Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)

1855-06-11 / nr. 46

ră la C. . pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiulu prenumerațiunei pentru fibru este pe anu 7. d. m. c.; ear pe pe o jumătate de anu 3. fl. 30 cr. Pentru celelalte părți ale Prapsilvanii și pentru provinciile din Monarhiă pe anu anu 8 fl. ear o jumătate de anu 4 fl. In le se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. fo princ. și veri străine pe vin anu 4 pe 7, anu 6 f. m. c. 46 Telegrafulu ese de doe ori pe: septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe alfaDepeșe telegrafice. Le cracovia 15 iunie e. n. Maiestatea sa Împăratul a părăsit Cracovia la 6 ceasuri dimineața în cea mai bună sănătate. ”Bosnia 15 iunie. Maiestatea sa a sosit aicea la 107 ceasuri în cea mai bună sănătate. ” Tăurin 12 Iunie. Alessandro Lamarmora, comandantul de la a doa divisie sardinică, a murit în Balaclava pe patul bolei. Paris 16 Iunie După o palmă a burzei ar fi luat un corp al aliaților poziții naintea Perecopului. Au fost însă lățite și alte nefavoritoare faime, care au mutat trebile burzei. ”O Odesa 13 Iunie. Redutele Camcaatca, Selenghins, și Volhinia lăngă Sebastopol sunt luate de aliați. Atacul din 6 iunie a fost îndreptat numai asupra turnului Malacof, pentru aceea au lucrat și luntriile vrăjmășești. În Taganrog și Mariopol au făcut flotele mari pustiiri. C.r. sudiți Tripcovici în Taganrog și Mimbeli în Mariopol au perdut toată averea lor. Perderi mai departe a proprietarilor austriaci nu sănt cunoscute. Nr. IV. Protocolul din 21 (9) Martie 1855. Au fost față aceiași: După ce s'a citit, încuviințat și iscălit protocolul seanței din 19 curgător, înputerniciții au luat în cercetare punctul al doilea privitor la sloboda navigare a Dunării prin mijloace efective, și subt controlul unei autorități sindicale permanente. Baronul Procesuui Memorandum ce se află adus aici, în care explică ideile sale asupra punerii în lucrare practice a acestui princip. După citire, prințul Goriacof a făcut într'aceasta băgări de seamă obștești, zise că chestia pusă în desbatere înfățișa doă fețe: una politică, alta comercială și practică. Din punctul de vedere politic, declară că Rusia n'a contestat'o niciodată și necontestând'o nici aburi, chestia se află cu desăvârșire deschisă. Aduse aminte Conferinței, în ceea ce privește acest punct, că Rusia, singură din toate cele mai mari puteri, a stipulat cu doăzeci și cinci ani mai nainte sloboda navigație pe marea Neagră pentru toate steagurile comerciale. În caz pentru partea comercială a cestiei, a zis că natura a pus în cursul Dunării și la gurelele ei pedici mai mult sau mai puțin îngrozitoare, și că scopul Rusiei a fost și era încă de a pune toate silințile ca să învingă aceste pedici pe cât natura arerta. Baronul Proclșa răspune că e departe de a avea îndoeli despre bunele cugetări ale guvernului împărătesc al Rusiei asupra acestei chetii; de altă parte însă nu poate cine va tăgădui că rezultatele fură cu totul în contradicție cu cugetările. Prințul Gorșacov declară că pe viitor Rusia se va învoi pe deplin la toate măsurile ce vor avea de scop desființarea pedicilor ce oprescu eloboda navigație pe Dunăre. D. de Titon se învoește la această declarație a colegii sale pe deplin. După aceste observații, baronul Procheș reluă citirea proiectului citind articul după argicul. Cele dintâiu trei articole nu întâmpinară nici o împotrivire. La al patrulea articol, care zice că delegații puterilor contrăgătoare, lucrând în calitate de sindicat european, au a așeza bazele unei legislații de rău și de mare pentru navigarea Dunării de jos, împuternicitul ruceec înfățișă o obiecție prietevere la întrebuințarea cuvântului „sindicat” ca precuprinzănd în sine o idee lămurită și hotărâtoare, și ca neobișnuit în relații internaționale, adaosă că punctul al doilea avea de scop a asigura libertatea întreagă a navigației pe Dunăre; că comisia orânduită a regula această libertate și numită „eindicat” ar avea un caracter știențific și tehnic, că chestia fiind cu totul comercială, ar fi de cuviință a nu se amesteca într'ânsa nimic care ar avea caracter politic. Baronul de Burdenei făcu băgarea de seamă că era peste nutnță a se despoia de orice caracter polighic o chestie care se ridicase la înnălțimea de o garanție europeană; că oricât de sincere ar fi putut fi cugetările guvernului rusesc în privința slobodei plutiri pe Dunăre, rezultatele contradictorii armate și care sânt dovedite, puneau pe puteri în drept a lua măsuri de preângrijire chiar din cele mai strănse; și că sindicatul nu putea fi alt decât representantul intereselor tuturor. Prințul Gorșacof declară că daca cuvântul „sindicat” cuprinde idea întrebuințării vreunui drept de suveranitate oarecare, se va împotrivi la priimirea lui. Asupra paragrafului din urmă al articolului 4, în care se zice că puterile contrăgătoare vor avea dreptul a pune urul sau doă vase de răsboiu în stație dinaintea guriei Dunării, înputerniciții ruși și au păstrat părerea într'aceasta pănă la revizia tractatului din 1 iulie 1841, întemeindusă pe aceea că principul închiderii strimptorilor statornicit prin zisul tractat, se află și acum în putere, și că acel princip se împotrivește la intrarea vaselor de răsboiu prin Dardanele în marea Neagră. Baronul de Burdenei și a dat părerea că s'ar cuveni a se înscrie în protocol principal de privighere al gurelor Dunării prin mijlocirea vaselor de răsboiu, suândusă măsuri însă cum acest princip să fie în armonie cu tractate e. Înputerniciții Marei Britanie au sprijinit această părere a D. baron de Burdenei. În poterniciții rusești și au păstrat rezerva lor. Înputerniciții austriaci se învoiră cu părerea înputerniciților Epgliteiei și Franției. Între altele, ei făcură băgarea de seamă că poziția geografică a Austriei fi dă mijloace a îndrepta vase de răsboiu la gurele Dunării fără ca să fie silită a le face cu toate acestea declarară că e neapărată priimirea principului ca toate puterile contrăgătoare să fie îndatorate a privighia prin mijloace de aproape și pracuce punerea în lucrare a stipulațiilor încetate cu priimirea findurora părților. În căt pentru ceea ce privește art. 5-lea din Memorand, care zice că delegații Staurilor litorale, adunați în comisie, după pilda stipulațiilor Congresului de Viena, vor constitua puterea edecutivă a sindicatului european, lordul Ion Ruset a exprimat dorința ca și guvernul său să fie reprezentat asemenea în această comisie edecutivă, pentru că și Englitero are pe Dunăre interese însemnătoare pentru comerțul european. În pogerniciții austriaci răspunseră că, după actul Congresului, comisiile de navigație nu puteau fi alcătuite decât din delegați ai Sfaturilor litorale, și că Austria, întru ceea ce privește partea stricta aplicație a Dunării care străbate teritoriul său, se ține de acestei stipulații. Prințul Goriacof învoindusă cu principul arătat de contele Buci, a cerut ca să fie aplicat și Rusiei. În privința acestui să treacă prin Dardanele.