Steagul Roşu, noiembrie 1959 (Anul 11, nr. 3230-3254)

1959-11-01 / nr. 3230

In ajun de premieră de multe foi de concurs comple­tate în cadrul întrecerii dintre ar­tiştii amatori de la sate, este amin­tită şi formaţia brigăzii artistice de agitaţie din Gruiu care nu de puţine ori a d­obîndit calificativele bun şi foarte bun. Am fost de curînd, unul din spectatorii repetiţiei premergă­toare premierei, pe care artiştii a­­matori din comuna Gruiu o vor prezenta la 7 Noiembrie. Ceea ce atrage atenţia de la bun început oricărui spectator sunt ar­tiştii care fac parte din mediul să­tesc ca tinerii Elena Dincă, Gheor­­ghe Nedelcu, Gheorghe Aldea. Din mijlocul artiştilor nu lipsesc nici cadrele didactice al căror sprijin se face remarcat la alcătuirea textu­lui, la regizarea spectacolului, cit şi prin susţinerea a diferite roluri, aşa cum este, bunăoară, învăţătoarea Tinea Toader, prezentatoarea bri­găzii. Aminteam de bunele calificative obţinute de această brigadă cu oca­zia a numeroase concursuri. Nici acum nu se dezminte această cali­ficare de altfel intrată în tradiţia activităţii artiştilor amatori din co­muna Gruiu. Şi de astă dată noul program reuşeşte să îmbine frumo­sul cu utilul. Textul brigăzii, scris curgător, prezintă diferite aspecte ale eveni­mentului pe care poporul nostru îl însemnăm­ de la repe­tiţia brigăzii artistice de agitaţie din comuna Gruiu-Snagov sărbătoreşte — Luna prieteniei ro­­mîno-sovietice. In acelaşi timp se prezintă realizările din comună în anii regimului democrat-popular, o frîntură din marele tablou al înnoi­rilor din ţară. Sínt reflectate de ase­menea unele aspecte din munca pentru transformarea socialistă a agriculturii din comuna Gruiu (aci există o gospodărie colectivă şi două întovărăşiri agricole). Sunt amintite şi acţiunile obşteşti de în­frumuseţare a comunei, printre care electrificarea, ridicarea unei şcoli, buna întreţinere a drumurilor şi altele. Astfel spectatorul, om al locului, trece în revistă prin spectacolul ce i se oferă povestea adevărată a co­­munei lui începînd din ziua de 23 August 1944 pînă în zilele noastre. In acelaşi timp cunoaşte numeroase realizări din marea tară prietenă U.R.S.S.­­Spectatorul află despre realiză­rile agriculturii sovietice, de boga­tele recolte dobîndite de colhoznici prin folosirea mecanizării, prin apli­carea regulilor agrotehnice în lu­crarea pămîntului . Dacă tematica brigăzii este actua­lă, fapt ce constitue o notă bună, acelaşi lucru se poate spune şi des­pre realizarea artistică. Folosin­­du-se forme variate de exprimare a conţinutului, programul este atră­gător, stîrnind interes în mijlocul ascultătorilor. Meritul este în ace­laşi timp atît al instructorului vo­luntar, Adrian Batali, cît şi al în­tregului colectiv de interpreţi care mişcîndu-se în scenă liber, vorbind firesc, fără a exagera tonul, dau spectacolului o ţinută artistică. Şi vorbind despre felul cum că­minul cultural din Gruiu şi-a or­ganizat activitatea pentru sărbăto­rirea Lunii prieteniei romîno-sovie­­tice, trebuie amintite printre al­tele : pregătirea unui recital muzi­cal ce va fi susţinut de către for­maţia de instrumentişti a şcolii, care are în repertoriu o suită de cîntece populare ruseşti; afişarea unor fo­tomontaje cu diferite aspecte din viaţa Uniunii Sovietice cît şi orga­nizarea de recenzii a numeroase io­­rd­ane din literatura clasică rusă şi sovietică. Sînt manifestări fireşti ale dragostei şi preţuirii pe care ie simt şi cei de pe ogoare, pentru marea ţară prietenă — Uniunea Sovietică. Tr. P. Brigada artistică de agitaţie la repetiţie• Programe cît mai legate de viaţa satului (Urmare din pasă l­a) gospodăreşti menite să ducă la înfru­museţarea comunei. Trebuie arătat fap­tul că cei care au creat textul nu au mers pe generalităţi, ci au abordat cazuri concrete, ceea ce a dat brigăzii un caracter mobilizator. Ceea ce mai au de învăţat însă autorii textelor brigăzii este necesitatea acordării unei mai mari atenţii versificaţiei şi folo­sirii cu curaj a cît mai multor genuri ca : monologul, dialogul, snoava, pro­verbul, ghicitoarea ş. a. Şi programele echipelor de dansuri şi cor dovedesc o justă orientare. E­­chipa de jocuri alcătuită din cinci pe­rechi, are în repertoriul ei de bază dansuri cu specific local — „Paiduş­­ca“, „Ţigăneasca“, „Floricica”, iar în repertoriul corului sunt incluse cîntece despre viaţa nouă a ţărănimii munci­toare ca „Hora-n colectivă“, „Hai să facem o gospodărie“, cît şi piese mu­zicale ce sînt inspirate din cîntecul popular romînesc. Tot datorită caracterului lor concret, de multă apreciere se bucură la Chir­nogi şi conferinţele. Responsabilul a­­cestui colectiv, învăţătorul Vespasian Ştefănescu, se îngrijeşte din timp de pregătirea tematicii conferinţelor. Prin­tre altele, se urmăreşte popularizarea succeselor obţinute de gospodăria co­lectivă, de întovărăşirile agricole frun­taşe, combaterea misticismului, răspîn­­direa metodelor agrotehnice avansate în lucrarea pămîntului. Dar ceea ce caracterizează îndeosebi aceste expu­neri, este exemplificarea cu fapte cu­­noscu­te de cei din Chirnogi, ceea ce uşurează în mod simţitor desprinderea învăţămintelor folositoare. Totuşi, ca o lipsă a acestui colectiv se poate semnala faptul că nu folo­seşte material didactic-intuitiv, că nu a reuşit să atragă în rindul lui frun­taşi din gospodăria colectivă, din ca­drul celor şapte întovărăşiri din co­mună, care ar putea să vorbească des­pre propria lor experienţă la locul de muncă. Dacă căminul cultural din Chirnogi a reuşit în mare parte să prezinte programe apropiate de viaţa localni­cilor, meritul revine colectivului de conducere al căminului, comitetului comunal de partid, care acordă în per­manenţă sprijin tuturor acţiunilor cul­­tural-artistice. Dar nu asupra acestui fapt vrem să insistăm aci, ci asupra unor lipsuri care mai există în activi­tatea căminului. Este vorba de nefo­­losirea unor manifestări care se bu­cură de apreciere în mijlocul ţărani­lor muncitori. Aşa de pildă, nu s-au organizat şezători consacrate gospo­dăriei colective, nu s-au organizat a­­dunări, convorbiri, la care un colecti­vist fruntaş să vorbească comparativ despre viaţa lui de acum şi despre aceea cînd îşi lucra pămîntul indivi­dual. Nu trebuie lăsat la o­­parte nici faptul că, deşi în comună există gospodărie colectivă, nimeni nu a arătat preocupare pentru crearea colţului roşu în această unitate socia­listă". De ce acest dezinteres ? Răspuns ar putea să ne dea cadrele didactice, căminul cultural. Am semnalat toate acestea pentru ca în comuna Chirnogi, unde munca culturală a înregistrat totuși succese frumoase, să se poată lua măsuri care să ducă la lărgirea sferei de activita­te, la folosirea de noi forme ale mun­cii culturale de masă, la îmbogăţirea tematicii programelor. Nimic nu îm­piedică ..căminul cultural din Chirnogi de a deveni o unitate exemplu, nu nu­mai în raionul Olteniţa, dar şi pentru alte cămine culturale din regiunea noastră. PE ECRANE . Direcţia reţelei cinematografice şi difuzării filmelor anunţă pentru luna noiembrie o serie de noi filme. Studio­urile sovietice vor fi reprezentate în a­­ceastă perioadă de patru dintre cele mai recente producţii: „Casa părin­tească“, „In căutarea comorii“, „Misi­une periculoasă“ şi „Mamă vitregă’’. Primul film redă povestea unei studen­te, care află că cei care o crescuseră nu erau părinţii ei. încercările prin care trece eroina pentru ca să se apro­pie de adevăratul ei cămin de care fu­­sese despărţită încă din timpul răz­boiului se succed cu multă emoţie pe ecran. „In căutarea comorii“ este o comedie muzicală cu un adînc substrat educativ. Cealaltă producţie, „Misiune periculoasă“, realizată după o nuvelă a scriitorului englez James Oldridge, redă întîraplările unui pilot englez, rămas fără slujbă, care pentru a cîş­­tiga o importantă sumă de bani, se a­­venturează în adîncurile unei mări pentru a filma rechinii. In sfîrşit, „Mamă vitregă“ este un film de atmos­feră, care înfăţişează calităţile femeii sovietice, profunzimea sentimentelor şi năzuinţelor ei. • Tot în cursul lunii viitoare se e­­■crane va intra şi­ interesanta realizare a studiourilor cehoslovace „Moartea în şea“, al cărei erou principal, Tomas Boucek, se dă în vînt după literatura ieftină cu aventuri ale cow-boy-lor. Farsa jucată de prietenii lui de la fer­ma de cai urmăreşte să-i dea o lecţie serioasă. Numai că pînă la urmă, farsa devine realitate, eroul participînd la prinderea unei periculoase bande de hoți. • Alte două filme vor fi înscrise, de asemenea, în repertoriu. Primul, înti­tulat „Amnarul fermecat“, realizat­ de studiourile „Defa“-Berlin, redă pe e­­cran cunoscuta poveste a lui Andersen despre soldatul curajos care pleacă în căutarea norocului. Celălalt film este o coprodu­cţie. Realizat prin colaborarea studiourilor germane şi ungare, filmul „Stelele“ şi-a atras aprecierea unanimă din partea juriului Festivalului inter­naţional cinematografic de la Cannes din anul acesta, fiind distins cu un pre­miu special.­­ In perioada lunii noiembrie vor mai intra pe ecrane următoarele fil­me : „Primăvara“ şi ,,Nu aştepta luna mai“ (iugoslave), „Abuz de încredere“ (argentinian), „Fata cu ulciorul" (spa­niol), realizat după o piesă a lui Lope de Vega, şi „Tizoc“ (mexican), în ro­lul titular cu actriţa Maria Felix. Scenă din filmul sovietic­­,nn căutarea comorii“ ARTA ANSAMBLULUI MOSSOVIET Despre spectacolele Teatrului Mos­­soviet în ţara noastră, publicul nostru iubitor de teatru îşi va aminti şi va vorbi încă multă vreme cu încîntare. Aceste spectacole (două din literatu­ra contemporană sovietică — „Bătă­lie în marş“ de G. Nikoleva şi S. Radzinski şi „Zări necuprinse“ de N. Virta, şi două din literatura clasi­că — „Mascarada“ de Lermontov şi „Nevestele vesele din Windsor“ de Shakespeare) au apărut în adevăr, după şase ani de la primul turneu al Mossovietului la noi, ca o nouă de­monstraţie de mare artă. Ea s-a ma­nifestat cu osebire pe planul preocu­părilor teatrului de a fi cît mai efi­cient în misiunea lui nobilă de edu­cator al conştiinţei socialiste a omu­lui­ de azi. Realizarea caracterului actual al spectacolelor, Teatrul Mossoviet­o începe încă din elaborarea repertoriu­lui său. In adevăr, „Bătălie în marş“ şi „Zări necuprinse“ izvorăsc, prin te­matică şi ambianţă socială, din ime­diata actualitate, din elanul oameni­lor sovietici, anvntaţi după Congresul al XXI-lea al P.C.U.S., să construia­s­­că practic viaţa comunistă. Spectaco­lele „Mascarada“ şi „Nevestele vese­le din Windsor", deşi ne înfăţişează o lume de mult apusă, oameni şi mora­vuri care au intrat­ în amintirea ge­neraţiilor de astăzi sau pe care gene­raţiile de astăzi le cunosc din cărţi, răspund totuşi, prin contrast istoric cu aspectele de viaţă contemporane, la problemele, nedumeririle şi aspira­ţiile omului de azi. Artiştii Mossovietului au izbutit, de altfel cu strălucire, să unească prin­­tr-un fir conducător lupta lui Bahirev din „Bătălie în marş“ şi a lui Hijnia­­kov din „Zări necuprinse“ (luptă pen­tru afirmarea noului comunist şi pen­tru transformarea în spirit comunist a conştiinţei omului) de prăbuşirea în neputinţă şi întunecare a minţii a lui Arbenin (eroul „faţascaradei“ lui Ler­montov) şi de caracterul vrednic de haz al moravurilor şi oamenilor care au populat lumea veacului în care a trăit Falstaff (eroul irezistibilei co­medii „Nevestele vesele din Windsor" a lui Shakespeare). Puse în contrari cu societatea descompusă şi fără ori­zont pe care ne-o înfăţişează Lermon­tov, ca şi cu societatea nu mai puţin lipsită de perspective şi imorală, pe care o ia în derariere cu suculenţă populară nestăvilită, marele drama­turg englez, zorile comunismului, aşa cum ele apar în dramatizarea roma­nului „Bătălie în marş“ şi în piesa lui N. Virta, capătă cu atît mai mult strălucire şi forţă de dinamizare şi de transformare a conştiinţei lor. Slujind astfel cea mai arzătoare ac­tualitate, fie că reprezintă piese con­temporane, fie piese clasice, artiștii teatrului Mossoviei (de la regizori —• I. A. Zavadski, Al. Saps, A. Zubov, J. Anisimova-Vulf, pînă la sceno­grafi — B. I. Volkov, N. Sifrin, A. P. Vasiliev — și actori) au realizat și pe planul întrupării scenice a pie­selor reprezentate, aceeaşi actualitate. Nu vor fi uşor uitate mijloacele de expresie, aparent economice dar în fond risipind cu dărnicie originalita­te, folosite în decorurile sugestive, în proiecţiile şi jocurile de lumini care au însoţit — „jucînd împreună­ cu actorii — evoluţia acestora pe scenă. Amintim: atmosfera uzinei de trac­toare din „Bătălie în marş“, parcul atît de „viu“ în care se înfruntă şi se desluşesc atîtea sentimente şi proble­me umane în aceeaşi piesă ; ambian­ţa senină a colhozului „Munţilor rî­poşi“, în care, cu sprijinul Rakitinei — secretara comitetului raional — energicul Hijniakov urmează să disci­plineze spre muncă rodnică un întreg colhoz („Zări necuprinse“). De aseme­nea, ne-a impresionat irezistibila evo­luţie de culori senine care contribuie la mişcarea spre un haz general al lumii de pe scena comediei „Neveste­lor vesele din Windsor“­ şi a specta­torilor care asistă la ea, ambianţa de vetust şi anacronic, de­­trecut fără întoarcere în care e scăldat întreg spectacolul „Mascaradei“.. Toate aces­tea şi multe alte detalii, de ordinul primelor contacte cu spectacolele Mossovietului, vorbesc, înainte de ori­ce preţuire a vieţii înseşi a acestor spectacole, a artei actoriceşti care le-a dăruit această viaţă, despre înalta măiestrie la care Mossovietul te in­vită să asişti. Cu aceste date de ordinul ambian­ţei scenice, colectivul actoricesc, so­lidar în concepţie cu regia, s-a ară­tat, cu o dărnicie totală, un colectiv de artă animat total de spiritul actua­lităţii, de spiritul partinic, necesar transmiterii eficiente a mesajelor umaniste ale pieselor jucate. Deose­bim, totuşi (avînd mereu în faţă fac­torul comun care îi uneşte­, în arta actorilor Mossovietului, laturi, însuşiri specifice. Arta lui Mordvinov, care ne-a co­pleşit cu prilejul primului turneu al Mossovietului, în interpretarea lui Othello, şi-a dezvăluit pe linia ro­mantică pe care Lermontov l-a făcut să evolueze pe Arbenin, linii caracte­ristice noi, deşi aparent, anecdotic, înrudite cu liniile lui Othello. Supus culorii­ de anacronic în care se mişcă întreg spectacolul, Mordvinov a fost o încarnare a eroului lui Lermontov,, dar chemat îni acelaşi timp de con­ştiinţa lui contemporană, a fost deo­potrivă un acuzator al societăţii şi al vremii în care acest erou a trăit. Pre­zenţa şi evoluţia lui Mordvinov în Arbenin, dominată mai puţin de pa­siune ca în Othello şi mai subliniat de sensurile filozofice şi sociale pe care Arbenin le semnifică, au fost nu mai puţin copleşitoare prin emoţia pe care au stîrnit-o decît a fost acum cîţiva ani Othello al aceluiaşi Mord­vinov. Dacă umanitatea artei lui Mordvi­nov a răzbătut de sub pojghiţa ro­mantică în care a fost nevoit să şi-o prezinte, umanitatea artistei poporu­lui a U.R.S.S., V. P. Mareţkaia, s-a demonstrat nemijlocit în rolul Rakiti­­nei, activista de partid în­ care sarci­na politică şi îndeplinirea sarcinii po­litice se îmbină cu problemele inimii, cu problemele mai cu seamă ale ini­mii de femeie. Energia omului politic apare în jocul Mareţkaiei parcă cati­felată de sensibilitatea, de ascunsul dor de tandreţe al femeii care iubeşte. Mijloacele sobre, total desprinse de orice ispită a efectului demonstrativ­, simplitatea în adevăr comunist uman pe care Mareţkaia a izbutit s-o ridi­ce la rangul unei expresii de alta, sunt trăsături care valorifică nu nu­mai un rol, o interpretare, dar care definesc un stil, un rang artistic. Ne va fi greu (şi o spunem cu sdîncă părere de rău), să urmărim în parte, pe fiecare artist care a dat via­ţă spectacolelor Mossovietului. Soco­tim însă că dincolo de ceea ce le este fiecăruia specific, şi, dincolo de tră­sătura comună care-i uneşte într-o unică familie stilistică, disponibilita­tea artiştilor Mossovietului de a se miş­ca cu dezinvoltură în indiferent ce gen dramatic şi in indiferent ce psi­hologie umană trebuie să fie totuşi subliniată. In această privinţă, nu vom uita să vorbim despre excelenta interpretare pe care Mihailov a dat-o lui Valgan, directorul uzinei de tractoare din „Bătălie în marş“, pe care Pogorjelski a dat-o lui Bahirev, inginerul principal din aceeaşi uzină, nici despre interpretările date de actori ca Zubov, Slabiniak, Şosal­skaia, Tcaceva, etc. unora din tipurile marcante în piesa „Bătălie în marş“. Nu vom uita nici interpretările lui Dubov în eroul „Zărilor necuprinse“ (Hijniakov), sau, iarăşi, Şosalskaia şi Tcaceva, Slabiniak şi Pogorjelski în aceleaşi „Zări necuprinse“, cum nici interpretările lui Lavrov în Adam Petrovici, Sprich, Olenin în Necunos­cutul (din „Mascarada“) sau Kon­­sovski în spumosul crainic al „Neves­telor vesele din Windsor“. Ni s-au în­tipărit în minte creaţiile lui Alekseev în nedomolitul şi irezistibilul Falstaff, Kovenskaia şi Tcaceva în Missis Ford şi respectiv, Missis Page, S. Breg­­man, într-o nebănuit de nouă şi su­culentă Missis Quigly. După ce nu vom uita pe nici unul din protagoniştii celor patru spectaco­le ale turneului, pentru dărnicia lor ar­tistică de nepreţuit, ne simţim datori să subliniem cu osebire ramificaţiile ar­tistice în care aceşti actori pot şi au demonstrat că se mişcă. Blinda şi trista soţie a lui Arbenin din „Masca­rada", ale cărei mişcări domoale şi nobile, o încadrau perfect în culoarea de stampă a spectacolului „Mascara­dei“, devine în „Zări necuprinse“ Pe­­laghia Ilicinina, o colhoznică în toa­tă puterea cuvîntului, cu mişcările energice ale omului de azi, cu vorba răspicată, pentru ca, o seară mai tîr­­ziu, să devină, în haine de travesti, alertul şi farsorul Robin,­ pajul lui Falstaff (în „Nevestele vesele din Windsor“). Aceste trei roluri, funda­mental deosebite între ele, au fost în­carnate cu o naturaleţe, lipsită de orice efort aparent, de aceeaşi actriţă: T. Cernova. „Autorul“ care plimbă pe specta­­tori de-a lungul întîmplărilor şi des­tinelor „Zărilor de necuprins“ cu fi­rescul unui autentic om al zilelor noastre, ridicat parcă din sala de spectacol pe scenă, devine şi el, cu o seară mai tîrziu, în „Mascarada“, an cinic şi plin de sarcasm Afanase Pav­lovici Kazarin care, în nici un caz, nu seamănă cu bătrînul şef al secţiei de montaje, Roslaviev, din „Bătălie în marş“. Trei roluri, trei interpretări magistrale, acelaşi interpret: R. I. Pliatt, artist al poporului al R.S.F.S.R. Asemenea variaţii nebănuite în arta actorilor ne-au apărut surprinzătoare nu atît datorită deosebirilor de sub­stanţă a rolurilor interpretate, cît fa­cilităţii cu care actorii au demonstrat că pot pătrunde în rolurile respective. Asemenea posibilităţi de variaţie în interpretări le-am descoperit şi la ac­torii pomeniţi mai înainte şi la actori pe care nu i-am pomenit. Ele vorbesc însă, dincolo de ceea ce defineşte meşteşugul actoricesc al fiecăruia în parte, încă o dată, despre linia uni­tară în care Mossovietul îşi educă nu numai publicul, dar şi proprii lui slu­jitori — linia unei interpretări actua­le, linia unei interpretări închinate ac­tualităţii. Dacă mai adăugăm că a­­ceastă linie este trasată cu o nici­odată desminţită forţă de convingere şi de emoţie estetică, credem că des­cifrăm ceva din secretul marii arte care a încîntat, spre bucuria de lungă durată, publicul nostru. Pentru care aplauzele şi elogiile, oricît de pre­lungi şi furtunoase, ni se par un semn modest de mulţumită. FLORIN TORNEA SĂPTĂMINA TEATRU­LUI ŞI MUZICII SOVIETICE Scenâ din piesa nNeveste le vesele din Windsor" Scenă din piesa „Bătălie în marş14 Casa de cultura din Roşiori şi....băieţii teribili11 Prin numeroasele mijloace şi forme de activitate pe care le au la îndemînă, casele raionale de cultură sînt chemate să joace un rol deosebit de important în opera de educare a oamenilor mun­cii, de promovare în rîndul acestora a unei etici sănătoase, la baza căreia să stea înaltele principii ale moralei comuniste. Răspunderea acestor insti­tuţii este cu atît mai mare, cu cît ele se adresează maselor largi în calitate de unităţi culturale model, cu o sar­cină distinctă în ceea ce priveşte gene­ralizarea experienţei bune, a îndru­mării competente ce trebuie s-o exer­cite în rîndul formaţiilor amatoare din raza de activitate a raionului respectiv. Ţinînd seama tocmai de aceste ce­rinţe, apare cu totul nejustificată situ­aţia Casei de cultură din Roşiori. In ultimele luni, activitatea acestei insti­tuţii a stagnat în cea mai mare parte. Casa de cultură din Roşiori a avut cîndva o activitate multilaterală. Dis­punea de două brigăzi artistice de agi­taţie, de echipe de cor, dansuri, teatru, de un cenaclu literar şi un cerc de artă plastică care a şi organizat o ex­poziţie cu lucrările membrilor ei. Re­zultate au fost obţinute şi în direc­ţia muncii de propagandă cu cartea, prin organizarea serilor literare, a re­cenziilor, concursurilor literare, etc., care nu lipseau din programul acestei instituţii. Din păcate, toate acestea ţin de do­meniul amintirii. Casa de cultură din Roşiori nu-şi mai exercită rolul ei ac­tiv de educator, nu mai organizează manifestări cu conţinut de la care spectatorii să plece cu bagajul de cu­noştinţe îmbogăţit. Aşa se face că, da­torită greşitei orientări a fostului di­rector Nicolae Mihăilă, această insti­tuţie s-a depărtat de la adevăratul ei scop de a oferi publicului manifestări cu un bogat conţinut educativ. „Totuşi, ce oferim acestuia ?‘‘ iată întrebarea ce se năştea atunci cînd se întocmea planul de activitate. Răspun­surile veneau prompt: „Vom merge pe reţete!"... „Vom oferi spectacole uşoa­re“... „Vom căuta mai întîi să atragem publicul!“ „Pe cine?“... „Indiferent“.. Urmările „viziunii înnoitoare“ n-au întîrziat să se arate. In scurtă vreme programele au fost sărăcite de conţinu­tul lor, în repertoriu nu au mai fost Incluse aspecte majore ale actualităţii, pe motiv că nu „cadrau“ în nota veselă a spectacolului. Treptat, activitatea Casei de cultură a dat înapoi pînă cînd a ajuns să se rezume numai la organi­zarea balurilor. Evident că pentru asemenea „acti­vitate“ era nevoie şi de elemente co­respunzătoare, cu anumite „înclinaţii“ către manifestările aşa zise distrac­tive. Şi parcă ghicind intenţiile „acti­viştilor“ culturali de aci, o serie de ,,pierde-vară“ s-au aciuit aci, aducînd cu ei bagajul înapoiatelor lor deprin­deri. Cine sînt aceştia? „Băieţii teribili“ cu tunsoare „a la Cicero“ sau cu pan­talonul „burlan“ ca : Mihai Tripcev, Florea Stingă, Nicolae Neacşu, fraţii Florian şi Ion Dogaru, Eugen Bratu şi alţii cu „faimă“ în oraş pentru „ta­lentul deosebit“ cu care ştiu „să taie frunză cîinilor“. Desigur, „băieţii teri­bili“ îşi aveau „cultura“ lor pe care o demonstrau pieptănăturile, limbajul, preocupările. Cu asemenea anturaj, Casa de cul­tură a făcut o „cotitură“ serioasă în activitatea ei, ajungînd în scurtă vreme la programele searbăde, lipsite de conţinut, ca în ultimele două luni să nu mai organizeze nimic în afara cîtorva baluri. Echipele artistice s-au destrămat şi în scurtă vreme şi-au în­cetat activitatea. Iată situaţia Casei de cultură din oraşul Roşiori. Cum a putut ajunge ea la acest impas? Trebuie amintit în pri­mul rînd dezinteresul manifestat de către Comitetul orăşenesc U.T.M. Ro­şiori (secretar Constantin Firu) şi sec­ţia de învăţămînt şi cultură a sfatului popular raional (şeful secţiei Constan­tin Diţoiu) care nu au îndrumat şi sprijinit activitatea acestei instituţii. Dînd dovadă de nepăsare, unii acti­vişti ai secţiei de învăţămînt şi cultură a sfatului popular raional şi unii tova­răşi cu munci de răspundere din Co­mitetul raional U.T.M., au tolerat ma­nifestările nesănătoase ale acelor ele­mente necorespunzătoare. Din păcate, nici astăzi nu se depun eforturi susţinute­­în ceea ce priveşte atragerea elementelor sănătoase la activitatea culturală a oraşului. Ast­fel, consiliul sindical raional nu înţe­lege să sprijine activitatea acestei instituţii, deşi dispune de numeroase formaţii amatoare, multe dintre ele premiate la ultimul concurs artistic pe ţară, existente în întreprinderile din oraş. Casa de cultură din Roşiori nu tre­buie să stea mai departe în netulbu­­rata-i inerţie din ultima vreme. Ea tre­buie să ofere cetăţenilor din oraş ma­nifestări multiple şi cu conţinut cit mai bogat, să fie totodată un exemplu grăitor în ceea ce priveşte generaliza­rea experienței în munca cultural-arti­­stică de masă. MIHAIL GOSPODIN In atenţia participanţilor la concursul: Cu întrebarea nr. 20, apărută în ziarul ■ nostru nr. 3228, din 30 oc­tombrie a.c., concursul „Să cunoaştem Uniunea Sovietică“ s-a încheiat. Răspunsurile urmează să fie trimise pe adresa : Ziarul „Steagul roşu“ Bucureşti, Piaţa Scînteii - cu menţiunea : „PENTRU CONCURS“. Ele trebuie să fie transcrise, pe o singură foaie de hîrtie, în ordinea nu­merică. „ In cazul că nu se formulează unele răspunsuri, se va trece o linie in dreptul numărului respectiv. Menţionăm că nu este nevoie să se decupeze întrebările din ziar. Fiecare participant trebuie să indice citeţ , numele şi pronumele, a­­dresa exactă unde domiciliază, precum şi ocupaţia. Data pină cînd se primesc răspunsurile este 15 noiembrie 1959. * Amintim că premiile concursului constă in trei călătorii în Uniunea Sovietică (prin O.N.T. Carpaţi). In cazul cînd mai mulţi concurenţi vor întruni numărul maxim de răspunsuri exacte decernarea premiilor se va face prin tragere la sorţi. DUMINICA 1 NOIEMBRIE PROGRAMUL I 14.15 Muzică ușoară de compozitori ro­­mini ! 14.45 Din re­pertoriul orchestrei de muzică populară Ra­dio I 15.15 „Cîntece fără cuvinte" de Men­delssohn — Bartholdy , lf1.30 La șezătoare ! 16.15 Muzică I 17.45 „SAPTAMINA MUZICII SOVIETICE" | 18.10 Din comoara folclorului nostru ! 18.30 Cintece ! 18.50 Muzică de estradă­­ 19.30 Buletin de ştiri ; 19.35 „Solişti şi formaţii sovietice care ne-au vizitat ţara"; 20.00 Teatru la microfon : „Vlai­­cu şi feciorii lui­ , 21.35 Muzică de dans­; 22.00 Radiojurnal, buletin meteo­rologic şi sport ; 22.30 Muzică de dans 1 23.52— 23.55 Buletin de ştiri. PROGRAMUL I 7.00 Muzică populară i 7.30 Muzică distractivă ; 7.50 Buletin de ştiri i 8.00 Cîntece despre patria sovietică ; 8.15 „Sus pe munte" program de muzică u­­şoară ; 8.30 Clubul voioşiei i 8.50 Din cintecele şi dansurile popoarelor; 9.10 Muzică instrumentală ; 9.30 Un imn mă­reţ : „INTERNAŢIONALA­ , 9.45 Re­vista presei străine ; 10.00 Concert de estradă ; 10.50 Transmisie din sala A­teneului a concertului orchestrei simfo­nice a Filarmonicii de Stat „George Enescu* ; 13.15 Melodii populare romî­­neşti ; 13.45 Muzică uşoară ; 14.00 Ra­diojurnal şi buletin meteorologic ; 14.15 Piese instrumentale ; 14.30 Cine ştie cîş­­tigă I­I 15.15 Muzică uşoară ; 15.30 „U­­nitate, pace şi prietenie" — emisiune de cintece ; 16.00 Din schiţele lui Sütő An­drás I 16.15 Cîntă Feodor Şaliapin , 16.45 Vorbeşte • Moscova I , 17.15 Jocuri popu­lare romîneşti ; 17.30 Cintece interpre­tate de formaţii artistice de amatori­­ 18.00 Muzică uşoară imprimată pe discuri „Electrecord" ; 18.30 Concert popular de muzică romînească ; 19.00 Muzică de dans ; 19.50 Carnet de reporter­i Bă­trineţe fericită ; 20.00 Buletin de ştiri ; 20.05 Romanţe şi melodii lăutăreşti ; 20.35 Muzică de dans ; 21.45 Pagini alese : Astă seară citeşte Septimiu Se­ver, laureat al Prerdiului de Stat; 22.00 Muzică de dans ; 22.30 Simfonia nr. 40 in sol minor de Mozart ; 23.00 Buletin de ştiri; sport şi buletin meteorologic / 23.10—24.00 Muzică de dans. LUNI 2 NOIEMBRIE PROGRAMUL I 11.00 Buletin de ştiri i 11.03 Muzică de estradă ; 11.30 Vorbeşte Moscova I­­ 12.00 Program Chopin In interpretarea pianistului Dinu Lipatti; 12.30 Lectură foileton ; 12.45 Solişti şi formaţii sovie­tice care ne-au vizitat ţara ! 13.00 Bu­letin de ştiri 1 13.05 Cîntece despre bri­gadieri I 13.20 Muzică din operete i 13.45 Cotele apelor Dunării ; 14.00­­ Concert de muzică populară romînească ; 14.30 Muzică instrumentală ; 14.40 „Vom cu­ceri pacea" — emisiune de cîntece ; 15.00 Buletin de ştiri ; 15.05 Recomandări din program ; 15.10 Muzică de estradă ; 15.45 Din antologia poeziei sovietice ; 16.00 Prin sălile de concert ale Capi­talei ; 10.30 Melodii populare romîneşti ; 17.00 Radiojurnal şi buletin­­meteorolo­gic ; 17.15 Anunţuri şi muzică ; 17.30 Un imn măreţ : „INTERNAŢIONALA" ; 17.45 Solişti şi orchestre de muzică u­şoară ; 18.20 Ciclul „Simfonia romî­nească" ; 19.00 Buletin de ştiri ; 19.05 Radioreportaj ; 19.20 Din cintecele şi dansurile popoarelor ; 19.40 Muzică uşoa­ră ; 20.00 Teatru la microfon : „DE-O VIRSTA CU FURTUNA" ; 21.18 Muzică uşoară ; 21.45 Cîntece ; 22.00 Radiojur­nal, buletin meteorologic, sport ; 22.30 „Simfonia a II-a în Re major" de Be­ethoven ; 23.15­ Concert de noapte ; 23.52— 23.55 Buletin de știri. DUMINICA 1 NOIEMBRIE 9.00: Emisiune pen­tru cei mici ; 9.25 : Filmul de desene ani­mate „Trei tăietori de lemne"; 9.35 : Scene­ta „Grişka"; 9.55 : Emisiune pentru pio­nieri şi şcolari „Cra­vata roşie* ; 10.15 : Filme de desene „A­­venturile meşterului Drege­ tot" ; 10.30 : Emisiune pentru sate ;­ 19.00 : Informa­ţiile după amiezii ; 19.05 : Medalion : Ştefan Ciubotăraşu, artist emerit, lau­reat al Premiului de Stat ; 19.55 : Jur­nalul televiziunii ; 20.20 : Montaj lite­rar ; „Din lirica sovietică"; 20.55 : Pre­zentarea filmului artistic „Ordinul Anna"; 22.25 : Concert distractiv ; In încheiere : Ultimele ştiri şi rezultatele sportive. LUNI 1 NOIEMBRIE 19.00 : Spicuiri din programul săptă­­minii ; 19.03 : Informaţiile după amiezii ; 19.08 : Emisiune de ştiinţă şi tehnică pentru pionieri şi şcolari ; 19.25 : Jurna­lul televiziunii ; 19.50 : Actualitatea în Imagini ; 20.00 : Filmul artistic : „Inimă de oţel" ; 21.45: „Trio în Re Minor", In încheiere : Ultimele ştiri. Patria, Bucureşti, Mi­oriţa; Lib­ertăţe : Soar­ta unui om ; Republi­ca, înfrăţirea intre po­poare; I. C. Frimu : O intîmplare extra­ordinară (seria I) Magheru: Inimă rece; Al. Sahla, N. Băl­­cescu: Kociubei; Elena Pavel: Căsnicia Lorenz; Lumina: Ani de sbucium; Cen­tral, Cultural, 1 Mai: Ultima primăvară; Victoria, 0 Mai: Alarmă la graniţă, 13 Septembrie: Dimineaţa mohorîtă; Maxim Gorki, Gheorghe Doja, 23 August : Viaţa e în raiurile tale , Timpuri Noi : Vineri dimineaţa, Zorile deasupra insu­lei, Muzeul din pădure, Pisica şi şoa­recele; Sport romînesc : Tineretului, Munca: Ultima aventură a lui Don Juan; Al. Popov : Fatima; Griviţa : Marinarul îndrăgostit ; V. Hoaita, Aurel Vlaicu : Pentru 100.000 de mărci ; Flacăra, Olga Bande, B. Delvrancea : Vîrsta dragos­tei ; Arta : Marile familii ; Tudor Vladi­­mirescu: Spionaj contra spionaj , Donca Simo, Gh. Coşbuc : Pe ţărmuri îndepăr­tate ! 16 Februarie : Torentul , Iile Pla­tine: Submarinul „Vulturul"; Popular : Fete de aceeaşi vîrstă; M. Eminescu : Dragoste pe note , Volga: Casa linişti­ta ; G. Bacovia : Marfă pentru Catalo­nia; Drumul serii: Micuţa. Teatrul de Operă şi Balet al R.P.R., orele 11 : Cio Cio-San, orele 19.30 : Priculiciul, La piaţă, O noapte furtu­noasă ; Teatrul de Stat de Operetă, orele 10.30 : Don Pasquale , orele­ 19.30 : Văduva veselă ; Teatrul Naţi­onal „I. L. Caragiale“ — Sala Comedia, orele 16.00 : Cidul, orele 20: Cuza Vodă ; Sala Stu­dio, orele 10 : Festival Eminescu, orele 15 : Surorile Bega, orele 20 : Năpasta ; Teatrul Tineretului, orele 10 : Cadavrul viu, orele 16 : Ediţie specială, orele 20 : Partea leului ; Teatrul Municipal — Sala Matei Miilo, orele 10 : Hamlet, orele 20: Dacă vei fi întrebat ; Sala Filimon Sîrbu, orele 15 : Soţul ideal, orele 20: Vlaicu şi feciorii lui ; Teatrul Armatei — Sala Magheru, orele 10 : Vlaicu Vodă, orele 16 : Pygmalion ; Sala Uranus, orele 10 : Musafiri nepoftiţi, orele 16 : Văduva isteaţă, orele 20 : O zi de odihnă ; Tea­trul „C. Nottara“ — Sala din str. C. Miile : Ferestre deschise 5 Sala Liberta­tea : Filomena Marturano ; Teatrul Evre­­esc de Stat : Sender Blank ; Teatrul Muncitoresc C.F.R. - Giuleşti, orele 15 : Mizerabilii, orele 19.30 Răzeşii lui Bogdan , Teatrul Ţăndărică - Sala Or­­feu, orele­ 11 : Ala, bala, portocala, orele 17 • Păcală, orele 20.30 : Mina cu 5 de­gete. Institutul meteoro­logic Central comuni­ca : In ultimele 24 de ore, în Bucureşti si regiunea Bucureşti vre­mea se ameliorează uşor cu cer schimbă­­t­or mai mult senin noaptea * Temperatura uşor variabilă mi­nimele vor oscila în­tre 5 și ? grade iar maximele între 15—17 grade. In următoarele trei zile, vreme schimbătoare, cer temporar noros favo­rabil ploilor slabe trecătoare. Tempera­­tura staționară.

Next