Telegraful Roman, 1854 (Anul 2, nr. 1-80)
1854-01-02 / nr. 1
ne graese de locuire, septemănă: Cernurea și Sumvăta. - prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura zoiei; pe aflată la C. R. pește, cu vani gata, prin vranjate, adresate către espeditură. 1 omeniuriu 52 Imnuarie 14. prept prenume , pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c., ear pe o jumătate demnu 3. fle 30. Pentru celelalte păr. Transilvanii și pentru proviniiiele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. al. Inseratele se plătescu cu 4. cr. mirulu cu slube mici. Depeșe te: tetrafice. Priarisu 6 Zapulriu c. n. ce .. floteloru S. pon „ulu cucsinu ca unu ce, O înpărtășire a „Monitorelui ce saru po- tu întămbla, prin carea să de și învredințarea că Franția teste reîntegatu a mizlți r pace onorifică. Parisul Ionuști „onitorele” aduce o depeșă certurare a a Manevrului din afară din 30 Decem. către agenții diplomatici, la care se desocotea despre causa orientale, carea se desvălță asia seriosu. Se zice în acesta depeșă, cum că poterile apusede aceea a lăsatu plotele sele în bosooru pentru că nu au vrutu să provoace pe Rusia „ și pentru că o atacare ca pote privi înainte în credința la moderațiunia rusescă. Poteriile au cunoscutu de izpoară seriosu amenințată intregitatea Turciei. Este de neapărată trebuință ca Franția să aibe unu amanetu, care să garangisese restaurarea păcii în oriente, fără să schimbe înpărțirea poterei între statele mari ale Europei. Anglia au datu dată poruncă flotele rusele, negră, și să înpedrece o atacare până din partea flotei ruseți. Împeratulu nu vre alta nimicu decătu a contribui la o înpăciuire onorifică. Decă împre guurările îlu voru obliga, ca să prevază despre eventualitațile ce săntu de temutu, atunci elu totuși are încredințare că împeratulu Rusiei nu va vre să espună Europa unui resboiu. București 4 Ianuariu e. n. prin Sibiu. În noptea din 3 spre A Ianuariu a sositu șirea în cuorticulu căgeteaiă rusescu, cum că în 31 Decem. spre Lanuariu, unu escuadromu turcescu de bună semă cu intențiune de recognițiune, aru cutezatu a vini asupra Băilești Cetatea, unu satu ce zace în frumusu de la Craiova, în care cu ceva mai painte a fostu așezatu unu batalionu de infanteriă rusescă, și aru ăi reinținsu torposturile. Batalionulu apucăndu de grabă armele a întorsu escuadronulu înderumptu cu perderea unoru morți și prinși, între cei din urmă și șefulu escuadronului.” cCoaneea (pe insula Candiei) 27 Decem. Unu vapore turcescu a sositu cu 80 de softa aici. Dela diregătoriile locali s'a luatu cele mai strinse mesuje asupra fanatismului, care se manifesteze ici colea, Moldavia și Valahia (Romănia). că remănevoru aceste după trecerea crisei, în care Nuite odată n'a pututu simți publiculu nostru cititoriu mai mare trebuință de a se face cunostutu cu aceste doue țeruțe romănești, ca tocma în minutulu de față, căndu nimenu este în stare a ne pote prezice, se află astăzi, în starea loru de mai nainte, cu vechile sele așezăminte patriotice, seu că ursita le a croitu o altă sorte, multu mai vitregă și pentru noi de o mai mare însemnătate decătu fu cea de pănă acum. Totu ce ne pare reu este aceea împregiurare, că în decrierea ce voimu a împărtăși, amu fostu siliți a ne folosi numai de sevore străine, care căndu nu săntu controlate de cele politite, stricteză foarte tare calea lui pe care îlu căutămu. Moldavia și Valahia, cu aceste numiri desemnă limba deobrafica și politică a Europei creștine doue terute, ai căroru locuitori le coprindu cu unu nume multu mai superbu de: „țera romănecă,” în vreme ce turcii subt alu căroru jugu au gemutu pănă în timpurile cele mai noue, și subt a căroru suzeranitate se află pănă astăzi pe lângă plătirea de unu tributu în totu anulu, leco 722. .1 AN71 prinde subt numirea de Io- tacu, înțelegându prin Cara-lolacu seu Vogianu pe Moldavia, și prin Acălacu pe țera romănescă. Îmbele aceste țere ce estindu pe unu pe măntate 1690 mile pătrate.. pe . se vinu 1120 numai '70 re stu dincole și în cea mică seu dincolo de Oltu. trii ia smuleu încă din vreme la greșeie și vaii ce se află la gurele Dunărei în estindere ca de vreo 160 mile vătrate luăndu partea acesta de țeră în acea nemeziată stăpanire, la 1777 mai emulse și Banoria, cu o suprafață de 70 mile patrne, pe care o dede Austriei, eare la 1812 desarabia cu unu teritoriu de 450 mile pătrate, pe care a fostu silită a o da rusiei. Numeralu locuitoriloru acestoru dăne țere trece peste trei milione. Ele se învecinează de către mezăzi cu Turcia, de ătre apusu cu Austria, de către meazănoapte și resăritu cu Rusia, care se vără între ele și între marea negră. Romănia se împarte în cea mare trece aceste în părțile de meză nupte și atineu săniu muntoase, iar' în celelalte două plane și către Dunăre paludose. Prutulu ce desparte Moldavia de Besaravia, Siretulu ce desparte Moldavia de Romănița, Argișulu, Râmniculu, Otulu și alte răuri ce decurgu din Carmați precum și mulțimea de lacuri și bălți cuprindu în simlu lcru o mulțime de pește. Clima deși variază forte călturei și a frigului, este peste totu forte jăetost, este forte roditoriu, elu pe langă o cultură de bajocură ce i se dă, produce în abundanță grău, cucuruzu, orzu, pome și vinu minunatu, în cătu es portațiunea grăunțeloru din Moldova-Romănia a ajunsu a fi unu ramu de căștigu forte însemnătoriu pentru proprietarii din principate. Pădurile cele străveche subministră lempu bunu de năi, cu care încă a începutu a se face unu comerțu vinu, mai alesu în Moldavia. Totu acolo se află însorire ți cultura stupiloru. Prăsirea viteloru, mai alesu a cailoru, a celoru cornute, a oiloru, capreloru și rămătoriloru este atătu de lățită și dă unu căștigu așia de mare, în cătu locuitorii mai că vinu în ispită a părăsi agricultura și a se coprinde numai cu aceea, Saro se află în amăndoue principatele atăta, în cătu aru pote sătura pe întrega Europă. Nice metalele cele nobili au lipsescu, cu tote că pănă acum locuitorii n'au avutu trebuință a săpa după ele. Țerele aceste făceau odată o parte constitutivă a Daliei celei veche, ai cărei locuitori, poate de viță celtică, fiindu iubitori de resboaie, și apărară lungu timpu cu statorpiciă selbatica lori libertate în coptra persianiloru, greciloru și romaniloru, și pote că aru fi și remasu stăpuni peste pământulu loru, decă prin desele sele năvăliri nu s'aru fi făcutu nesuferiți veciniloru sei celoru civilisați. Însă isbirile loru în Tratia și Panonia au datu ocasiune romaniloru încă subt Augustu ai respinge pe malulu dreptu alu Dunărei, și din Serbia și Bulgaria de astăzi a face Mezia. Însă nice pe ceea parte a Dunărei nu se știură astâmpera, mai alesu căndu se convingeu despre slăbiciunea romaniloru, ce întrevine din timpu în timpu, încătu Traianu hotără ai pedepei pentru ceea ce făcură ei cu Domițianu, pe carecu aduseseră la atăta, ca să plătiască daciloru tributu! După unu restoiu de cinci ani purtatu o gloriă de către ambele părți, în care dacii au fostu conduși de către regele loru Decebalu, în urmă totu se închinară și țera cătă se cuprinde între Nistru, Dunăre, marea negră, Murășu ș Tisă s'a împreunatu cu împĕrăția romană, pe atunci domna lum subt numire de provincia Daciei, traiuri aduse colonii au la Sinope nu se Franția și să între în marea privința