Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-11-25 / nr. 93
- - 370 prin nescuțitulu erivei. Asprimea acesta a înduplecatu pedantele de la Silistria ca să se închine pe lângă condițiuni favoritorie. Păpăcăndu se făcea aceete, unu corvu rusescu trecu Dunărea pe la Oltenița ca să atace Giurgiulu și Rușciuculu. Însuși contele Camenschi se trase către Varna, ale cărei întăriture atunci se aflau într'o stare foarte prostă. Elu ca să nu'și perdă timpu multu cu o obsidiune regulată, se întercă a coprinde fortăreța cu asaltu (năvală); însă garnisona, care fu spriginită de către locuitorii bulgari și turci, se apără bravu. Garnisona ce nu se afla în numeroașia mare, precum și locuitorii dela Varna desperară că cetatea nu se va putea ținea, deci se făcu propusețiune beliducelui muscălescu de a i se preda fortăreța subt condițiune de liberă eșire. Generalele rusescu n'a voitu să primiască condițiunile propuse, elu se aruncă de nou asupra fortăreței, și după ce asaltulu a fostu respinsu pentru a doua oră, elu se hotări a redica obsidiunea și a lăsa Varna îndereptulu seu, privinduo de unu locu isolatu, care aru zăcea afară de linia operațiunei sele, lucru ce elu crede, că se poate face fără de stricăciune. Aici făcu contele greșala cea mare, nebăgându în semă însemnătatea Varnei și necumpănindu că portulu seu schela dela Varna deschide unei flote rusești, unu drumu multu mai colodu de a prevedea armata cu proviantu și munițiune, decătu este celu ostenitoriu peste Dunăre prin Romănia, Moldova și Basarabia. Contele Camenschi își propuseseu să spumne Șumla seu să o iereză atâtu de strânsu, în cătu marele veziru să fiă silitu, ca la anulu 1772, subt generalele Romanioi a primi pacea subt condițiuni foarte aspre. Spre scopulu acesta Camenschi împreună trei corpuri înnaintea Șumlei și făcu marelui veziru următoaria propuse trupe de pace: „În Europa să dee turculu rușiloru principatele dela Dunăre și Besarabia adecă 150 mile pământu între Nistru și Dunăre, în Asia Mingrelia și Gheorghia turcescă, 80 milione spesele resboiului și pănă căndu s'aru respunde suma acesta, muscalii să țină dreptu amanetu cele patru fortărețe Varna, Silistria, Rușciuculu și Șumla”. Asemene condițiuni se potu pune numai căndu dușmanulu a căștigatu foloase hotărâutoarie și strălucite, însă rușii după o campaniă, care ținuse patru ani, încă nu căștigaseră măcar atăta, ca să treacă cu oștirea peste Băleanu. Dreptu aceea negoțiațiunile, care se începuseră pe o astfeliu de masă, n'au pututu duce la nice unu resultatu. (va urma). Gazetele frațezești și englezești vorbescu despre fusiunea ce se întămplă mai deunăzi între Borboni și Orleanuși, și se paru că nu aru vre să'i dee vreo însemnătate politică. Despre reposata regina Portugaliei se știe că ea cu doue zile mai nainte a fostu în teatru și cu 24 de ore s'a primblatu cu copii sei în grădina palatului și a fostu deplinu sănătoasă și veselă. Ea a muritu de grăsime mare. Certa între guberniulu badenezu și între clerulu catolicu ține într'una, guberniulu a luatu nește mesuje pre aspre în contra loru. Gazetele franțuzești zicu că decă Omer Pașa nu va da curăndu maternă ca să se poată vorbi despre elu, se va reci totu interesulu, celu aveu franțezii pentru elu și va perde simpatia loru. Scrisori din București numai lasă nice o îndoială, cum că corpulu de armată alu lui Osten-Sachen nu va sosi mai curăndu ca în 15--20 de zile în țera romănească. D. Spătariu și Șefulu Miliției romănești Herescu-Năsturelu a eșuu în 8 Nomvr, cu o deputațiune pănă la Focșani înaintea Președintelui Budberg. Se zice că turcii aru fi perdutu la Oltenița doi Pașe. Mustafa și Hasan Pașa au remasu morți în cămpulu bătăliei. Mai multe gazete împărtășescu știrea cum că miliția romănescă de graniță s'aru fi luptatu de partea oșiriloru rusești cu înpreșciatu faima, cum că arătu ambasadorele austriacu, cătu sturcii la Dunăre de mai multe ori, și aru oi seceratu laudă penși celu prusianu aru fi fostu rechiemați dela posturile loru acesta tru buna ei ținere, faimă o dă corespundința Austriacă, și gazetele prusiane de neadeverată și fără nici unu temeiu. Gazetei universali se scrie din constantinopole, cum că Ambasadorele englezescu lordulu Redclifu aru fi cerutu dela poartă, ca de acum înainte să aibă și mărturisirea creștiniloru seu a raialeloru înaintea judecății și asupra Moslimiloru valore. De va concede acesta poarta, atunci este pusă pentru fundamentale, însă numai atunci, pentru egala îndreptățire a creștiniloru în Turcia. Este însă mare îndoială că va concede aceasta poarta, și asia și starea creștiniloru pe lăngă toți hatișerifii și fermanii nu se va înbunătăți în veacu în Turcia. Unu proverbiu cunoscutu dar și drept zice, cum că turculu numai pe acela stimeză, de carei și arică. Pe creștinu nu numai că nu'lu stimeză, ci din contră îi dicteze coranulu ca să'lu urască. Și acesta este destulu a judeca ce stare potu avea creștinii acolo. Aseră ținu „soțietatea pentru cunoștința Patriei” de aici adunare, în care a citi D. Prof. Șuler o disertațiune interesante despre ipotezele ce săntu asupra limbei romănești și originei poporulu romănu. D. Prof. Fus împărtăși date din Botanica Transilvaniei, și chiamă atențiunea învățațiloru la opulu celu mai nou, și unicu alu D. Consiliariu ministeriale de secțiune Cavaleru de Haisleru. D. Concepistu de finanțiă Bilț citi o disertațiune despre Peștii cei cunoscuți pănă acuma în Transilvania. Monarhia Austriacă. Transilvania. Sibiiu 25 Noem. Gazetele franțuzești și englezești au fostu îngreămplbări de zi. Se scrie gazetei Triestului cum că la Portă s'ar afla o scrisore, ce a scris'o principele Menciof către Gorceacof, în care celu din tăiu aru da sfatu celui de pre urmă, să steie pe pace, fiindu că este în Romănia bine în cuartirutu, și trupele lui nu sufere nici o lipsă „Elu nu crede că turcii voru fi așia de obraznici să trecă Dunărea” zice Mencicof „de voru comite ei însă nebunia acesta, atunci dăi înderăptu și îneacăi în Dunăre.” Sultanulu s'a hotărătu a trimite comendanțiloru de trupe unu numeru din ordinele Megidi spre împărțire între soldații cei ce s'au distinsu la luarea fortului S. Nicolau, și la trecerea Dunării. După hotărărea guberniului turcescu dela 8 Decem, în colo numai săntu suferite corăbiele Rusești în porturile turcești, și de s'aru afla careva, ea aru cădea în dispusesiunea porții. Dintr'o corespundință lungă din Belgradu scotemu cum că fortărețele Sărbiei săntu locuite de turci în următoriulu modu: Belgradulu are cam la 860 case turcești cu vreo 6000 locuitori turci, în Ușițe săntu peste 700 case turcești cu vreo 4000 de turci. În Sabaru au turcit 300 case cu 1400 locuitori. (Cladova) săntu 70 case turcești cu vreo 400 turci. În Fetislamu În Adacale (Orșova nouă) săntu mai toți turci. În Socolu mai toți turci. Semendria are 150 case turcești și 800 locuitori. Din Iași se scrie că n principele Ușuroi, care încă se află totu acolo, aru continua inspenționarea și înbunătățirea instituteloru publice. Și aflăndu în Mănăstirea Guliatu institutulu nebuniloru și pre acești în cea mai ticăloasă stare, sa îngrozitu, și de locu a făcutu dispusețiune, ca să se strămute în bine organisatulu spitaliu centrale alu S. Spiridonu. Principii romănești Șirbeiu și Ghica, carii se află în Viena au avutu onore a fi primiți de Maiestatea Sea împeratulu în audiențiă, și de ceialalți medulari ai pre înaltei curți împerăteștii. D. Căpiiaru Petru Popovic și D. Locuțminte Ioanne Bistrianu din regimentulu banatico-romanu a căpătatu pentru servițiulu ce sau făcutu la aflarea Coronei și insemneloru cea mai înaltă complăcere. Iară Șereșanu Pavelu Marișesco, și Avramu Frumosu, apoi Căprariulu Gheorghiu Barna crucea de argintu pentru merite, și servitoriulu ofițirescu Luca Soial crucea de argintu pentru merite cu coroană. Principatele dela Dunăre. Vestitoriulu romănescu ne împărtășeștte în Nr. 90 adresa generalului supremului comendante alu oștiriloru din Principate Principelui Gorceacov către Sfatulu administrativu alu Romăniei privitoriu la denumirea generalului adjutante de Budberg în calitate de comisariu estraordinariu și plenipozinte în principatele Moldo-Romănia, și totu de odată și scrisoarea împeratului Ni-