Steaua Roşie, aprilie 1971 (Anul 22, nr. 76-101)

1971-04-01 / nr. 76

Procesul de clarificare ideologică şi politica In rindu­rile mişcării muncitoreşti din România (1918-1921)­. Realizarea vastei opere de con­struire şi edificare a socialismului în ţara noastră, succesele remarca­bile obţinute în toate domeniile v­ieţii social-economice şi politice sunt strîns legate de existenţa Par­tidului Comunist Român, sub a că­rei conducere poporul nostru fău­reşte societatea socialistă multilate­ral dezvoltată. Partidul Comunist Român — de la crearea căruia se vor împlini la 8 mai 50 de ani — s-a plămădit şi a apărut ca o necesitate obiectivă izvorîtă din condiţiile concrete de viaţă şi muncă ale clasei muncitoa­re. ..Partidul Comunist Român a luat fiinţă — arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu — prin transformarea Partidului Socialist, ca urmare a dezvoltării şi maturizării clasei muncitoare din România, a creşte­rii mişcării socialiste cu vechi tra­diţii în ţara noastră, a clarificării ideologice a militanţilor socialişti, a radicalizării, în perioada de după primul război mondial, a maselor muncitoare în lupta împotriva ex­ploatării şi asupririi, pentru o viaţă mai bună". Constituind o etapă importantă în evoluția României interbelice, pe­rioada anilor 1918—1920 s-a carac­terizat printr-un puternic avînt re­voluţionar, care a marcat o inten­sificare fără precedent a luptei de eliberare socială, pentru afirmarea clasei muncitoare pe arena vieții politice din România. In aceşti ani au crescut într-o măsură importan­tă forţa proletariatului, capacitatea lui de a se situa în avangarda miş­cării generale progresiste. Totoda­tă s-a manifestat cu o intensitate sporită mişcarea unor largi şi diver­se categorii sociale, care s-au alătu­rat luptei clasei muncitoare pentru rezolvarea democratică a marilor probleme ce se puneau cu acuitate d­­n preţ­a­ societăţii româneşti. Pe fondul acestui avînt şi în con­diţiile creşterii conştiinţei revoluţio­nare şi a experienţei de luptă a­­ proletariatului român, precum şi a­ însufleţitorului exemplu pe care-l reprezenta victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, s-au produs importante mutaţii şi transformări în conştiinţa maselor muncitoare. Creşterea avântului mişcării revo­luţionare s-a reflectat în intensifi­carea luptei ideologice-politice în­tre diferitele curente din mişcarea muncitorească, în întărirea forţelor de stingă. Printre principalii reprezentanţi ai curentului de stingă se numărau: Gh. Cristescu, Al. Dobrogeanu-Ghe­­rea, Gh. Niculescu-Mizil, I. C. Fri­­mu, Pandele Becheanu, Leonte Fili­­pescu, Constantin Trănuş, Gh. M. Vasilescu-Vasia, Constantin Po­­povici, Ioan Elena, Gheorghe Ma­rin şi alţi militanţi. . Creşterea voinţei de luptă, de or­ganizare şi clarificare ideologică şi politică­­ au dus în cele din urmă la schimbarea raportului de forţe în sinul mişcării socialiste în favoa­rea curentului revoluţionar, au de­terminat victoria forţelor care lup­tau pentru o orientare consecvent revoluţionară, pentru înfrîngerea concepţiilor reformiste. Experienţa practică a luptelor desfăşurate de clasa muncitoare a dus la maturiza­rea politică atît a membrilor de rînd ai partidului cit şi a elemente­lor înaintate, care se situaseră cu mult înainte pe platforma revolu­ţionară a combaterii oportunismului. Elementele înaintate, revoluţionare din mişcarea socialistă s-au dezvol­tat treptat, în strînsă legătură cu activitatea desfăşurată pentru con­ducerea luptelor greviste, a demon­straţiilor şi altor forme de luptă în rindurile muncitorilor, ţăranilor, soldaţilor şi altor categorii de oa­meni ai muncii. Un factor esenţial Pentru clarificarea ideologică a miş­cării muncitoreşti, a membrilor par­tidului socialist a fost traducerea şi răspîndirea tot mai intensă de că­tre elementele revoluţionare a unor­­lucrări ale lui V. I. Lenin. Procesul profund şi rapid de ra­dicalizare prin care trecea mişca­rea muncitorească din România în aceşti ani era însoţit de un schimb de opinii, de ample dezbateri poli­tice şi ideologice. încă în cursul a­­nului 1918 presa muncitorească din ţara noastră publica o serie de ar­ticole teoretice ca: „Comunismul“, „ Reformismul“, „După a doua In­ternaţională“ ş. a., — care dovedesc hotărîrea majorităţii membrilor par­tidului social-democrat de a rupe cu reformismul Internaţionalei ^ a II-a. In editura partidului socialist , în presa muncitorească au apărut r­educeri din operele lui Marx, En­­s­gels şi Lenin. Consolidarea aripii de stingă, în­­mişcarea muncitorească şi-a găsit expresia şi în schimbarea vechii de­numiri a partidului în noiembrie 1918, din aceea de social-democrat, în socialist. Retragerea trupelor de ocupaţie, după înfrîngerea puterilor centrale, prof. univ. dr NICOLAE PETREANU în noiembrie 1918, este urmată de o nouă creştere a luptelor muncito­reşti. Incercînd să înăbuşe lupta maselor, clasele exploatatoare au pus la cale masacrul de la 13 de­cembrie 1918 din Bucureşti împotri­va muncitorilor care manifestau paşnic pentru pîine, libertate şi o viaţă mai bună, împotriva stării de asediu şi a teroarei. Organizaţiile muncitoreşti încep să-şi desfăşoare activitatea în mod legal. In luna noiembrie 1918 apare ziarul „Socia­lismul“, care aduce o contribuţie însemnată la răspîndirea doctrinei socialiste. Sub presiunea aripii de stingă din partid, ale cărei poziţii se con­solidează, Comitetul Executiv al partidului elaborează un nou proiect de program, „Declaraţia de princi­pii“, publicată în „Socialismul“ din 9 decembrie 1918. „Declaraţia de principii“, condam­­nînd reformismul, sublinia că par­tidul socialist luptă pentru „cuce­rirea prin orice mijloace a puterii politice din mîinile burgheziei ro­mâne și întronarea dictaturii prole­tare în vederea realizării idealului comunist“. Totodată, se preciza că, în vederea pregătirii maselor mun­citoare pentru înfăptuirea scopului final, partidul socialist „va depune toate sforţările pentru trezirea, e­­ducarea şi organizarea muncitori­mii, de la sate şi din oraşe, pen­tru ca, făcînd-o conştienţă asupra idealului comunist — idealul ei de clasă — s-o pregătească pentru mo­mentul decisiv al realizării societă­ţii socialiste“. Pentru prima dată apărea la noi intr-un program o­­f­icial ideea clar exprimată a dicta­turii proletariatului. „Declaraţia de principii“ din decembrie 1918 a contribuit la clarificarea unor pro­bleme de bază care se puneau în faţa mişcării muncitoreşti. Dînd glas dorinţei socialiştilor de pe întreg cuprinsul ţării de a se crea un singur partid muncitoresc pe scară naţională, în zilele de 25— 28 mai 1919 s-a ţinut la Bucureşti Conferinţa partidului socialist, care a adoptat programul de activitate al partidului socialist unic. După o succintă analiză a dezvoltării so­ciale pe plan mondial, în program se sublinia că ,,societatea ome­nească a intrat intr-o nouă fază is­torică, aceea a revoluţiei sociale“. Intre altele se preciza că ,.Partidul socialist din România care prin fi­rea lui se găseşte în opoziţie com­pletă cu toate partidele politice burgheze, fie ele oricît de înainta­te... este un partid revoluţionar...“ care „urmăreşte desfiinţarea exploa­tării sub orice formă ... prin cuce­rirea puterii politice şi necesitatea instaurării dictaturii proletariatu­lui“. Cu toate acestea, la cererea e­­lementelor de dreapta din conduce­rea partidului, în program s-a cu­prins teza că orinduirea socialistă „să se desemneze şi să se precizeze în însăşi societatea burgheză, prin­­tr-o înnoire adîncă a cadrelor şi a­­şezămintelor sale“ — teză care de­monstra practica reformistă de con­ciliere cu burghezia. Pe măsură ce se accelera proce­sul de clarificare politico-ideologi­­că în mişcarea muncitorească, se intensifica lupta de idei între aripa de stingă, care milita pentru îndru­marea întregii mişcări pe o cale revoluţionară şi liderii de dreapta care apărau şi promovau ideile re­formismului. In această perioadă s-a desfăşurat o amplă luptă de o­­pinii, în centrul căreia stătea pro­blema transformării partidului so­cialist în partid comunist şi afilierii sale la Internaţionala a IlI-a, pen­tru o linie consecvent revoluţionară. In acest sens s-a pronunţat secţiu­nea din Bucureşti a partidului so­cialist (în 1919), urmată de celelalte secţii din întreaga ţară. Transfor­marea partidului socialist intr-un partid de tip nou — se arăta în Da­rea de seamă pe anul 1919 a secţiu­nii din Bucureşti a partidului socia­list — se impune „cu atît mai mult cu cit creşterea extraordinară a mişcării, cu revoluţionarea continuă a marilor mase muncitoreşti, este absolută nevoie de un program ho­­tărît şi clar, care să dea putinţă maselor să poată preîntîmpina eve­nimentele şi să ajungă mai repede la realizarea idealului socialist“. Lupta pentru transformarea par­tidului socialist în partid comunist intră în anul 1920 într-o fază supe­rioară. Documentele vremii reflectă preocuparea aripii de stingă, deve­nită majoritară, de a nu admite o sciziune în partid, ci a determina crearea P.C.R. prin transformarea partidului socialist existent în par­tid comunist. Esenţa acesteia con­stă în cucerirea majorităţii secţiilor partidului de partea ideii creării partidului marxist-leninist. O acţiu­ne hotărîtă în acest sens iniţiază în ianuarie 1920 grupul comunist din secţiunea Bucureşti, cea mai mare şi mai importantă secţie a partidu­lui. într-un apel adresat membrilor secţiunii Bucureşti, grupul comunist arăta: „Socotim că a venit vremea ca şi Partidul Socialist Român să părăsească atitudinea lui şovăitoa­re... atît de plăcută clasei stăpîni­­toare, dar atît de dăunătoare demni­tăţii şi cauzei de dezrobire a mun­citorilor şi ţăranilor români. în această operă de curăţire, de afirmare ... secţiunile au un rol deosebit. Ele sînt chemate să expri­me curentul general din partid şi să indice organelor lui calea de urmat“. , In hotărîrea ei, adunarea genera­lă anuală a secţiunii Bucureşti ca­re s-a ţinut la 25 ianuarie declara că se consideră afiliată la Interna­ţionala a TIT-a şi invită Comitetul Executiv al partidului să facă, sub rezerva aprobării de viitorul con­gres, aceeaşi declaraţie de afiliere. Această hotărire s-a bucurat de un larg ecou, contribuind la creşte­rea curentului în favoarea creării partidului comunist în organizaţiile locale ale partidului. Un alt succes important al luptei pentru crearea partidului comunist l-a constituit hotărîrea congresului Partidului Socialist şi al sindicate­lor din Ardeal şi Banat, ţinut la Cluj în zilele de 15 şi 16 august, de a sprijini afilierea la Internaţionala a IlI-a. In domeniul dezbaterilor ideolo­gice în decursul anilor au fost larg comentate problemele legate de ideologia marxistă, de combatere a teoriilor idealiste, de revoluţia so­cială, de delimitare intre socialism şi anarhism, intre socialism şi po­poranism, referitor la caracterul partidelor politice burgheze, şi mai apoi problemele legate de structura partidului clasei muncitoare, de tac­tica sa. O etapă superioară în acest do­meniu este marcată de publicistica socialistă şi muncitorească în 1920— 1921 cînd se editează programele şi se analizează direcţia de dezvoltare a mişcării muncitoreşti, a proleta­riatului. In acest sens o armă puter­nică în lupta pentru crearea parti­dului marxist-leninist o constituie apariţia, începînd de la 1 iulie 1920, a revistei „Lupta de clasă“, editată de secţiunea Bucureşti a partidului socialist, publicaţie care a avut un rol însemnat în răspîndirea mar­­xist-leninismului în ţara noastră. Pe linia sporirii eforturilor pen­tru clarificarea ideologică a aripii de stingă, a militanţilor ei, precum şi a celorlalţi membri ai partidului şi sindicatelor, atît „Cercul de edi­tură socialistă“ cit şi secţiunile lo­cale traduc şi tipăresc o serie de lucrări ale lui V. I. Lenin: „Eroii Internaţionalei de la Berna“, „Sar­cinile imediate ale puterii Sovieti­ce“, „Democraţia burgheză şi dic­tatura proletară“, „Sarcinile Uniu­nii Tineretului“ şi alte lucrări. 1021 —1971 ■ : :: :S: :­ : ? * ! ! ? ? VEDERE EXTERIOARĂ A FABRICII P.A.L DE LA C.P.L. REGHIN în grădinile de legume (Urmare din pag. 1) MUREŞENI — SÎNCRAI. Şeful fer­mei, Árpád Nagy, ne informează că şi aici s-au încheiat însămînţă­­rile din prima epocă. Plantatul ce­lor 20 ha cu cartofi iarovizaţi şi în­­sămînţarea a 21 ha cu rădăcinoa­­se s-au efectuat în mai puţin de 3 zile. Se preconizează ca la sfîr­­şitul lunii mai să se livreze de aici primele cantităţi de cartofi noi. Le­gumicultorii de aici se ocupă a­­cum de îngrijirea răsadurilor şi pregătirea terenului pentru plan­tarea verzei timpurii, a tomatelor şi ardeiului pe cele peste 60 ha. Au fost repicate pînă acum aproa­pe 500.000 plante de roşii, vinete şi ţelina. Răsadul de varză se pre­găteşte în vederea plantării, lucra­re care va începe în cursul acestei săptămîni. Terenul se pregăteşte în cele mai bune condiţii. 40 ha au fost fertilizate cu gunoi de grajd şi pe întreaga suprafaţă de grădină s-au aplicat în medie cîte 1.000 kg de îngrăşăminte chimice la ha. Din serele fermei cit şi din culturile de cîmp timpurii se recol­tează şi livrează salată, spanac, castraveţi, ceapă verde, ardei iuţi şi gulioare. Pînă acum cîteva zeci de tone din astfel de legume au luat drumul magazinelor Gostat. Activitate intensă am întîlnit şi în fermele legumicole din C.A.P. SÎNPAUL şi OGRA. Ţinem totuşi să atragem atenţia asupra unor neajunsuri ce există în aceste fer­me. Atît la Ogra cit şi la Sînpaul se aşteaptă sosirea îngrăşăminte­lor complexe repartizate pe trimes­trul I. Intrucit fără ele nu se poa­te trece la pregătirea solului, ne permitem să întrebăm conducerea bazei de aprovizionare, cind are de gînd să-şi respecte obligaţiile ce-i revin? Ziua scadentă de 20 martie — cînd a fost prevăzut ca toate fermele să intre în posesia îngrăşămintelor — a trecut, iar baza continuă să privească cu pa­sivitate această importantă pro­blemă. Deşi timpul este înaintat la O­­gra nu s-a terminat încă însămîn­ţarea ardeilor în răsadniţă, iar ar­pagicul ce trebuie plantat pe 5 ha se mai află şi acum în magazie. La Sînpaul — şef de fermă Ştefan Munteanu — se cer luate măsuri operative în direcţia organizării formaţiilor de lucru specializate. Şeful fermei nu cunoaşte cu ce oameni şî maşini va lucra în acest an grădina. Culturile n-au fost re­partizate pe echipe. Considerăm greşit procedeul practicat aici de a schimba prin rotație, la 3 zile, echipele ce lucrează la îngrijirea răsadurilor. -­­ HSK ' * :v’ ’ t Â;î Din cele 3 ha cultivate, la ferma legumicolă Ogra s-au livrat pînă acum peste 13 tone de spanac. A In de ferma furaje Crearea fermelor specializate în cultura plantelor furajere consti­tuie un important pas în rezolva­rea asigurării bazei furajere. Peste tot în fermele de furaje s-a trecut susţinut la treabă. Zilele trecute am­ văzut la lucru pe mecanizatorii de la S.M.A. Fărăgău, care lucrau în ferma de furaje nr. 5 din aceeaşi localitate. îndrumarea bună asi­gurată de şeful fermei Ioan Bota, la care s-a adăugat hărnicia me­canizatorilor, a făcut ca lucrările de sezon să fie terminate. Astfel, au fost insămînţate 30 ha cu ma­zăre pentru boabe şi 20 ha ovăz. In continuare se fac pregătiri pen­tru ca îndată ce timpul va permite să se poată trece la însămînțarea porumbului pe 380 ha și apoi la semănatul soiei. STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Pentru noi și importante realizări in 1971 (Urmare din pag. 1) Gheorghe, prim-secretar al Comi­tetului orășenesc U.T.C., Verzea Victor, directorul comercial din Grupul industrial al Combinatului chimic, Deac Alexandru, directorul Spitalului teritorial, Bordi Alexan­dru, secretarul comitetului de par­tid al cooperativei „Tehnolemn", Pinca Pompiliu, inginer-şef la C.A.P. Tîrnăveni, Lucaci Suzana, preşedinta Comitetului orăşenesc al femeilor, Rusu Traian, directorul Organizaţiei comerciale locale, Bărgâoan Vasile, secretarul comi­tetului de partid de la Fabrica de geamuri, Hintea Teodor, preşedin­tele cooperativei „Prestarea", Ol­­teanu Ştefan, vicepreşedinte al Consiliului popular orăşenesc. în cuvîntul lor vorbitorii au scos în evidenţă creşterea rolului organiza­ţiilor de partid in conducerea eco­nomiei, a învăţămîntului şi culturii din oraş, formele şi metodele noi de muncă folosite de către orga­nele şi organizaţiile de partid. Ac­tualul plan cincinal la înfăptuirea căruia a trecut cu hotărire şi en­tuziasm întregul nostru popor — reliefa darea de seamă precum şi unii vorbitori — pune în faţa noas­tră sarcini deosebite pentru reali­zarea cărora va trebui să depunem întreaga noastră capacitate, simţ de răspundere şi dăruire. Astfel pentru anul 1971 planul producţiei globale al oraşului creşte cu peste 100.000.000 lei faţă de anul 1970. Această creştere este prevăzută să se realizeze atît pe seama noilor obiective industriale care vor in­tra in funcţiune (cuptorul VI car­bid, instalaţia pentru sărurile de bariu de la Combinatul chimic) cit şi pe seama creşterii productivită­ţii muncii. Atît darea de seamă cit şi co­muniştii prin discuţii au dezvăluit şi lipsurile care au apărut în pe­rioada analizată. Astfel, nu întot­deauna comitetele şi organizaţiile de partid au urmărit modul în ca­re se desfăşoară acţiunea cu pri­vire la organizarea superioară a producţiei şi a muncii, iar comite­tele de direcţie nu au acordat în permanenţă atenţie realizării rit­mice a producţiei pe fiecare sorti­ment, reducerii cheltuielilor mate­riale de producţie, gospodăririi mai bune a materiilor prime şi ma­terialelor, ridicării calificării cadre­lor, creşterii productivităţii muncii şi îmbunătăţirii calităţii produse­lor. In încheierea plenarei a luat cu­vîntul tovarăşul Szotyori Ernest, secretar al Comitetului judeţean de partid care a apreciat activita­tea desfăşurată de organizaţia o­­răşenească de partid Tîrnăveni , a evidenţiat succesele obţinute în toate sectoarele de activitate, re­­prezentind — menţiona vorbitorul — o puternică influenţă mobiliza­toare pentru îndeplinirea sarcinilor pe anul 1971, în continuare tova­răşul Szotyori a subliniat rolul pe care-l au organizaţia orăşenească de partid, comitetele de partid din întreprinderi şi instituţii, con­ducerile unităţilor economice pri­vind asigurarea realizării ritmice a planului pe 1971. în încheiere, participanţii la ple­nară au adresat o telegramă Co­mitetului Central al P.C.R., tova­răşului NICOLAE CEAUŞESCU personal, în care îşi exprimă hotă­rîrea ca în anul aniversării semi­centenarului partidului să obţină noi succese. Participanţii la plenară, expri­­mînd opinia comuniştilor, a tutu­ror oamenilor muncii din oraşul nostru, cuprinşi de un adine senti­ment patriotic, în dorinţa de a contribui într-o măsură şi mai ma­re la creşterea potenţialului eco­nomic al patriei noastre HttioL­e­nind accent pe sporirea producti­vităţii muncii şi îmbunătăţirea­ ca­lităţii produselor, se angajează să realizeze peste prevederile planu­lui pe anul în curs o producţie globală in valoare de 30 milioane Iei, din care 14 milioane pînă la 8 mai — ziua în care poporul nostru sărbătorește glorioasa aniversare a partidului. Schimb de experienţă între comandanţii unităţilor de pionieri Profesoara Cornelia Piper, comandanta unităţii de pionieri din Valea Largă, ne relatează că la Şcoala generală din Zau de Cîm­­pie a avut loc un schimb de experienţă între comandanţii unităţi­lor de pionieri. Cu acest prilej, Elena Lăcan, de la Şcoala generală din Vişinel, a vorbit despre preocuparea colectivului de coman­danţi de pionieri pentru organizarea activităţilor dedicate sărbă­toririi semicentenarului creării P.C.R. Tov. Vasile Man, din partea Consiliului judeţean Mureş al Or­ganizaţiei pionierilor, a subliniat necesitatea intensificării vieţii de organizaţie, preocuparea comandanţilor pentru acordarea dis­tincţiilor pioniereşti, respectiv seriozitatea şi responsabilitatea cu care trebuie pregătiţi pionierii pentru a fi primiţi în organizaţia U.T.C. Vorbitorii s-au referit, de asemenea, la vastul program de ma­nifestări închinate semicentenarului Partidului Comunist Român, la entuziasmul cu care pionierii întimpină, alături de întregul po­por, glorioasa aniversare. Introducerea schimbului trei (Urmare din pag. 1) — De ce ministerul și nu condu­cerea combinatului, a grupului in­dustrial? — Pentru considerentele arătate mai înainte. Colaborarea în execu­­tarea pieselor de schimb este prea slabă. — Autoutilarea n-ar fi o impor­­tantă sursă de comenzi? — Este într-adevăr cea mai boga­tă sursă de comenzi şi dacă vreţi inepuizabilă, pentru că în atelierele proprii am putea executa o serie de utilaje pentru noile capacităţi de producţie care se execută în cadrul unităţilor noastre. — Ce pondere ocupă producţia de utilaje în volumul total al activită­ţii atelierelor? — In anul trecut, din cele 8,5 mi­lioane Iei am realizat un volum de utilaje de 1,1 milioane lei, iar anul acesta valoarea lor va fi de 1 mi­lion de lei. — între ceea ce spuneţi şi ceea ce înfăptuiţi se vede că există o mare diferenţă. Apreciaţi formele de dezvoltare a producţiei de utila­je, autoutilarea, dar în practică ea este frînată. Care este motivul? — Este o chestiune de principiu asupra căreia doresc să-mi exprim părerea. La stabilirea sarcinilor de plan se spune aşa: executaţi X mi­lioane producţie totală din care Y milioane lei piese de schimb, dar au productivitatea muncii din acti­vităţile de bază. Este imposibil să ridici randamentul maşinilor-unelte la nivelul industriei chimice care este de trei ori mai mare. In aceas­tă situaţie orice dezvoltare a pro­ducţiei de utilaje şi piese de schimb înseamnă diminuarea mediei pro­ductivităţii muncii pe combinat, iar o restrîngere a activităţii aces­tui sector duce la sporirea conven­ţională a productivităţii combinatu­lui. Iată deci că această formă glo­bală de evidenţiere a productivităţii muncii folosită în prezent frânează tendinţa de dezvoltare a producţiei atelierelor mecanice. Pentru ca a­­cest impediment să fie înlăturat propun separarea activităţii de con­fecţionare a pieselor de schimb şi utilajelor de cea de bază, stabilirea unor nivele diferenţiate a producti­vităţii muncii pentru fiecare sector in parte. — Aveţi şi alte măsuri de îmbu­nătăţire a indicilor de utilizare a acestor utilaje? — Prin extinderea atelierului central şi dotarea lui cu un cuptor de oţel şi maşini-unelte de tehnici­tate înaltă vom reuşi ca prin dubla­rea producţiei de utilaje şi piese de schimb să acoperim pînă la finele cincinalului cea mai mare parte din nevoile combinatului şi a grupului industrial. De asemenea ne propu­nem, pînă în 1974, asimilarea pie­selor de schimb ceramice şi de me­tal combinate cu ceramică care se importă, măsuri prin care vom eco­nomisi circa 10 milioane lei valută. * Din discuţie reiese că, extinderea colaborării între întreprinderi pen­tru executarea pieselor de schimb şi autoutilaje constituie două căi im­portante de ridicare a gradului de utilizare a capacităţilor maşinilor­­unelte. Pentru folosirea din plin a acestor posibilităţi se impune sfărâ­marea inerţiei care frânează iniţia­tiva în găsirea celor mai bune so­luţii practice de acţiune precum şi a mentalităţii unor conducători de producţie care continuă să menţină în stare de semiutilizare un impor­tant parc de maşini şi utilaje prin a cărei activizare completă s-ar pu­tea valorifica importante capacităţi de producţie care lincezesc. Trebuie înţeles faptul că orice utilaj — in­diferent unde este destinat să lu­creze — în secţiile de bază sau ate­lierele mecanice, constituie o parte a avuţiei noastre naţionale, o cheltu­ială de muncă socială şi de venit na­­ţional şi este necesar a fi folosit în mod judicios şi la întreaga capaci­tate, participînd din plin la ridica­rea eficienţei activităţii întreprinde­rii.

Next