Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)
1878-09-19 / nr. 186
JR. 186. ABONAMEMTE In lasi, in an.........................................24 lei Trei luni................ .........................? » Pentru străinătate se adaogă portul. Mark 19 Septemvre 1878. STEAUA ROMÂNIEI Reducţiunea si Administratiunea in Otelul de Europa, Straja lApusneni. Un esemplar 10 bani Anul II ANUNCIURI Rândul sa fi locul în pagina IV . . . .15 bani Inserțiuri și reclame, rândul.................25 . Scrisori nefrancate se refusă. Inst. 17 Septemvre 1S7S. In unul din ultimile sale numere, „Steaua României“ s’au încercat a caracterisa reni ce fac, partidelor şi guvernelor, omenii nuli când aceştia din sistem sau din întâmplare ajung a avè în mini posiţiuni cam silit mai presus de captitatea lor. Tratând despre acest subiect, noi nu dădusem nici un nume nu făcusem nici o personalitate. Arătasem simplu, numai dorinţa, imperios simţită de ţară, de a vede în fine partidele, a nu mai face us de servilismul acestor fiinţe desgustatore. Este în adevăr degradator pentru o naţiune de a vi de puterile ei publice încredinţate în mini nedemne şi inepte. Este revoltător mai ales astăzi, cind naţiunea noastra, pentru a-şi asigura esistenţa şi pentru a-şi inalţa prestigiul, au marcat cu siree de sînge puternica ei vitalitate, ca afacerile sale interiore, să mai fie încă conduse de ignoranţă, de servism şi de inepţie. Faptele oamenilor nostrii politici trebue să meargâ paralele şi concordante cu virtuţile şi devotamentul de care armata noistră au dat probe atît de eclatante; altfeliu, aceste mari virtuţi, acest sublim devotament, nu vor da decit resultate triste, şi sîngele varsat va fi singe varsat în zadar. A striga ui contra unui sistem monstruos şi demoralisator care ameninţă de a nimici virtutea română, este clar o sacră datorie pentru orice organ de publicitate. Aceasta datorie este încă şi mai mare pentru „Steua României“ care nu s au fundat decît pentru o luptă, ca pentru una din dogmele sale cele mai sacre, ca puterile publice ale naţiunei să nu fie încredinţate în mînile cutenilor lipsiţi de capacitate şi de sciinţa, venali şi tîritori. Asemine datorie ar fi trebuit să o aibă şi însuşi ziarul din Iaşi, numit „Ştafeta“, căci deşi evreesc, el are totuşi mari datorii cătră naţiunea română, în a caria ţară evreii trăesc şi prosperoiză şi în care aspiră de a capata chiar drepturi de cetăţenie. Organul lor de publicitate ar fi trebuit să se arate demn de asemine înaltă aspiraţiune. Pentru aceste cuvinte, mărturisim că n’au fost mică surprinderea nostră, când am venilut, că numita foe se arată, în contra aşteptărei nostre, atât de adînc supărată şi atît de adînc rănită de cele publicate de noi la adresa individualităţilor inepte, ignorante şi servile. Noi, o repetăm, nu numisem nici un nume, nu făcusem nici o personalitate, ne mulţumisem numai de a desfăşura pre una din dogmele credinţei nostre. Pentru ce dar redactorii sau redactorul acelei foi să se fi supărat atîta de tare nncît să ne consacre în numărul de joia trecută una din paginele sale, spre a ne batjocori de-a-binele, deşi gratuit ! Nu era mai just, mai în interesul comunităţei ce reprezintă, de a se asocia şi ea la strigătele şi la solicitudinile nostre ? Mărturisim că atitudinea ,,Ştafetei“ m-au surprins. Respuns sau justificare la batjocurile ei, noi nu credem că este cuviincios de a da. Ţînem, din contra, a-i fi recunoscători pentru atenţia cu care ne-au făcut onorea de a ne gratifica ; vroim pentru a-i fi folositori, de a mai completa figura morală a omenilor pre cari opiniunea publică îi despreţuesce. Bete că în cele din urmă va îmbrăţişa şi ea părerea nostra. Individele de cari este vorba, sînt nişte individe fără ruşine. Scriu ei înşişi articule în lauda lor, şi le publică prin ziare, fără a roşi, cîtuşi de puţin, de iisul şi de desgustul ce inspiră redactorilor şi chiar zeţarilor. Se amestecă, cu treaba sau fără treaba, în tote cestiunile. Fac la discursuri în orice ocasiune, şi, deşi nu spun nimică în ele, le publică însoţindu-le şi de admiraţiuni făcute tot de cătră ei. Invălesc umerile celor de la putere cu blana sau cu mantia, se urcă cu ei alăture, în capră sau în cadă, spre a-i însoţi ca scaiul pretutindine în escursiunile lor, creştend a-şi da astfel cn importanţă; publică apoi tot ei detalii asupra acestor escursiuni nelipsind de a se pune în scenă cu un rol important. Tuşesc, strănută, se pun pre gind, surid, se supără, silit ecoul fidel al tuturor mişcărilor şi atitudinilor puternicului înaintea căruia se află. Sînt în adevĕr niște lipitori desgustatore. Tote cîte le posed sau le conservă sînt patate de basetă și de ignominie. Mesagiul domnesc pentru deschiderea sesiunei extraordinare a corpurilor legiuitore. Vineri în 15 Septembre, «au avut loc deschiderea sesiunei extraordinare a Corpurilor Legiuitore. La orele 11 dim. s’a oficiat un Te-Deum la Mitropolie, conform programului publicat. La 12 ore doi. senatori şi doi. deputaţi s’au întrunit în sala şedinţelor Adunărei. D-nul ministru al afacerilor străine, în numele M. S. Domnitorului, a dat citire următorului Mesagiu : Domnilor senatori, Domnilor deputați, Prin mesagiul Meu de închidere a ultimei sesiuni, Eu v-am arătat că Congresul din Berlin, preocupat de a da lumei pacea mult dorită, a transigrat asupra unor cestiuni importante pentru Statele mici, dar de un ordin secundar în privinţa marilor interese europeane, şi că, nu deosebi, România era chemată a face pacei lumei sacrificie grele şi durerose. Tot atunci guvernul Meu a luat îndatorirea de a se convoca din nou, cănd va fi în posiţiune de a cunosce cu deplinătate cele ce Congresul european a fost otărît în privinţa patriei nostre. Acesta o fac astăzi, chiamându-ve împrejurul Meu în sesiune extraordinară. In acest interval, guvernul Meu a primit de la preşedintele Congresului actul oficial al tratatului din Berlin. Asemenea guvernul imperial al Rusiei ne a invitat în mod oficial de a ne conforma hotărîrei Europei. Ministerul Meu vă va comunica aceste acte precum şi lucrările ce a socotit de cuviinţă de a înainta în acesta durerosă cestiune. Astfel, Dv. vă veţi afla puşi în poziţiune de a vă rosti în deplină cunoscinţă asupra celor hotărîte în privinţa nostră de marile puteri. D-lor senatori, D-lor deputaţi. Europa a primit România in familia Statelor indepedente, inapoindu’i gurele Dunărei şi intinzendu’i posesiunile pănă la mare. Totodată insă marele tribunal a chiamat Romania la un dureros sacrifici, la cedarea judeţelor nostre de peste Prut ! Nu esistă Romăn, de la Domn pănă la ultimul cetăţian, carele să nu plîngă desupirea unei părţi din pămîntul strămoşesc decretată de Europa ! Insă, pe lăngă această dureroasă simţire, d-vostră ca mandatari ai niţiunei, ca barbaţi maturi, ca patrioţi neclintiţi, d-voastră aveţi dreptul şi datoria de a privi, de a cumpăni cu sînge rece şi grelele imprejurări in cari ne aflăm, şi aşa de a lua o hotărîre care să nu ne compromită prezentul, care chiar sa asigure viitorul ţarei nostre. Energia naţiunilor tari se dovedesc in timpul ispitelor.