Steaua Roşie, iunie 1958 (Anul 7, nr. 604-611)

1958-06-21 / nr. 609

Să apu­căm în viaţă hotărîrii­ Consfătuirii de la Constanţa Mai multe furaje însilozate — mai multa carne şi lapte In anul 1957 producţia de lapte ob­ţinută pe cap de vacă în gospodăriile agricole de stat din regiunea noastră a întrecut cu 108 la sută pe cea rea­lizată în 1949. Faţă de 1954 produc­ţia a crescut cu 514 litri pe cap de vacă. Unele gospodării de stat au ob­ţinut anul trecut peste 3.000 litri lapte pe cap de vacă furajată. Ce ne dovedeşte acest lucru? Ne arată că există posibilităţi de a obţine mai multă carne, mai mult lapte şi unt. „Trebuie să accentuăm în mod deo­sebit — se arată în expunerea tovarăşu­­dr.­ Gheorghe Gheorghiu Dej­­la con­sfătuirea de la Constanţa — că porum­bul însilozat (murat) constituie furajul de bază pentru creşterea şi îngrăşarea animalelor şi, în deosebi, pentru spo­rirea producţiei de lapte". Iată deci care e secretul obţinerii unor producţii tot mai sporite de lapte în gospodăriile agricole de stat. Gospodăriile agricole de stat din re­giunea noastră acordă o importanţă deosebită asigurării unor cantităţi cît mai mari de furaje însilozate pentru hrana animalelor. Anul trecut de pildă, ele au realizat planul la însilozări în proporţie de 102 la sută. Cele mai multe din gospodăriile agricole de stat mai au şi astăzi mari cantităţi de siloz, bine­înţeles, în afară de G.A.S. Band care nu şi-a realizat planul în această privinţă obţinînd din această cauză o producţie de lapte mai mică de­cît celelalte gospodării. Luînd ca exemplu un singur raion, ne putem da uşor seama de impor­tanţa ce o prezintă furajul însilozat în hrana animalelor. In anul 1957, pro­ducţia medie de lapte pe cap de va­că furajată în gospodăriile agricole colective din raionul Tg.-Mureş a fost de 1.426 litri, cu 466 litri mai mare d­ecît in 1954. Creşterea producţiei se datoreşte tocmai introducerii furajelor însilozate în hrana animalelor. Gospo­dăria agricolă colectivă din Sîntana de Mureş a obţinut anul trecut o pro­ducţie medie de 2888 litri lapte pe cap de vacă, iar cea din Curteni de 2842 litri. Aceste gospodării au asigu­rat mari cantităţi de furaje însilozate pe toată perioadă de stibulaţie a va­cilor. Nu acelaşi lucru l-au făcut gos­podăriile colective din Acăţari, Nico­­leşti-Ciba etc. Aici, producţia de lapte ■obţinută n-a atins nici pe jumătate cea realizată de gospodăriile colective din Curteni sau Sîntana. In anul 1957 în regiunea noastră s-au planificat a se însiloza 160.000 tone nutreţ. Din această cantitate s-au însilozat doar 98.000 tone. Tocmai acestui fapt se datoreşte producţia scă­zută de lapte în gospodăriile colective care în 1957 au realizat doar 1.280 litri lapte pe cap de vacă furajată. Pentru creşterea continuă a produc­ţiei de lapte şi carne anul acesta ,cantitatea însilozată va trebui să crească mult faţă de cea planificată anul trecut şi în această privinţă po­rumbul însilozat are o mare impor­tanţă. Tovarăşul Gheorghe Gheorghiu Dej în expunerea sa la consfătuirea de la Constanţa arată printre altele că... „de pe un hectar cultivat cu porumb pentru siloz şi cu o producţie de 60.000 kg se poate obţine la creşterea vacilor de lapte, o cantitate de 24.000 litri lapte sau 912 kg unt, faţă de numai 11.200 litri lapte sau 426 kg unt în cazul cînd cultivăm porumb pentru boabe, şi faţă de 5760 de litri lapte s­au 220 kg unt în cazul cînd folosim borceag. La creş­terea bovinelor pentru carne, de tă un hectar de porumb pentru siloz se ob­ţin 2.400 kg carne, faţă de 1.120 kg carne cînd porumbul este cultivat pen­tru boabe“. Iată deci ce mare importanţă are porumbul pentru creşterea animalelor. Există în regiunea noastră terenuri pe care, din cauza stagnării apei, cultu­rile au fost compromise. Aceste tere­nuri e bine să fie însămînţate cu po­rumb pentru siloz. De asemeni, odată cu recoltarea culturilor păioase, pe te­renurile libere să se treacă la arat şi însămânţat cu porumb pentru siloz. E­xistă în regiunea noastră posibili­tăţi imense pentru creşterea produc­ţiei de lapte şi carne. Există peste tot condiţiile necesare asigurării furajelor însilozate. In acest sens însă se cere o preocupare de seamă din partea or­ganelor şi organizaţiilor de partid, din carte­a sfaturilor populare şi a condu­­cerilor unităţilor agricole. Tehnicienii agronomi şi zootehnişti, prin calcule precise să demonstreze colectiviştilor şi tuturor ţăranilor muncitori cît cîş­­tigă ei prin hrănirea animalelor cu fu­raje însilozate şi în special cu porumb însilozat. Un rol de seamă în munca de în­­silozare le revine S.M.T.-urilor care au datoria să folosească la maxim to­cătoarele de care dispun. Să fie mobilizaţi utemiştii şi întreaga ţărănime muncitoare pen­tru asigurarea furajelor însilozate, pen­tru mai multă carne şi lapte. f^'irSn ^vâdSni Bogate-s Văile Mureşului şi Niraju­­lui. In aceste zile de început de vară camioane şi căruţe încărcate cu zar­zavaturi şi fructe iau drumul oraşului. Pieţele oraşelor noastre se îmbogăţesc cu noi şi noi sortimente. Trecînd prin faţa magazinelor privirea îţi este atra­să de cireşele şi căpşunile roşii ca para focului, de gulioarele proaspăt culese. — Cu 52 la sută a crescut anul a­­cesta valoarea desfacerilor faţă de a­­nul trecut, ne spune tovarăşul Bogács Ştefan, de la Aprozar Tg. Mureş. S-a îmbunătăţit mult şi calitatea produse­lor. — La buna aprovizionare a pieţii am contribuit şi noi, spun colectiviştii din Curteni. Anul acesta cultivăm peste 7 hectare cu zarzavat, cu două hectare mai mult decît anul trecut. Am livrat pînă acum 2.500 kg ceapă verde, 2.300 kg spanac, 1.200 kg gulioare şi însem­nate cantităţi de salată, varză etc. — Anul acesta cultivăm peste 9 hec­tare cu legume şi zarzavaturi — spun colectiviştii din Nicoleşti-Ciba. Anul trecut am avut numai 3,25 ha, de pe care am realizat un venit de aproape SO.OOO lei. Membrii gospodăriei agricole colec­tive din Stejeriş cultivă zarzavaturi pe o suprafaţă de peste 3 ha. Şi ei au încheiat contract cu Aprozar­ul. Pe două hectare au culturi intercalate. Şi iată-ne acum într-una din cele mai mari grădini din jurul oraşului. Grădina gospodăriei agricole de stat din Sîngeorgiu de Mureş. — Anul a­­cesta — ne spune tov. Mera I­ui iu, di­rectorul gospodăriei, grădina de legu­me ne va aduce un beneficiu de cel puţin 100.000 lei. Aici se cultivă legume şi zarzava­turi pe 14 hectare, socotind şi culturile duble. Pînă acum au fost livrate a­­proape două vagoane de zarzavaturi. De pe un singur hectar cultivat cu sa­lată s-au recoltat peste 7.000 kg, faţă de 2.000 kg cît a fost planificat. E în toi recoltatul căpşunilor culti­vate pe trei hectare. Zilnic, peste 200 kg căpşuni iau drumul spre oraş. Ele­vele Sinoş Valeria, Orza Silvia, Mol­dovan Zina, Oltean Tenia şi multe al­tele din anul II de la Şcoala legumi­, celă din Iernut îşi fac practica la a­­ceastă grădină. Nu cumva să faceţi şi voi aşa cînd veţi fi repartizate în producţie, gîndeam eu. Cînd am văzut că în grădină, buruienile au crescut mai mari decît ardeii şi căpşunii. Da­că v-ar vizita colectiviştii din Ideciu de Sus, tovarăşe Adera, aţi rămîne de rîs. Şi ei cultiva căpşuni pe 3 ha. Dar sînt mai bine întreţinute. Îngrijind mai bine culturile puteţi trimite la o­­raş mai multe zarzavaturi. Atunci şi beneficiile vor fi mai mari. Continuîndu-ne drumul am ajuns a­­colo unde tot timpul e vară. La grădi­na de sub sticlă din Mureşeni. Pentru prima dată anul acesta şi-au luat dru­mul de aici spre magazine şi cantine sute şi mii de kilograme de roşii, gu­lioare etc. Numai din luna mai şi pînă acum s-au recoltat din sere peste 10.000 kg roşii şi însemnate cantităţi de gulioare.­­ La anul şi contribuţia noastră la aprovizionarea pieţii cu legume şi zar­zavaturi va fi mai mare, spun colecti­viştii din Sîngeorgiu de Mureş. Invă­­ţînd din documentele consfătuirii de la Constanţa, am hotărît ca anul aces­ta să amenajăm o suprafaţă de 8 ha care va fi irigată şi cultivată cu legu­me şi zarzavaturi. N-ar fi rău dacă toate gospodăriile colective din jurul oraşelor ar face la fel. .La grădina G.A.S. din Sîngeorgiu de Mureş recoltatul căpşunilor e în toi Munca în comun şi fondul de baza Zilele trecute am stat de vorbă cu tov. Trif Simion, preşedintele Întovără­şirii agricole din Suseni, raionul Re­ghin. El mi-a vorbit mult despre creş­terea numărului membrilor în întovă­răşire, despre munca şi realizările lor. Faţă de 50 familii cîte erau anul tre­cut, acum sunt în întovărăşire 116 fa­milii. Unii membri ca Ionaş Ioachim, Gheorghe Luca, Negrea Simion şi Ne­grea Alexandru şi-au înscris în înto­vărăşire întreaga suprafaţă de teren. Pentru dezvoltarea averii obşteşti, anul trecut, cu credite de la stat înto­vărăşirea a cumpărat 35 oi. „Oile sin­gure s-au întreţinut — spune tov. Trif. — Prin valorificarea brînzei şi lînei am achitat ratele la Bancă, am plătit păşunea, am procurat furaje etc. In afară de aceasta, fiecare membru a primit cîte 2 kg brînză, fără să aibă vreo cheltuială. Anul acesta, de asemeni, întovără­şirea din Suseni a valorificat pe bază de contract 30 kg lînă. Banii reali­zaţi pe lînă şi pe cele 200 kg brinză valorificată au fost depuşi la bancă pentru fondul de bază. In curînd oile vor realiza valoarea cu care au fost cumpărate. In primăvară, pentru­ continua spo­rire a averii obşteşti, întovărăşiţii de aici au însămînţat 3 ha cu floarea soarelui din soiul WN1IMR, încheind contract cu Recolta pentru a valorifica 6.000 kg seminţe de floarea-soarelui. Întovărăşiţii din Suseni dispun acum de o avere comună care trece de 15.000 lei. Se putea însă face şi mai mult. Ei au posibilitatea să crească cu mult mai multe oi, avînd în vedere că dis­pun şi de adăpost cu o capacitate de 200 capete. Deşi cu toţii au văzut că oile le aduc venituri mari şi că într­­un an îşi scot valoarea cu care se cumpără, nimeni nu s-a gîndit la mă­rirea numărului lor. Era bine ca o parte din miei să fie selecţionaţi şi lă­saţi pentru prăsilă şi ca pe lîngă aceş­tia să fie cumpărate alte oi. — Avem posibilitatea să sporim averea comună şi prin forţele noastre proprii, spune tov. Trif Simion. Doar fiecare avem acasă oi şi le-am putea înscrie în întovărăşire. In prezent întovărăşirea numără 116 membri şi numărul lor creşte mereu. Realizările obţinute pînă acum în pri­vinţa creşterii averii obşteşti ne în­dreptăţesc să afirmăm că există toate condiţiile ca această întovărăşire să devină fruntaşă, exemplu pentru cele­lalte din raion. In acest sens însă fie­care întovărăşit are datoria să contri­buie la continua creştere a averii ob­şteşti. E bine să urmeze pilda întovără­­şiţilor din Topliţa—Ciuc, sau din alte întovărăşiri, care au hotărît să dea fiecare cîte o oaie pentru fondul de bază. In felul acesta veniturile lor vor creşte neîncetat. Totodată, pentru a se bucura din plin de avantajele ce Ie aduce întovărăşirea, să treaca la executarea tuturor muncilor în comun. Deşi pămîntul este comasat, membrii întovărăşirii continuă să lucreze indi­vidual pe parcele mici, începind de la însămînţări și pînă la recoltări. In felul acesta, desigur că nu pot demonstra superioritatea sectorului socialist-coo­­peratist. Cînd lipseşte îndrumarea In 1955, un număr de 7 familii de ţărani muncitori din Oaia, raionul Tg. Mureş, s-au unit în întovărăşirea agri­colă „Scînteia roşie". De acum pri­virile celorlalţi ţărani muncitori din sat ţinteau asupra muncii şi realizări­lor întovărăşiţilor. In al doilea an, adică în 1956, p­ămîntul a fost lucrat cu tractoarele, iar terenurile cultivate cu culturi de păioase au fost lucrate în comun. Producţia realizată a fost mult mai mare decît cea obţinută de ţăranii muncitori cu gospodării indi­viduale şi repartizată după media ob­ţinută la hectar. — întovărăşiţi au pornit pe un drum bun, se spunea atunci în sat. Dar în anul următor în 1957, lucrurile au luat altă întorsătură. Pămîntul a fost din nou parcelat şi lucrat individual. Nici rezultatele n-au fost cele dorite. Nu-i mirare deci, că numărul întovă­răşirilor la sfîrşitul anului 1957 era acelaşi ca şi la înfiinţare. Cei 7 mem­bri ai întovărăşirii n-au fost în stare să demonstreze avantajele şi superio­ritatea muncii în întovărăşire. Unii membri ca Menyhárt Alexandru şi-au dat pămîntul să lucreze în dijmă ţă­rani din afara întovărăşirii, iar trifo­iul l-au vîndut necosit. Toate acestea se datoresc faptului că această întovărăşire n-a fost spri­jinită îndeaproape şi ajutată nici din partea comitetului raional de partid şi nici din partea sfatului popular ra­ional. Astfel s-a ajuns ca de la în­fiinţare şi pînă acum să se perinde la conducerea întovărăşirii patru pre­şedinţi. Deşi Tóth Andrei, care a fost primul preşedinte, era un om capabil de a conduce, acesta a fost schimbat cu Burján Iosif, apoi a urmat Buru­ján Gábor, iar acum Csatlós Rozalia In asemenea condiţii nu ne miră fap­­tul că nici pînă în prezent nu s-a încasat taxa de înscriere şi fiecare lucrează după capul lui. Dar cu toate lipsurile existente, tot mai mulţi ţărani muncitori din sat şi-au dat seama că numai unindu-se şi cultivînd laolaltă pămîntul vor avea posibilitatea să obţină recolte şi venituri tot mai mari. Konya László, Pataki Sándor, Csatlós Coloman şi alţi ţărani muncitori au înaintat ce­reri pentru întovărăşire. De curînd 12 familii de ţărani muncitori de aici, care pînă acum au vrut să înfiinţeze o nouă întovărăşire, s-au alăturat membrilor vechi, cu hotărîrea să mun­cească cu toţii cot la cot pentru con­tinua dezvoltarea a întovărăşirii. Acum cade în sarcina comitetului raional de partid, în primul rînd, să îndrume şi să sprijine îndeaproape această întovărăşire, pentru executa­rea muncilor în comun şi crearea fon­dului de bază. Astfel, nu peste mult timp şi ceilalţi ţărani muncitori din sat vor păşi pe acest drum, pentru cooperativizarea completă a satului lor. LA GROAPA RECE Odată cu primele zile ale lunii mai, 100 vaci cu lapte şi 90 tineret bovin de la secţia Suseni a gospodăriei agri­cole de stat, din Reghin au fost scoa­se la păşune, pe locul numit­­Groapa Rece. Locul unde este amplasată păşunea este foarte frumos. Aim­alele găsesc o hrană bună, lucru dovedit prin spo­rirea producţiei de lapte. Pe cap de vacă furajată e planifi­cat a se obţine anul acesta 3.150 litri lapte. îngrijirea bună a animalelor, experienţa mulgătorilor va permite ca pe brigadă, producţia de lapte să fie de 3.220 litri lapte. Mulgătorul Petru Cornea e hotărît să realizeze chiar 3.300 litri lapte pe cap de vacă fura­jată. Datorită priceperii şi rezultatelor obţinute de ei, vestea acestor mulgă­tori, le a mers­ pînă departe. Tocmai de aceea, brigadierii Dumitru Tancu şi Alexandru Orban participă în zile­le acestea la consfătuirea ce se des­făşoară la Casa Agronomului din Bucu­reşti. Acolo ei se vor întîlni cu alţi fruntaşi, vor discuta despre metodele lor de muncă şi, ale altora, şi-şi vor­­îmbogăţi cunoştinţele în domeniul zootehnic. Şi acum cîteva rînduri desp­re felul cum muncesc cei de la Groapa Rece. Păşunatul vitelor se face pe parcele. Pe fiecare parcelă se păştinează cam o săptămînă, după cum e iarba de bună. Ajulsul se face de 3 ori pe zi la vacile cu o producţie sporită de lapte. Şi acestea sînt multe la nu­măr. Vioara, de pildă, dă 28 litri lapte pe zi, Virag 25 litri lapte, Alba 24 litri. Se face şi păşunatul de noapte, îmbunătăţirea pajiştei se face prin tir­it. Pentru compă­tarea ■ ’­ariei dimineaţa vacile, primesc masa ver­de — nutreţ cultivat în apropierea grajdurilor de vară,­­am­plasate pe păşune. ★ Tot aici, pe păşunea de la Groapa Rece, sunt scoşi puii şi găinile. Co­teţele mobile de vară asigură un adă­post bun celor 5.000 de pui, iar tine­rele Munteanu Lucreţia, Dobai Klara şi Ilieş Maria îngrijesc puii cu multă băgare de seamă. Coteţele mobile de păsări sunt fru­mos aliniate pe mai multe rînduri. Nu lipsesc nici cuibarele, nici adă­pătoarele şi nici automatele hrănitoare şi nici priceperea brigadieri Emric­h Maria şi a ajutoarelor sale Maria Oprea, Lucreţia Grama, Nagy Mar­git, Frandeş Maria. De la găinile îngrijite de ele în cursul anului acesta s-au livrat Centru­u­lui avicol regional din Tg. Mureş 280.000 ouă pentru incubaţie. Vor mai livra încă 100.000. Pe lîngă acestea ele au livrat şi 70.000 ouă pentru consum. ★ Tot la Groapa Rece în curînd gos­podăria va crea condiţii pentru adă­­postirea a peste 100 de purcei. Felul cum gospodăria agricolă de stat din Reghin îşi gospodăreşte pă­şunea de la Groapa Rece merită să fie luat ca exemplu ,şi de alte G.A.S.­­uri din regiunea noastră. Pe păşunea de la „Groapa Rece“ vacile G.A.S.-ului găsesc hrană bună

Next