Steaua Roşie, aprilie 1971 (Anul 22, nr. 76-101)
1971-04-01 / nr. 76
Procesul de clarificare ideologică şi politica In rindurile mişcării muncitoreşti din România (1918-1921). Realizarea vastei opere de construire şi edificare a socialismului în ţara noastră, succesele remarcabile obţinute în toate domeniile vieţii social-economice şi politice sunt strîns legate de existenţa Partidului Comunist Român, sub a cărei conducere poporul nostru făureşte societatea socialistă multilateral dezvoltată. Partidul Comunist Român — de la crearea căruia se vor împlini la 8 mai 50 de ani — s-a plămădit şi a apărut ca o necesitate obiectivă izvorîtă din condiţiile concrete de viaţă şi muncă ale clasei muncitoare. ..Partidul Comunist Român a luat fiinţă — arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu — prin transformarea Partidului Socialist, ca urmare a dezvoltării şi maturizării clasei muncitoare din România, a creşterii mişcării socialiste cu vechi tradiţii în ţara noastră, a clarificării ideologice a militanţilor socialişti, a radicalizării, în perioada de după primul război mondial, a maselor muncitoare în lupta împotriva exploatării şi asupririi, pentru o viaţă mai bună". Constituind o etapă importantă în evoluția României interbelice, perioada anilor 1918—1920 s-a caracterizat printr-un puternic avînt revoluţionar, care a marcat o intensificare fără precedent a luptei de eliberare socială, pentru afirmarea clasei muncitoare pe arena vieții politice din România. In aceşti ani au crescut într-o măsură importantă forţa proletariatului, capacitatea lui de a se situa în avangarda mişcării generale progresiste. Totodată s-a manifestat cu o intensitate sporită mişcarea unor largi şi diverse categorii sociale, care s-au alăturat luptei clasei muncitoare pentru rezolvarea democratică a marilor probleme ce se puneau cu acuitate dn preţa societăţii româneşti. Pe fondul acestui avînt şi în condiţiile creşterii conştiinţei revoluţionare şi a experienţei de luptă a proletariatului român, precum şi a însufleţitorului exemplu pe care-l reprezenta victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, s-au produs importante mutaţii şi transformări în conştiinţa maselor muncitoare. Creşterea avântului mişcării revoluţionare s-a reflectat în intensificarea luptei ideologice-politice între diferitele curente din mişcarea muncitorească, în întărirea forţelor de stingă. Printre principalii reprezentanţi ai curentului de stingă se numărau: Gh. Cristescu, Al. Dobrogeanu-Gherea, Gh. Niculescu-Mizil, I. C. Frimu, Pandele Becheanu, Leonte Filipescu, Constantin Trănuş, Gh. M. Vasilescu-Vasia, Constantin Popovici, Ioan Elena, Gheorghe Marin şi alţi militanţi. . Creşterea voinţei de luptă, de organizare şi clarificare ideologică şi politică au dus în cele din urmă la schimbarea raportului de forţe în sinul mişcării socialiste în favoarea curentului revoluţionar, au determinat victoria forţelor care luptau pentru o orientare consecvent revoluţionară, pentru înfrîngerea concepţiilor reformiste. Experienţa practică a luptelor desfăşurate de clasa muncitoare a dus la maturizarea politică atît a membrilor de rînd ai partidului cit şi a elementelor înaintate, care se situaseră cu mult înainte pe platforma revoluţionară a combaterii oportunismului. Elementele înaintate, revoluţionare din mişcarea socialistă s-au dezvoltat treptat, în strînsă legătură cu activitatea desfăşurată pentru conducerea luptelor greviste, a demonstraţiilor şi altor forme de luptă în rindurile muncitorilor, ţăranilor, soldaţilor şi altor categorii de oameni ai muncii. Un factor esenţial Pentru clarificarea ideologică a mişcării muncitoreşti, a membrilor partidului socialist a fost traducerea şi răspîndirea tot mai intensă de către elementele revoluţionare a unorlucrări ale lui V. I. Lenin. Procesul profund şi rapid de radicalizare prin care trecea mişcarea muncitorească din România în aceşti ani era însoţit de un schimb de opinii, de ample dezbateri politice şi ideologice. încă în cursul anului 1918 presa muncitorească din ţara noastră publica o serie de articole teoretice ca: „Comunismul“, „ Reformismul“, „După a doua Internaţională“ ş. a., — care dovedesc hotărîrea majorităţii membrilor partidului social-democrat de a rupe cu reformismul Internaţionalei ^ a II-a. In editura partidului socialist , în presa muncitorească au apărut reduceri din operele lui Marx, Ensgels şi Lenin. Consolidarea aripii de stingă, înmişcarea muncitorească şi-a găsit expresia şi în schimbarea vechii denumiri a partidului în noiembrie 1918, din aceea de social-democrat, în socialist. Retragerea trupelor de ocupaţie, după înfrîngerea puterilor centrale, prof. univ. dr NICOLAE PETREANU în noiembrie 1918, este urmată de o nouă creştere a luptelor muncitoreşti. Incercînd să înăbuşe lupta maselor, clasele exploatatoare au pus la cale masacrul de la 13 decembrie 1918 din Bucureşti împotriva muncitorilor care manifestau paşnic pentru pîine, libertate şi o viaţă mai bună, împotriva stării de asediu şi a teroarei. Organizaţiile muncitoreşti încep să-şi desfăşoare activitatea în mod legal. In luna noiembrie 1918 apare ziarul „Socialismul“, care aduce o contribuţie însemnată la răspîndirea doctrinei socialiste. Sub presiunea aripii de stingă din partid, ale cărei poziţii se consolidează, Comitetul Executiv al partidului elaborează un nou proiect de program, „Declaraţia de principii“, publicată în „Socialismul“ din 9 decembrie 1918. „Declaraţia de principii“, condamnînd reformismul, sublinia că partidul socialist luptă pentru „cucerirea prin orice mijloace a puterii politice din mîinile burgheziei române și întronarea dictaturii proletare în vederea realizării idealului comunist“. Totodată, se preciza că, în vederea pregătirii maselor muncitoare pentru înfăptuirea scopului final, partidul socialist „va depune toate sforţările pentru trezirea, educarea şi organizarea muncitorimii, de la sate şi din oraşe, pentru ca, făcînd-o conştienţă asupra idealului comunist — idealul ei de clasă — s-o pregătească pentru momentul decisiv al realizării societăţii socialiste“. Pentru prima dată apărea la noi intr-un program oficial ideea clar exprimată a dictaturii proletariatului. „Declaraţia de principii“ din decembrie 1918 a contribuit la clarificarea unor probleme de bază care se puneau în faţa mişcării muncitoreşti. Dînd glas dorinţei socialiştilor de pe întreg cuprinsul ţării de a se crea un singur partid muncitoresc pe scară naţională, în zilele de 25— 28 mai 1919 s-a ţinut la Bucureşti Conferinţa partidului socialist, care a adoptat programul de activitate al partidului socialist unic. După o succintă analiză a dezvoltării sociale pe plan mondial, în program se sublinia că ,,societatea omenească a intrat intr-o nouă fază istorică, aceea a revoluţiei sociale“. Intre altele se preciza că ,.Partidul socialist din România care prin firea lui se găseşte în opoziţie completă cu toate partidele politice burgheze, fie ele oricît de înaintate... este un partid revoluţionar...“ care „urmăreşte desfiinţarea exploatării sub orice formă ... prin cucerirea puterii politice şi necesitatea instaurării dictaturii proletariatului“. Cu toate acestea, la cererea elementelor de dreapta din conducerea partidului, în program s-a cuprins teza că orinduirea socialistă „să se desemneze şi să se precizeze în însăşi societatea burgheză, printr-o înnoire adîncă a cadrelor şi aşezămintelor sale“ — teză care demonstra practica reformistă de conciliere cu burghezia. Pe măsură ce se accelera procesul de clarificare politico-ideologică în mişcarea muncitorească, se intensifica lupta de idei între aripa de stingă, care milita pentru îndrumarea întregii mişcări pe o cale revoluţionară şi liderii de dreapta care apărau şi promovau ideile reformismului. In această perioadă s-a desfăşurat o amplă luptă de opinii, în centrul căreia stătea problema transformării partidului socialist în partid comunist şi afilierii sale la Internaţionala a IlI-a, pentru o linie consecvent revoluţionară. In acest sens s-a pronunţat secţiunea din Bucureşti a partidului socialist (în 1919), urmată de celelalte secţii din întreaga ţară. Transformarea partidului socialist intr-un partid de tip nou — se arăta în Darea de seamă pe anul 1919 a secţiunii din Bucureşti a partidului socialist — se impune „cu atît mai mult cu cit creşterea extraordinară a mişcării, cu revoluţionarea continuă a marilor mase muncitoreşti, este absolută nevoie de un program hotărît şi clar, care să dea putinţă maselor să poată preîntîmpina evenimentele şi să ajungă mai repede la realizarea idealului socialist“. Lupta pentru transformarea partidului socialist în partid comunist intră în anul 1920 într-o fază superioară. Documentele vremii reflectă preocuparea aripii de stingă, devenită majoritară, de a nu admite o sciziune în partid, ci a determina crearea P.C.R. prin transformarea partidului socialist existent în partid comunist. Esenţa acesteia constă în cucerirea majorităţii secţiilor partidului de partea ideii creării partidului marxist-leninist. O acţiune hotărîtă în acest sens iniţiază în ianuarie 1920 grupul comunist din secţiunea Bucureşti, cea mai mare şi mai importantă secţie a partidului. într-un apel adresat membrilor secţiunii Bucureşti, grupul comunist arăta: „Socotim că a venit vremea ca şi Partidul Socialist Român să părăsească atitudinea lui şovăitoare... atît de plăcută clasei stăpînitoare, dar atît de dăunătoare demnităţii şi cauzei de dezrobire a muncitorilor şi ţăranilor români. în această operă de curăţire, de afirmare ... secţiunile au un rol deosebit. Ele sînt chemate să exprime curentul general din partid şi să indice organelor lui calea de urmat“. , In hotărîrea ei, adunarea generală anuală a secţiunii Bucureşti care s-a ţinut la 25 ianuarie declara că se consideră afiliată la Internaţionala a TIT-a şi invită Comitetul Executiv al partidului să facă, sub rezerva aprobării de viitorul congres, aceeaşi declaraţie de afiliere. Această hotărire s-a bucurat de un larg ecou, contribuind la creşterea curentului în favoarea creării partidului comunist în organizaţiile locale ale partidului. Un alt succes important al luptei pentru crearea partidului comunist l-a constituit hotărîrea congresului Partidului Socialist şi al sindicatelor din Ardeal şi Banat, ţinut la Cluj în zilele de 15 şi 16 august, de a sprijini afilierea la Internaţionala a IlI-a. In domeniul dezbaterilor ideologice în decursul anilor au fost larg comentate problemele legate de ideologia marxistă, de combatere a teoriilor idealiste, de revoluţia socială, de delimitare intre socialism şi anarhism, intre socialism şi poporanism, referitor la caracterul partidelor politice burgheze, şi mai apoi problemele legate de structura partidului clasei muncitoare, de tactica sa. O etapă superioară în acest domeniu este marcată de publicistica socialistă şi muncitorească în 1920— 1921 cînd se editează programele şi se analizează direcţia de dezvoltare a mişcării muncitoreşti, a proletariatului. In acest sens o armă puternică în lupta pentru crearea partidului marxist-leninist o constituie apariţia, începînd de la 1 iulie 1920, a revistei „Lupta de clasă“, editată de secţiunea Bucureşti a partidului socialist, publicaţie care a avut un rol însemnat în răspîndirea marxist-leninismului în ţara noastră. Pe linia sporirii eforturilor pentru clarificarea ideologică a aripii de stingă, a militanţilor ei, precum şi a celorlalţi membri ai partidului şi sindicatelor, atît „Cercul de editură socialistă“ cit şi secţiunile locale traduc şi tipăresc o serie de lucrări ale lui V. I. Lenin: „Eroii Internaţionalei de la Berna“, „Sarcinile imediate ale puterii Sovietice“, „Democraţia burgheză şi dictatura proletară“, „Sarcinile Uniunii Tineretului“ şi alte lucrări. 1021 —1971 ■ : :: :S: : : ? * ! ! ? ? VEDERE EXTERIOARĂ A FABRICII P.A.L DE LA C.P.L. REGHIN în grădinile de legume (Urmare din pag. 1) MUREŞENI — SÎNCRAI. Şeful fermei, Árpád Nagy, ne informează că şi aici s-au încheiat însămînţările din prima epocă. Plantatul celor 20 ha cu cartofi iarovizaţi şi însămînţarea a 21 ha cu rădăcinoase s-au efectuat în mai puţin de 3 zile. Se preconizează ca la sfîrşitul lunii mai să se livreze de aici primele cantităţi de cartofi noi. Legumicultorii de aici se ocupă acum de îngrijirea răsadurilor şi pregătirea terenului pentru plantarea verzei timpurii, a tomatelor şi ardeiului pe cele peste 60 ha. Au fost repicate pînă acum aproape 500.000 plante de roşii, vinete şi ţelina. Răsadul de varză se pregăteşte în vederea plantării, lucrare care va începe în cursul acestei săptămîni. Terenul se pregăteşte în cele mai bune condiţii. 40 ha au fost fertilizate cu gunoi de grajd şi pe întreaga suprafaţă de grădină s-au aplicat în medie cîte 1.000 kg de îngrăşăminte chimice la ha. Din serele fermei cit şi din culturile de cîmp timpurii se recoltează şi livrează salată, spanac, castraveţi, ceapă verde, ardei iuţi şi gulioare. Pînă acum cîteva zeci de tone din astfel de legume au luat drumul magazinelor Gostat. Activitate intensă am întîlnit şi în fermele legumicole din C.A.P. SÎNPAUL şi OGRA. Ţinem totuşi să atragem atenţia asupra unor neajunsuri ce există în aceste ferme. Atît la Ogra cit şi la Sînpaul se aşteaptă sosirea îngrăşămintelor complexe repartizate pe trimestrul I. Intrucit fără ele nu se poate trece la pregătirea solului, ne permitem să întrebăm conducerea bazei de aprovizionare, cind are de gînd să-şi respecte obligaţiile ce-i revin? Ziua scadentă de 20 martie — cînd a fost prevăzut ca toate fermele să intre în posesia îngrăşămintelor — a trecut, iar baza continuă să privească cu pasivitate această importantă problemă. Deşi timpul este înaintat la Ogra nu s-a terminat încă însămînţarea ardeilor în răsadniţă, iar arpagicul ce trebuie plantat pe 5 ha se mai află şi acum în magazie. La Sînpaul — şef de fermă Ştefan Munteanu — se cer luate măsuri operative în direcţia organizării formaţiilor de lucru specializate. Şeful fermei nu cunoaşte cu ce oameni şî maşini va lucra în acest an grădina. Culturile n-au fost repartizate pe echipe. Considerăm greşit procedeul practicat aici de a schimba prin rotație, la 3 zile, echipele ce lucrează la îngrijirea răsadurilor. - HSK ' * :v’ ’ t Â;î Din cele 3 ha cultivate, la ferma legumicolă Ogra s-au livrat pînă acum peste 13 tone de spanac. A In de ferma furaje Crearea fermelor specializate în cultura plantelor furajere constituie un important pas în rezolvarea asigurării bazei furajere. Peste tot în fermele de furaje s-a trecut susţinut la treabă. Zilele trecute am văzut la lucru pe mecanizatorii de la S.M.A. Fărăgău, care lucrau în ferma de furaje nr. 5 din aceeaşi localitate. îndrumarea bună asigurată de şeful fermei Ioan Bota, la care s-a adăugat hărnicia mecanizatorilor, a făcut ca lucrările de sezon să fie terminate. Astfel, au fost insămînţate 30 ha cu mazăre pentru boabe şi 20 ha ovăz. In continuare se fac pregătiri pentru ca îndată ce timpul va permite să se poată trece la însămînțarea porumbului pe 380 ha și apoi la semănatul soiei. STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Pentru noi și importante realizări in 1971 (Urmare din pag. 1) Gheorghe, prim-secretar al Comitetului orășenesc U.T.C., Verzea Victor, directorul comercial din Grupul industrial al Combinatului chimic, Deac Alexandru, directorul Spitalului teritorial, Bordi Alexandru, secretarul comitetului de partid al cooperativei „Tehnolemn", Pinca Pompiliu, inginer-şef la C.A.P. Tîrnăveni, Lucaci Suzana, preşedinta Comitetului orăşenesc al femeilor, Rusu Traian, directorul Organizaţiei comerciale locale, Bărgâoan Vasile, secretarul comitetului de partid de la Fabrica de geamuri, Hintea Teodor, preşedintele cooperativei „Prestarea", Olteanu Ştefan, vicepreşedinte al Consiliului popular orăşenesc. în cuvîntul lor vorbitorii au scos în evidenţă creşterea rolului organizaţiilor de partid in conducerea economiei, a învăţămîntului şi culturii din oraş, formele şi metodele noi de muncă folosite de către organele şi organizaţiile de partid. Actualul plan cincinal la înfăptuirea căruia a trecut cu hotărire şi entuziasm întregul nostru popor — reliefa darea de seamă precum şi unii vorbitori — pune în faţa noastră sarcini deosebite pentru realizarea cărora va trebui să depunem întreaga noastră capacitate, simţ de răspundere şi dăruire. Astfel pentru anul 1971 planul producţiei globale al oraşului creşte cu peste 100.000.000 lei faţă de anul 1970. Această creştere este prevăzută să se realizeze atît pe seama noilor obiective industriale care vor intra in funcţiune (cuptorul VI carbid, instalaţia pentru sărurile de bariu de la Combinatul chimic) cit şi pe seama creşterii productivităţii muncii. Atît darea de seamă cit şi comuniştii prin discuţii au dezvăluit şi lipsurile care au apărut în perioada analizată. Astfel, nu întotdeauna comitetele şi organizaţiile de partid au urmărit modul în care se desfăşoară acţiunea cu privire la organizarea superioară a producţiei şi a muncii, iar comitetele de direcţie nu au acordat în permanenţă atenţie realizării ritmice a producţiei pe fiecare sortiment, reducerii cheltuielilor materiale de producţie, gospodăririi mai bune a materiilor prime şi materialelor, ridicării calificării cadrelor, creşterii productivităţii muncii şi îmbunătăţirii calităţii produselor. In încheierea plenarei a luat cuvîntul tovarăşul Szotyori Ernest, secretar al Comitetului judeţean de partid care a apreciat activitatea desfăşurată de organizaţia orăşenească de partid Tîrnăveni , a evidenţiat succesele obţinute în toate sectoarele de activitate, reprezentind — menţiona vorbitorul — o puternică influenţă mobilizatoare pentru îndeplinirea sarcinilor pe anul 1971, în continuare tovarăşul Szotyori a subliniat rolul pe care-l au organizaţia orăşenească de partid, comitetele de partid din întreprinderi şi instituţii, conducerile unităţilor economice privind asigurarea realizării ritmice a planului pe 1971. în încheiere, participanţii la plenară au adresat o telegramă Comitetului Central al P.C.R., tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU personal, în care îşi exprimă hotărîrea ca în anul aniversării semicentenarului partidului să obţină noi succese. Participanţii la plenară, exprimînd opinia comuniştilor, a tuturor oamenilor muncii din oraşul nostru, cuprinşi de un adine sentiment patriotic, în dorinţa de a contribui într-o măsură şi mai mare la creşterea potenţialului economic al patriei noastre HttioLenind accent pe sporirea productivităţii muncii şi îmbunătăţirea calităţii produselor, se angajează să realizeze peste prevederile planului pe anul în curs o producţie globală in valoare de 30 milioane Iei, din care 14 milioane pînă la 8 mai — ziua în care poporul nostru sărbătorește glorioasa aniversare a partidului. Schimb de experienţă între comandanţii unităţilor de pionieri Profesoara Cornelia Piper, comandanta unităţii de pionieri din Valea Largă, ne relatează că la Şcoala generală din Zau de Cîmpie a avut loc un schimb de experienţă între comandanţii unităţilor de pionieri. Cu acest prilej, Elena Lăcan, de la Şcoala generală din Vişinel, a vorbit despre preocuparea colectivului de comandanţi de pionieri pentru organizarea activităţilor dedicate sărbătoririi semicentenarului creării P.C.R. Tov. Vasile Man, din partea Consiliului judeţean Mureş al Organizaţiei pionierilor, a subliniat necesitatea intensificării vieţii de organizaţie, preocuparea comandanţilor pentru acordarea distincţiilor pioniereşti, respectiv seriozitatea şi responsabilitatea cu care trebuie pregătiţi pionierii pentru a fi primiţi în organizaţia U.T.C. Vorbitorii s-au referit, de asemenea, la vastul program de manifestări închinate semicentenarului Partidului Comunist Român, la entuziasmul cu care pionierii întimpină, alături de întregul popor, glorioasa aniversare. Introducerea schimbului trei (Urmare din pag. 1) — De ce ministerul și nu conducerea combinatului, a grupului industrial? — Pentru considerentele arătate mai înainte. Colaborarea în executarea pieselor de schimb este prea slabă. — Autoutilarea n-ar fi o importantă sursă de comenzi? — Este într-adevăr cea mai bogată sursă de comenzi şi dacă vreţi inepuizabilă, pentru că în atelierele proprii am putea executa o serie de utilaje pentru noile capacităţi de producţie care se execută în cadrul unităţilor noastre. — Ce pondere ocupă producţia de utilaje în volumul total al activităţii atelierelor? — In anul trecut, din cele 8,5 milioane Iei am realizat un volum de utilaje de 1,1 milioane lei, iar anul acesta valoarea lor va fi de 1 milion de lei. — între ceea ce spuneţi şi ceea ce înfăptuiţi se vede că există o mare diferenţă. Apreciaţi formele de dezvoltare a producţiei de utilaje, autoutilarea, dar în practică ea este frînată. Care este motivul? — Este o chestiune de principiu asupra căreia doresc să-mi exprim părerea. La stabilirea sarcinilor de plan se spune aşa: executaţi X milioane producţie totală din care Y milioane lei piese de schimb, dar au productivitatea muncii din activităţile de bază. Este imposibil să ridici randamentul maşinilor-unelte la nivelul industriei chimice care este de trei ori mai mare. In această situaţie orice dezvoltare a producţiei de utilaje şi piese de schimb înseamnă diminuarea mediei productivităţii muncii pe combinat, iar o restrîngere a activităţii acestui sector duce la sporirea convenţională a productivităţii combinatului. Iată deci că această formă globală de evidenţiere a productivităţii muncii folosită în prezent frânează tendinţa de dezvoltare a producţiei atelierelor mecanice. Pentru ca acest impediment să fie înlăturat propun separarea activităţii de confecţionare a pieselor de schimb şi utilajelor de cea de bază, stabilirea unor nivele diferenţiate a productivităţii muncii pentru fiecare sector in parte. — Aveţi şi alte măsuri de îmbunătăţire a indicilor de utilizare a acestor utilaje? — Prin extinderea atelierului central şi dotarea lui cu un cuptor de oţel şi maşini-unelte de tehnicitate înaltă vom reuşi ca prin dublarea producţiei de utilaje şi piese de schimb să acoperim pînă la finele cincinalului cea mai mare parte din nevoile combinatului şi a grupului industrial. De asemenea ne propunem, pînă în 1974, asimilarea pieselor de schimb ceramice şi de metal combinate cu ceramică care se importă, măsuri prin care vom economisi circa 10 milioane lei valută. * Din discuţie reiese că, extinderea colaborării între întreprinderi pentru executarea pieselor de schimb şi autoutilaje constituie două căi importante de ridicare a gradului de utilizare a capacităţilor maşinilorunelte. Pentru folosirea din plin a acestor posibilităţi se impune sfărâmarea inerţiei care frânează iniţiativa în găsirea celor mai bune soluţii practice de acţiune precum şi a mentalităţii unor conducători de producţie care continuă să menţină în stare de semiutilizare un important parc de maşini şi utilaje prin a cărei activizare completă s-ar putea valorifica importante capacităţi de producţie care lincezesc. Trebuie înţeles faptul că orice utilaj — indiferent unde este destinat să lucreze — în secţiile de bază sau atelierele mecanice, constituie o parte a avuţiei noastre naţionale, o cheltuială de muncă socială şi de venit naţional şi este necesar a fi folosit în mod judicios şi la întreaga capacitate, participînd din plin la ridicarea eficienţei activităţii întreprinderii.