Steagul Roşu, noiembrie 1971 (Anul 23, nr. 6949-6973)

1971-11-02 / nr. 6949

Duel la balon (fază din meciul Dinamo — U.T.A.) Mateascu deschide de la grămadă (secvență din partida Steaua — Uni­versitatea Timișoara). -1 Sportul studenţesc­ S. N. Olteniţa şi Progresul un trio de valoare P. S. N. Olteniţa la două puncte de lider # Dunărea Giurgiu învinsă la Paşcani / Spuneam în comenta­riul precedent că se pare, echipa Sportul Studenţesc, va deveni campioană de toamnă deşi ,etapa aceasta pro­grama întîlniri­ ce lăsau să se întrevadă o re­grupare, în plutonul fruntaş. Regruparea •— iată s-a produs şi la prima vedere în favoa­rea Progresului care a redus cu un punct di­­­ferenţa ce o despărţea de lider. Dar liderul acumu­­lînd un punct a mai urcat o treaptă — ce se anunţa şubredă — a scării pe care excala­­dînd-o — speră — înain­tea celorlalţi, se va afla în anul viitor între pri­mele 16 echipe ale ţării. Iată deci că în urma rezultatelor acestei e­­tape beneficiara de fapt este Sportul Studenţesc pe care de altfel o con­siderăm performera e­­tapei tocmai datorită punctului cîştigat in deplasare la Brăila, in faţa Progresului, echipă clasată în prima jumă­tate a clasamentului. Desigur susţinătorii Progresului mă vor contrazice, susţinînd, că titlul neoficial de per­formeră a etapei se cuvine echipei lor fa­vorite cîştigătoare cu 8—1 în faţa Chimiei din Rîmnicu Vilcea. Am vizionat întîlni­­rea din parcul bătrîni­­lor castani unde jucă­torii Progresului ca să fie în ton cu vremea — ploioasă — ne-a o­­ferit o ploaie de go­luri în aceasta con­­stînd, sîntem de acord, performanța întrucît despre cele două punc­te nimeni nu se îndoia că va intra în contul bancarilor. Şi cum în primul rînd punctele contează în calcularea clasamentului, golave­rajul intrînd în discu­ţie în caz de egalitate de puncte nu putem decît să apreciem spi- ' ritul gospodăresc al e­­chipei Progresul de a-şi construi iarna căruţă pentru la vară. Revenind la întîlnirea vizionată să dăm Cezarului ce e al Cezarului, să felici­tăm deci ■ antrenorii şi jucătorii Progresului nu pentru victorie care s-a conturat uşor (in min. 6 scorul arăta 2-0) şi pentru jocul prestat şi pentru verva atacanţilor care au în­călzit temerarii lor sus­ţinători. Progresul a făcut poate cel mai bun meci al său în actualul se­zon (sperăm să-şi fi gă­sit cadenţa) mînjii Du­­du Georgescu, Casai, Sandu Ion şi Dumitru fiind la înălţime. Din actualul angrenaj al formaţiei Viorel Po­­pescu şi Grama fac notă discordantă reme­dieri ce sînt imperios necesare ambele aflîn­­du-se în linia de fun­daşi. Şantierul Naval Olte­niţa a cîştigat destul de modest aş spune, pe teren propriu, prin go­lul lui Niţu (min. 50) Necazuri de automobi­list m-au privat de po­sibilitatea de a-i ur­mări duminica aceasta la faţa locului. Martorii oculari spun că în nici un meci S.N.O. nu a ratat atît de mult ca duminică, Ii voi urmări probabil miercurea vii­toare la Brăila unde dacă vor aborda jocul cu mult curaj pot rea­liza cel puţin la fel cu­ liderul în această eta­pă. Aici am impresia că atacul este mai zgîrcit. Vasile Copil va trebui să arate mai mult cu e­­chipa sa, avînd în ve­dere că el a fost un a­­tacant şi încă unul bun. După cum ne amin­tim cursele lui Vasile Copil erau urmate de bune centrări fructifi­cate de Olaru, Ene N­, N. Georgescu, şi chiar de subsemnatul. După cîte ştiu are elevi buni. Depinde de el şi de an­trenor. Regretabil eşecul ca­tegoric al Dunării Giur­giu la Paşcani, ceea ce îmi întăreşte convin­gerea că echipa nu ştie să joace în deplasare. OCTAVIAN POPESCU CRONICA spectatorului amator SCHSOdTB CatfB ZG! V­a adresez această scrisoare eu, cel care vă iubeşte din umbră şi tare, în numele acestui sentiment, îmi permit să vă cert. Eu sînt cel care sufăr cînd descopăr că în loc să fiţi zei în Olim­ip, vă mulţumiţi să fiţi „idoli" în cartier. Eu sînt cel care vă gustă fiecare fantă, care se entuziasmează de fiecare dată cînd reuşiţi „să-nnodaţi" picioarele adversarilor, cel care îmi rup gîtul cînd înşiraţi doi-trei ad­versari şi ţîşniţi triumfători spre poartă, eu sînt cel care mă întristez de cîte ori aud că în loc să fiţi eroii de baladă, sînteţi „eroi" de scan­dal, în loc să stăpîniţi un stadion în delir, dominaţi cîţiva aşa-zişi prieteni, într-un local. De cîtva timp citesc în presă veşti negre : Dumi­­trache a făcut nu ştiu ce, Dobrin s-a certat nu ştiu cu cine, Tătaru a comis un act reprobabil. ...Ascult discuţii interminabile : e vinovat, nu e vinovat — a vrut, n-a vrut — e îndreptăţit, nu e îndreptăţit... Dis­cuţii lungi, obositoare, sterile, de umplut timpul celor care îl au de pierdut. Pe mine, spectatorul serios din tribună, cel care vă iubeşte cu adevărat, nu mă interesează cine a zis primul, cine a declanşat, cine-i vinovat. Pentru mine cel mai trist lucru este că „voi", cei care aţi urcat pe piedestalul dragostei mele, aţi provocat aceste triste dis­pute. Mă gîndesc cu pioasă aducere aminte la Voinescu, la Zavoda, la Constantin, la Petschovski, la atîfia alţii, care-şi ridicaseră statul în su­fletul meu la aceeaşi vîrstă cu a voastră. Mă gîndesc cu cîtă grijă, cu tîtş eforturi fi­eite renunțări şi-au păstrat locul în inima mea, anonimul din tribună. Mă gîndesc cu strîngere de inimă că voi faceţi atît de puţin pentru a-mi păstra sentimentele, şi mă întreb de ce. Nu mă stimaţi, sau nu vă stimaţi? De fapt, totul se reduce la o problemă de demni­tate. Nu vă preţuiţi. Adesea faptele voastre triste parcă pornesc din­­tr-un acces de demnitate, dar să fii demn înseamnă să te preţuieşti. Şi să te preţuieşti înseamnă să fii întotdeauna un exemplu. Noi toţi ştim cît este de greu să fii în orice împrejurare un exemplu : pe sta­dion, în cabine, la antrenamente, pe stradă. E greu, e foarte greu, şi tocmai de aceea sunt preţuiţi cei care reuşesc să facă faţă unor sacri­ficii şi renunţări de tot felul. Orice titlu se dobîndeşte şi se păstrează greu. Dacă doreşti să­­fii cu adevărat „cavaler al stadionului" trebuie să ai puterea să renunţi, mai bine spus să schimbi ceva pentru altceva. Nouă, celor din tribună, ni se pare că schimbul merită să fie făcut, de dragul nostru. Voi, cei pe care nu-i întîlnim pe covorul de gazon, credeţi că acest schimb nu merită să fie făcut ,şi iată că gîfîim din greu să scoatem o egalitate pe teren propriu, pentru că din rîndurile „zeilor" noştri lipsesc mulţi, în timp ce adversarii sînt prezenţi şi luptă exemplar pentru stima lor şi demnitatea culorilor pe care le apără. Şi vă supăraţi nejustificat cina aplauzele noastre vă părăsesc. Faceţi totul ca să le aveţi, dovediţi-ne că le preţuiţi şi le veţi avea din belşug. Peste două sâptămîni vom fi alături de voi, dar nu ne dezamăgiţi. TUDOR POPESCU CAMPIONATUL JUDEŢEAN Timpul foarte crud e stingherit destul de mult desfăşurarea jocu­rilor din cadrul campionatului ju­deţean de fotbal. In special parti­dele juniorilor nu prea au avut teren prielnic, multe dintre jocuri întrerupîndu-se sau pur şi simplu nedisputîndu-se. In această etapă, consemnăm o absenţă de la joc. Recolta Brezoa­­iele nu s-a prezentat la Bucureşti pentru partida cu Danubiana. încă nu cunoaştem motivele. T.In fapt şi mai ciudat s-a întîm­­plat la partida C.F.R.—I.T.A. Giur­giu — Gloria Comana. In minutul 80, la scorul de 2—2, arbitrul opreş­te jocul odată cu eliminarea celui de al cincilea, jucător de la Gloria Comana. In faţa unei astfel de si­tuaţii, în felul ei unice în fotba­lul judeţului nostru, arbitrul a fluierat finalul partidei. Pînă la e­­lucidarea cazului, am trecut în cla­samentul după această etapă re­zultatul de pe teren. Deasemeni în repriza secundă s-a întrerupt, din cauza timpului nefavorabil partida dintre C.A.P. Ciorogîrla și Gloria Fundeni la scorul de 1-0 pentru gazde. Nu am operat în clasament acest rezultat, probabil jocul relu­­îndu-se de unde s-a întrerupt. La juniori s-au disputat numai trei partide: C.A.P. Domnești — I.C.A.R Arenda 5—0; Cinema Buftea — A­­vîntul Cosoba 3—0 (întrerupt la pauză); C.A.P. Ciorogîrla — Gloria Fundeni 1—1. Celelalte partide nu s-au disputat, echipele întîrziind la teren. REZULTATE Crişul — C.F.R. Cluj 1—0 (0—0) A.S. Armata Tg. M — Petrolul 3-0 (1—0) Farul — Jiul 1—0 (0—0) „U" Cluj - F.C. Argeș 2—1 (1—0) Univ. Craiova — Steagul 1. 1—0 (0—0) Dinamo — U.T.A. 1—1 (0—0) Rapid — Poli. Iași 1—0 (0—0) Sport Club Bo. — steaua 1—0 (1—0) CLASAMENT ETAPA VIITOARE (17 noiembrie) U.T.A. — Farul Steaua — Steagul roşu C.F.R Cluj — A.S. Armata Tg. Mureş Crişul — Rapid Petrolul — „U“ Cluj Univ. Craiova — F.C. Argeş Jiul — Dinamo Politehnica Iaşi — Sport Club Bacău 1. U.T.A. 8 5 4 0 21— 7 14 2. „U“ ClUj 9 5 2 2 13—10 ÎS 3. Sport Club Bo. 9 5 2 2 15— 8 12 4. Steaua 9 4 4 1 13— 8 12 5. Dinamó 8 4 3 2 14— 9 11 6. A.S. Armata 9 3 5 1 7— 6 11 7. Farul 9 4 2 3 11— 9 10 8. Univ Craiova 9 3 3 3 12—11 9 9. Steagul roșu 9 3 3 3 9— 8 9 10. Rapid 9 4 14 10—11 8 11. F.C. Arges 9 4 0 5 15—16 8 12. Petrolul 9 4 0 5 5—16 8 13. Jiul 9 1 5 3 4— 8 7 14. Politehnica 9 13 5 10—17 5 15. Crisul 9 1 3 5 3—12 5 16. C.F.R. 9 0 2 7 7—18 2 — Jucăm rugby cu minge de fotbal ! ? ! — Doar aşa să putem atrage atenţia şi asupra noastră. Desen de FRED, GHENADESCU Foarte adesea sîntem în faţa unei întrebări cu atît de multe şi contro­versate răspunsuri. Cine sînt acei campioni care realizează performan­ţe, uneori la limita a ceea ce admit legile biologice? Sunt cu adevărat ex­cepţii care se nasc cu anumite însu­­şiri fizice care să le permită accesul la performanţe sportive? Cum ajung sa doboare recorduri pe care foarte puţini le obţin în lume? Cele mai multe din aceste întrebări sînt adre­sate tinerilor campioni de către şi mai tinerii lor suporteri, cei mai mulţi animaţi de dorinţa de a ajunge să fie aclamaţi în atmosfera stadio­nului. Iolanda Balaş, Viorica Viscopoleanu, mulţi dintre marii noştri campioni s-au aflat în faţa unor astfel de în­trebări. Răspunsurile se cam asea­mănă. Totul se face cu preţul unui efort personal uriaş, cu o voinţă deosebită, cu antrenamente la care să curgă litri de sudoare. Totul se obţine din dorinţa de a te autode­­păşi, de a fi mai bun decît colegul de întrecere, de a merita aclamaţiile publicului. Fireşte că toate aceste adevăruri sunt bine cunoscute şi pe meleagurile judeţului Ilfov, în mijlocul tineretu­lui nostru, al celor care au prins dra­gostea sportului, care au cunoscut plăcerea unui succes sportiv. Atunci care este răspunsul la întrebarea ar­ticolului nostru? Pentru ce sportul de performanţă din judeţul Ilfov se si­tuează la periferia realizărilor pe plan naţional, ca să nu mai vorbim de cele internaţionale? Ceea ce este esenţial ,materialul uman, avem din belşug, condiţii materiale de aseme­nea (chiar dacă ele nu sunt dintre cele mai deosebite), avem un corp de spe­cialişti destul de numeros (judeţul Ilfov este încadrat cu cel mai mare număr de profesori de educaţie fizică, peste 200). Deci ce ne lipseşte pentru a încerca atacarea unor performanţe care să situeze judeţul Ilfov măcar într-o zonă de mijloc în ierarhiia sportului de performanţă. Recent s-a încheiat campionatul de atletism pe echipe, divizia B, competiţie în care formaţia judeţului Ilfov a ocupat lo­cul opt din nouă echipe. Oare cîţi dintre profesorii de educaţie fizică cu specializare atletism au roşit pentru o astfel de „performanţă“? Un singur răspuns putem găsi pen­tru a defini starea aceasta de letargie de suficientă, de dezinteres chiar. Lipseşte celor chemaţi să se ocupe de activitatea sportivă in general şi de cea de performanţă în special, pa­siunea, acea scînteie şi dorinţă de a face ceva ieşit cu totul din comun Marea majoritate a profesorilor de e­­ducaţie fizică, fie că au fost sportivi de performanţă, fie că au fost numai simpli iubitori de sport, au părăsit amfiteatrele facultăţii cu un crez, cu o dorinţă de a deveni profesorii unor sportivi care să obţină performanţe deosebite. După ce au ajuns la locul de muncă din şcoală, lovindu-se de multe greutăţi, inerente, au început să-şi piardă entuziasmul, marile lor idealuri profesionale reducîndu-se la orele strict planificate în programul şcolii şi atît. . Nu vrem să dăm nici un exemplu pentru că ne-am rătăci în prea multe situaţii de-a dreptul supărătoare. Dar nu putem să nu admirăm pasiunea unui profesor da... matematică de la Hotarele, care a tras după el o grupă de copii din şcoala sa şi a pornit prin munţi sâ deschidă un drum tu­ristic neumblat, pasionînd şi pe copii cu acest frumos sport al drumeţiei pe cărări de munte. Ce frumuseţe şi ce pildă de dăruire. Oare nu putem vnii vii şi cazuri de profesori de edu­caţie fizică care să-şi consacre cu pasiune timpul şi priceperea pentru a aduce la campionatele şcolare măcar un campion naţional? In judeţul Ilfov am asistat la mai multe şedinţe cu profesorii de edu­caţie fizică, şedinţe desfăşurate sub r­­egida Inspectoratului şcolar judeţean. „ S-au făcut şi planuri, îndrăzneţe aş spune, în care fiecare profesor s-a angajat să scoată cîte un sportiv de mare performanţă. Consiliul­ judeţean pentru educaţie fizică şi spirit s-a şi angajat să dea lotului olimpic citiva componenţi. Ce frumoase .Au fost planurile. Au rămas însă noi.Vai în intenţiile organizatorilor şedinţei* Uti­­sportul de performanţă din judeţul nostru a rămas la acelaşi nivel, j'îjj Ce putem face ? Am putea orga­niza o largă mişcare sportivă şcolară ’, cu participarea tuturor celor apţi de a face sport. Am putea căuta la con­ducerile şcolilor o mare înţelegere pentru amenajarea unor mini-baze sportive pe lingă şcoli, utilarea lor cu cele necesare şi cît mai multă ac­­trit­ate sportivă. Trecem peste aspec­­tul profilactic de sănătate care îi im­plică sportul. Am putea organiza cit­ mai multe întîlniri şcolare bilaterale ori triunghiulare, prilej de a ne de­­­­păşi performanţele, de a face un schimb de experienţă. Performan­­­ţele sportive trebuie să le pregătim acum, în acest sezon, fără sală de gimnastică utilată după toate regulile artei. Cu pasiune şi dăruire atît din partea tinerilor care vor să atace­ piscurile grele ale performanţei, dar mai ales din partea specialiştilor care trebuie să declare război pasivităţii. Ziarul nostru pune la dispoziţie co­loanele sale tuturor acelora care cred că prin sugestii, prin împărtăşirea , propriei experienţe pot aduce un re­viriment sportului de performanţă din .­­: ■judeţul nostru. •­­ PETRE CRISTEA De ce judeţul Ilfov se situează la PERIFERIA SPORTULUI DE PERFORMANŢĂ ? STEAGUL ROŞU Jocurile defensivei Parcă este un făcut. Cînd avem nevoie de atacanţi, de o... atmos­feră ofensivă care să ne insufle mai mult optimism pentru exame­nul la care fotbalul românesc ur­mează să se prezinte — ultimele meciuri din grupa preliminară a Campionatului Europei — parcă a­­tunci se ascund mai mult atacanţii. Oare în cea de a noua confruntare a campionatului, ultima înaintea jocului cu Cehoslovacia, echipele noastre de club au jucat fără ata­canţi ? In opt jocuri s-au marcat 13 goluri. Nici nu ştii cum să le împărţi ca să faci o medie. Şi dacă ne gîndim că cifra a fost ridicată substanţial de cei de la Tg. Mu­reş, chiar avem destule motive de nelinişte. Să mai amintim că a­­ceşti atacanţi au ratat şi două lo­vituri de la 11 m la Bucureşti şi Cărei? Etapa a IX-a a adus o noutate: Crişul Oradea a obţinut prima vic­torie. I-au trebuit nouă etape, dar mai ales a trebuit să joace mai departe de casă pentru a gusta această atît de dulce cupă a suc­cesului. Solitară în postura de e­­chipă incapabilă să realizeze o vic­torie a rămas formaţia feroviarilor clujeni. Nu ne grăbim cu prono­sticurile dar bine nu-i va fi aces­tei formaţii scăpate în vară ca prin urechile acului de retrogradare. De fapt etapa aceasta a fost plină de soare pentru portari. Au apărut ca din pămînt asemenea a­­părători de mare valoare, sau pen­tru că valoarea multora ne era destul de bine cunoscută, mai co­rect este să spunem că portarii se află într-o excelentă formă. Ghiţă, Adamache, Vidac, Constantinescu, Totoianu şi mai puţin Răducanu, au baricadat pur şi simplu redutele lor, în cazul acesta trebuie să mai uităm din supărările noastre asu­pra atacanţilor. U.T.A., liderul prestigios al aces­tui campionat ne-a demonstrat nu numai constanţa sa, aceeaşi de la joc la joc,, dar mai ales ne-a obli­gat la respect pentru căutările in­teligente ale antrenorului, pentru ceea ce a reuşit să prezinte dintr-o echipă de unsprezece solidari. L-am văzut pe Domide, refuzat de antre­norul reprezentativei, după­ numai o repriză de încercare, cutreerînd tot terenul şi organizînd magistral jocul celorlalţi colegi fermi în a nu face economie de efort. Trebuie să mărturisim că la echipa naţională nu avem în momentul de faţă un asemenea organizator. Radu Nun­­weiller de care Angelo Niculescu trage cu dinţii, este departe ca for­mă de ceea ce reprezintă în acest moment Domide. I-am văzut sîm­­bătă pe amîndoi jucînd unul îm­potriva celuilalt. Radu era o um­bră a propriei sale reputaţii iar Domide domina cu jocul său întreg stadionul. Cu excepţia jocului de la Bucu­reşti dintre Dinamo şi U.T.A., toate celelalte partide s-au încheiat cu victoriile formaţiilor gazdă, e drept la limita limitelor, dar tot victorii se numesc, tot aducătoare de două puncte sînt. Acum aşteptăm din nou o miercu­­re frumoasă. Cu excepţia formaţiei Dinamo de la care, să recunoaştem, nu sperăm la o minune, celelalte trei ambasadoare au posibilitatea şi datoria să ne poarte mai departe în turul trei al competiţiilor euro­pene. Credem că dintre Rapid, U.T.A. şi Steaua, ultima are mi­siunea cea mai dificilă. Se spune despre Barcelona că este o echipă în agonie de cinci ani, dar nu sca­pă nici un prilej de înviorare. Scorul cu care Steaua a cîştigat la Barcelona nu este deloc liniştitor. Să vedem ce va fi. Pe o vreme impo­sibilă de fotbal, lide­rul seriei a IV-a a­­diviziei C, Unirea Tricolor, a întîlnit o echipă foarte tînârâ, Dinamo Obor. Aşa cum a început jocul aveam impresia că va trebui o tabelă electronică pentru adunarea golurilor. Formaţia Unirea Tri­color a început furi­bund, a marcat un gol frumos după cî­­teva ratări mari şi apoi tot meciul s-au jucat aceşti băieţi talentaţi cu golurile şi cu adversarul Dar mingea nu a mai vrut să intre în plasa elevilor antre­norului Gică Teodo­ UNIREA TRICOLOR nu a putut realiza mai mult de un meci egal rescu. Şi spre sur­prinderea generală, cu numai trei minu­te înainte de final, oborenii reuşesc să înscrie un gol şi să plece cu un punct pe care nici nu o sperau­­ măcar. Ce este şi cu fotbalul asta.. Unirea Trico­lor, echipă care as­piră la cîştigarea primului loc ar tre­bui să fie mai gri­julie cu punctele, măcar pe teren pro­priu... Este al trei­lea punct pierdut pînă acum pe tere­nul bine cunoscut. Atenţie ! OLIMPIA GIUR­GIU a cîştigat un meci care valorează cît un balon uriaş cu oxigen. Oricum cele două puncte ob­ţinute duminică mai reface ceva din mo­ralul echipei, destul de şifonat în ultime­le etape. Scorul de 3—1 cu care a în­vins pe Laromet, a­­rată că atacul este totuşi capabil de mai mult decît a arătat pînă acum. AURORA URZI­­CENI a jucat la Cîmpina cu I.R.A. şi s-a întors cu un sac de goluri. O înfrîn­­gere cu 0—6 este destul de severă şi aproape că nu mai ai ce strim­e în faţa unui asemenea eșec. Disputa la saltea . Băiatu ‘ nostru n braţ de aur poartă prin lume o rachetă de aur, cu trei culori pe ea. Un băiat frumos, sprîncenat, subţirel, mlă­dios ca eroii poveştilor noastre, duce de pe un stadion pe altul numele pe care-l poartă cu cinste: român. Plin trebuie sâ fie sufletul lui de mîndrie ! Unii au auzit mai întîi numele de Nâstase şi apoi pe acela de român. Numele nos­tru, al tuturor, a ajuns pe buzele unora datorită muncii lui uriaşe, şi a voinţei lui, şi a „harului" lui. Băiatul nostru a fost uns de ursitoare sâ intuiască mai bine ca alţii ce va face adversarul, sâ zvîcnească mai repede ca alţii spre minge, sâ lovească mai bine cu racheta lui de aur pe care stau mindre trei culori iubite de el. De multe ori, poate, în mo­mentele grele, cînd înfruntă sin­gur o lume, ochii lui coboară spre culorile care-l îmbărbătează ca pe călăreţii de­ odinioara ca­re-şi îmboldeau caii la luptă sub faldurile roşului, şi galbenului, şi albastrului. Pe „băiatu’ nostru" îl urmărim toţi, cu sufletul la gură, uşor în­duioşaţi acum, de cînd ştim că va fi şi mai singur „pe-acolo", prin înălţimi. Erau doi, şi cînd te simţi cu umărul rezemat de un prieten, ţi-e mai uşor. Acum a pornit singur în lume, să vorbeas­că în felul lui despre un popor mîndru, dintr-un cerc de ţară, care poartă, ca şi el, în suflet, roşul, şi galbenul, şi albastrul. Pe „băiatul nostru" îl iubim pentru că vorbeşte lumii despre patria lui, mai bine decît o putem face noi, ceilalţi, care n-am fost unşi cu atîta har ca el. Zboa­ră Nastase, zboară Nasty, din ţară în ţară, luptă ca pînă acum, şi cînd ţi-o fi vreodată greu, la­­să-te pe spate, reazămă-te de privirile noastre care te urmăresc, şi odihneşte-te. Ele te vor îm­pinge iar în luptă, curat, luminat, ca-n basmele care te-au crescut și pe tine. T. P. „TROFEUL CARP­AŢI" Cea de-a 12-a ediţie a tradiţionalei, competiţii internaţionale feminine de handbal dotată cu „TROFEUL CARPAŢI" s-a încheiat ieri seară în Sala sporturilor din Cluj cu victoria selecționariei R.D. GERMANE, care a totalizat 9 puncte. Pe locurile următoare s-au clascat echipele UNGARIEI — 8 puncte, ROMÂNIEI — 7 puncte, Iugoslaviei — 4­ puncte, Olandei — 2 puncte și U.R.S.S. — 0 puncte.­­ în ultimul meci al turneului, formaţia României a terminat la egalitate: 14—14 (8—8) cu puternica reprezentativă a­ R.D. Germane. In celelalte două jocuri disputate, echipa Olandei a obținut­­o surprinzătoare victorie cu 8—6 (5—3) în fața formației U.R.S.S., iar Unga­ria a învins cu scorul de 14—7 8—4 selecționata Iugoslaviei. " Elogii pentru PÎRCĂLAB şi VOINEA Antrenorul echipei franceze Ni­­mes, celebrul tehnician Radef F­roud, declară intr-un interviu acordat ziarului Le Figaro din 21 noiembrie a.c. : „...echipa Olimpique Nimes a reuşit de-a lungul anilor să-şi asigure serviciile unor jucători străini de mare valoare ţie la olandezul Theo Timmermans şi pînă la excepţionalii români Pircălab şi Voinea, fără să-i uităm însă şi pe Újlaki, brazilianul Constantino, austriacul Kominek şi paraguaianul Jose Parodi...“ Pag,0 UN MECI DE BOX de la care aşteptăm multe confirmări Lotul nostru reprezentativ de box va întîlni miercuri 3 noiem­brie echipa similară a R. D. Ger­mane. Meciul de la Berlin ştir-'­­ neşte un interes deosebit pentru , specialiştii noştri, dat fiind pre­­­­zenţa unor tineri talentaţi dar lipsiţi de experienţă. Vă spun ceva numele tinerilor Condurat, Cosim­a, Guţu, Croitoru ? Dar cel al lui Cuţov ? Nu, nu este vorba de cunoscutul nostru campion Cali­­strat Cuţov ci de fratele său Si­­mion.­­ Aşa cum ne asigură apreciatul antrenor Ion Popa, aceşti foarte tineri pugilişti sînt deosebit de talentaţi, ei reprezentînd chiar mari speranţe pentru olimpiada c£e anul viitor.

Next