Steaua Roşie, august 1974 (Anul 26, nr. 180-205)

1974-08-01 / nr. 180

INGINA 2 STEAUA ROȘIE ■ ■ ■■ I I I WI DE-O VÎRSTĂ CU ELIBERAREA PETRE GRIGOR, inginer electroenergetic la Uzina electrică dispersată Fîntînele — întrucît lucraţi aici în calitate de inginer electro­­energetic încă de la absolvi­rea Institutului politehnic din Timişoara, v-am ruga să ne vorbiţi, dacă vă mai amintiţi, de primele zile cînd aţi luat contact cu locul dv. de mun­că. — îmi amintesc întotdeauna cu emoţie de ziua aceea de 28 august 1966, cînd cu un gea­mantan în mînă am păşit pentru prima dată pe aceste meleaguri. Nu ştiam unde se află Fîntînele şi căutam din ochi un turn de răcire ceea ce îmi indica locul meu de muncă. Pot să spun că aici m-am bucurat de o bună pri­mire, atît directorul, inginerul şef, cît şi ceilalţi colegi ingi­neri stagiari m-au ajutat să mă familiarizez cu problemele producţiei. In perioada de stagiatură am reuşit să cu­nosc oamenii, unii cu cunoş­tinţe practice vaste şi un an mai tîrziu am intrat în tură. — Ce a însemnat acest lu­cru? — Am fost promovat într-o muncă de răspundere. Cum se zice am primit botezul focu­lui. Lucrul în tură incumbă o foarte mare răspundere, pentru că la noi, la exploata­re, pot interveni foarte multe probleme: abateri de funcţio­nare, apariţii de avarii, inci­dente, care se cer soluţionate cu maximum de operativitate şi competenţă. îmi amintesc că la puţin timp după ce am intrat în tură s-a defectat pompa de alimentare — care la noi este o instalaţie cheie — şi a fost necesar să ne mo­bilizăm cu toţii pentru a pu­ne în funcţiune instalaţia de rezervă. Am reuşit într-un timp foarte scurt şi aceasta datorită oamenilor, conştiin­ciozităţii şi mai ales bunei lor pregătiri profesionale. Noi, aici, avem şi marele avantaj că oamenii noştri sunt foarte legaţi de întreprindere, avem fluctuaţii foarte mici şi prin urmare oamenii sînt stăpîni pe meserie. — Bănuiesc că pe parcursul a opt ani de activitate aţi mai întîmpinat şi alte greutăţi pe care le-aţi învins. — Am întîmpinat desigur şi altele, dar cele care au ur­mat mi s-au părut mai sim­ple, aceasta şi datorită profi­laxiei agregatelor care s-a fă­cut pe parcurs. Au fost ca­zuri cînd pentru punerea în funcţiune a unui agregat s-a lucrat două schimburi, însă în momentul de faţă pornirea unui bloc s-a redus la mai puţin de jumătate. Asta în­seamnă că odată cu între­prinderea au crescut şi oame­nii, s-au perfecţionat şi ei, s-au maturizat. — Dacă aţi fi pus în faţa alegerii unei alte profesii, pentru care aţi opta? — Tot pentru cea de elec­­troenergetician. Mi-a plăcut electricitatea încă din liceu şi de aceea m-am înscris la In­stitutul politehnic din Timi­şoara. Nu ştiam însă ce ra­mură voi îmbrăţişa şi în anii de practică m-am decis să a­­leg definitiv, să prefer o în­treprindere producătoare de electricitate celor consumatoa­re. Aici la B­întînele însă m-am convins că greutatea nu constă în a cunoaşte o insta­laţie, ci de a lucra cu oame­nii, în a şti să-i înţelegi, să-l îndrumi. Mie mi-a plăcut tot­deauna să lucrez cu ei şi am avut un m­are noroc că şi la facultate mi s-au încredinţat munci de răspundere — am fost membru în comitetul U.T.C. pe facultate, iar aici am îndeplinit timp de cinci ani funcţia de secretar al co­mitetului U.T.C. pe întreprin­dere, iar în momentul de faţă sunt locţiitor de secretar l£T or­ganizaţia de bază exploatare, ceea ce m-a ajutat foarte mult în activitatea mea profe­sională. ION CIURDARU Este îndeobşte cunoscut că succesul sau insuccesul într-o anume unitate de învăţămînt depinde în mare măsură şi de modul în care conducerea şco­lii s-a preocupat din timp de pregătirea bazei materiale în vederea reluării activităţii. Aspecte cum ar fi: efectuarea la timp a reparaţiilor curente, amenajarea şi dotarea cores­punzătoare a laboratoarelor şi atelierelor-şcoală, sunt indis­pensabile pentru reluarea în bune condiţii a procesului de învăţămînt. Desigur, în pe­rioada aceasta cadrele didacti­ce se află — în majoritate — în concediile de odihnă. Acolo ,unde însă conducerile de şcoli au vegheat asupra unei judi­cioase organizări a activităţii pe perioada vacanţei, unităţi­le în cauză sunt încă de pe acum, în linii mari, pregătite în vederea noului an de învă­ţămînt. Că este aşa ne-am convins vizitînd unele şcoli. E de înţeles că din motive de spaţiu nu vom proceda aici la înşirarea numelor unităţilor aflate deja într-un asemenea stadiu. Două exemple sunt însă edi­ficatoare pentru aspectul la care ne referim. La Cheţani, la data vizitei noastre, şcoala era frumos spoită, iar directorul şcolii, înconjurat de un însemnat număr de elevi şi unele cadre didactice efectuau curăţenia mobilierului. O observaţie ar comporta poate aici modul în care e amenajat şi dotat ate­­lierul-şcoală. Din lipsa unui spaţiu corespunzător, atelierul şcolii fiinţează într-o sală din afara unităţii şi fără o do­tare, după cîte am aflat, la nivelul scontat. In perspectivă se speră însă că situaţia va fi mult îmbunătăţită. Demnă de relevat e şi situa­ţia întîlnită la Liceul indus­trial de construcţii din Tg.­­Mureş. Sub aspectul estetic lo­­­­calul arăta, la data vizitei, ca în prima zi de şcoală, în lip­sa directoarei liceului, profe­soara Fazekas Eva , laboran­ta şcolii, ne-a condus prin in­terioarele unora dintre labora­toare. Ingenios amenajate, la­boratoarele de fizică şi chimie sau cabinetele materialelor de construcţii şi protecţia mun­cii, ca dealtfel şi sala de tes­tare a cunoştinţelor, oferă in­dicii că elevii liceului vor be­neficia de condiţii bune de pregătire în meserii cum ar fi: construcţii civile şi industria­le, drumuri şi poduri, arhitec­tură sau instalaţii. Am înţeles din relatările laborantei că se manifestă aici o preocupare constantă faţă de­­ autodotarea şcolii. Calorimetrele utilizate la legea gazelor, aparatele pentru studierea­­tuburilor e­­lectronice, ca şi diversitatea planşelor şi machetelor avute ca material didactic, sunt doar cîteva din materialele intrate în utilizare prin autodotare. Se simte şi aici, ce-i drept, o anume penurie de substanţe chimice, după cum se impune şi multiplicarea unor aparate utilizate la fizică sau chimie. Există oricum certitudinea că sunt create condiţiile pentru ca viitorul an de învăţămînt să debuteze sub cele mai bune auspicii. Eforturi canalizate în direc­ţia pregătirii din timp a nou­lui an şcolar am întîlnit şi la alte unităţi de învăţămînt din judeţ. Cu alte detalii vom re­veni într-un viitor număr al Ziarului. GHEORGHE GIURGIU PREGATIREA DE TIMP A BAZEI MATERIALE A ŞCOLILOR Constructorul poate executa şi preda înainte de termen noile capacităţi de la I.P.M. Sport Reghin Despre importanţa realizării la timp şi în devans a noilor obiec­tive industriale, a tuturor capa-­ cităţilor de producţie cuprinse în planul de investiţii, nu mai e cazul să aducem argumente. Chiar şi un neiniţiat în acest do­meniu ştie că punerea în func­ţiune înainte de termen a unei noi capacităţi economice înseam­nă obţinerea de producţie supli­mentară, scurtarea termenului de atingere a parametrilor proiec­taţi şi în ultimă instanţă reduce­rea timpului de amortizare a banilor cheltuiţi, într-un cuvînt sporirea eficienţei investiţiei. Tocmai aceste calcule le-a avut în vedere şi conducerea colecti­vă de la I.P.M.S. Reghin cînd a solicitat Trustului de construcţii­­montaj Mureş să înceapă mai de­vreme lucrările de extindere a capacităţilor existente. Această propunere a fost apreciată de plenara Comitetului judeţean de partid din 4 iulie a.c. care a re­comandat T.C.M. să facă tot po­sibilul pentru a termina pînă la sfîrşitul acestui an noile spaţii de producţie. Constructorul şi-a însuşit propunerea cerînd benefi­ciarului să-l sprijine la săparea fundaţiei şi în alte munci neca­lificate. în ziua de 23 iulie, cînd am vizitat şantierul, erau săpa­te majoritatea gropilor pentru paharele în care se plantează stîlpii de susţinere din beton ar­mat, iar cîţiva fierari-betonişti pregăteau armătura metalică pentru turnarea betoanelor. Demn de menţionat e faptul că săpăturile pentru fundaţie se vor executa în întregime prin mun­că patriotică de către colectivul întreprinderii, care dă astfel do­vadă de o înaltă conştiinţă mun­citorească şi responsabilitate faţă de dubla calitate de producători şi proprietari ai mijloacelor de producţie. Referindu-se la importanţa rea­lizării acestei investiţii cu cîte­­va luni mai devreme, ing. Zoica Fărcaş, inginer şef şi Artenie Ilărşan, contabil şef al I.P.M.S., ne-au spus: „ Solicitarea noastră de a în­cepe şi termina această investi­ţie în cel mai scurt timp se bazează pe raţiuni economice bi­ne fundamentate. Iniţial această extindere era prevăzută a se ter­mina la 1 ianuarie 1975. Ulterior centrala a schimbat termenul de punere în funcţiune pentru luna septembrie a anului viitor, însă această schimbare a venit cam tîrziu şi noi am comandat proiec­tul de execuţie şi utilajele pen­tru prima dată comunicată. De asemenea, am pregătit şi forţa de muncă necesară tot în funcţie de această dată. Astfel, la ora ac­tuală dispunem de proiectul de execuţie şi finanţarea lucrărilor. Au început să sosească utilajele contractate, iar în octombrie termină cursul de calificare la locul de muncă 133 de tineri. Deci, avem create toate condiţi­ile pentru realizarea noilor capa­cităţi prin care producţia va spo­ri cu 40 la sută faţă de cea ac­tuală. In realitate e vorba de o hală cu etaj care după turnarea fun­daţiei nu mai pune probleme deosebite de construcţie, deoare­ce se realizează din elemente prefabricate şi de extindere a actualei centrale termice. De fapt, conform actualului plan în acest an ar trebui să se realize­ze lucrări în valoare de 2,3 mi­lioane lei care reprezintă peste 50 la sută din costul halei, deci nici valoric şi nici fizic nu e o diferenţă atît de mare care să nu se poată realiza. Cu un efort din partea constructorului pe ca­re ne angajăm să-l ajutăm în lucrările necalificate şi chiar de montare a utilajelor, hala se poate termina pînă la sfîrşitul anului, ceea ce ar însemna o producţie suplimentară de circa 20 milioane lei şi o însemnată contribuţie la eforturile judeţului de a îndeplini planul cincinal înainte de termen. Noi sperăm că T.C.M. va face totul pentru realizarea în cel mai scurt timp a noilor capacităţi pentru­­care avem pregătită forţa de muncă şi utilajele care ar fi păcat să stea fără să producă, deoarece am pierde cu toţii şi în primul rînd economia naţională care ar fi lipsită de o însemnată cantita­te de produse. I. HUSAR VREMEA Ieri, la ora 12, temperatura aerului la Tg.-Mureș era de 25 de grade. Timpul probabil. Vreme frumoasă și călduroasă, cu cerul mai mult senin. Vînt slab pînă la potrivit din nord­­vest. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 9—13 grade, maximele între 25—28 de grade. t văzute şi auzite CONŞTIINŢA MUNCITOREASCA Părăsind, nu ştim pentru a cîta oară, albia Gurghiului, valurile învolburate şi-au croit drum peste terenurile agrico­le ale C.A.P. Reghin. Era di­mineaţa, la ora 9. Observînd că orzul secerat şi pus în clăi, pe cele 5 hectare situate în a­­propierea întreprinderii este în pericol, muncitorul Keme­­nes Ştefan, de la I.P.M.S. Re­ghin, a pus mîna pe telefon, anunţînd conducerea C.A.P. în acelaşi moment, maistrul mecanic Augustin Oprea şi­ alţi mecanici de la această în­treprindere au lăsat lucrul, plecînd pe tarlaua respecti­vă pentru a salva recolta. Lor li s-au alăturat şi cetăţenii din apropiere. Şi astfel, Au­gustin Oprea, Nicolae Buţ, Viorel Ormenişan, Ioan Mar­­cu, Dănilă Vereş, Nicolae Man, Gheorghe Stan, Kemenes Şte­fan şi alţii, luptînd din greu cu apa, care le ajungea pînă la brîu, au salvat circa 60 de­ c­ăi de orz. Şi au demonstrat marea forţă a conştiinţei muncitoreşti în acţiune. AVERTISMENT Cu un an în urmă, Roser Si­­mion-Marcu, născut la Apald, a fost chemat la ordine şi in­struit asupra obligaţiilor ce le are faţă de cei trei copii. A­­tunci, prin hotărîre judecăto­rească, el a fost obligat la pla­ta sumei de 600 lei lunar, cu titlu de întreţinere pentru cei trei copii minori. Insă, deşi a avut posibilitate, el n-a dat nici un leu, considerînd hotă­­rîrea judecătorească ca ceva facultativ. Aşa că, după un­ an, tata uitînd de obligaţiile sale faţă de copii, a fost che­mat din nou în faţa justiţiei. Şi i s-a dat din nou în scris. De data aceasta însă, pentru abandon familial, el a fost condamnat la un an închi­soare. Deci, atenţie pentru cei care au obligaţii similare, să nu le uite. AFACERIŞTII Cei doi şoferi, Lazăr Puica» şi Vereş Gheorghe, de la În­treprinderea de industrializa­re a cărnii din Tg.-Mureş, erau de acum oameni aran­jaţi, avînd fiecare casa lui şi maşina lui (cîte o Dacia 1­300). Ce şi-au mai dorit, nu ştim, în, orice caz, conform unei în­ţelegeri, urmau să afume cîr­­naţi. Astfel, aducînd de la Ti­mişoara, cu autovehiculul 31-MS-1047, carne de porc, şo­ferul Lazăr Purcar a sustras carne în valoare de peste 10.000 lei, din care, împreună cu Vereş Gheorghe, urmau să pregătească rimaţii şi să-l împartă frăţeşte. Dar nu au apucat să-i împartă, deoarece­ le-a împărţit justiţia, tot fră­ţeşte, câte 3 ani de închisoare la fiecare. I I I I I I I I I I P. POPŞOR I NICI O CONCESIE FAŢĂ DE TILHARI! Besenyei Alexandru din Tg.-Mureş, "Strada Ştefan cel Mare nr. 14, are doar 21 de ani, vîrstă la care fiecare tî­­năr îşi are deja un rost în viaţă. Besenyei în schimb a deviat de la calea cea dreap­tă. în loc să muncească sau să înveţe, el şi-a căutat exis­tenţa dedîndu-se la fapte din cele mai mîrşave, atacînd şi jefuind, la drumul mare, ce­tăţeni paşnici, pentru a le luă banii, ceasurile şi alte obiecte. Pentru 50 de lei sau pentru un ceas, el era în stare să ia semenilor săi şi viaţa. Faţă de faptele lui mîrşave, pre­­zentînd un mare pericol so­cial, aşa cum era şi normal, justiţia n-a manifestat inglul­­genţă. Printr-o sentinţă pena­lă rămasă definitivă, el a fost condamnat la 8 ani şi 6 luni închisoare. Rubrică realizată de

Next