Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-08-05 / nr. 61
șiideleirafulu esc de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe aseară la C. , pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Preținlu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c., iar pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru proviniiele din Monarhia pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. și rulu cu slove mici. No 01. ANULU I. Depeșe telegrafutce. Constantinopole 1 Augustu e. n. Porta a slobozitu unu manifestu către națiune, și se pregătea să trimită unu ultimatu Rusiei. Proiectulu de înpăciuire alu Franției s'a refusatu, iară alu Austriei primitu. Poșta rusească a refusatu a mai primi scrisori. O poștă pe uscatu a rușiloru s'a prinsu de turci. lele împerătescu rusescu din Adrianopole a plecatu. Finanțiele porții săntu tare intețte, Aurulu s'a suitu cu unu procentu. Parisul Augustu. Se estaptă unu manifestu alu împeratului avisătoriu de politita ce s'a păzitu din partea Franției în causa orientale. Patria asecutează, că deșertarea principatelor, și plecarea floteloru din Besica bai va urma totodată. Viena s'a alesu de scaunulu conferințeloru în păciuitorie, pentru că Austria este deosebitu interesată a susținea pe portă. Londonul Aug. Lordulu Ion Rusel face mențiune în casa de giosu, cum că aru fi ajunsu depeșe odihnitorie din Viena, dar însă nu aru fi pututu urma încă respunsulu la proiectulu ce s'a trimisu la 1 Aug. din Viena la S. Petersburgu. În casa de susu dedicară lordulu Clarendon, că nu este informatu cum că Rusia aru fi înființatu în principate o nuă formă de regențiă, negoțiațiunile ținteu spre unu resultatu pacinicu, într'altele stăpănirea britanică nu va da învoirea sea unui proiectu, în care nu s'aru cuprinde nemijlocita și totalea deșertare a principateloru. Parisu 10 Aug. Prin unu decretu împerătescu se decorează ministrulu din afară cu crucea cea mare a legionelui de onore pentru înplinitele serviție. În 14 va fi unu reviu mare a gardei naționali. Parisu 11 Augustu., Constituționalulu ne încredințează, că înmperatului Nicolau aru fi fostu cunoscutu proiectulu de înpăciuire după cuprinderea esențiale, și loru fi aprobatu nainte de ce i s'a trimisu paticiosu la S. Petersburgu. Parisu 12 Augustu c. n. 8 ore sera. „Patria” - Porta a primitu proiectulu Vienei fără modificațiune. Ambasadorele turcescu va merge după deșertarea principateloru la S. u. Romănulu în privința musicei. Musica dela cuvântulu grecescu „musichi, în înțelesulu celu mai departe însemneză măiestria museloru. Se țe adecă, că grecii, și după ei romanii în poterea mitologiei loru ține, că aru fi noue muse, în formă de zine, care subt președința zeului Apolone, s'aru coprinde și aru conduce toate ariile și ființele din lume. În înțelesu mai strinsu prin musică înțelegemu concentrarea a mai multoru glasuri într'unulu de căpetenie, care păzindu legile acestei arte, producu o armoniă dulce și plăcută. Decă glasurile aceste se producu din gure omenești, musica este vocale sau a bocei; iar dacă acele provinu din sunarea pe unele instrumente, cum este de exemplu: viola (alăuta, cetera, dipla) ghitara, claviculu, forte-pianulu, au din suflarea în înstrumente de exemplu în flaută, trimbiță, cornu, fagotu ș. a. Musica se zice înstrumentale. Romănulu nostru pănă acum pe ambele aceste spițe de musică le a coprinsu subt numirea de căntare. Asia îlu auzi pe elu zicându pănă în zioa de astăzi. Că cutare fetiță căntă frumosu, are versu blăndu, măngăiosu, cutare fecioru căntă dulce în flueru (rișcă, tilincă), și iarăși că cutare țiganu lăutariu au ceterașui căntă au zice bine cu viara. Cum că musica este o respirare a simțiriloru nostre din năuntru, o espresiune a dispusesiunei omului din partea inimei, ce nu o potemu altroeliu vede nice odată, amu zis'o în vorbirea despre artile seau măiestriele dele frumăse. Cum că ea a fostu plăcută și căutată de tote poporele din vechime, dau dovadă espresiunile cele mărețe, ce le aflămu în cărțile vechie despre musică și musicanți. Asia citimu la greci despre faimosulu Orfeu, căntărețu și lăutariu renumitu, că elu cu îngeresculu seu glasu și sunetele cele melodioase, ce le ție produce pe alu seu instrumentu, a înblănzitu ferăle cele sălbatice. Asia vedemu pe unu poetu latipu scriindu despre Arionu, care iarăși a trebuitu să fiă măiestru în sunarea instrumentului seu, că acesta, căzindu între tâlhari seu pirați de mare, carii se gătia acum alu despoca nu numai de banii, ce'și ia fostu căștigatu cu artea sea, ci totodată și de viață, și vezindu că altfeliu nu poate scăpa din mănele loru, în cele de pe urmă își ceru grațiă, ca să mai reapuce odată instrumentulu seu și să'și cănte aria sea cea din urmă, lucru, ce nu fiu de negară nici pirații. Însă ce să vezi la întâia căntare nu numai că se mai muieră și hoții, daru unu chitu din fundulu mării veni deasupra apei, ca să se îndulcească și elu, de plăcuta armoniă a artistului. Deci sărindu Arionu în mare, cu scopu, poate ca să scape de torturile, ce iaru fi făcutu pirații, și să'și afle în undele ei o moarte mai blăndă, acelu chitu îlu primește pe spatele sele și lu scoate la limanu, în semnu de mulțămire pentru petrecerea ce fa făcutu: „Opod maghe non nouit, quae nessit Aghiona telis, Sagmine segentes spe moverat aglas.” Fiă aceste adeveruri, fiă numai ficțiuni, destulu că ele dovedescu de ajunsu admirațiunea și încăntarea, de care au fostu răpite poporele anticității la glasuluau sunetulu unei musice, esecutate cu măiestriă. Poporulu nostru, deși încă în statulu naturei, în pricința aceasta cu nimicu a remasu îndărăptulu altoru popoare. Elu a prețuitu și prețuește acestă arte dumnezeiască, deși n'a avutu împregiurări favoritorie, ca să o aducă la o perfecțiune. Aceasta o dovedescu espresiunile din poesiele lui cele poporali: „Căutății, mândro, cănteculu, că'mi e dragu ca sufletulu!” „Bată „mărieată, că'ncepe deodată, începe pe locu, a zice cu focu, începe ușoru, a zice cu doru, unu căntecu duiosu, atătu de frumosu, că munții resunu, șoimii se adunu, brazii se clătescu, frunzele șoptescu, stelele sclipescu, și'n cale s'oprescu !”. „Ear' la capu să'mi pui, fluerașu de fagu multu zice cu dragu, fluerașu de osu, multu zice doiosu, fluerașu de socu multu zice cu socu!” „Și'n urmă vuește, codruțu se clătește, de unu măndru cănticu, cănticu de voinicu, de unu glasu de cobuzu, dulce la auzu, de cobuzu de osu, ce căntă frumosul” „Bară baciulu cum scăpa, măna'n sinu o și băga, buciumu de auru căta, și din buciumu buciuma, văile se resuna, frunzele se clătina, valurile clocutia, peștii'n fața loru eșia! Ore potu se afla espresiuni mai dulci, mai încăntătorie, mai respirătorie de lauda și mulțămita, ce o face romănulu celu neadăpatu în științe musicei, de cătu aceste ce se înșiruiu eu aice, spre dovadă, că elu se închină la această arte zeiască. Cu toate aceste romănulu pănă în minutulu de față arătu căntările din gură, cătu și cele din flueru le a învățatu și le învăță numai din deprindere, dar nu din scola de musică. Cum că elu are mare aplecare la căntări, o arătarămu în pomenii trecuți, unde vorbirămu despre a lui poesiă. Cumcă i place și musica instrumentale, ce i-o face pănă acum țiganulu lăutariu, numai acela va nega, care nu s'a umilitu, vezi dompe, a Consu-