Țara, februarie 1942 (Anul 2, nr. 24-47)

1942-02-01 / nr. 24

ANUL II. No. 24 8 pagini 2 Lei DIRECTOR: CRIHORE POPA Sibiu, Duminecă 1 Febr. 1942 Înscria la Tribunalul Sibiu, Secţia li-a sub Nr 14701941 O O REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Regele Mihai I Nr. 16 TELEFOANE: Direcţiunea Nr. 740; Redacţia şi Administraţia Nr. 746 O O ABONAMENTE: anual 500 Lei; jum. an 250 Lei; 3 luni 150 Lei - Pt preoţi, în­văţători, muncitori, ţărani 400 Lei - Pt, autorităţi, instituţiuni 1000 Lei O O Taxa poştală plătită In numerar cont. I aprob. Dir. Gen. FIT Nr. 29664/941 Falsa atitudine britanică Dar prin răsboiu contra răsboiului englezii înţelegeau răsboiu contra Europei, contra posibilităţii unei re­parări a nedreptăţilor din această lume. Erau deci prin urmare două motive: celui care are puterea să i se­­ mai dea, iar celui care nu are, sa­­ i se ia şi putina p­e care o are. E tocmai la fel cum pretind unnii în politica fa­ternă: nu do­rim schimbări în ordinea socială,­­ căci cei bogaţi trebue să rămână bo­gaţi,­ iar cei săraci să rămână săraci. Iar cum starea de fapt aşa este, aşa , trebue sa rămână, şi omul nu are­­ dreptul să se ridice împotriva aceia ce este, căci această stare a fost voită şi dată de soartă. Dar concep­ţia noastră pî,+!'’—1 socialistă este alta şi o cunoaşteţi cu toţii. Noi ve­dem în orice stare de lucru şi în orice epocă din istoria mondială rezulta­tul unui proces interminabil de viaţă şi este cu neputință de spus intr’un anumit mo*”r^+' ac °st proces de desvo­ltare trebue să se termine acum. Cu totul dimpotrivă este în na­tura evoluției tuturor ’"urilor că orice sterilizare a ac proces vi­tal trebue să ducă la "»arte. Este (Urmare în pag. 5) Marele discurs al Fu­hrerulid BERLIN, 1 (Rador). — Cu prilejul­­ celei de a noua aniversări a venirii la putere a partidului National Socialist, Fuehrerul a vorbit în Capitala Reichu­­luL Primul a luat cuvântul d. dr. Goebbels, care a salutat pe Fuehrer. Victoria, a spus Ministrul Propagan­dei, amintind de ziua de 30 Ianuarie de acum nouă ani, era pentru noi . Fuehrerul a început cuvântarea­­ printr’o privire in trecut pentru a se­­ ocupa încă odată cu „bazele existen-­­ tei noastre, a devenirii noastre, ale­­ victoriei noastre“. .Auzim astăzi, a continuat el, fă­­cându-se foarte adesea remarcă că a­­cest râsboiu ar fi de fapt al doilea răsboiu mondial. Se identifică deci a­­ceastă luptă cu prima pe care am tră­it o cei mai mulţi dintre noi, în bună parte ca soldaţi. Şi afirmaţia aceasta este adevărat nu numai în sensul că şi această luptă cuprinde lumea în­treagă, ci este cu mult mai adevărat dacă ţinem seama că sunt în joc ace­leaşi ţeluri, că aceleaşi forte cari au pricinuit primul răsboiu mondial sunt responsabile si de ce de astăzi şi că aceste forte si puteri■ urmăresc ace­leaşi scopuri care reprezentau atunci. In adâncul lor, intenţiile luptei lor. Nu sunt numai aceleaşi cauze, ci sunt mai cu seamă aceleaşi persoane. Pot să spun cu mândrie că o excepţie o fac tocmai statele cari sunt întrupate as­tăzi ca aliate: Germania, Italia, Ja­ponia, etc. Căci nu luem nud poate nimeni tăgădui şi alarme că Churchill încă dinainte de 1914 era unul dintre cei mai neruşinaţi aţâţători la răsboiu­l epocei de atunci, că Roosevelt era în aceea vreme unul din instrumente­le preşedintelui Wilson, că şi atunci capitaliştii de astăzi erau gata să a­­ru­nce greutatea Influenţei lor în cam­­pină în favoarea răsboiului. In schimb nimeni nu poate tăgădui că noi v- am avut absolut nicio vină în răsboiul de atunci. Cu toţii nu eram decât soldaţi neînsemnaţi. Aceleaşi forţe imbolditoare care sunt vinovate de primul răsboiu mondial, sunt răs­­munsitoare si de cel de al doilea răs­­boiu mondial. Germania de atunci era o monarhi* flori py 0 dictatură 80- (ipi'effi Fry (Jopi^rrnlfi deci nu un stat national-social­i­st. Era pariam m. tară daci pii corace »ste Crorm/rn* '-•l­as4' -» ANGLIA. — INSTIG ü TO A­REA de TOTDEAUNA Trebue să existe deci motive cari nu constau în forma de stat, care a adus atunci şi acum la atacul dat de aceste forţe şi în ambele cazuri ele pretind că forma de stat ar fi cauza. Sunt alte motive care le-au dus pe atunci la răs­­boiu contra Reichului German. Atunci Anglia era instigatoriul principal al acestei lupte, aceea Anglie care în răstimp de 300 ani subjugase aproape trei sferturi din suprafaţa pământului numai prin forţă şi printr’o neîncetată succesiune de războaie sângeroase. Pentru aşi asigura această dominaţie mondială Anglia a căutat să menţină în Europa aşa numitul echilibru al forţelor, ce însemna că a tins ca niciun stat european să nu poată câştiga form chestiune de credinţă şi anume de cre­dinţă în persoana Dvs. Astăzi luptă întregul popor german în frunte cu armata lui pentru apărarea celor câşti­gate în revoluţia noastră şi în securi­tatea Reichului şi a spaţiului vital al naţiunii. Ceea ce a fost atunci o ches­tiune de credinţă, victoria, a devenit astăzi o chestiune de certitudine, de peste o anumită măsură, ceea ce poate ar fi permis să ajungă la un rol conducător în Europa. Ceea ce voiau ei era fărâmiţarea Europei, di­zolvarea ei Pentru a atinge acest ţel,­­ Anglia a adus şi în Europa războiu după l­ipplu“. Fuehrerul a arătat apoi cum Anglia a luptat pentru a menţine­­ poziţia sa precumpănitoare împotriva Spaniei, Olandei şi cu ajutorul în­­tregei Europe împotriva Franţei. En­glezii au crezut apoi că trebue să so­cotească şi Germania ca factorul ce ar putea eventual să unifice Europa şi au început lupta contra Germaniei nu din dragoste pentru popoare, ci din cel mai pur interes. In spatele acestei acţiuni se află acel veşnic iudaism care ştie să câştige şi să se folosească de orice ceartă între popoare de aceea el a fost întotdeauna factorul instigator pentru a produce tulburare între popoare. ACUZĂRILE DIN 1914 Când în 1914 a fost formată pen­tru prima dată o coaliţie mondială contra Reichului german de atunci, s’au adus oarecari motivări. S’a apus atunci că Germania trebue să se des­partă în primul rând de KaiSerul ei. S’a spus apoi că militarismul este acela care face nefericit poporul ger­man și-l apasă. In cele din urmă s’a spus: .Trebue să se termine odată cu răsboaiele" deci răsboiu contra răsboiului. Ar fi fost minunat dacă Anglia îm­pinsă de un sentiment de groază contra răsboiului ar fi dat Europei exemplu, eliberând popoarele subju­gate în cursul răsboielor sale şi pu­nând roadele acestor răsboaie la dis­poziţia lumii, deci un fapt că dictorul „răsboiu contra răsboiului“ este o lozincă ab­solut mincinoasă. Faptele confirmă că în momentul când răsboiul s’a terminat, motivele pentru noul răs­boiu nu au putut fi­ înlăturate şi nici inst­rumen­tele pentru purtarea noilor răsboaie. Ar fi fost un gest minunat dacă după desarmarea Germaniei Anglia, America şi Franţa ar fi des­­armat şi ele. Le-am­ rugat de atâtea ori pe vremea republicei de la Wei­mar, le-am implorat mai târziu, le-am pretins să desarmeze. Dar răsboiul a continuat. Numai obiciuitului popor german părea că nu-i va fi dat nicio­dată să-și schimbe soarta într’una mai bună. La început lupta a fost dusă sub forma unei concentrări de coaliţii. GARANŢIILE BRITANICE — MIJLOACE DE LUPTA Ani de zile înainte de a veni la pu­tere, Churchill a făcut promisiuni de garanţie prin predecesorii săi. Astăzi mărturiseşte singur că englezii n’ar fi fost în măsură să poată lupta singuri. Ei au garantat ţările Baltice şi Sta­tele din Balcani. Fiecărui stat i s’a declarat că il va susţine cu toată pu­terea sa. Metodele au rămas aceleaşi: promisiuni celor mici şi înfricoşaţi sau prea ales neîncrezători, cari s’au lăsat prinşi în cursă şi aceasta cu posibilitatea de a-şi apăra cât mai mult interesele proprii cu sângele altora. Trebue ţinut seama mereu că Imperiul britanic în 400 ani a vărsat deabea 10% în nenumărate răsboaie din sângele pe care l-a văr­sat Germania pentru aşi apăra exis­tenţa. A doua metodă britanică con­stă în desbinări. COALIŢIA ANGLO-IUDAICA Fuehrerul a arătat cam în acele timpuri în care Germania era sfâşia­tă de grele răsboaie interne, care au costat mult sânge poporului­ german, Anglia a avut posibilitatea să se ridi­ce la rangul de putere mondială. Tre­bue să atrag mereu atenţia, a subli­niat Fuehrerul, că noi nu suntem par­veniţi. Parvenită este Anglia şi nu noi. Noi avem o istorie străbună, iar în vremea care Europa amorţea o mare împărăţie germană, Anglia nu era decât o insulă mică şi neînsem­nată. Fuehrerul a arătat apoi metodele de desbinare internă şi a vorbit despre revoluţia provocată de englezi prin marxişti, liberali şi capitalişti intere­saţi, înapoia căreia veşnic un aţâţă­tor evreu.­u . Ştim astăzi, chiar după spusele Englezilor, că ei se găseau în pra­gul prăbuşirii la sfârşitul anului 1918. Primul răsboiu mondial nu putea să fie pierdut din pricina meritelor adversarilor noştri,­­ci nu­mai prin propria, noastră vină-URMĂRILE RĂZBOIULUI MONDIAL Urmările acestui războiu au con­stat în cea mai îngrozitoare prăbu­şire politică şi economică pe care vreun popor a cunoscut-o. Referi­tor la aceasta, Fuehrerul a amintit de Wilson, care a­minti ponorul german, spunându-i că dacă cer­ Cuvântarea Fuehreru­­i

Next