost. O situaţie slabă în ce priveşte preţul de cost există şi în sectorul construcţii. Practica arată că în fiecare întreprindere din regiunea noastră sînt condiţii ca preţul de cost să fie redus. Se cere însă din partea conducerilor să folosească îndeaproape posibilităţile pe care le au, să întocmească planuri de măsuri concrete, care să aibă drept urmare creşterea productivităţii muncii, principala cale de reducere a preţului de cost. Eforturile din producţie ale muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor depuse în această direcţie, trebuie să fie strîns împletite cu ale personalului administrativ care are datoria să lupte pentru o mai bună folosire a fondurilor băneşti, pentru o reducere la maximum a cheltuielilor neproductive... Este în interesul colectivelor de muncă, al întregului popor, să se obţină o reducere simţitoare a preţului de cost. De aceea, acţiunea de reducere a preţului de cost trebuie să devină, aşa cum au subliniat Documentele celui de al doilea Congres al P.M.R., „o problemă centrală a întregii organizări a producţiei... o preocupare vie şi permanentă a ministerelor, a direcţiilor generale, a conducerilor întreprinderilor, a organelor şi organizaţiilor de partid, a comitetelor sindicale, a fiecărui om al muncii şi, In primul rînd, a fiecărui comunist*. Strungarul I. Manole de la Atelierele Navale Giurgiu este fruntaş în miuncă. In acelaş timp el este şi un bun sportiv, jucînd ca politar în echipa „Dunărea’» Giurgiu In nr. 1423 al ziarului „Steagul roşu“ a apărut o scrisoare deschisă adresată deputatului Constantin Baron din circumscripţia electorală nr. 45. Scrisoarea a fost intitulată „Vă invităm în mijlocul nostru tovarăşe deputat“ şi semnata de mai mulţi cetăţeni care locuiesc pe ulicioara Păcii. Cetăţenii aminteau prin această scrisoare deputatului lor de promisiunile făcute şi îi reproşau că nu a mai venit în mijlocul lor. După publicarea scrisorii, deputatul a venit printre alegători şi împreună au hotărît să paveze strada. Ei au stabilit totul, pînă în cele mai mici amănunte pentru ca această treabă să se facă cît mai repede şi în cîte mai buine condiţiuni. ■ Datorită faptului că li se mai promiseseră unele lucruri care nu au fost realizate, unii dintre cetăţeni se îndoliau că totul va merge după plan, dar deputatul i-a convins prin fapte că şi-a însuşit critica adusă de cetăţeni. Primind sprijin din partea întreprinderilor din oraş prin mijloace de transport, cetăţenii au cărat materialul necesar. Semnatarii scrisorii deschise şi alţii în frunte cu deputatul lor au transformat ulicioara într-un şantier. In curînd lucrările de pavare vor fi terminate. Pe urmele materialelor publicate După zece zile de la publicarea unei scrisori deschise