Steagul Roşu, februarie 1971 (Anul 23, nr. 6715-6738)

1971-02-02 / nr. 6715

CE PĂRERE AVEŢI DESPRE DEZBATERILE DIN CERCURILE DE STUDIERE A STATUTULUI P.C.R.? O formă specifică a învățămîntului de partid o constituie studierea Statutului P.C.R. Tematica acestor cercuri, axată în principal pe capitolele statutului, pe principiile organizatorice şi normele vieţii de partid atrage, îndeosebi pe noii membri de partid, pe cei care se află în pragul opţiunii pentru calitatea de comunist. Specificitatea cursului determină deci o organizare aparte, o componentă distinctă a participanţilor. La rîndul lor propagandiştii au datoria de a face înţelese prevederile sta­tutare, de a contribui la educarea partinică a cursanţilor. Pentru a reda unele modalităţi de conducere a cercurilor de studiere a statutului partidului ziarul nostru a organizat cu sprijinul cabinetului de partid Olteniţa o dezbatere cu propa­gandiştii care conduc asemenea forme ale învăţămîntului de partid. Red.: Să discutăm mai întii des­pre pregătirea propagandistului. A­­vem în vedere două aspecte : pre­gătirea generală şi pregătirea pen­tru temele de dezbătut. DUMITRA VETRINEANU — propagandistă la cooperativa „Pro­gresul" . Personal conduc cercul de „Statut P.C.R.“ din 1965. Com­ponenţa cercului este eterogenă. Există cursanţi ca Dan Motoiescu şi Iuliana Anghel care au absolvit liceul, dar majoritatea cursanţilor au doar 4 sau 7 clase elementare. De aceea, găsirea unor forme de adecvare a temelor pe înţelesul tu­turor este obiectivul pe care mi l-am propus. Red. : Un exemplu... D. VETRINEANU : Pentru a face înţeles principiul centralismului democratic am recurs la manualul de clasa a Xll-a de filozofie şi socialism ştiinţific. Aici am găsit redate mai pe înţeles unele pro­bleme ce formau obiectul temei dezbătute. Dacă mă gîndesc bine, o anume situaţie îmi creează di­ficultăţi în muncă. Am cursanţi care studiază Statutul P.C.R. de 2 şi 3 ani la rînd. Dacă nu se reu­şeşte să se supună dezbaterii ceva nou, o asemenea situaţie nu sti­mulează pe cursanţi. VIRGINIA POPA — propagan­distă la Filatura Olteniţa : Socot că în pregătirea noastră ne ajută mult instruirile la cabinetul de partid. Acestea ne furnizează, idei, ne orientează. Prin schimburi de experienţă ne însuşim metodica expunerii, a organizării şi condu­cerii dezbaterilor. Red. : Pe ce vă bazaţi în pregă­tirea personală ? V. POPA : în principal pe lec­tura publicaţiilor Scînteia, în aju­torul propagandistului, Lupta de clasă. Red. : Aţi folosit cumva la lec­ţii exemple din literatură ? V. POPA : Nu, cinstit, n-am fo­losit, deşi dacă mă gîndesc bine sînt cazuri cînd se pretează exem­plificări din literatură. DORIN SEVCIUC — propagan­dist la O.C.L.M. : Pe mine mă a­­jută mult biroul organizaţiei de bază. In cîteva rînduri secretarul sau un alt membru al biroului au discutat cu mine pe marginea te­melor de curs. Probabil pentru a vedea cum stăpînesc problemele. Apoi mi-au recomandat ce anume să pun în discuţie, asupra căror aspecte să insist. De cîteva ori mi-au furnizat exemple din uni­tăţile noastre. Red. : Pentru că veni vorba, cum folosiţi la lecţii materialul faptic, argumentarea concretă cu exemple din unitate? D. SEVCIUC: La mine lecţiile au mai mult un caracter teoretic... V. POPA : Pînă acum n-am fo­losit exemple din fabrică. Să zic şi eu ca tovarăşul Sevciuc: lecţii mai mult teoretice. D. VETRINEANU : Dacă aţi fi prezentat planul expunerii birou­lui organizaţiei de bază, lecţia s-ar fi îmbogăţit cu exemple. Aceasta depinde însă şi de experienţa pro­pagandistului. La noi aşa se pro­cedează. De unde şi argumentarea lecţiilor cu fapte din cooperativă. V. POPA : Am de făcut o pre­cizare. Biroul organizaţiei de bază mi-a recomandat luna trecută să pun în discuţia cercului cauzele pentru care beneficiarii au refuzat produsele. Cauzele erau cunoscu­te: la ambalare se amestecaseră pachetele cu celofibră şi poliesteri. Cursanţii au discutat cu aprindere, hotărînd să acţioneze în aşa fel încît să se evite asemenea neajun­suri. Red.­­ Socotiţi totuşi necesară ar­gumentarea concretă a temelor su­puse dezbaterii ? MIHAELA ŞERBU — propagan­distă la Filatura Olteniţa : Nu în­cape îndoială că expunerea cîştigă prin argumentare. Probabili că lipsa noastră de experienţă a dat lecţiilor, şi chiar dezbaterilor, un caracter abstract. MARIN TARPAN — directorul cabinetului orăşenesc de partid : Exact aşa stau lucrurile. Propagan­diştii prezenţi aici au o vechime redusă în această muncă. Excepţie face doar tovarăşa Vetrineanu. Poate că de aceea, va trebui să acţionăm mai intens în direcţia pregătirii metodice a propagandiş­tilor. Red. : Poate că n-ar fi lipsit de importanţă să discutăm puţin şi despre formele adecvate de studie­rea Statutului partidului ? VASILICA CHIŢA — propagan­distă la Filatura Olteniţa : La cer­cul pe care îl conduc forma cea mai potrivită este discuţia lămu­ritoare, convorbirea. în felul a­­cesta menţin treaz interesul fete­lor din cercul de studiu. M. ŞERBU : Eu am păţit-o la lecţia a Il-a. Am pregătit din vre­me un referat pe care l-am citit în cerc. Cursanţii erau plictisiţi. La discuţii au luat cuvîntul doar cîţiva utecişti. Am ales apoi o altă formă : pe baza unui plan te­matic sugerez cursanţilor ideile principale şi subpunctele lor. La discuţii aceste idei se elucidează bine, sînt înţelese de toţi. D. SEVCIUC: Eu am făcut ex­puneri şi dezbateri. Dar expune­rea răpeşte mult timp, oamenii nu reţin mare lucru. De aceea, am procedat şi eu ca tovarăşa Şerbii. V. POPA ! Procedez după tipic : la temele respective am dat bi­bliografia minimă, am sugerat un plan de idei, apoi discuţiile libere le-am orientat pe coordonatele te­mei, în concluzii am elucidat pro­blemele neînţelese, am sintetizat ideile de reţinut. D. VETRINEANU : Eu consider că la studierea Statutului P.C.R. forma cea mai potrivită este dez­baterea. Nu lecţii, nu expuneri, nu citirea unui referat, ci elucida­rea ideilor de bază din temă. Apoi, cred că însuşirea ideilor depinde şi de măiestria cu care conduci discuţiile, cum asiguri schimbul de opinii, cum adecvezi ideile la uni­tatea în care lucrezi. Red. : Mai precis... D. VETRINEANU : O prezenta­re succintă a ideilor de bază, apoi discuţii. La sfîrşit concluzii, expli­carea unor neclarităţi şi anunţarea bibliografiei la tema următoare. _ Red. : V-aţi pus problema efi­cienţei acestui curs ? Ce înţelegeţi prin aceasta ? V. POPA : La ultimele lecţii vin tot mai mulţi cursanţi. Ei consi­deră că au ceva de învăţat. Şi apoi, participarea la discuţii... D. SEVCIUC : întărirea discipli­nei de partid, modificările în com­portamentul cursanţilor, iată e­­fectul lecţiilor. Nu de mult am avut plăcerea să aud intervenţii argumentate, competente în adu­narea de partid ale tov. Gheorghe Ioniţă şi Elena Dan. Aceştia fac parte din cercul meu. D. VETRINEANU ! Eficienţa cursului ? Cursanţii să fie exemplu în muncă, să-şi îndeplinească sar­cinile politice şi normele de pro­ducţie. Apoi,­ încă un lucru : în cercurile de studiere a statutului partidului avem şi nemembri de partid. La mine sunt şase. Toţi şi-au exprimat dorinţa de a intra în rîn­dul comuniştilor. D. SEVCIUC : La cercul meu, din cei 7 utecişti trei au şi cerut re­comandări pentru a deveni mem­bri de partid. ★ Dezbaterea a permis concluzii in­teresante. încredinţarea cursurilor de studiere a statutului partidului unor propagandişti cu puţină ex­­­­perienţă poate crea dificultăţi. A­­cestea pot fi înlăturate printr-un ajutor direct, prin participarea e­­fectivă a membrilor comitetelor de partid, a membrilor birourilor or­ganizaţiilor de bază la unele dezbateri. Cîteva obiective se impun aten­ţiei : propagandiştii să cunoască bine temele, să-şi perfecţioneze metodologia expunerii temelor, a argumentării acestora cu fapte din unitate, cu exemple din literatură politică şi beletristică, din presa cotidiană; formele concrete de or­ganizare a cursurilor se cer adec­vate la condiţiile specifice. Expu­nerile, referatele, convorbirile, dis­cuţiile libere dau rezultate atunci cînd au în vedere gradul de înţe­legere al cursanţilor. La rîndul său, cabinetul orăşe­nesc de partid Olteniţa are dato­ria de a acţiona perseverent în direcţia instruirii diferenţiate a propagandiştilor, în pregătirea lor metodică, în organizarea unor schimburi de experienţă între pro­pagandişti pentru a valorifica şi extinde metodele valoroase în con­ducerea dezbaterilor la cercurile de studiere a Statutului P.C.R. PETRE MATEI MARIN MANEA PROPAGANDIŞTII DIN OLTENIŢA !­OI ÎN JURUL MESEI ROTUNDE O imagine la sterilizatorul Policlinicii din Giurgiu Foto­­­s. NORU EXTINDEREA MECANIZĂRII (Urmare din pag. 1) venituri însemnate în prima parte a anului. Mecanizarea şi chimi­zarea sînt factorii cu ajutorul cărora coope­ratorii din Călugăreni au hotărît să perfecţio­neze procesul de pro­ducţie atît în sectoru­l vegetal, cît şi în cel animalier. După cum se ştie, co­operarea şi asocierea u­­nităţilor agricole coo­peratiste pentru reali­zarea unor mari obiec­tive de investiţii în domeniul creşterii şi îngrăşării animalelor, a căpătat în momentul de faţă forme precise şi concrete. La adunarea generală s-a arătat că C.A.P. Călugăreni par­ticipă, alături de uni­tăţile învecinate la rea­lizarea complexului zo­otehnic de tip indus­trial de la Giurgiu, participare în urma căreia se aşteaptă ob­ţinerea, într-un timp scurt a unor importan­te venituri băneşti. De asemenea, prin coope­rarea cu C.A.P. Uzunu urmează să ia fi­inţă la Călugăreni cîteva secţii anexe, cum sunt secţia de pro­ducerea varului în cup­toare, secţia de cera­mică şi altele care vor asigura venituri supli­mentare cooperatorilor de aici. în acelaşi timp C.A.P. Călugăreni va coopera cu I.A.S. U­­zunu în ceea ce priveş­te aplicarea tehnologiei moderne la cultura po­rumbului pe o supra­faţă de 60 ha. Cu am­bele unităţi au şi fost încheiate contracte ce-şi vor găsi materializarea în acest an. Prin aso­cierea cu alte coopera­tive, prin cooperarea cu C.A.P. şi I.A.S. Uniuni în înfiinţarea de secţii anexe şi pentru reali­zarea de producţii ce­realiere şi animaliere superioare, cooperativa agricolă din Călugăreni va înregistra chiar din acest an plusuri în bu­getul său economic. Adunarea generală a cooperatorilor a apro­bat cu entuziasm cifre­­le planului de producţie pe 1971, măsurile ce urmează a fi luate pentru atingerea obiec­tivelor propuse. Coope­ratorii, mecanizatorii şi cadrele tehnice s-au angajat ca sub condu­cerea organizaţiilor de partid să depună o muncă susţinută pentru ca prevederile planului de producţie să devină fapt împlinit, pentru ca la crearea fondului centralizat al statului de­­ produse agricole contri­­­buția C­ A.P. Călugăreni , să fie cît mai mare. STEAGUL ROŞU ^Pagiaa B-a* în sala de fabricare a întreprinderii­ „Fructonil" Concursul nostru de reportaje in cinstea aniversarii a 50 de ani de la crearea P. C. R. PE SCENA TEATRULUI „LUCIA STOJIDZA BULANERA“ EFICIENTA MICII COMITEM DE PAITI 01 COOPERATIVELE ACUT SE REFLECTĂ IN­ ACTIVITATEA ÎIRGANIZAŢIIKN­Î DE BAIA (Urmare din pag. 1) biletului cum şi-au îndeplinit sar­cina de îndrumare şi control, pro­­punînd şi alte măsuri de îmbunătă­ţire a activităţii politico-economice, îndrumarea atentă şi sprijinul per­manent acordat consiliului de con­ducere, birourilor organizaţiilor e­e bază, fermierilor şi brigadierilor de către comitetul de partid din C.A.P. Gurbaneşti a condus la obţinerea unor rezultate importante în pro­ducţia vegetală şi animală, în în­tărirea vieţii interne de partid. Re­centa adunare a cooperatorilor a relevat că în 1970 s-au obţinut 2.700 kg grîu, 2.800 kg porumb, 1.800 kg floarea soarelui, 27.000 kg sfeclă de zahăr la hectar, realizîndu-se un venit de 440.000 lei la suta de hec­tare. La rîndul lor, munca de propa­gandă, agitaţia vizuală, cea de la om la om cunosc o creştere cali­tativă atunci cînd comitetele de partid din cooperativele agricole acţionează competent. La Vedea sau Gîrbovi, la Bolintin sau la Chir­­nogi, învăţămîntul de partid, cursu­rile de specializare a cooperatorilor, informarea politică şi-au dovedit e­­ficienţa în creşterea gradului de conştiinţă a membrilor cooperatori, în dezbaterea democratică a pro­blemelor ce privesc soarta unităţii agricole, în participarea activă la muncă a tuturor componenţilor fer­melor şi echipelor de muncă. Poate nu este lipsit de interes şi un alt aspect. Nu rare sînt cazurile cînd la secretarul comitetului de partid vin preşedintele cooperativei agricole, un inginer, primarul co­munei şi-i solicită un comunist vred­nic, cu calităţi organizatorice pen­tru a i se încredinţa unele sarcini. Cine mai bine ca membrii comite­tului care au o viziune de ansam­blu a unităţii cunosc oamenii, des­toinicia şi minusurile lor ? Este de la sine înţeles că procedînd astfel se respectă întocmai prevederile statutare privind creşterea, selecţio­narea şi promovarea cadrelor şi vom fi feriţi de tonele greşeli, îndatorirea esenţială şi de mare răspundere a comitetelor de partid din cooperativele agricole romîne coordonarea şi îndrumarea muncii organizaţiilor de bază subordonate. Aici, în organizaţiile de bază din ferme şi brigăzi se înfăptuiesc prac­tic o multitudine de măsuri, de o­­biective din hotârîrile proprii şi ale organelor superioare. De aceea, con­siderăm pozitivă orientarea comi­tetelor de partid din C.A.P. Gruiu, Grădinari, Bărcăneşti, Găujani şi Gogoşari care au asigurat în orga­nizaţiile de bază un climat favora­bil dezbaterilor partinice, exprimă­rii opiniilor proprii şi adoptării so­luţiilor bine gîndite. Adunările generale, cadrul colec­tiv cel mai larg de elaborare şi în­făptuire a obiectivelor din planurile de măsuri, locul unde comuniştii pri­mesc răspunderi concrete şi unde după un timp raportează asupra e­­xecutării sarcinilor, nu s-au bucu­rat însă peste tot de atenţia cuve­nită. La C.A.P. Tărtăşeşti organiza­ţiile de bază nu au ţinut cu regu­laritate adunări generale, deşi ne­numărate aspecte aşteptau soluţio­nări. La C.A.P. Mîrşa temele dezbă­tute nu sînt semnificative, sau repe­­tîndu-se la scurt interval nu mai prezintă interes pentru membrii de partid. Este, cred, limpede că atît timp cît adunarea generală nu dezbate în­ mod operativ problemele ce se ivesc în fermă sau brigadă, nu stabileşte măsuri concrete pentru îmbunătăţi­rea activităţii, aceasta nu-şi poate a­­tinge scopul pentru care a fost con­vocată. In multe locuri adunarea gene­rală constă în citirea unui referat, de regulă o problemă arhicunoscu­tă, luării de cuvînt din partea a 2—3 comunişti şi cam atît. De aici şi o eficienţă practică şi educativă extrem de redusă. Or, trebuie spus, vina principală pentru un asemenea stil de muncă o poartă comitetul de partid din C.A.P. Ei controlează sistematic cum se îndeplinesc o­­biectivele planurilor de muncă, men­ţinerea organizaţiilor de bază în actualitatea fermelor şi brigăzilor. Tocmai de aceea acţiunile co­mitetelor se cer permanentizate şi cu obiective precise: ajutorarea în analiza unor probleme majore, în elaborarea şi înfăptuirea hotărîrilor, repartizarea sarcinilor pe membri de partid, promovarea spiritului critic şi autocritic în cadrul dezbaterilor din adunările generale. Acum, la început de cincinal, con­ducerea partidului a pus în faţa a­­griculturii sarcini de o deosebită im­portanţă. Perfecţionarea organizării şi a muncii în unităţile cooperatiste trebuie însoţită de o îmbogăţire continuă a formelor şi metodelor muncii politice. Comitetele şi orga­nizaţiile de partid au datoria de a explica sensul şi conţinutul măsu­rilor stabilite de conducerea parti­dului, de a ajuta pe fiecare coope­rator să înţeleagă rolul organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii, necesitatea trecerii la ferme şi e­­chipe specializate, la introducerea acordului global ca formă de re­tribuire a muncii. îndeplinirea acestor obiective im­pune comitetelor de partid din C.A.P. o preocupare susţinută pen­tru perfecţionarea stilului lor de muncă, activizarea tuturor membri­lor birourilor organizaţiilor de bază, a fiecărui comunist pentru a par­ticipa la înfăptuirea hotărîrilor de partid şi de stat. Fără îndoială, comitetelor comu­nale de partid, instructorilor şi apa­ratului comitetului judeţean li se cere să îndrume şi să conducă cu mai multă competenţă munca orga­nizaţiilor de partid, să sprijine în mod deosebit acele organe noi în muncă, să vegheze ca toate comi­tetele şi birourile organizaţiilor să desfăşoare o activitate colectivă, iar hotăririle şi măsurile ce se iau să fie finalizate. Au început adunările generale ale cooperatorilor. Comitetele de partid vor lua măsuri pentru ca acestea să dezbată obiectivele de plan pe anul 1971, să adopte hotărîri te­meinic gîndite pentru a înfăptui practic sarcinile puse în fața agri­culturii de către partidul nostru. Pe fondul acestei preocupări va trebui axată întreaga muncă politico-orga­­n­izatorică a comitetelor şi organiza­ţiilor de partid din cooperativele agricole. In felul acesta avem ga­ranţia că cincinalul actual va în­cepe sub bune auspicii, că obiecti­vele de plan aprobate de coopera­tori vor fi îndeplinite şi depăşite, realizîndu-se ceea ce partidul nos­tru a pus ca sarcină importantă­­ ridicarea agriculturii la nivelul ce­rinţelor moderne, ale posibilităţilor ţării noastre. ­ Era un om admirabil, un omuleţ mărunt şi uscăţiv, cu degetele no­duroase şi răşchirate ca drumurile satului. Mai e nevoie să vă spun de ce le avea aşa degetele ? Şcoală multă n-a învăţat, doar cit să ştie cu cit îl înşelau stăpînii pe cînd era argat. Pe vremea copilăriei sale şcoala se făcea in casele lui Năs­­tase Sebe . Moş Vasile Stanică n-a avut timp de şcoală fiindcă trebuia să argăţească un an de zile pen­tru o pereche de izmene şi o că­maşă aspră de tort. Nu ştiu de ce, dar era un om admirabil. Oriunde apărea moş Va­sile, oamenii necăjiţi se înveseleau fiindcă le spunea întimplări hazlii, dar dureroase pentru el. Şi fiindcă le cinta crîmpeie de cîntece hai­duceşti. Nu ştiu de unde cunoştea el po­vestea tuturor haiducilor, dar mai cu seamă pe cea a lui Terente, hai­ducul ce-a trecut şi prin satul lui de lingă Dunăre, prin Chiselei! Intîmplarea de care se amuzau mult consătenii era aceea petrecu­tă pe cind era slugă la domnul notar Ilie Minea. Cică o dată, cind notarul, primarul, jandarmul şi cir­­ciumarul Iordan Hoţu petreceau de două zile şi două nopţi lucind cărţi, l-au trimis să aducă din sat o giş­­că; el, moş Vasile, s-a dus acasă la domnul notar, a luat hoţeşte o­­ pişcă din coteţ şi a dat-o nevestei circiumarului s-o facă. Petrecerea a­­ mai continuat o zi şi-o noapte. Cî­ , teva zile după chef nu s-a aflat jj, şi nimic despre gîsca notarului, dar Si __ ____ _____ m MOŞ VASILE cind cucoana a numărat giştele şi-a găsit una lipsă, şi după ce i-a spus vestea notarului, moş Vasile ştia că de-a doua zi îşi va schimba stă­­pinul. Se spune că intr-un timp era atit de sărac incit umbla pe drum în­ 7. .1 călţat cu o opincă şi un pantof. De aceea pini a murit, copiii îi ■ strigau pe uliţă : „Moş Vasile Stănică C-un papuc şi c-o opincă!“ Şi moş Vasile şi-a petrecut a­ ... proape toată viaţa muncind greu.­­ El scotea cei mai bătrini salcîmi. A ajuta pe toţi la orice treabă grea.­ El era „topor de oase“ cum se spu­ne pe la noi. A tăiat vagoane de lemne, a să­pat kilometri de şanţuri, a scos sute de salcîmi și nici bătrini. Intr-un timp se aciuase la I­vă­­nică Mihalce, cel cu cazanul de țuică, unde înnopta muncind pe ni­mica toată­ resturile de mîncare­­rămase din zilele trecute — un ra­chiu, o strachină de ciorbă in care era îndemnat să dumice pline us­cată. I se dădea apoi un pahar de vin trezit, adunat din pahare şi urs­e,franc“ pentru ţigări. El, cind se oprea lingă oameni, se lăsa pe vine, îşi lua binişor pălăria de pe cap, din care scotea un ţigaret afumat făcut de el din trestie, amnarul şi cremenea să-şi aprindă un chiştoc. Baba Mariţa şi Păun feciorul lui munceau jumătate de pogon de pă­­mint, toată averea lor — Moş Va­sile nu ducea nimic acasă. Nici n-avea ce. El şi-a risipit viaţa, murind bolnav şi sărac. N-a apucat zilele satului nou. Să fi trăit şi el măcar o seară in casa cea nouă a lui Păun, la televizor. Moş Vasile a murit, dar aminti­rea lui a rămas. DUMITRU DRAGAN „GLUGA PE OCHI" de IOSIF­­ NAGHIU în critica sa, foarte sui generis, publicată in caietul de sală al spec­tacolului și intitulată „Schimb de opinii la o bere”, Ov. S. Crohmăl­­niceanu are prudenta de a-și expu­ne părerile în legătură cu piesa lui Iosif Naghiu, relatindu-ne înfrunta­rea dintre doi critici pe care şi-i imaginează veniţi intîmplător la masa domniei sale, şi subliniindu-ne că disputa este exclusiv a lor şi că domnia sa „nu a reuşit să strecoare o vorbă”... Nu ştiu în ce măsură afirmaţiile celor doi critici prin gura cărora aflăm de fapt punctul de vedere al lui Ov. S. Crohmălniceanu, sunt sau nu întemeiate, dar ştiu că „întune­ricul“ (asta nu ca să „strecurăm o vorbă“, ci ca s-o spunem clar şi răspicat) e o piesă demnă de toată atenţia, pe cît de amuzantă, pe atit de profundă. Mă surprinde însă că Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, inscriind-o pe bună dreptate in re­pertoriul său, a fost de părere să-i schimbe titlul din „întunericul“ in „Gluga pe­ ochi“, ca şi cum ar fi vrut cu tot dinadinsul să-i pună în lumină latura amuzantă şi să-i lase în întuneric tocmai ceea ce o face aparent ermetică şi mai puţin ac­cesibilă, adică profunzimea. Nu cred că Iosif Naghiu a urmărit doar un efect scenic, că şi-a conceput piesa aşa cum şi-a conceput-o doar de dragul originalităţii şi a unor replici aplaudate la scenă deschisă, nu cred nici că vizionarea ori lectura unor piese străine să-l fi influenţat in asemenea măsură incit să-l de­termine la elaborarea unei „pastişe” (citez afirmaţia unuia dintre criticii amintiţi de Ov. S. Crohmălniceanu), a unei imitaţii grosolane a lui Frisch ori a lui Beckett. Nu întotdeauna si­militudinea situaţiilor e echivalentul pastişei. In definitiv, similitudini de situaţii se pot stabili şi intre „Anna Karenina“ şi „Madame Bovary“. Ni­meni însă, niciodată nu s-a gîndit să tragă nişte concluziii dezagreabi­le şi dezastruoase. Asta mai lipsea ! Sunt perfect de acord că Sena şi Len au foarte multe puncte comu­ne şi cu Schmitz şi Eisering şi cu Estragon şi Vladimir. Substratul pie­­­­sei lui Naghiu însă nu are nimic comun nici cu acomodarea morbidă de care e vorba la Frisch, nici cu­­ absurdismul lui Beckett. E cu to- tul altceva aici, e un fel de dezolare din faţa acelui destin implacabil c a­­"t­re-i face pe oameni să devină ne­­­putincioşi în acea lume in care ira­­ghiu îşi plasează acţiunea. Profe­­­­sorul de filologie, borfaşul mitoman I şi decepţionat, banditul poet, ado­lescenta cu ifose de femeie fatală, poliţistul blazat, băiatul îndrăgostit, •­ toate aceste personaje se mişcă, • trăiesc, se înfruntă, se mint, se a­­trag şi se resping învăluiţi in ace­laşi întuneric in care acţiunile lor capătă conturul unui coşmar şi lin­­cezeala unor momii. Tot ce e apa­­­­rent amuzant, cinic, superficial, e în fond o zbatere febrilă, o vaga­­bondare prin întunericul în care se ,r­evnrcolesc eroii, o clamiadă în faţa unui paravan care ascunde tristeţea, o dramă a întunericului. De aceea mă surprinde că Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ a renunţat la ti­tlul pe care atît de bine l-a ales Naghiu !... Spectacolul e bine dozat, bine conceput. Regizorul Valeriu Moisescu a reuşit să evite monotonia pe care ar fi putut-o crea unele funcţieii ale textului. Decorul lui Dan Jitianu nu mi-a plăcut. Nu e nici ingenios, nici sugestiv, nici elegant. E sără­căcios, fad, lipsit de gust. Noroc de interpreţii care reuşesc să ne facă să nu-l mai luăm în seamă la un moment dat. Mai precis, noroc de Tom­a Caragiu (Sem), excelent di­stribuit în rolul atit de dificil al borfaşului visător şi de Virgil Ogă­­­­şanu (Len), firesc, dezabuzat, plin de vervă ! Din păcate, nu acelaşi lucru îl putem spune despre Cornel Coman (profesorul Max), de o cris­pare şi o lipsă de naturaleţă de-a dreptul agasante. In rolul poliţis­tului a apărut onorabil Marius Pe­­pino. Despre Valeria Marian (Lin) şi Ion Colomieţ (băiatul) nu pot spune altceva decit că i-am văzut făcînd cite o uşoară promenadă pe scenă !­ ­ M. DJENTEMIROV Moment din spectacol. In cliseu­l Tom­a Caragiu si Virgil Ogășanu

Next