Steaua Romaniei, 1878 (Anul 2, nr. 144-260)
1878-11-25 / nr. 238
M. 238. ABCUAĂZBTE In Iași, on aa.........................................24 ki Trei lunî..........................................7 . Pentru străinătate se ridaogă portal. Redacțiunea și Administratiunea in casa Nîestriitzi, Strada Arcului Un esemplar 10 bani ANONOIURI Rândul safl local în pagina IV . . . .15 bani Inserțiunî și reclame, rândnî.................25 * Scrisorî nefrancate se refusa. » Joi 25 Noemvrie 1878. STEAUA ROMÂNIEI Anul. li. lasl, 24 Noemvre 1878. Criza ministerială persistă de a se menține cu o tenacitate neexplicabila in Bucureşti. In unul din ultimele noastre articole am căutat a da samă de motivele ce nu fac a o atribui nu la cauze de interese interne ci la împregiurări externe, la politica de care se află orientul agitat şi care neapărat că interesează profund statul nostru. Continuăm de a avea aceiaşi convicţiune şi cu toate că inteligentul şi agerul nostru corespondent din capitală continuă de a nu arăta că această criză şi are sorgintea sa in pretenţiunile partidelor şi in discreditul in care a căutut primul ministru impreună cu sfarmăturile ce -i a mai remas din cabinetul seu, nimic afară de fapte patente nu ne va putea scoate din convicţiune. Căci nu întrebăm de ce oare d. Brătoianu nu s’ar mulţumi de o imensă majoritate de mai bine de două treimi ce are in cameră şi de ce ar mai umbla cu atîta răvnire după unanimitate. Raţiunea ce el nu dă pentru justificarea acestei monstruoase pretenţiuni ne maipomenite in analele constituţionale, adecă, convocarea camerilor de revizuire, ni se pare a presenta un caracter îndestul de specios spre a nu fi suspectă această raţiune, de a ascunde adevăratul motiv ca mişcă pe d. Brătianu. In adever ce are a face acea cameră de revizuire cu camera actuală , ce legătură, ce dependinţă ar mai vroi d. Brătianu să existe intre camera actuală unanimă sau neunanimă şi intre ace cameră de revizuire ce este a se convoca şi in care raţiune, noi cu lumea întreagă am căuta in zadar a afla un cuvânt ? D. Brătianu cere ţipând şi trântinduse ca un copil răutăcios că numai când toate elementele liberale din parlamentele în fiinţă, i s’ar devota orbeşte d-sa ar mai continua de a sta la minister ? Nu cumva oare acestui copil alintat şi stricat să-i mai fi venit in cap iarăși vre-o pană, toană spre realizarea căriea ar voi să inhame întregul partid liberal spre a-1 duce apoi după cunoscutul obiceiu al d-sale intr’acolo incontro ’1 impinge această toană a sa și a-1 face ast-fel pe acest partid, in intregime, partaș solidar cu d-sa ? Tare nu este frică să nu fie adevărul într’această ultimă presupunere ; tare ne temem să nu fie acesta realul motiv care’l face pe d. Ioan Brătianu să se svărcolească aşa de cumplit de a vedea întrunite pe toate nuanţele liberale, spre a’i servi la îndeplinirea misterioaselor sale planuri şi satisfacerea cunoscutelor sale simpatii. Să nu explicăm: Cătră cine sînt aplicate aceste simpatii ale sale, să ştie bine şi sigur. Sunt pentru aceasta o mulţime de fapte în analile vieţei sale. Astfel bunăoară este bine cunoscut de toţi în care dintre marele puteri d. Brătianu a găsit imboldirea şi sprijinul necesar spre a resturna pe Domnitorul Alexandru Cuza. Este de aseminea bine ştiut că sub ministerul d-lui Brătianu, complesent cătră aceiaşi mare putere, s’au organizat la 1868 acele bande bulgare ce au adus atîta nelinişte în Europa şi care au fost aruncate peste Dunăre. Este iarăşi tot aşa de bine cunoscut că îndată ce Rusia s’a decis a întră în resboiu cu Turcia d-sa a fost acela care a venit la putere şi care mai apoi dintre toţi miniştrii ce companiau cabinetul seu a fost singurul căruia i s’a conficat tainile urzite la Livadia, taine din care nici unul dintre colegii săi din cabinet nici pănă astăzi nu a fost împărtăşit şi dintre cari numai unele sunt încă poate cunoscute. Aceste fapte sunt vorbitoare. Am fi pasibili de inepţie dacă ele nu mi ar face a înţelege pentru ce d. Brătianu ţipă după întrunirea tuturor elementelor liberale, am fi culpabili de o adevărată crimă naţională dacă asemine fapte nu m-ar deştepta în fine şi nu mi ar determina a lua serioase măsuri de precauţiune spre a stavili tendinţele sale şi ar împedeca astfel, de a mai angaja încă odată ţara, spre eterna ei nenorocire în noul danţ cei pregătesc simpatiile învechite şi cronice de care este d-sa cuprins. Avem nevoe de a veglja astă dată cu atît mai deştepţi, cu cît, precum am arătat în articolul nostru precedent, scopurile finale urmărite de Rusia, ultime rezultate ale războiului ce a purtat, nu sunt încă nici deplin realizate nici deplin cunoscute, cu atît mai mult cu cat d. Brătianu şi partidul d-sale, în aceste trei sau patru luni ce s’au strecurat de la încheierea tractatului de Berlin a lăsat cu totul uitate interesele ţerei într’o mare şi importantă chestiune. Vroim a vorbi iarăşi de viitorul principe al Bulgariei. In adevăr intru aceasta, tot atît de importantă şi de vitală chestiune pentru noi ca şi pentru puterile Europei occidentale, în această chestiune care, singură nu prezintă ocaziunea dorită de a vedea confundate interesele noastre cu ale lor şi a le face solidarii de existenţa noastră, presa guvernamentală a stătut indeferentă şi nici acea din străinătatenu a fost deşteptată spre a ocupa opiniunea publică a Europei de această gravă şi capitală chestiune. Nici un cuvent nu s’a emis în publicitate spre a se arata pericolele de care suntem şi noi şi Europa ameninţaţi prin suirea pe tronul Bulgariei a unui principe devotat intereselor Rusiei, cit şi avantajul imens ce ar face pe occident a înţelege cui se cuvine spre asigurarea Orientului de a fi urcat pe un tron pe care le a stătut odinioară regii României şi a edifica acea barieră solidă pe care puterile occidentale caută de a o ridica în Orient. Nu credem ca asemenea idee serioasă şi salutară şi pentru noi şi pentru Europa nu a trecut prin capul d-lui Ioan Brătianu, însă, atît presa din ţară cît şi cea din străinătate, o repetăm, au stat şi stau încă mute pănă în momentul de faţă. Nu putea d-sa, un adevăr, oricît ar fi fost de mari şi interesele României şi acele ale Europei occidentale de a lipsi la scumpele simpatii ale vieţei sale întregi. Nu mai vine în spirit încă o cugetare....... dar ea este prea tristă, prea sdrobitoare şi de aceia o respingem şi o înăduşim în adîncul inimei noastre. Dar strigăm şi noi la rîndul nostru cătră toate elementele din camerile noastre cît şi cătră toţi oamenii noştri de Stat să nu se plece la voacea de realiare a d-lui Ioan Brătianu , li strigăm în numele ţerei şi a întregei naţiuni române a cărui organ suntem, să vegheze mai deştepte şi