Steaua Roşie, iunie 1953 (Anul 2, nr. 77-84)

1953-06-13 / nr. 80

2 Toate eforturile pentru stârpirea birocratismului — raid anchetă — In lupta eroică a oamenilor muncii din patria noastră, desfăşurată sub conducerea înţeleaptă a partidului pentru construirea socialismului, — luptă ce dă naştere la asemenea lozinci ca „îndeplinirea cincinalului în 4 ani”, birocratismul constitue o frână, o piedică. Uneori iniţiativa creatoare a masselor, hotărîrea lor ferită de a da patriei cât mai mult, cererile lor juste, se lovesc de metodele birocratice ale unor conducători, activişti sau funcţionari, rupţi, de masse. De aceea lupta împotriva birocratismului are acum o importanţă deosebită. Este neîndoielnic că orice manifestare de birocratism duce apa la moara duşmanilor poporului nostru muncitor. Iată de ce am închinat aceste coloane luptei contra birocratismului, nepăsării şi atitudinii de dispreț față de cerințele oamenilor muncii. STEAUA ROŞIE Unul care în afară de planuri şi schiţe nu face nimic Cu câţiva ani în urmă întreprinderea „Electro-Gaz” din Tg. Mureş s’a angajat să construiască o uzină electrică în staţiunea Borsec, întreprinderea a luat încă în anul 1951 toate măsurile pentru a improviza o mică uzină care să facă faţă cel puţin cerinţelor urgente până la terminarea uzinei noi. încă în acel an au fost instalaţi di stâlpii pe care s’au tras sârmele. Pe lângă toate acestea s’a făcut şi montarea parţială a posturilor de transformatori. Totul mergea ca pe roate. Iţi era mai mare dragul să priveşti cu cât avânt se lucra la aceasta construcţie. Dar oamenii muncii din Borsec şi cei veniţi la odihnă au aşteptat în zadar. Ei se perindau prin staţiune serie după serie. Staţiunea se dezvoltase, totul era în progres. In fiecare colţişor al staţiunii apărea ceva nou. Singură construcţia uzinei electrice bătea pasul pe loc. Numele inginerului-şef Nikca Teodor dela „Electro-Gaz” deveni îndeobşte cunoscut, însă nu în urma vreunei realizări însemnate, ci în legătură cu promisiunile salenerealizate, cu privire la punerea în funcţiune a uzinei electrice. Săturându-se apoi de promisiuni, el a adoptat o altă tactică. Punându-i-se întrebarea: „Ce se va întâmpla cu uzina electrică?”, — el răspunse cinic: „Cum pot eu să fac mai mult? Eu fac planuri, fac schiţe. Acesta nu-i destul?”. Spre a documenta şi mai temeinic „preocuparea” sa faţă de terminarea uzinei electrice, el se referi la procesele verbale şi la adresele întocmite cu duiumul, în legătură cu această chestiune. Parcă cu atâta şi-ar fi îndeplinit obligaţiile. Dar nici conducerea întreprinderii „Electro-Gaz” din Tg.-Mureş nu dă dovadă de prea mult interes faţă de uzina electrică din Borsec. Aceasta reese dealtfel şi din faptul că pe rampa gării din Topliţa a stat supus intemperiilor vremii, începând din luna Decembrie 1952 şi până în luna Mai 1853 cazanul destinat uzinei. Intre timp celelalte piese aşteptau vitregite la Borsec sosirea cazanului. Desigur că această situaţie nu mai poate dăinui. Recomandăm ca tovarăşii din conducerea Irttreprinderii „Electro-Gaz" din Tg.-Mureş să analizeze atitudinea inginerului Nikca Teodor şi să se ia măsuri grabnice pentru punerea în funcţie a uzinei electrice din Borsec. Unde difuzarea presei este dirijată din ... bodegă In condiţiile construirii socialismului în ţara noastră, rolul presei este de o importanţă uriaşă. Presa este un instrument de îndrumare a oamenilor muncii, o puternică armă de agitaţie şi propagandă. Din păcate acest fapt nu este luat în considerare de toate sectiile de difuzare a presei. Unele dintre ele privesc şi azi cu foarte putină seriozitate această problemă. In cadrul secţiei de difuzare a presei de la Oficiul P.T.T. din comuna Deda (raionul Topliţa), se manifestă lipsuri grave, datorită faptului că dirigintele Oficiului P.T.T., Alexie loan nu-şi dă suficient interes în muncă. Dacă i se cere o cât de mică lămurire în legătură cu felul cum se difuzează presa, sau despre numărul abonamentelor, el nu poate da nicio relaţie, deoarece nu are nicio evidenţă clară în acest sens. Aceasta se datoreşte faptului că nu-şi dă osteneală cât de cât să controleze munca factorilor poştali, care la rândul lor, văzând nepăsarea şefului lor îşi fac de cap. Ba mai mult, când i se atrage atenţia dirigintelui asupra acestor grave lipsuri, se mulţumeşte să dea din umeri şi să spună: „lăsaţi-mă în pace, am eu destule munci şi sarcini pe cap”. Aceleaşi fapte se petrec şi la Oficiul P.T.T. din Gălăuţaş, unde dirigintele Lodo Martin, dirijează munca doar din ...bodega din comună. In toată comuna Gălăuţaş au fost încheiate în total 4 abonamente la ziare. Să nu se creadă însă că ţăranii muncitori de de aici n’ar fi dornici de a citi ziare. Nu, din contră! Mulţ dintre ei, au vrut să facă abonamente, dar n’au avut cui să se adreseze, deoarece factorii. Despre ce fel de difuzare a presei se poate vorbi în comuna Ilieni, raionul Tg.-Mureş, unde ziarele şi revistele care ar trebui înmânate abonaţilor sau răspândite în masse, sunt stocate în sediul cooperativei? Aici se pot vedea peste 3.550 ziare legate în balet cu sârmă începând din anul 1950 şi până în 1953, fără ca cineva din conducere să se fi interesat de soarta acestora, deşi în repetate rânduri li s-a atras atenţia. O mare parte din vină o are şi serviciul de difuzare a presei din Tg.-Mureş, care trimite ziarele în această comună cu câte 8-10 zile întârziere. ★ poştal Bodor Ludovic, urmând întocmai exemplul dirigintelui său, poate fi găsit doar la bodegă. De o indiferenţă totală dă dovadă şi Secţia culturală de pe lângă Comitetul Executiv al Sfatului Popular orăşenesc în frunte cu tov. Till Adalbert, care şi în prezent popularizează şi recomandă oamenilor muncii să citească şi să răspândească ziare şi reviste inexistente. Astfel în centrul oraşului, pe un afişier sunt expuse titluri de ziare ca: „Lupta Ardealului”, „Viaţa Sindicală”, „Magyar Szo”, „Slova”, revista „Licurici”, etc. Când vor crede de cuviinţă tovarăşii de la secţia culturală să reîmprospăteze afişierul? Ori se poate presupune că de când nu apar ziarele de mai sus, ei nici n’au mai citit ziare? 3550 ziare legate în balet CONCLUS!! Acolo unde organizaţiile de bază, cât şi conducerile întreprinderilor şi instituţiilor exercită un control temeinic asupra metodelor de muncă folosite în domeniul lor de activitate, biocratismul — rămăşiţă putredă a vechiului aparat de stat şi 1. întregii orânduiri burghezo-moşiereşti — nu poate să prindă ădăcini. Acolo însă unde controlul nu este asigurat, tinde nici şefii nu dau exemplu bun, birocratismul face ravagii. Conducerile întreprinderilor şi ale instituţiilor, ajutate de organizaţiile de bază, de toţi comuniştii, trebue să desfăşoare campanii continue de demascare a acelor elemente care nu se pot debarasa de boala birocratismului. Numeroase aspecte ale muncii noastre de zi cu zi ne dovedesc că birocratismul împiedică larga desfăşurare a elanului şi Iniţiativei, creiatoare a masselor în lupta pentru realizarea cincinalului în 4 ani. Birocratismul împiedică atragerea şi mobilizarea oamenilor muncii la rezolvarea problemelor practice. Organizaţiile de partid au datoria de onoare să facă din comunişti luptători hotărîţi împotriva birocratismului, educându-i în spiritul luptei intransigente împotriva atitudinii de înţelegere faţă de birocraţi. Organizaţiile de partid şi cele sindicale au datoria să scoată la iveală şi să ardă cu fierul roşu manifestările concrete ale birocratismului. Oamenii muncii trebuesc educaţi în spiritul luptei pentru înfăptuirea fără rezervă a politicii partidului și guvernului nostru. SFATURI AGROTEHNICE Să recoltăm la timp şi fără pierderi ieguminoasele Leguminoasele, adică plantele alcăror fruct se numeşte păstae (sau legumă) au o foarte mare importanţă în alimentaţia oamenilor muncii. Ele conţin o cantitate mare de albumină, o substanţă asemănătoare celei din care este constituită carnea şi pe care o înlocueşte de altfel în alimentaţii. Dacă adaugăm şi faptul, că plantele leguminoase au însuşirea de a îmbogăţi pământul cu materii hrănitoare, pe care le iau nişte vieţuitoare mici ce se găsesc pe umflăturile de pe rădăcini, ne dăm seama şi mai bine de importanţa deosebită ce-i trebue acordată acestor culturi. Principalele plante leguminoase ce se cultivă în ţara noastră sunt mazărea, lintea, fasolea, soia, năutul şi bobul. Gospodăriile agricole de stat şi colective, întovărăşirile agricole şi ţăranii muncitori cu gospodării individuale au însămânţat în acest an suprafeţe importante de leguminoase şi le întreţin cu toată grija pentru a obţine o recoltă cât mai îmbelşugată. Pentru a evita pierderile la recoltare, organele tehnice agricole conform Hotărîrii din 9 Mai 1953 a CC al PMR şi a Consiliului de Miniştri cu privire la îngrjirea culturilor, pregătirea şi executarea la timp a strângerii recoltei, desmiriştitului, treerişului şi colectărilor pe anul 1953, au datoria de a indica momentul optim pentru recoltare, înlăturârdu-se astfel pericolul scuturării. La leguminoase, păstăile nu se coc toate deodată, ci treptat, începând de jos în sus. De aceea, pe aceeași plantă vom găsi păstăi galbene, uscate — deci ajunse la maturitate — iar sus, spre vârf, păstăi întcă verzi. Acest lucru se întâmplă îndeosebi la mazăre. Recoltarea poate începe când păstăile de jos s’au întărit şi s’au uscat, iar boabele s’au întărit şi ele. Păstăile apăsate cu mâna se despică uşor şi boabele cad. la năut, păstăile nu crapă şi recoltarea se face când bobul s’a întărit. La bob recoltarea se face când păstăile s’au înegrit, iar boabele sunt tari. Să nu ne lăsăm înşelaţi de faptul că pe lujerii de mazăre vedem încă păstăi verzi, necoapte, care apar de obicei în urma ploilor târzii. Să nu amânăm recoltatul aşteptând să se coacă toate păstăile. Să învăţăm din experienţa anului 1952, când s’a pierdut multă mazăre din cauză că nu s’a prins momentul optim de recoltare a leguminoaselor, şi să facem recoltatul la timp. Pentru evitarea pierderilor ce se produc prin scuturare, recoltarea leguminoaselor nu trebue să se facă în timpul zilei, când arşiţa e puternică, ci dimineaţa, pe înserat sau chiar noaptea. Tot în scopul evitării pierderilor, recoltatul trebue făcut cu grijă deosebită. Leguminoasele se smulg cu mâna sau se cosesc. In cazul cositului pierderile sunt mai mari, datorită acţiunii mecanice de lovire a coasei. Smulse sau cosite, leguminoasele se aşează în grămezi mici pentru a se usca timp de 2—3 zile. Grămezile nu se întorc, lujerii stând destul de liberi în grămadă şi lăsând destul spaţiu între ei pentru ca aerul şi căldura să pătrundă şi să-i usuce. După uscarea grămezilor, acestea sunt încărcate în căruţe şi duse direct la batoză, neadmiţându-se clădirea în stoguri tocmai pentru a se evita pierderile prin scuturare. Carele ce transportă leguminoasele trebue să fie căptuşite cu rogojini ori prelate, pentru ca toate boabele ce cad să se strângă în coşul căptuşit al carului. Este bine ca recolta de leguminoase să fie cărată dimineața sau noaptea. Toate aceste măsuri de prevenire a pierderilor trebuesc respectate cu stricteţe, dacă vrem să recoltăm în întregime bogata recoltă a acestui an. O altă măsură ce trebue luată pentru asigurarea recoltei de mazăre este sulfatarea ei. Imediat după treer, în primele 24 ore după înmagazinare, mazărea trebue tratată cu sulfură de carbon, pentru a distruge viermele gărgăriţei ce stă ascuns în ea, vierme care o depreciază complect şi o face neconsumabilă după un timp, dacă nu este tratată. Să recoltăm la timp şi fără pierderi leguminoasele pentru a contribui la asigurarea hranei poporului muncitor și la aprovizionarea industriei cu materii prime. 13 iunie 1953. O consfătuire la Teatrul Secuiesc de Stat Zilele aceasta a avut loc la Tg.-Mureş o consfătuire a colectivului Teatrului Secuiesc de Stat, la care a luat parte tov. Claudiu Păunică, director-adjunct al Direcţiei Teatrelor dramatice din Comitetul pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniştri. Consfătuirea a avut ca scop analiza activităţii colectivului Teatrului Secuiesc de stat din Tg.-Mureş în lumina articolului de fond din „Scânteia” întitulat: „Pentru o mai strânsă legătură intre teatru şi viaţa poporului”. Din partea Comitetului de partid al Regiunii Autonome Maghiare tov. Friedman Fiena, a prezentat un referat, după care au urmat vii discuţii, in concluzie tov. Claudiu Paunică a aratat că în viitor colectivul teatrului din Tg.-Mureş va trebui să acorde o atenţie mai mare întocmirii programului de repertorii, sa-şi ridice necontenit nivelul politic, ideologic şi profesional spre a înfăţişa tipicul pe scena teatrului în conformitate cu sarcinile trasate de tov. G. M. Malencov în legătură cu această problemă la cel de al XIX-lea Congres al P. C.U. S. Vorbitorul a accentuat deasemenea necesitatea acordării unei atenţii mai mari întăririi legăturilordintre teatru şi oamenii muncii din uzine şi de pe ogoare, creşterii şi educării cadrelor tinere, cât şi întronării principiului conducerii unice. Deasemeni el a subliniat necesitatea dezvoltării criticii de jos.