Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)

1856-01-24 / nr. 7

Asesti Pagnaiși eal in folio magtia, ioia si slmblta. Deressele teleggafise se imragtarghin batetine stgaogdinage. Abonamenși se faseiinlasusi la tote Iîbgatgiite; in inpingi la somisioneghi. In Vnspgeaei Ia Pingagui Ioanidi. Reretiși Eagnaleiși re șin anp este fganso 3 galreni, si re șii Iani 30lei. Candaldeinssiintiage se riatesse pnp lep. Santoga gedastiei si a ebreditiei este la Tiroggafia lni Adoii Vegmann stgada Raspgagi N 36. șpșimiști, șiși n cșuși Mant 72L. Gomiții V BG. MN2 Iassii 24. Ianpagi. Impregiurări mai presusi de voința nostră neputință de a împărți alto 19 și 21 Iane au pusu în națiloru noștri Stepa în mari. Impedecarea nu mai este și jurnalul Și toate vomu începe cu o bună noutate, și anostru este iarăși liberu, înainte de nume libertatea presii, decretată prin unu domnescu ofisu, pre care îl citămu mai josu. Este știutu că în Moldova Censura s'au întemeiatu în 1829 de guvernul rusescu, și că aceasta s'au înaspritu de Domnul Mihail Sturza la sfărșitul domniei Sale prin unu ofisu, cacondițiile stampei literare în Moldova. În 1829, Contele Palen, înboiarii Divanului Moldaviei, țeară despre și cărți? Boiarii aure și astăzi regulează politice și adevăru la trebăndu pre ce așezeminte exista în tipografii, jurnale respunea că: în Moldova presa, deși puțina respăndită era liberă, mărginită fiindu ea numai prin respectul religiei și legile moralei și a bunei cuviințe. Acestu respunsu vădindu în ocii plenipotentului Împăratului Neculai, o plagă socială, guvernul rusescu se hotări de a o tămădui, întroducăndu în principate binefacerea Censurei. Acestu regimu astăzi în toată Europa s'au doveditu nepracticabilu chiar în interesul guverneloru, neputăndu opri zeul, și împedecăndu numai binele. De aceia pretutindene în Angliea. Germaniea, în Austriea, în Spaniea, în Greciea, censura s'au desființatu; în Rusiea chiar pofta de eri ne au adusu înștiințarea că se trătează asemine de a se înlătura. În Austriea mai deunăzi cățiva episcopi din Lombardiea încuragiați prin sporirea de putere ce le au datu noul Concordatu închiatu cu Papa, voindu a supune cercetării loru productele minții. Gazeta de Viena, organul oficialu al guvernului imperialu, au declaratu: „că pretențiea clerului era neîntemeiată, și că în Austriea censura prin ispită dovedită rea și nepracticabilă, nu se va restatornici niciodată.” Gazeta oficială de Verona, refigiată sub privigierea nemijlocită Feldmareșalului Radețchi au mersu mai departe, zicăndu că au trecutu timpul căndu cărțile se ardeau în piața publică prin mănile calăului, că ideia este liberă, și că cu cătu ea se înăbușă cu atăta puterea ei este mai mare, întocmoai ca aburul carele, apăsatu prea multu, sparge în sfărșitu păn și caldarea. Ce bine au făcutu, ce reu au opritu cea Spuma sura în principate? literaturiloru străine formează cea mai mare parte a bogățiiloru noastre literare. Cetească cineva catalogul Romaneloru tipărite cu binecuvăntările censurii, în tipografie a Sfintei Mitropolii din București. Cetiascăse, sau mai bine zicăndu nu cetiascăse fabulele DluiS Mitropolii a tipărite în tipografie a Sfintei Moldaviei chiar în timpul censurii rusești. Și atunce se voru vedea binefacerile censurii. Înainte ca să o zicemu, guvernul știea și cunoștea toată neapărata nevoie de a se face și presii din Moldova, unu regimu mai europeanu, mai liberalu, mai conformu cu interesele țerii, cu trebuințele societății noastre în cale de progresu! Presa au agiunsu și la noi a fi o necesitate generală, ea este ca pănea de toate zilele, spre a ne servi de o espresie împrumutată din scrisoarea unui boieriu din Focșani, Romănu și bărbatu de progresu nu numai cu vorba, dar și cu fapta, carele numai tărziu decătu în aceste zile renundțăndu la dispăgubirea ce i se cuvinea pentru mai multu de șese sute de srobiți, au aruncatu cu piciorul o sușă de șese mii galbini.”) Aflămu dar cu nespusă bucurie, că guvernul s'au hotăritu a desființia censura, și că Înălțimea Sa prin unu cllu, cu data din 21 Ianuari, și în care chiar în capu este consacratu principul libertății presii, (vezi mai josu) au însărcinatu pre consiliul administrativu de a elabora unu așezemăntu pentru presă, menitu de a respunde la trebuințile crescănde ale epocăi și de a face publicității unu regimu de libertate, de siguranție, și de legalitate. Noi aplaudămu din toată inima la această măsură, pre care de multu o doriamu. Sperămu că consiliul va respunde la așteptarea Înălțimei Sale și a publicului, și că ne va da unu amezemăntu lămuritu, precisu, în care chestiile oprite liberii descuții să fie și deosebite prin o anume și hotărită linie de demarcație de acele învoite, în care să domniască mai prescusu de tote marele principu rostitu de Înălțimea Sa că libertatea presii este singurul mijlocu de a forma opiniea publică, și nu mai puținu marele adevăru căpresa este earăși mijlocul de a informa adese ori pe guvernu despre trebuințile nației. Aceste două principiiri odată bine consacrate în viitorul așezemăntu, noi jurnaliștii singuri venimu guvernului înainte, și recunoaștemu că libertatea scrierii nu trebuie să fie fără frău, căndu toate celelalte libertăți săntu regulate prin legi și restrinse în oareșcare margini. Trebuie clar, și aceasta o recunoaștemu chiar în principu, că viitorul așezemăntu să prevadă folosul tutuloru, interesul publicu, dritul socialu, cumu au zisu unu mare publicistu, odată redactoru al Naționalului. Presa dar se cuvine să fie mărginită prin trebuința moralei, a ordinului, și a siguranției publice care dominează orice societate omenească, precumu au declarato și boierii Divanului Moldin 1829. Nu facă unu apelu la arme, la resbelul civilu, daviei trebuie ca presa să la năvălirea și întrevenirea străiniloru, la violarea autonomiei noastre, la apăsarea unei clase a societății prin altă clasă; numele Domnitorului trebuie să fie mai presusu de ori ce discuție; presa datorește unu adăncu respectu simtimentului moralu care este cea întăi temelie a tuturoru relațiiloru sociale; nu trebuie ca presa să aibă recursu la calomnie și la dilamație. Aceste baze puse și respectate, singuri noi jurnaliștii, o mai adăogimu, ceremu tribunale și legi ca să judece și să pedepsiască pre acei ce le voru călca. Așezemăntul dar va trebui să prevadă și marea chestie a penalității. Dar, trădătorii patriei, resvrătitorii, calomniatorii și dilamatorii să fie dreptu judecați, și aspru pedepsiți. Însă numai acestiea. Iată afisul Inălțimei Sale cu data din 21 Ianuari. 18567 N. 4. Noip GRIGORIE A. GICA VVD. Cu mila lui Dumnezeu vonmu țăvrchi molcoviți. Libertatea presii fiindu singurul mitiocu de a forma opinia publică, mai alesu într'o țeară care este pe calea progresului, și chear de a înforma adese ori pe Guvernu despre trebuințile nației, amu găsitu de cuviință a trage seriosea luare *”) Spatarul Stefan Dăscălescu, părintele postului.