Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 1-143)

1878-06-10 / nr. 128

STEAUA ROMÂNIEI. Nu ! De o mie de ori nu. Se pote ca pentru un timp mai mult sau mai puţin îndelungat, să se sta­tor­ni­­ceasca ore­care linişte, fre­care potolire ; dar acesta linişte, aceasta potolire, ar fi de o dăinuire forte scurtă, asemine acelei alinări aparente, premergătoare unei înfricoşate vijelii. Pot membrii areopagului european să se înţelegă cit vor voi asupra intinderei celor doue Bulgarii, asupra numelui ce vor ave să perte, asupra regimului şi administraţiei ce va fi să li să dee, etc ; pot ei să sacrifice cit ii va place Romănia ca şi Serbia şi Muntenegrul; pot sa dee dracului chiar pe Turci ; pot să astupe bine gura Elenilor cu vre-un petec sau mai multe de pămînt ; pot să decreteze libertatea navigaţiei pe Dunărea, ca şi egalitatea deplină a Jidani­lor cu pămîntenii diferitelor state, din Ori­ent ; pot să se înţelegă toţi plenipotenţia­rii deplin asupra tuturor puntelor ; şi, cu tote acestea, întru cit se vor face conce­siuni Rusiei, întru cît î se va permite ca să înghită ceea ce este al altora, întru cît nu se va da întinsă dreptate naţionalităţi­lor ; întru atita nici interesele puterilor eu­ropene nu vor fi temeinic asigurate şi nici pace adevarată n’are să iasă din sfatul am­basadorilor întruniţi la Berlin. Dar nu credem în neconsecvenţa puteri­lor europene, în uitarea datoriilor şi a in­tereselor celor mai mari, în culcarea în pi­­e­idre, în plin vecul al XIX-lea, a princi­piilor justiţiei eterne, în ştergerea Europei de pe carta Lumei, de aceea înch­eem şi as­tăzi cu cunoscutul nostru refren . Nu credem că ramura de clm­­ar va înverzi pe palatul areopagului din Berlin, şi zicem guvernu­lui şi naţiunei ca să fie ferme şi nesgudui­­te în apararea bunului său drept şi să nu ce­deze streinilor nimic, dar nimic, din cee­a ce este al seu, nici o palmă de pămînt şi nici cel mai mic dintre drepturile sale. Sub acest titlu „Românul** reproduce ur­mătoarele din „Londoner Journal* dela 15 Iuniui : „Lumea priveşte cu mare încordare atitudinea Congresului in cestiunea României. In Europa, s’a Înrădăcinat uă nesicurinţâ in starea dreptului gin­ţilor, uă nesiguranţă care numai atunci va dispărea cân­d Congresul va restabili autoritatea acelui drept, pe care Rusia l’a violat şi degradat intr’un mod spâiment&tor. Decă Congresul va desbate numai restricţiunile ce cată a se face Rusiei ; dacă el va discuta numai sorta Tur­cei, întocmirea Orien­tului şi concesiunile pe care trebuie să le facă Rusia, Engliterei şi Austriei, atunci activitatea lui sar mărgini numai la cestiunile de putere. Deea însă se va ocupa şi cu afacerile statelor celor mici, a­­tunci in adever ar resolva cestiuni d’ale dreptului ginţilor. Ş’aceste sunt cele mai importante, căci cestiunile de putere sunt trecătoare, iar cestiunile de dreptul ginţilor trăiesc vecinie in vieţa naţiuni­lor. Deci cestiunile de putere nu vor fi resolvate după dorinţa puterilor interesate, de vor stărui cu arma in mână ca se’şi realiseze dorinţele. E­­sistă însă im­punt, pentru fixarea căruia omenirea întreagă are cel mai viu interes, şi acesta este dreptul ginţilor. Rusia a calcat, supt ochii Euro­pei, tote prescripţiunile dreptului ginţilor, şi a înfi­­inţat uă stare de lucruri lipsită de drept, care a­­pasă ca un munte asupra Europei. Stabilirea doc­trinelor dreptului ginţilor şi restabilirea autorităţii lui, aceste sunt puntele de căpitenie de care tre­buie să se ocupe Congresul, pentru că soluţiunea lor mulţămitore va împăciui cu mult mai bine o­­menirea de cât simpla soluţiune a cestiunii bulgare s­au de cît stabilirea graniţelor cuceririlor ruseşti in Asia mică. „In diplomaţia marilor puteri domnesce uă mare rătăcire, care prea lesne pote să fie păgubitore pen­tru causa României. Ministrul de externe al Româ­niei, d. Cogălnicenu însuşi, a declarat in Camera deputaţilor că Rusia a mărturit poftele sale in pri­vinţa Basarabiei încă de la întâlnirea celor trei im­­­peraţi la Reichstadt. Dec’acestă declaraţiune e e­­xactă, şi n’avem nici un motiv d’a ne indoui des­pre adeverul iei, atunci acesta imprejurare aruncă uă lumină limpede asupra conivenței prin care pu­terile au aprobat procedarea Rusiei. Rusia n’a măr­turit mai tîrziu ce avea de gând se facă, dar s’a folosit de ocasiunea ce i-a oferit cu dărnicia pu­terile. Cu modul acesta, unii diplomaţi, care s’au basat pe cumpătul şi desinteresarea Rusiei, n’au să se plângă decă ea storce acum tote consecinţe­­ţele situaţiunii. Voiesce diplomaţia ca se ’ndrepteze greşalele făcute, atunci caute şi razămul seu in soluţiunea cestiunii române. Englitera şi Austria sunt statele care singure pot ave un interes mare pentru in­tegritatea României. Când Rusia va isbuti sa iee in stăpânire ţinutul Basarabiei, acesta va fi pen­tru densa cel mai mare câştig in Orient, căci va ave comunicare directă cu Bulgaria, ceia ce e ţin­ta stăruinţelor iei, şi ceia ce va aduce pagube En­gliterei şi va paralisa pe Austria, afară de aceia că România va fi abandonată cu desăvîrşire Rusiei. Esistenţa de stat a României in Orient e atît de necesară in cît nu se pote pune in joc. Să sperăm că bărbaţii de stat pe care România i-a trimis la C­ongres vor reuşi a lumina pe diplomaţii scurt văzători care pete ar privi cu uşurinţă causa ro­mână—despre interesul Europei in privinţa inte­grităţii României. In tot caşul, România trebuie să nu perdă speranţa, de­oare­ce are la Berlin, pentru apărarea causei sale, pe cei mai buni bărbaţi de stat ai săi. „De luni intregi susţinem causa României, cu a­­cel zel, ce merită in cel mai mare grad dă causă dreaptă. Şi ceia ce susţineam noi, nu era cestiu­­nea dacă se pote sau nu a se răpi unei ţeri mici un district, ci dacă dreptul ginţilor va pute sanc­ţiona acea sfruntată răpire de ţări şi dacă din punt ile vedere european ar pute fi dat Rusiei acel dis­trict care ar face din acea împărăţie uă necurmată primejdie in Orient. „Cu tote concessiunile ce s’ar face Rusiei, Con­gresul trebuie s’aibă înaintea ochilor un punt, şi acesta este : insuşi atitudinea României, dacă Con­gresul voiesce se reguleze intr’un mod dăinuitor cestiunea Orientului, şi să nu facă dintr’însa un is­­vor de noui incurcături. Ea însă ar rămâne nere­gulată dacă s’ar aproba răpirea ce s’ar comite a­­supra României. România Însăși posede eroismul d’a se opune pentru drepturile sale chiar ş’atunci când ar fi părisită de Europa. Cu arma in mână se va opune acesta naţiune pentru drepturile sale şi, dacă va fi strivită, atunci principele pete pre lesne să renuncie la posiţiunea sea, in care a să­­vlrşit mari fapte şi in care fără Europa n’ar mai pute rămîne. Ce nouă pericule s’ar nasce din aces­­ta pentru continunte ? Ast-fel fiind, causa română e uă cesti­une de drept in faţa căreia numai uă cestiune de forţă pote sta. In acesta cestiune pete proba Europa li­bertatea şi simţul seu de dreptate. Fiă ca să nu sosescă timpul când strigătul de ajutor al bărbaţi­lor de stat de astăzi ai României se nu fie ca stri­gătul Cassatidreî/ ŞTIRI DIVERSE. Ziarul „Le Temps“ vorbind despre ches­tiunea admiterei micilor state la congres, susţine dreptul acestora de a fi primite spre a-şi expune cererile şi dorinţele lor. „Intre aceste state, zice „Le Temps“, trei reclamă o sporire de teritoriu. Al pa­trulea are pretenţiuni mai modeste; el nu aspiră la altă de­cât la conservarea bu­nului seu. Şi cu tote acestea pe cînd con­gresul ar fi dispus de a îndestula mai mult sau mai puţin ambiţiunea Greciei, a Ser­biei şi a Muntenegrul­ui, ar inclina de a sacrifica Romănia, care nu reclamă alta de­cît dreptul seu, care aspiră numai la aceea ca să nu fie despoiată de Rusia, aliata sa in ora periodului, duşmana sa, după vic­torie. Dacă textul memorandului publicat de „Glob“ este exact, însăşi Britania­ Mare „constătând adînca sa părere de rău pen­tru cazul cînd Rusia ar insista definitiv a­­supra retrocesiunei Basarabiei“ s’ar fi le­gat de a nu contesta decisiunea ce va lua congresul. Dar, nu este îndoială că Ger­mania va susţinea pretenţiunea guvernului rus, şi pare că şi Austro-Ungaria trebue să se pronunţe asemine in acelaşi sens. „Chestiunile relative la micile state vor crea pote mai multe dificultăţi mai grave de­cît chestiunea Bulgariei. Cesiunea Ba­­tumului ar putea asemine crea mari in­curcături. Acest port este aparat numai de o garnizoină turceasca, și de o populație intreaga, forte resboinică și fanatică contra Rușilor, care se va apara singură, in cas cind trupele otomane ar evacua Batumul. Informații comunicate p­in Londra și St.­Petersburg dau loc de a se crede că documentele publicate de

Next